2ra-2116/13 — anularea ordinului de concediere

Judecătoria Centru, mun. Chișinău Dosarul nr. 2ra-2116/13

Judecător: V.Efros

Curtea de Apel Chișinău

Judecători: N.Cernat, A. Pahopol, A. Gavrilița

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

ÎNCHEIERE

28 august 2013 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Tatiana Răducanu

Judecătorii: Ion Corolevschi, Iuliana Oprea

soluționînd chestiunea privind admisibilitatea recursurilor declarate de

Morozan Axentie și SRL „Aderent-Grup”, în cauza civilă intentată la cererea de

chemare în judecată a lui Morozan Axentie împotriva SRL „Aderent-Grup”,

privind anularea ordinului de concediere, repunerea în funcție și încasarea

salariului, a penalităților și a prejudiciului moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2013,

C O N S T A T Ă :

La 24 aprilie 2012, Morozan Axentie, a depus cerere de chemare în judecată

împotriva SRL „Aderent-Grup” privind anularea ordinului de concediere,

repunerea în funcție și încasarea salariului, a penalităților și a prejudiciului moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 24 martie 2009, în temeiul

contractului individual de muncă, a fost angajat în calitate de macaragiu la SRL

„Aderent-Grup”. La momentul încheierii contractului de muncă între el și SRL

„Aderent-Grup”, în persoana directorului general - Lupașco V., s-a convenit asupra

condițiilor de muncă și anume: durata timpului de lucru era determinată de

volumul de lucru pe care îl avea persoana juridică, unde ca urmare a acestui fapt,

programul de lucru putea varia între 40 ore pe săptămînă cît și mai mult. Cu

referire la retribuirea muncii prestate, a convenit să fie de 25 lei pentru fiecare oră

activată, la care în mediu pe lună lucra de obicei 176 ore, unde salariu mediu

constituia în jur de 4 400 lei, iar cuantumul salariului real era cu totul altul, reieșind

din faptul că au convenit asupra faptului că ziua de lucru constituie 500 lei,

raportînd la zilele lucrătoare, care cuprindeau și zilele de sîmbătă, se acumula în jur

de 11 200 lei.

Indică reclamantul că, din momentul angajării la serviciu, a primit salariu

doar pentru prima lună în mărime de 13 000 lei, ulterior însă nu a mai fost achitat

pentru munca efectuată, doar în luna iulie 2011, la sfîrșit a primit suma de 2 000 lei

și la 20 februarie 2012 a primit 1 592,96 lei, cînd a primit carnetul de muncă.

Ulterior s-a adresat cu plîngere la Inspecția Muncii.

1

Menționează că, pînă la primirea carnetului de muncă a activat în cadrul SRL

„Aderent-Grup” în calitate de macaragiu cu macaraua „P/J,K-25” care aparține

pîrîtului, fapt care poate fi dovedit cu martori.

Consideră că i s-a cauzat un prejudiciu moral și material, deoarece odată cu

întocmirea ordinului de concediere, datat cu o dată anterioară, a fost lipsit ilegal de

dreptul de a munci și a fi remunerat. Solicită anularea ordinului de concediere

nr.04/09E din 19 iunie 2009 emis de către SRL „Aderent-Grup”, precum și

repunerea reclamantului în funcția de macaragiu, încasarea din contul pîrîtului a

salariului în mărime de 145 200 lei, a penalităților de întîrziere în mărime de 101

102,76 lei, a salariului lunar pentru absența forțată de la muncă, începînd cu 02

ianuarie 2012 pînă la emiterea hotărîrii în mărime de 4 400 lei și a prejudiciului

moral în mărime de 100 000 lei.

La 04 septembrie 2012, Morozan Axentie a depus cerere de concretizare a

acțiunii, prin care a solicitat anularea ordinului SRL „Aderent-Grup” nr. 04/09E

din 19 iunie 2009 „Cu privire la aplicarea sancțiunii disciplinare sub formă de

concediere a lui Morozan Axentie”, cu restabilirea acestuia în funcția de

macaragiu, încasarea salariului restant pentru perioada de 04 mai 2009 și pînă la 20

februarie 2012 în mărime de 145 200 lei, încasarea penalităților de întîrziere pentru

reținerea plăților salariale care urmau să fie achitate pentru munca prestată în

mărime de 101 102,76 lei, încasarea salariului pentru absența forțată de la muncă

începînd cu 02 ianuarie 2012 pînă la emiterea hotărîrii de judecată, reieșind din

salariul mediu lunar în mărime de 4 400 lei, încasarea prejudiciului moral în

legătură cu eliberarea ilegală de la serviciu în mărime de 100 000 lei și încasarea

tuturor cheltuielilor de judecată.

