1ra-949-2014 — art.183 alin.2 CP

1ra-949-2014 — art.183 alin.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-949/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Elena Covalenco, Liliana Catan, Iurie Diaconu, Ion Guzun,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2014 în cauza penală în

privința lui

Glușacov Nina Dumitru, născută la 28 august 1950, în

s.Izvoare, r-nul Florești, domiciliată în mun.Chișinău,

com.Codru, str.Costiujeni 6, ap.29.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

încetat procesul penal în privința lui Glușacov Nina în baza art.183 alin.(2) Cod penal, în

legătură cu existența circumstanțelor prevăzute de lege care exclud urmărirea penală.

că, la 18 noiembrie 2004, activînd în calitate de șef al secției îmbuteliere a vinului al ÎS

Combinatului Vitivinicol „Național-Vin”, fiind persoană cu funcții de răspundere și

numită prin ordinul nr.12-9 din 18.06.2004 persoană responsabilă pentru respectarea

cerințelor tehnicii securității, protecție a muncii și securității circulației rutiere în Secția

îmbuteliere al Combinatului Vitivinicol „Național-Vin”, a primit prin telefon indicații

verbale de la directorul întreprinderii, Efim Curmei, de a elibera unei persoane terțe, și

anume lui Loghin Constantin un autoîncărcător. După care, Glușacov Nina, a indicat și a

admis pregătirea vehiculului nominalizat de către cet.Paraschiv Vasile, care era angajat în

calitate de muncitor la Combinatului Vitivinicol” Național-Vin”, fiind în afara orelor de

muncă, prin ce s-au încălcat prevederile pct.1.1 și 7.2 al Instrucțiunii de protecție a muncii

pentru șoferii autoîncărcătorului din cadrul Institutului Național al Viei și Vinului nr.23

din 28.01.2002, care prevăd că „șoferul autoîncărcătorului nu are dreptul să-1 exploateze,

dacă acesta nu este în stare bună și nu corespunde cerințelor tehnice de exploatare. Sînt

admiși ca șoferi ai autoîncărcătoarelor persoanele ce au împlinit vîrsta de 18 ani, care au

trecut controlul medical, avînd permisul de conducere a încărcătoarelor” și „este interzisă

pornirea de către persoane străine a autoîncărcătorului, de asemenea este interzis lucrul cu

1

încărcătorul defectat”. Concomitent, Glușacov Nina a admis încălcarea art.10 alin.(2)

lit.e) din Codul muncii, conform căruia era obligată „să asigure salariaților condiții de

muncă corespunzătoare cerințelor de protecție și igienă a muncii” și a Legii cu privire la

protecția muncii nr.625 din 02.07.1991, conform căreia se interzice admiterea la lucru a

persoanelor care nu au pregătirea profesională necesară și care nu au trecut instruirea și

verificarea cunoștințelor în domeniul protecției muncii în modul stabilit.

Ca consecință, Paraschiv Vasile, fiind pe teritoriul Combinatului Vitivinicol

„Național Vin” din str.Grenoble 167, mun.Chișinău unde era angajat în calitate de

muncitor, fiind în afara orelor de muncă, aproximativ la ora 11.30, la indicația șefei

Secției de îmbuteliere, Nina Glușacov, a verificat starea tehnică a autoîncărcătorului de

model „Caterpillar-30”, constatînd că motorul acestuia nu se pune în funcțiune din cauza

că acumulatorul electric, se afla în stare pasivă. Tot atunci, Paraschiv Vasile a apelat la

ajutorul șoferului Mînzari Serghei, care efectua serviciul pe autocamionul „Kamaz” și

care s-a deplasat cu acesta la o distanță de aproximativ 3 metri de locul staționării

autoîncărcătorului, după care Paraschiv Vasile, nefiind instructat în conducerea

autoîncărcătoarelor și neposedînd permis de conducere a acestora, fără a întreprinde

măsurile necesare ca autoîncărcătorul să nu se miște din loc (nu a pus frîna de mînă), care

rămăsese cu motorul în funcțiune, împreună cu Mînzari Serghei au luat acumulatorul

electric de pe autoîncărcător și l-au deplasat pentru instalare pe platforma autocamionului

„Kamaz”, prin ce s-au încălcat prevederile pct.1.1 și 7.2 al Instrucțiunii de protecție a

muncii pentru șoferii autoîncărcătorului din cadrul Institutului Național al Viei și Vinului,

nr.23 din 28.01.2002. Totodată, Paraschiv Vasile nu a manifestat prudență sporită, prin ce

a încălcat prevederile pct.71 din Regulamentul Circulației Rutiere, conform căruia

„conducătorul poate părăsi vehiculul doar după ce a luat măsurile necesare pentru a

exclude pornirea de la sine a vehiculului sau utilizarea lui în lipsa conducătorului” prin ce

a manifestat neglijență.

