1ra-869/2014 — art. 328 al. 3 CP

1ra-869/2014 — art. 328 al. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-869/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 iulie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte –Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Elena Covalenco, Liliana Catan și Iurie Diaconu,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de procurorul

adjunct al Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, împotriva

sentinței Judecătoriei sect. Botanica, mun. Chișinău din 11 ianuarie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2013 în cauza penală în

privința lui

Babliuc Eduard Nicolae, născut la 24.07.1968, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Dumitriu 12, ap. 26.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond - 23.06.2011 - 11.01.2013;

- Instanța de apel - 26.04.2013 - 12.12.2013;

- Instanța de recurs – 01.04.2014- 01.07.2014.

Procedura de citare a fost legal executată.

Examinînd materialele cauzei în raport cu argumentele recursului, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A TĂ:

faptul că, activând în calitate de administrator al Palatului de Cultura a Feroviarilor,

subdiviziune a IS ,,Calea Ferată din Moldova”, fiind numit în această funcție în baza

ordinului nr. 388 din de 9 iulie 2003, fiind persoană cu funcție de răspundere, căreia

în virtutea fișei postului, i-au fost acordate drepturi și obligațiuni în vederea

exercitării funcției de administrare a proprietății de stat, a comis infracțiunea de

depășire a atribuțiilor de serviciu, în următoarele circumstanțe:

Conform fișei postului, fiind obligat să verifice respectarea condițiilor prevăzute

în contractele de locațiune cu privire la spațiile și teritoriul aferent Palatului de

Cultură al Feroviarilor închiriate, nefiind în drept să transmită în folosință sau să

încheie careva contracte de locațiune cu privire la aceste spații, intenționat depășindu-

și limita drepturilor și obligațiilor sale de serviciu, în perioada anilor 2008-2010,

cunoscând despre inexistența cărorva contracte de locațiune încheiate în procedură

legală, a transmis în folosință, în blocul nr. 3 al Palatului de Cultură a Feroviarilor

biroul nr. 35 cu o suprafață de 30,1 m2, asociației „Euro-Moldova Art”, proiectului

republican „Caravela Culturii” pe o perioadă de 16 luni și biroul nr. 21 cu suprafața

totală de 77,5 m.p. pe o perioadă de 2 ani cet. Ion Suruceanu prin ce a cauzat IS

,,CFM” un prejudiciu material estimat, conform calculelor efectuate, prin neachitare

de către Asociația „Euro-Moldova Art” Proiectul Republican ,,Caravela Culturi” a

sumei de 12 673,95 lei - contravaloare a chiriei și 4904,9 lei - costul utilităților și de

1

către cet. Suruceanu Ion a sumei de 185 795,50 lei - contravaloarea chiriei și 12

614,75 lei - costul utilităților. Ca urmare a acțiunilor a cet. Babliuc Eduard IS „CFM”

i s-a adus un prejudiciu material în sumă de 215 989,10 lei ceea ce constituie

proporții deosebit de mari, astfel, soldându-se cu urmări grave prin ratarea venitului

mai sus menționat.

De către organul de urmărire penală acțiunile inculpatului Babliuc Eduard au

fost încadrate în baza art. 328 alin. (3), lit. d) Codul penal, adică depășirea în mod

vădit a limitelor drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege cu cauzarea de daune în

proporții deosebit de mari, soldate cu urmări grave în privința persoanei juridice.

2013, Babliuc Eduard a fost achitat pe art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, din motiv că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

a solicitat casarea acesteia din motivul ilegalității ei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri, prin care: a-1 recunoaște pe Babliuc Eduard culpabil de

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 328 alin. (3), lit. d) Codul penal. În motivarea

apelului declarat acuzarea a invocat că, la emiterea sentinței instanța de fond a comis

unele încălcări considerabile ale normelor de drept materiale și procesual, precum și a

apreciat incorect probele prezentate pe caz.

Consideră incorectă afirmația instanței de fond precum că, infracțiunea imputată

inculpatului Babliuc Eduard poate fi comisă numai prin acțiune, deoarece

transmiterea suprafețelor menționate în folosință în lipsa contractelor de locațiune și

este acțiune și nu inacțiune. În acest context acuzarea consideră argumentul instanței

ca nefondat, neîntemeiat și lipsit de careva argumentare, deoarece conform fișei

postului, Babliuc Eduard era obligat să verifice respectarea condițiilor prevăzute în

contractele de locațiune cu privire la spațiile și teritoriul aferent Palatului de Cultură

al feroviarilor închiriate, nefiind în drept să transmită în folosință fără existența

contractelor. El intenționat a depășit limita drepturilor și obligațiilor sale de serviciu

și în perioada anilor 2008-2010, cunoscând cu certitudine despre faptul inexistenței

cărorva contracte de locațiune încheiate în procedură legală, personal a transmis în

folosință, in blocul nr.3 a Palatului de Cultură a Feroviarilor biroul nr. 35 cu o

suprafață de 30.1 m2 Asociației „Euro-Moldova Art”, proiectului republican

„Caravela Culturii” pe o perioadă de 16 luni și biroul nr. 21 cu suprafața totală de

77.5 m pe o perioadă de 2 ani cet. Ion Suruceanu, ultimul efectuând reparație și

amenajând biroul menționat în studioul pentru înregistrări audio, fără acordul scris a

conducerii IS „CFM”. Astfel prin acțiunile sale cet. Baliuc Eduard a depășit limita

atribuțiilor de serviciu.

