1ra-954-2014 — art.362-1 alin.3 lit.b, 42 alin.5, 207 CP

1ra-954-2014 — art.362-1 alin.3 lit.b, 42 alin.5, 207 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-954/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 iulie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecătorii - Elena Covalenco, Ion Guzun, Iurie Diaconu, Constantin Alerguș,

judecînd fără citarea părților recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui

Hamed Tarif Hassan, născut la 20 mai 1952,

originar din or.Damasc, Siria, domiciliat în

mun.Chișinău, bd.Ștefan cel Mare 64, ap.40.

Termenul examinării cauzei:

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod procedură penală, a fost legal

executată.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

Hassan a fost achitat în baza art.3621 alin.(3) lit.b), 42 alin.(5), 207 Cod penal, pe motiv că

fapta nu a fost săvîrșită de către inculpat.

învinuire pentru faptul că, în perioada lunilor martie - aprilie 2010, acționînd împreună și

de comun acord cu un cetățean al Turciei și alte persoane nestabilite de organul de

urmărire penală, în privința cărora cauza penală a fost disjunsă în procedură separată,

urmărind scopul obținerii direct a unui folos financiar în mărime de 27000 euro care,

conform cursului oficial al BNM constituia 448200 lei, a organizat intenționat intrarea și

șederea ilegală pe teritoriul Ungariei, prin tranzitarea ilegală a teritoriului României, a

cetățenilor Irakului: Al-Shamery Eiad Fadel Abed, Omimah Khdier Abas și Mariam

Abass Diab, care nu sînt nici cetățeni, nici rezidenți ai acestor state.

Astfel, în perioada lunii martie 2009, Hamed Tarif Hassan, cunoscînd despre

intenția cetățenilor Irakului Al-Shamery Eiad Fadel Abed, Omimah Khdier Abas și

Mariam Abass Diab, care se aflau pe teritoriul R.Moldova ca solicitanți de azil, de a pleca

în Ungaria, iar în continuare în alte state din spațiul Schengen, fără nici un temei legal,

dorind și urmărind realizarea intenției infracționale de organizare a migrației ilegale, a

convenit cu cetățeanul Irakului Al-Shamery Eiad Fadel Abed, în cadrul unei întîlniri care a

avut loc în mun.Chișinău, să-i organizeze acestuia și rudelor sale apropiate care nu aveau

1

împlinită vîrsta de 18 ani, intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Ungariei, prin tranzitarea

ilegală a teritoriului României, contra sumei de 20000 euro.

Ulterior, la sfîrșitul lunii martie 2010, Hamed Tarif Hassan, continuîndu-și acțiunile

sale infracționale, ar fi organizat întîlnirea cetățeanului Irakului Al-Shamery Eiad Fadel

Abed cu cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură

separată, despre care știa că poate organiza migrația ilegală a cetățenilor străini. În cadrul

întîlnirii menționate, Hamed Tarif Hassan, care acționa împreună și de comun acord cu

cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, i-

au comunicat lui Al-Shamery Eiad Fadel Abed că pot organiza scoaterea ilegală din R.

Moldova a acestuia și rudelor sale Omimah Khdier Abas și Mariam Abass Diab și

transportarea lor în România, iar apoi în Ungaria, contra sumei de 20000 euro.

La 26.03.2010, Hamed Tarif Hassan, acționînd împreună și de comun acord cu

cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, în

vederea obținerii folosului financiar direct, a solicitat și a primit de la cetățeanul Irakului

Al-Shamery Eiad Fadel Abed suma de 20000 euro, care conform cursului oficial al BNM

constituia 332000 lei și a convenit cu ultimul ca la 28.03.2010 să le organizeze lui și

rudelor sale scoaterea ilegală din R.Moldova și intrarea ilegală pe teritoriul României, iar

ulterior intrarea ilegală pe teritoriul Ungariei.

La 28.03.2010, cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în

procedură separată, acționînd împreună și de comun acord cu Hamed Tarif Hassan întru

realizarea intenției infracționale comune, preluînd de la ultimul acțiunile infracționale de

organizare a migrației ilegale, a organizat transportarea cu diferite mijloace de transport a

cetățenilor Irakului Al-Shamery Eiad Fadel Abed, Omimah Khdier Abas și Mariam Abass

Diab din mun.Chișinău pînă într-o localitate nestabilită din apropierea or.Ungheni, iar

ulterior pînă în apropierea rîului Prut.