Astfel, în momentul cînd se instala acumulatorul electric pe platforma

autocamionului, autoîncărcătorul s-a deplasat spre autocamion și 1-a strivit pe Mînzari

Serghei. Ca rezultat victimei i-au fost cauzate, conform raportului de expertiză medico-

legală nr.174/2143 din 26 ianuarie 2005, hemoragie internă în urma rupturii arterei

mezenteriale, ca consecință a traumei toraco-abdominale închise, în urma cărora victima a

decedat.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Glușacov Nina să fie condamnată în baza

art.183 alin.(2) Cod penal la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

conducere și administrare în orice tip de întreprindere, pe un termen de 3 ani, iar în

temeiul art.90 Cod penal, să fie dispusă suspendarea executării pedepsei pe un termen de

probă de 1 an, invocînd că instanța neîntemeiat a dispus încetarea procesului penal în

privința lui N.Glușacov, constatînd că aceasta a fost urmărită de două ori pentru una și

aceiași faptă și că nu au existat suficiente temeiuri de a relua urmărirea penală în privința

ei, pe cînd în cadrul urmării penale au apărut faptei noi, și anume declarațiile martorului

C.Loghin, care au servit ca motiv de anulare a ordonanței de scoatere de sub urmărire

penală; instanța a lăsat fără apreciere probele prezentate de partea acuzării, și anume

declarațiile lui V.Paraschiv, date în cadrul urmării penale, cît și a inculpatei, astfel că

reținînd circumstanțele care au stat la baza pornirii urmăririi penale, probele administrate

pe parcursul efectuării urmăririi penale, care, la rîndul lor, au fost verificate sub toate

aspectele, complet și obiectiv, în instanță, demonstrează vinovăția inculpatei în încălcarea

2

regulilor de protecție a muncii de către o persoană cu funcție de răspundere a tehnicii

securității, încălcare ce a provocat din imprudență decesul unei persoane.

fost respins, ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, în urma verificării și aprecierii

probelor administrate și cercetate de prima instanță, în raport cu motivele apelantului, a

ajuns la concluzia că apelul procurorului urmează a fi respins, ca nefondat, deoarece

reținînd declarațiile inculpatei N.Glușacov, a martorilor Ig.Mînzari, S.Mînzari, N.Ciugai,

I.Glucoman, C.Loghin, I.Parfeni, A.Valovei, E.Curmei, instanța a constata că învinuirea

nu și-a găsit confirmare prin probele enumerate.

La fel, instanța a conchis că afirmațiile părții acuzării se combat și prin probele

scrise – procesele-verbale de pornire a urmăririi penale, de cercetare la fața locului unde a

fost examinat locul amplasării camionului de model „Kamaz”, acumulatoarele pentru

camioane, autocarul de model „Caterppilar”, anexa planului-schemă și fototabelul, de

cercetare a cadavrului S.Mînzari, explicațiile lui N.Glușacov, a martorului C.Loghin,

V.Paraschiv, N.Ciugai, I.Parfeni, Ig.Mînzari, S.Mînzari, procesele-verbale de examinare a

obiectului din metal lucitor, al experimentului în procesul urmăririi penale, de audiere a

succesorului părții vătămate S.Mînzari, a lui N.Glușacov, A.Valovei și E.Curmei și a

experților V.Guja și I.Locoman, rapoartele de expertiză medico-legală nr.174/2143 și de

expertiză din 15.08.2005; avizul privind accidentul de muncă mortal; copiile de pe

cartelele prezentate de Ministerul Muncii; ordonanțele de scoatere a persoanei de sub

urmărire penală și de anulare a ordonanței de scoatere a persoanei de sub urmărirea

penală și reluarea urmăririi penale, acord de recunoaștere a vinovăției a învinuitului

V.Paraschiv.