Partea acuzării consideră neîntemeiat și lipsit de careva suport juridic și

argumentul instanței precum că, prin pretinsa depășire a atribuțiilor sale inculpatul a

cauzat daune în proporții deosebit de mari, soldate cu urmări grave în privința

persoanei juridice în sumă de 215 989 lei, care de fapt nu au o probațiune certă și

pertinentă, nefiind fundamentată pe careva calcule autentice și oficiale, deoarece

prejudiciului cauzat de către Babliuc Eduard Nicolai a fost calculat și stabilit de către

secția de întreținere a edificiilor civile st. Chișinău ÎS „CFM", instituție abilitată cu

dreptul de a calcula cuantumul chiriei și utilităților din Palatul de Cultură a

Feroviarilor, conform formulei de calcul a utilităților și chiriei la întreprinderile de

stat care este stabilită in Legea Bugetului Republicii Moldova.

2

2013, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, instanța de fond, în

temeiul probelor acumulate corect a concluzionat, că învinuirea adusă lui Eduard

Babliuc nu este bazata pe probe directe, ce ar confirma vinovăția acestuia, dar pe

presupunerile acuzării, care nu au în susținere un suport probatoriu, fiind în

contradicție cu mijloacele de proba enunțate și apreciate.

Astfel, acuzarea nu a demonstrat prin probe pertinente, concludente si utile

săvârșirea de către Babliuc Eduard a infracțiunii imputate, învinuirea fiind bazată

doar pe presupuneri, care nu au suport probatoriu cert si pertinent.

care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei penale la rejudecare în instanța de

apel, în alt complet de judecată, invocînd art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură

penală - „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”.Recurentul

consideră că, în cauză sunt prezente un șir de probe care dovedesc cu certitudine

vinovăția lui Babliuc Eduard. Instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor

prezentate de acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate,

care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunilor

incriminate; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apelul procurorului, nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor prezentate, iar decizia nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

concluzionează că, acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar - temei care își găsește

reflectare în decizia contestată.

Reieșind din prevederile art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de

instanța de fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Nerespectarea acestor cerințe echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

Aceste prevederi ale legii procesuale nu au fost respectate întocmai la judecarea

apelului și, ca urmare, instanța de apel, pripit a menținut sentința de achitare a

instanței de fond.

La examinarea probelor, care confirmă sau infirmă vinovăția persoanei, instanța de

judecată este obligată să argumenteze în hotărîrea adoptată motivele admiterii sau

respingerii probelor, prezentate atît de învinuire, cît și de apărare și este obligată să

aprecieze toate probele examinate în ședința de judecată, indiferent de faptul, dacă au

3

fost administrate la etapa urmăririi penale sau au fost prezentate de către părți în

ședința de judecată.

Colegiul lărgit constată, că instanța de apel la examinarea apelului declarat nu a

respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, nu a răspuns la toate motivele

invocate de apelant, în legătură cu ce decizia urmează a fi casată, cu dispunerea

rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu poate fi corectată în

instanța de recurs.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție constată că, în cadrul

cercetării judecătorești au fost prezentate mai multe probe și anume, declarațiile

martorilor Basiul Taisia, Spînu Efimia, Burghilă-Eeonte Elena Vasile, Gagauz Miron

Ulian, Surucianu Ion, reprezentantul părții civile Pogor Victoria, care fiind audiați, au

confirmat faptul că, Babliuc Eduard fiind administrator al Palatului de cultură al

Feroviarilor, în lipsa contractelor de locațiune a transmis în folosință bir. 35 cu

suprafața de 30,1 m2 asociației ,,Euro-Moldova Art”, pe o perioadă de 16 luni și bir.

21 cu suprafața de 77,5 m2 pe o perioadă de 2 ani cetățeanului Ion Suruceanu, fără

achitarea chiriei și a utilităților.

Faptul dat a fost recunoscut și de inculpatul Babliuc Eduard, însă declară că a

îndeplinit ordinul superiorului său Miron Gagauz, care a dat indicații să le ofere spații

pentru folosință în schimbul organizării și petrecerii a diferitor evenimente muzicale

pentru colaboratorii Căii Ferate din Moldova.

Apreciind aceste probe instanța de apel în decizia sa a conchis: “ declarațiile

reprezentantului părții civile Pogor Victoria, declarațiile martorilor Basiul Taisia,

Spînu Efimia, Burghilă-Eeonte Elena Vasile, Gagauz Miron Ulian, Surucianu Ion,

Vdovicenco Alexandru, nicidecum nu demonstrează vina inculpatului Babliuc

Eduard în comiterea infracțiunii imputate lui, dimpotrivă demonstrează că, Babliuc

Eduard, activând în calitate de administrator al Palatului de Cultura a Feroviarilor,

subdiviziune a ÎS "Calea Ferată din Moldova", fiind numit în această funcție în baza

ordinului nr.388 din de 9 iulie 2003, fiind persoană cu funcție de răspundere, căreia în

virtutea fișei postului, i-au fost acordate drepturi și obligațiuni în vederea exercitării

funcției de administrare a proprietății dc stat, n-a comis infracțiunea de depășire a

atribuțiilor de serviciu”.