Tot în aceeași zi, cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă

în procedură separată, care acționa împreună și de comun acord cu Hamed Tarif Hassan,

prin intermediul unor persoane nestabilite de organul de urmărire penală, fără a fi

respectate prevederile art.1 alin.(5) al Legii „Cu privire la ieșirea și intrarea în Republica

Moldova" nr.269 din 09.11.1994, care stipulează că cetățenii străini și apatrizii pot ieși și

intra în R.Moldova în baza documentelor valabile de trecere a frontierei de stat, care sînt

recunoscute sau acceptate în R.Moldova și a vizei, dacă acordurile internaționale nu

stabilesc altfel, au organizat ieșirea ilegală din R.Moldova a cetățenilor Irakului Al-

Shamery Eiad Fadel Abed, Omimah Khdier Abas și Mariam Abass Diab, prin traversarea

rîului Prut, cu ajutorul unei bărci pneumatice și intrarea ilegală în România, prin eludarea

controalelor de frontieră a ambelor state.

În aceeași zi, cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în

procedură separată, care se afla la acel moment în R.Moldova, prin intermediul unor

persoane nestabilite a organizat transportarea cetățenilor Irakului Al - Shamery Eiad Fadel

Abed, Omimah Khdier Abas și Mariam Abass Diab pînă în mun.București, România.

Ulterior, cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în

procedură separată, care acționa împreună și de comun acord cu Hamed Tarif Hassan și

alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, în privința cărora cauza penală a

fost disjunsă în procedură separată, întru realizarea intenției infracționale comune, a

organizat transportarea cetățenilor Irakului Al-Shamery Eiad Fadel Abed, Omimah Khdier

Abas și Mariam Abass Diab din mun. București pînă în or.Timișoara, România.

În continuare, cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în

procedură separată, continuînd realizarea intenției infracționale inițiate de către Hamed

2

Tarif Hassan, a organizat prin intermediul unui șofer al unui autocamion (TIR) nestabilit,

transportarea ilegală în Ungaria a cetățeanului Irakului Mariam Abass Diab, prin eludarea

controlului de frontieră.

Ulterior, Hamed Tarif Hassan, urmărind scopul obținerii unui folos financiar pentru

organizarea ieșirii ilegale de pe teritoriul României și intrării ilegale în Ungaria a

cetățenilor Irakului Al-Shamery Eiad Fadel Abed, Omimah Khdier Abas și copilului

minor al acestora Adam Iad Abid a solicitat și a primit de la primul suma de 7000 euro,

prin intermediul lui Shmaya Walid Ibrahim.

În rezultat, acțiunile infracționale de organizare a migrațiunii ilegale ale lui Hamed

Tarif Hassan și celorlalți participanți la comiterea infracțiunii au fost soldate cu daune

asupra drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale cetățenilor Irakului Al-Shamery Eiad

Fadel Abed, Omimah Khdier Abas, Mariam Abass Diab și rudelor minore ale acestora

Nora Fadil Abid, născută la 02.07.1992, Baraa Fadil Abid, născut la 15.12.1994 și Adam

Eiad Fadel, născut la 07.02.2007, în mărime totală de 27000 euro, echivalentul a 448200

lei, ceea ce constituie daune în proporții deosebit de mari.

Totodată, în perioada lunii martie 2009, Hamed Tarif Hassan, acționînd împreună și

de comun acord cu cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în

procedură separată, cunoscînd de la cetățeanul Irakului Al-Shamery Eiad Fadel Abed

despre intenția sa și a rudelor apropiate ale acestuia Nora Fadil Abid, născută la

02.07.1992, Baraa Fadil Abid, născut la 15.12.1994 și Adam Eiad Fadel, născut la

07.02.2007, de a pleca în Ungaria, iar în continuare în alte state din spațiul Schengen, fără

nici un temei legal, dorind și urmărind realizarea intenției infracționale de scoatere ilegală

a copiilor din țară, a contribuit prin prestare de informații, acordare de mijloace și

înlăturare de obstacole la scoaterea pe cale ilegală din R.Moldova a copiilor menționați.

Astfel, Hamed Tarif Hassan a convenit cu cetățeanul Irakului Al-Shamery Eiad Fadel

Abed, în cadrul unei întîlniri care a avut loc în mun.Chișinău, să-i organizeze rudelor sale

apropiate, care nu aveau împlinită vîrsta de 18 ani, ieșirea ilegală din R.Moldova, precum

și intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Ungariei, prin tranzitarea ilegală a teritoriului

României.