În baza celor menționate mai sus, instanța de apel a reținut ca corectă concluzia

primei instanțe, care cu referire la art.275 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală, a

încetat procesul penal în privința lui N.Glușacov, deoarece organul de urmărire penală

cunoștea acele circumstanțe la care a făcut referire procurorul s.Centru la momentul

anulării ordonanței de scoatere a lui N.Glușacov de sub urmărire penală, iar declarațiile

lui C.Loghin din 06.04.2012, care au servit ca motiv de anulare a ordonanței de scoatere

de sub urmărire penală a acesteia și reluare a urmăririi penale, nu sînt faptei noi, ori recent

descoperite, acestea se cunoșteau, la faza inițială a urmăririi penale și în cazul că careva

date nu au fost concretizate în cele declarate în anul 2004 de persoanele implicate, se

apreciază ca o urmărire penală incompletă, un neajuns al autorităților.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, pe motiv că instanța

de apel a interpretat eronat normele de drept procesuale, din care considerente incorect a

ajuns la concluzia că există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală a

inculpatei; instanța nu a apreciat faptul că ordonanța prin care s-a dispus anularea

ordonanței din 13.12.2010 de scoatere a persoanei de sub urmărire penală și reluarea

urmăririi penale, din motivul stabilirii unor fapte noi, nu a fost contestată în modul

prevăzut de lege la procurorul ierarhic superior sau la judecătorul de instrucție în termenii

stabiliți de legea procesual penală, tăcit fiind acceptată, fără careva obiecții, ce potrivit

art.251 alin.(4) Cod de procedură penală, nu poate genera nulitatea; instanța a ignorant să

se expună asupra tuturor probelor administrate în cadrul urmăririi penale și prezentate pe

parcursul examinării cauzei, și anume asupra declarațiilor martorilor, concluziilor

expertizelor, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, indicînd eronat că N.Glușacov

3

a fost supusă de două ori urmăririi penale pentru una și aceiași faptă și concluzionînd că

există circumstanțe care exclud tragerea la răspundere penală a inculpatei, instanța nu a

indicat expres și clar despre nulitatea cărui act este vorba și de ce încălcarea nu poate fi

înlăturată decît prin anularea actului respectiv, astfel că toate acțiunile procesuale au fost

efectuate în cadrul procesului penal legal.

ținînd cont de opinia inculpatei și a avocatului acesteia expusă în referință, care au

solicitat respingerea recursului ca fiind neîntemeiat, Colegiul penal consideră că recursul

urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Potrivit art.414 alin.(1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel

sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sînt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

Conform conținutului apelului, declarat de procuror, motivele de casare a sentinței

primei instanțe se refereau la omiterea acesteia de a da apreciere cuvenită circumstanțelor

cauzei bazate pe probele administrate pe parcursul judecării cauzei, care confirmă

vinovăția lui N.Glușacov în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.183 alin.(3) Cod penal

cu urmările survenite, precum și la încetarea ilegală a procedurii penale.

În această privință se constată că argumentele invocate de procuror în recurs,

descrise la pct.5 al prezentei decizii își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor

statuată în cauza dată, inclusiv sub aspectul că, judecînd apelul, instanța de judecată nu s-

a pronunțat asupra motivelor invocate de procuror în apelul declarat în susținerea

cerințelor privind casarea hotărîrii primei instanțe, expuse în pct.3 din prezenta decizie.

Din partea motivantă a deciziei instanței de apel rezultă că, temeiul de menținere a

sentinței privind încetarea procesului penal, constă în faptul că prima instanță corect a

conchis că pe parcursul urmăririi penale, în cauza penală au fost comise încălcări de

procedură penală care afectează interesele inculpatei în ce privește ordonanța de scoatere

a ei de sub urmărirea penală în legătură cu expirarea termenului de ținere în calitate de

bănuită și anularea de către procurorul ierarhic superior a acestei ordonanțe cu reluarea

urmăririi penale, contrar prevederilor art.63, 287 Cod de procedură penală.

În sprijinul acestei concluzii s-a făcut referință la actele procedurale, cum sînt -

ordonanța organului de urmărire penală, la caz a procurorului împuternicit de a o efectua

din 13.12.2010 (f.d.41-42, v.2), ordonanța procurorului s.Centru, mun.Chișinău, ca

procuror ierarhic superior, din 02.05.2012 privind anularea ordonanței de scoatere de sub

urmărire penală a lui N.Glușacov din 13.12.2010, cu reluarea urmăririi penale, din motiv

că au apărut fapte noi recent descoperite (f.d.131-132, v.2).

Astfel, potrivit deciziei instanței de apel, aceasta a considerat corectă soluția primei

instanțe care, în temeiul art.275 alin.(1) pct.5) Cod de procedură penală, a dispus

încetarea procesului penal, pe motiv că există circumstanțe prevăzute de lege care exclud

urmărirea penală, deoarece la momentul anulării ordonanței de scoatere a lui N.Glușacov

de sub urmărire penală, au servit declarațiile martorului C.Loghin, care de fapt nu

4

constituie fapte noi, ori recent descoperite, fiindcă acestea se cunoșteau la faza inițială a

urmăririi penale.