Prin hotărîrea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 decembrie 2012,

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind neîntemeiată.

La 25 ianuarie 2013, a fost declarat apel de către Morozan Axentie, fiind

solicitată admiterea apelului, casarea hotărîrii instanței de fond cu pronunțarea unei

noi hotărîri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2013, a fost admis apelul

declarat de Morozan Axentie; a fost casată hotărîrea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 11 decembrie 2012 cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care cererea

de chemare în judecată a fost admisă în parte; a fost anulat ordinul emis de către

SRL „Aderent-Grup”, nr. 04/09E din 19 iunie 2009 privind eliberare din funcție a

lui Morozan Axentie; a fost restabilit Morozan Axentie în funcția de macaragiu la

SRL „Aderent-Grup” începînd cu 17 iunie 2009; a fost încasat de la SRL

„Aderent-Grup” în folosul lui Morozan Axentie salariul neachitat și pentru lipsa

forțată de la serviciu începînd cu 24 martie 2009 și pînă la 24 martie 2012 în sumă

de 10 200 lei, a fost încasat de la SRL „Aderent-Grup” în folosul lui Morozan

Axentie prejudiciul moral în sumă de 1 400 lei; a fost încasat de la SRL „Aderent-

Grup” în folosul statului taxa de stat în mărime de 448 lei. În rest, acțiunea a fost

respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că motivele invocate de

apelant parțial și-au găsit reflectare de fapt în probele acumulate la materialele

dosarului. Totodată, a fost indicat că, prima instanță a dat o apreciare greșită

probelor administrate. Instanța de spel a conchis că ordinul de eliberare din funcție

și alte acte în litigiu au fost întocmite cu data din urmă, or, la materialele dosarului

sînt probe că reclamantul a activat la SRL „Aderent-Grup” și după 19 iunie 2009

2

inclusiv pînă în anul 2012. Instanța de apel a mai menționat că SRL „Aderent-

Grup” nu a respectat prevederile art. 66, 206, 208 și 210 din Codul muncii.

Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 25 aprilie 2013, Morozan

Axentie a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea parțială a

deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2013 în partea încasării sumei

penalității și a prejudiciului moral, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În argumentarea recursului recurentul a invocat că la calcularea salariului,

instanța nu a luat în considerație prevederile Hotărîrii de Guvern nr. 743 din 11

iunie 2002 cu privire la salarizarea angajaților din unitățile cu autonomie

financiară, care prevede că indicii datorați constituie suma de 145 200 lei.

Consideră că argumentele sale au fost cercetate superficial.

Considerînd ilegală decizia instanței de apel, la 03 iunie 2013, SRL „Aderent-

Grup” a contestat-o cu recurs, solicitînd admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2013 cu menținerea hotărîrii Judecătoriei

Centru mun. Chișinău din 11 decembrie 2012.

În argumentarea recursului recurentul a invocat că decizia instanței de apel

este fondată pe argumente și concluzii eronate, care în esență se contrazic între ele,

reiterînd în acest sens argumentele de fapt ale pricinii.

Examinînd temeiurile de admisibilitate ale recursurilor în raport cu

materialele pricinii civile, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursurile sunt inadmisibile din

următoarele considerente.

Verificînd motivele de casare invocate în cererile de recurs, Colegiul atestă că

recurenții indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanța de apel a

apreciat înscrisurile probatoare și a constatat circumstanțele cauzei. Astfel, în

viziunea recurenților, instanța de apel superficial a cercetat argumentele invocate,

iar decizia sa este fondată pe concluzii eronate.

Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurenților la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei, în modul în care

este garantat de articolului 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recursuri nu pot constitui

temei de admitere a lor, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural, așa cum

formal invocă recurenții și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept, verificîndu-se numai legalitatea deciziei, dar nu și

temeinicia ei în fapt.

Astfel, Colegiul constată că argumentele invocate de recurenți nu pot constitui

temei de casare a deciziei recurate, or, acestea nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

3

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decît cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC RM cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței Curții Europene, recursul trebuie să fie

efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe

cînd în recursurile declarate de Morozan Axentie și SRL „Aderent-Grup”

asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursurile declarate de Morozan Axentie și SRL „Aderent-Grup” ca

inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 432, 433 lit. a), 440 alin. (1) CPC al RM,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

D I S P U N E:

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Morozan Axentie și SRL

„Aderent-Grup” împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2013, în

cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată a lui Morozan Axentie

împotriva SRL „Aderent-Grup”, privind anularea ordinului de concediere,

repunerea în funcție și încasarea salariului, a penalităților și a prejudiciului moral.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Tatiana Răducanu

Judecătorii Ion Corolevschi

Iuliana Oprea

4