Ulterior, la sfîrșitul lunii martie 2010, Hamed Tarif Hassan, prevăzînd urmările

prejudiciabile ale acțiunilor sale, dorind și admițînd, în mod conștient, survenirea acestor

urmări, acționînd în calitate de complice, a înlăturat obstacolele la comiterea infracțiunii

prin faptul că a organizat întîlnirea în mun.Chișinău a cetățeanului Irakului Al-Shamery

Eiad Fadel Abed cu cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în

procedură separată, (persoană pe care Eiad Fadel Abed pînă la acel moment nu o

cunoștea), despre care știa că poate organiza scoaterea ilegală a copiilor Nora Fadil Abid,

născută la 02.07.1992, Baraa Fadil Abid, născut la 15.12.1994 și Adam Eiad Fadel, născut

la 07.02.2007 din R.Moldova și transportarea acestora în Ungaria, prin tranzitarea ilegală

a teritoriului României. Totodată, în aceleași circumstanțe, Hamed Tarif Hassan, i-a

prestat informații cetățeanului Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în

procedură separată, cu care acționa de comun acord, despre persoanele cărora urma să le

organizeze scoaterea ilegală din R.Moldova și transportarea lor în România, iar apoi în

Ungaria.

La 26.03.2010, Hamed Tarif Hassan, contribuind la comiterea infracțiunii de către

cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată,

prin înlăturarea de obstacole, pentru a obține folosul financiar de la cetățeanul Irakului Al-

Shamery Eiad Fadel Abed, a solicitat și a primit de la ultimul suma de 20000 euro, care

conform cursului oficial al BNM constituia 332000 lei și a convenit cu ultimul ca la

3

28.03.2010 să le organizeze lui și rudelor sale scoaterea ilegală din R.Moldova și intrarea

ilegală pe teritoriul României, iar ulterior pe teritoriul Ungariei împreună cu cetățeanul

Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, prin care a

acordat mijloace la comiterea infracțiunii.

Totodată, Hamed Tarif Hassan, acționînd împreună și de comun acord cu cetățeanul

Turciei și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, în privința cărora cauza

penală a fost disjunsă în procedură separată, a contribuit la scoaterea pe cale ilegală din

R.Moldova a copiilor Nora Fadil Abid, născută la 02.07.1992, Baraa Fadil Abid, născut la

15.12.1994 și Adam Eiad Fadel, născut la 07.02.2007, fără a fi respectate prevederile art.1

alin.(5) al Legii „Cu privire la ieșirea și intrarea în Republica Moldova" nr.269 din

09.11.1994, care stipulează că cetățenii străini și apatrizii pot ieși și intra în R.Moldova în

baza documentelor valabile de trecere a frontierei de stat, care sînt recunoscute sau

acceptate în R.Moldova, și a vizei, dacă acordurile internaționale nu stabilesc altfel.

În aceiași zi, cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în

procedură separată, care se afla la acel moment în R.Moldova, deținînd informația prestată

de către Hamed Tarif Hassan despre persoanele care urmau a fi scoase ilegal din țară, prin

intermediul unor persoane nestabilite a organizat transportarea cetățenilor minori ai

Irakului Nora Fadil Abid, născută la 02.07.1992, Baraa Fadil Abid, născut la 15.12.1994 și

Adam Ead Fadel, născut la 07.02.2007 pînă în mun.București, România.

Ulterior, cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în

procedură separată, care acționa împreună și de comun acord cu Hamed Tarif Hassan întru

realizarea intenției infracționale comune, precum și alte persoane nestabilite de organul de

urmărire penală, a organizat transportarea copiilor Nora Fadil Abid, născută la 02.07.1992,

Baraa Fadil Abid, născut la 15.12.1994 și Adam Ead Fadel, născut la 07.02.2007 pînă în

or.Timișoara România.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie

condamnat în baza probelor prezentate, deoarece instanța greșit a interpretat probele

examinate în cadrul cercetării judecătorești, care pe deplin dovedesc vina inculpatului în

comiterea infracțiunilor incriminate, și anume declarațiile matorilor Shmaya Walid