Potrivit art.251 alin.(4) Cod de procedură penală, încălcarea oricărei prevederi

legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului dacă a fost invocată în cursul

efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la terminarea urmăririi penale - cînd

partea ia cunoștință de materialele cauzei, sau în instanța de judecată - cînd partea a fost

absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum și în cazul în care proba este prezentată

nemijlocit în instanță.

Instanța de apel, menținînd soluția primei instanțe de încetare a procesului penal a

lăsat fără apreciere argumentele procurorului pe temeiurile sus-menționate și nu a

verificat dacă inculpata N.Glușacov în cursul efectuării acțiunilor de urmărire penală sau

la etapa terminării urmăririi penale și luării de cunoștință cu materialele cauzei a avut

obiecții referitor la acțiunile de urmărire penală și dacă a depus vreo plîngere privind

recunoașterea nulității actelor procesuale efectuate în cadrul urmăririi penale la

judecătorul de instrucție, în conformitate cu prevederile art.313 Cod de procedură penală.

În atare situație, Colegiul penal conchide că, instanța de apel, nu a ținut seama de

stipulările art.230, 251 alin.(4) Cod de procedură penală și nu le-a raportat la materialele

cauzei, astfel se constată prezența temeiului prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală.

Totodată, Colegiul consideră ca pripite și motivele instanței de apel, precum că s-a

încălcat dreptul inculpatei reglementat de art.22 Cod de procedură penală. Astfel pentru

aplicarea dreptului de a nu fi urmărit penal, judecat sau pedepsit de două ori pentru

aceeași faptă trebuie satisfăcute, potrivit art.4 al Protocolului nr.7, următoarele condiții:

a) să existe o hotărîre de condamnare la o pedeapsă penală sau de achitare a unei

persoane împotriva căreia a fost formulată o acuzare în materie penală;

b) hotărîrea de condamnare sau de achitare să fie definitivă conform legii și

procedurii penale ale statului respectiv. Prin urmare, hotărîrea trebuie să se bucure de

autoritate de lucru judecat, fie prin epuizarea căilor de atac, fie prin neexercitarea

acestora;

c) autoritățile judiciare competente să formuleze din nou aceeași acuzație, privind

aceleași fapte cu caracter penal, împotriva aceleiași persoane.

Potrivit materialelor dosarului este evident că nici una din aceste condiții în cauza

în privința lui N.Glușacov nu sînt prezente. Aceasta, pentru faptele imputate ei, nu a fost

anterior condamnată ori achitată printr-o hotărîre irevocabilă ori dînsa să fi fost scoasă de

sub urmărire penală prin ordonanța procurorului, care sa aibă calitatea de lucru judecat, în

sens că o asemenea ordonanță să fi fost obiect de examinare a instanței de judecată.

Din conținutul deciziei rezultă concluzia că procurorul, anulînd ordonanța de

scoatere a lui N.Glușacov de sub urmărire penală, nu a invocat care fapte noi sau

descoperite i-a oferit dreptul de a anula ordonanța de scoatere a lui N.Glușacov de sub

urmărire penală. Această concluzie contravine textului ordonanței respective, deoarece

din conținutul acesteia rezultă că, ca temei de anulare a ordonanței respective, se invocă

că prin declarațiile martorului C.Loghin au apărut fapte noi, stabilite în cadrul audierii lui

suplimentare, care indică direct că N.Glușacov l-a chemat pe șoferul V.Paraschiv și i-a

dat indicații să lucreze cu autoîncărcătorul (f.d.131-132, v.2).

În asemenea condiții, instanța de apel a admis erori de drept, care nu pot fi

corectate de instanța de recurs, ceia ce, potrivit legii, impune admiterea recursului,

casarea parțială a hotărîrii atacate, în partea în care procesul penal în privința lui

5

N.Glușacov a fost încetat, și dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

În procesul rejudecării cauzei instanța urmează să țină cont de argumentele

formulate în apel și în recurs și de cele expuse în prezenta decizie, să soluționeze fondul

apelului, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în apel și în recurs, să

examineze pe deplin și să efectueze o apreciere și analiză completă în fapt și în drept a

tuturor probelor administrate în cauza dată, din punct de vedere a pertinenței,

concludenței și coroborării lor reciproce și să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată cu

respectarea prevederilor art.414, 417, 436 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de

Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 20 februarie 2014, în privința lui Glușacov Nina, în cauza penală în privința

acesteia și dispune rejudecarea cauzei, în această parte, de către aceeași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac.

Decizia motivată se va publica la 29 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

Ion Guzun

6