Ibrahim, Said Mahmud Adam, Ismaeel Satia, Vișanu Svetlana, Hefel Mohamed, iar prin

declarațiile martorului Qutami Majday au fost combătute integral declarațiile martorilor

apărării Outur Farage, Khalaf-Hadji Jasem, Dandis Ayman și Faqieh Muad Suleiman

Hasan, precum și cererea de comisie rogatorie formulată de către autoritățile R.Moldova

către autoritățile competente ale României, prin care de asemenea s-a stabilit, că Hamed

Tarif Hassan, acționînd împreună cu cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a

fost disjunsă în procedură separată, au racolat, îndrumat, transportat și călăuzit, în vederea

trecerii ilegale a frontierei de stat din R.Moldova în România, peste rîul Prut cetățenii

Irakieni Al-Shamery Eiad Fadel Abed, Omimah Khdier Abas, Mariam Abass Diab, Nora

Fadil Abid, Baraa Fadil Abid și copilul minor Adam Eiad Fadel.

În opinia acuzării, vinovăția inculpatului Hamed Tarif Hassan în comiterea

infracțiunii incriminate mai este dovedită și prin - procesele-verbale de examinare a

descifrărilor convorbirilor telefonice; de ridicare a materialelor din dosarul de prelucrare

operativă nr. 20099801, prin care au fost ridicate CD-urile cu interceptările convorbirilor

telefonice, încheierile judecătorului de instrucție, prin care au fost autorizate efectuarea

măsurilor operative de investigație și stenogramele interceptărilor convorbirilor telefonice

dintre Hamed Tarif Hassan cu Shmaya Walid, Eiad Fadel Abed ș.a. persoane; procesele-

verbale de documentare a convorbirilor telefonice și stenogramele interceptărilor

4

convorbirilor telefonice; de examinare a aparatelor de telefon ridicate de la Hamed Tarif

Hassan, prin care s-a stabilit că ultimul deține numerele de telefon 068885222 și

069288158; de ridicare din 07.07.2010 și ordonanța de anexare la cauza penală a

materialelor de la Direcția refugiați a BMA al MAI a cetățenilor de azil a cetățenilor

Irakului Al-Shamery Eiad Fadel Abed, Omimah Khdier Abas, Mariam Abass Diab, Nora

Fadil Abid, Baraa Fadil Abid, Adam Eiad Fadel, prin care se confirmă că ultimii s-au aflat

pe teritoriul R.Moldova și au solicitat azil; documentele parvenite de la autoritățile

competente ale României, ca rezultat al executării cererii de comisie rogatorie, care au fost

anexate la materialele cauzei; procesele-verbale de audiere a cetățenilor Irakului Al-

Shamery Eiad Fadel Abed și Omimah Khdier Abas, procesele-verbale de recunoaștere a

persoanei după fotografie din 06.08.2010, prin care părțile vătămate l-au recunoscut pe

cetățeanul Turciei, în privința căruia cauza penală a fost disjunsă în procedură separată, și

Hamed Tarif Hassan.

a fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției date, instanța de apel a menționat că verificînd declarațiile

părților vătămate și ale martorilor, studiind și analizînd materialele cauzei, ajunge la

concluzia că prima instanță corect a concluzionat despre achitarea inculpatului, pe motiv

că fapta nu a fost comisă de acesta.

Astfel, instanța de apel a indicat că acuzarea nu a prezentat careva probe pertinente

și concludente, care ar confirma comiterea de către Hamed Tarif Hassan a infracțiunilor

imputate acestuia. Instanța a reținut că martorii audiați în cadrul cercetării judecătorești nu

au confirmat faptul organizării migrației ilegale a părților vătămate de către inculpat.

La fel instanța a constatat că potrivit declarațiilor martorului Shmaya Walid, Eiad

Fadel Abed i-a spus că din întîmplare a ajuns în Moldova și dorește să plece la fratele său

în Norvegia, dar cum și cu ajutorul cui nu i-a comunicat, că la sfîrșitul lunii martie 2010,

Eiad Fadel Abed l-a rugat să lase la el 6800 euro, din motiv că nu avea unde să-i păstreze,

iar a doua zi a fost telefonat de Ali, fratele acestuia din Norvegia, care i-a spus să

transmită banii lui Hamed Tarif Hassan, însă nu i-a explicat pentru ce. În ce privește

declarațiile acestui martor referitor la faptul, precum că inculpatul și Irfan Sabri mai cer de

la partea vătămată bani pentru că i-a organizat plecarea, că Hamed Tarif nu dorește să-i

întoarcă banii, instanța a constatat că acestea sînt făcute din spusele lui Eiad Fadel Abed

cînd a vorbit la telefon, ultimul aflîndu-se deja în România, martorul nefiind prezent

personal la discuțiile date, fapt confirmat de către acesta și în ședința instanței de apel, și,

prin urmare aceste declarații nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, deoarece

sînt făcute din spusele altei persoane.

La fel, instanța a menționat că nu pot fi reținute nici declarațiile martorului Hefel

Mohamed, care a relatat că aproximativ în luna martie 2010 fiind telefonat de Eiad, care

se afla în România, a aflat de la acesta că Hamed Tarif a primit de la el o sumă de bani

pentru a-l ajuta să plece în Europa, însă l-a înșelat, concretizînd că nu poate spune dacă i-

au fost transmiși careva bani lui Hamed Tarif, el a auzit despre aceasta din spusele altor

persoane. Rieșind din aceste împrejurări, instanța de apel a conchis că declaraiile

martorului dat, care nu este martor ocular, în lipsa altor probe directe, nu pot fi puse la

baza unei sentințe de condamnare.

Astfel, instanța de apel a conchis că, potrivit art.389 alin.(1) Cod de procedura

penala sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin

ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, sentința de condamnare nu poate fi

5

bazată pe presupuneri sau, în mod exclusiv ori în principal, pe declarațiile martorilor

depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată în absența lor, declarațiile

martorilor depuse în timpul urmăririi penale pot fi puse la baza sentinței de condamnare

numai în ansamblu cu alte probe suficiente de învinuire și cu condiția că, la urmărirea

penală, a avut loc confruntarea cu bănuitul, învinuitul sau că martorul a fost audiat în

condițiile art.109 și 110 Cod de procedură penală, în cazul în care inculpatul nu a

participat la confruntare cu acest martor în cadrul ședinței de judecată.

Prin urmare, instanța de apel a statuat că, atît părțile vătămate, cît și ceilalți membri

ai familiei lor, nu au fost audiați în cadrul cercetării judecătorești, sau măcar la urmărirea

penală de către judecătorul de instrucție cu participarea atît a părții acuzării, cît și apărării,

care să poată formula întrebări sau să facă demersuri, nefiind efectuate confruntări între

aceștea și inculpat în scopul înlăturării divergențelor apărute, cu atît mai mult, părțile

vătămate nu au fost audiate în instanță și declarațiile lor nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare, care nu poate fi bazată în mod exclusiv ori în principal, pe

declarațiile martorilor depuse în timpul urmăririi penale și citite în instanța de judecată în

absența lor.

Instanța de apel a menționat că, nu se exclude organizarea migrației ilegale a

familiei lui Eiad Fadel Abed, dar nu a fost stabilită vinovăția inculpatului Hamed Tarif în

comiterea organizării migrației ilegale, în contextul cînd învinuirea se bazează în

exclusivitate pe declarațiile părților vătămate audiate în baza unei comisii rogatorii, fără a

fi efectuată o confruntare în cadrul urmăririi penale între învinuit și părțile vătămate, iar

martorii audiați în cadrul ședințelor instanțelor de fond nu relatează decît niște fapte

devenite cunoscute de la alte persoane, dar nicidecum nu confirmă învinuirea adusă

inculpatului.

În acest context, instanța de apel a reținut că, declarațiile martorilor, după forma și

conținutul pe care l-au avut în prezenta cauză, nu au putere probantă, cu atît mai mult că

nu au putut fi coroborate cu alte probe, care ar confirma direct comiterea infracțiunii

conform învinuirii aduse, deoarece asemenea probe lipsesc.

Totodată, instanța de apel a constatat că nu a fost probată nici învinuirea adusă pe

capătul de învinuire în baza art.42 alin.(5), 207 Cod penal, precum că Hamed Tarif Hassan

prin acțiunile sale intenționate a contribuit în calitate de complice, la comiterea infracțiunii

de scoatere ilegală din țară a copiilor minori Nora Fadil Abid, Baraa Fadil Abid și Adam

Eiad Fadel, în scopuri altele decît cele indicate la art.206 Cod penal, prin prestare de

informații, acordare de mijloace și înlăturare de obstacole, or, aceasta este una conexă cu

infracțiunea de migrație ilegală, săvîrșirea căreia de către inculpat nu a fost dovedită,

deoarece în baza probelor administrate și cercetate în cadrul cercetăeii judecătorești, nu

poate fi emisă o hotărîre de condamnare, pe motiv că nu a fost dovedit că fapta a fost

săvîrșită de inculpat, acesta fiind corect achitat pe ambele capete de învinuire. Iar acuzarea

în apelul declarat nu a adus probe noi în susținerea cerințelor înaintate, dar cele

menționate în apel au fost obiect de studiu în prima instanță fiind analizate și apreciate în

mod obiectiv.

invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, pe motiv că atît în

cadrul urmăririi penale, cît și în cadrul cercetărilor judecătorești au fost prezentate dovezi

incontestabele de către acuzatorul de stat întru confirmarea învinuirii, cărora instanțele le-

au dat o apreciere juridică greșită; instanța neîntemeiat a luat partea apărării inculpatului și

ca rezultat a adoptat o hotărîre de achitare, dînd o apreciere incorectă probelor prezentate

6

de acuzare și nu a apreciat multirateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc cu

certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate; instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și tuturor probelor prezentate, iar

decizia nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

ținînd cont de opinia părții apărării expusă în referință, prin care a solicitat respingerea

recursului ca fiind inadmisibil, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi

respins ca inadmisibil din următoarele considerente.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în cazul

cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Colegiul penal constată că temeiurile pe care s-a bazat autorul recursului nu și-au

găsit confirmarea la examinarea recursului declarat, deoarece din conținutul hotărîrii

atacate rezultă că probele administrate au fost analizate obiectiv fiind dat răspuns la

motivele invocate în apel, astfel lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în

sensul casării hotărîrii contestate.

Din textul recursului rezultă că autorul critică aprecierea probelor administrate de

instanțe, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de fapt ale cauzei, și anume

declarațiile martorilor Shmaya Walid Ibrahim, Said Mahmud Adam, Vișanu Svetlana,

Hefel Mohamed, Ismaeel Satia, Qutami Majday, Outut Farage, Khalaf Hadji Jassem,

Dandiș Ayman și Fagieh Muad Suleiman Hasan, cît și actelor cauzei, cărora instanțele de

judecată le-au dat o apreciere incorectă.

Colegiul penal atestă că, conform art.101 alin.(2) Cod de procedură penală, la faza

judecării cauzei instanța apreciază probele conform propriei convingeri formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Instanța de fond, conform prevederilor art.314 Cod de procedură penală, judecînd

cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, a audiat

inculpatul, martorii, precum a examinat și documentele cauzei și, ținînd seama de

stipulările art.27 Cod de procedură penală, le-a apreciat în mod obiectiv, care au format

convingerea instanței că vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate nu

este dovedită, soluție descrisă în textul sentinței.

Instanța de apel, judecînd apelul procurorului, îndeplinind cerințele art.414-419

Cod de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate în prima instanță și le-a recercetat în instanța de apel, suplimentar

audiind inculpatul și martorii Shmaya Walid, Ismaeel Satia, Heffel Mohamed și,

pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în apel, stabilind temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea lui, a adoptat o hotărîre motivată și argumentată.

Astfel, instanța de apel, ținînd cont de prevederile art.99-101 Cod de procedură

penală, a cercetat probele prezentate de părți sub toate aspectele, verificîndu-le și

apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, întemeiat a ajuns la concluzia că

învinuirea nu a prezentat probe certe ce ar dovedi vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunilor imputate.

În acest sens, instanța a statuat că nu pot fi reținute ca probe ce confirmă vinovăția

inculpatului declarațiile martorului Shmaya Walid, deoarece acestea sînt făcute din

spusele lui Eiad Fadel la telefon, ultimul aflîndu-se deja în România, dar personal

7

martorul nu a fost la discuție cu acesta, precum și declarațiile martorului Hefel Mohamed,

care sînt făcute din spusele altor persoane, aceștea nefiind martori oculari și declarațiile

lor, în lipsa altor probe directe, nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

Totodată, instanța a constatat că nu pot fi reținute ca probe în cauza dată declarațiile

părților vătămate, deoarece aceștea nu au fost audiați în cadrul urmăririi penale de către

judecătorul de instrucție cu participarea atît a părții acuzării, cît și a apărării, care să poată

formula întrebări sau să facă demersuri, nefiind efectuate confruntări între aceștea și

inculpat în scopul înlăturării divergențelor apărute, și nici în cadrul cercetărilor

judecătorești, și, în contextul cînd învinuirea se bazează în exclusivitate pe depozițiile

părților vătămate audiate în baza unei comisii rogatorii, iar martorii audiați în cadrul

ședințelor instanțelor de fond nu au relatat decît niște fapte devinite cunoscute de la alte

persoane, acestea nu pot fi puse la vinovăția inculpatului.

Reieșind din textul deciziei instanței de apel rezultă că instanța, ținînd seama de

prevederile art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, și-a motivat soluția adoptată în

sensul oferirii răspunsurilor la motivele invocate de procuror în apel, care, fiind analizate

în ansamblu, cu celelalte probe, le-a respins, agrumentînd motivat și detaliat, din care

motiv acestea nu pot sta la baza condamnării inculpatului, soluție descrisă la pct.4 al

prezentei decizii, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se

mai impune.

Concluziile instanțelor privind lipsa probelor ce ar confirma săvîrșirea de către

inculpatul Hamed Tarif Hassan a infracțiunilor incriminate sînt corecte, deoarece nu a fost

dovedit faptul că anume acesta ar fi organizat migrația ilegală a părților vătămate și că a

contribuit în calitate de complice la scoaterea ilegală a copiilor acestora din țară, iar

acuzarea nu a prezentat probe, ce ar demonstra contrariul.

Prin urmare, reieșind din împrejurările stabilite, instanța de apel corect a conchis

că învinuirea adusă lui Hamed Tarif Hassan nu este bazată pe probe directe, pertinente și

concludente, care ar indica incontestabil că fapta a fost săvîrșită de inculpat și ar

confirma vinovăția acestuia în cele imputate.

Motivele aduse de către autorul recursului, referitor la neacordul său cu aprecierea

probelor de către instanța de apel, ține de starea de fapt și nu sînt prevăzute ca temei

pentru recurs prevăzute în art.427 Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal menționează că argumentele invocate în recursul

procurorului au fost deja obiectul de judecare în instanța de apel, iar aceasta, după cum s-a

menționat mai sus, respectînd prevederile art.414 alin.(3) și 417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod

de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și motivat asupra lor, iar careva noi

argumente în recurs procurorul nu a indicat.

Prin urmare, Colegiul penal concluzionează că instanța de apel corect a conchis

asupra necesității menținerii sentinței privind achitarea inculpatului de sub învinuirea de

săvîrșire a infracțiunilor imputate, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el, nefiind

prezentate probe certe care ar dovedi vinovăția acestuia, iar probele administrate de

organul de urmărire penală și susținute de acuzatorul de stat, puse la dispoziție instanțelor

judecătorești, nu dau temei la o stabilire sigură a vinovăției lui Hamed Tarif Hassan în

săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Temeiul invocat de recurent, precum că vinovăția inculpatului se dovedește prin

actele cauzei, și anume prin descifrările convorbirilor telefonice dintre acesta și partea

vătămată, nu pot fi reținute, deoarece prin conținutul acestor convorbiri nu se confirmă

învinuirea înaintată inculpatului, dar reiesă că acesta are datorii față de partea vătămată,

8

fapt ce coroborează cu declarațiile martorului Shmaya Walid Ibrahim, care a relatat că

partea vătămată a lăsat la el la păstrare 6800 euro, pe care ulterior fratele acestuia i-a spus

să le transmită inculpatului, însă pentru ce, el nu cunoaște, și cu declarațiile inculpatului,

care a explicat că banii au fost dați lui pentru a-i transmite lui Sabri, că ulterior partea

vătămată l-a telefonat și i-a spus să nu-i de-a banii acestuia, dar să-i restituie înapoi lui.

Astfel, Colegiul conchide, că instanțele de judecată corect au reținut în acest sens

prevederile art.8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărîre de condamnare

se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost

confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată. O sentință de

condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri. Colegiul reține că ambele instanțe de

judecată au ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul că toate

îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și au

adoptat soluții întemeiate.

Conform legislației în vigoare, vinovăția persoanei în săvîrșirea faptei se consideră

dovedită numai în cazul cînd instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției

nevinovăției, cercetînd nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi

înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în urma unei proceduri legale, a dat

răspuns la toate chestiunile prevăzute în art.385 Cod de procedură penală.

Astfel, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și,

potrivit legii, se decide respingerea recursului declarat de procuror ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de apel Chișinău, Sâli Radu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Hamed Tarif Hassan,

cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 29 iulie 2014.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Constantin Alerguș

Ion Guzun

9