Mai mult ca atît, instanța de apel a considerat că: “declarațiile părții vătămate,

martorilor Basiul Taisia, Spînu Efimia, Burghilă-Eeonte Elena Vasile, Gagauz Miron

Ulian, Surucianu Ion, Vdovicenco Alexandru, corect au fost apreciate critic de către

instanța de fond, deoarece contravin circumstanțelor cauzei și conțin divergențe

esențiale”.

Instanța de apel, neglijînd cumulul de probe menționat, în decizia sa a conchis că:

„în obligațiunile funcționale ale lui E. Babliuc nu intra darea în arendă sau folosință a

spațiilor și dânsul nici n-a transmis careva spații în arendă lui I. Suruceanu sau E.

Burghilă, ci a îndeplinit ordinul și dispozițiile superiorului său M. Gagauz, care a dat

indicații să le ofere spații lor pentru folosință în schimbul organizării și petrecerii de

către ultimii a diferitor evenimente muzicale pentru colaboratorii Căii Ferate din

Moldova”.

Fiind cercetat în instanța de fond și de apel martorul Miron Gagauz, a declarat că

,,…. în perioada anului 2008-2009 a activat în calitate de director al ÎS ,,CFM”, a

menționat că conform atribuțiilor sale de serviciu Babliuc Eduard Nicolae era în drept

și împuternicit să încheie contracte de locațiune, ca director al Palatului de cultură

4

trebuia să creeze condiții pentru a stimula, oamenii de creație Totodată a declarat că

nu este în drept să dea indicații lui Babliuc Eduard și nici ultimul fiind director nu

este în drept să dea în arendă birouri, deoarece încăperea se află la balanța

Ministerului, a remarcat faptul că nu este nici un act că încăperea este întărită după

Surucianu Ion. El știa că Surucianu Ion și Burghilă Elena efectuau ceva lucrări,

înscriau cântece apoi plecau. Ultimii nu s-au adresat pentru acordarea spațiului. El a

dat indicație pentru acordarea spațiului pentru creație, dar nu pentru folosință

îndelungată”.

Declarațiile celorlalți martori date în ședința de judecată, nu au fost apreciate

nicicum, fiind totalment ignorate.

În acest sens, Colegiul penal lărgit atestă faptul că, instanța de apel nu a

respectat prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, care stipulează că

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor, ca apoi să se expună asupra admisibilității sau inadmisibilității probei

respective, expunînd temeiul respectiv în decizia sa.

Concluzionînd cele menționate Colegiul specifică că, instanța de apel selectiv a

grupat probele pe caz, unele fiind redate în decizie, iar celelalte fiind integral

ignorate, neanalizate, neapreciate, ca urmare nefiind elucidate faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei dat.

Mai mult, Colegiul menționează că, deși procurorul, nefiind de acord cu

concluzia instanței de fond în apel a adus un șir de argumente, și anume, inclusiv și

faptul că nu s-a dat aprecierea cuvenită declarațiilor părții vătămate și martorilor, care

în cumul cu alte probe confirmă, în opinia lui, vinovăția lui Babliuc Eduard, conform

învinuirii înaintate, și consideră că acțiunile lui urmează a fi încadrate conform

prevederilor art. 328 alin. (3) lit. d) Cod penal, Curtea de Apel, deliberând asupra

apelului procurorului a concluzionat, la general că: „examinând in cumul toate

probele prezentate si cercetate nemijlocit in cadrul ședinței de judecata, ajunge la

justa concluzie că acuzarea nu a demonstrat realizarea laturii obiective de către

Babliuc Eduard in vederea transmiterii in folosința a spațiilor cu încălcarea in mod

vădit a obligațiilor prevăzute in fișa de post, care prevăd obligația să verifice

respectarea condițiilor prevăzute in contractele de locațiune cu privire la spatiile și

teritoriul, aferent Palatului de Cultura al Feroviarilor închiriate, nefiind in drept sa

transmită în folosința sau să încheie careva contracte de locațiune cu privire la aceste

spații”.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzută la art.328 Cod penal, are următoarea

structură: 1) fapta prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea de depășire a limitelor

drepturilor și atribuțiilor acordate prin lege; 2) urmările prejudiciabile, și anume

daunele în proporții considerabile cauzate intereselor publice sau drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice; 3) legătura cauzală

dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Cînd ne referim la acțiunea prejudiciabilă de depășire a limitelor drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege, avem în vedere oricare din următoarele patru

modalități faptice: 1) săvîrșirea unei acțiuni care ține de competența unei alte

persoane publice; 2) săvîrșirea unei acțiuni care putea fi comisă de către făptuitor

numai în prezența unor circumstanțe deosebite, indicate în lege sau într-un alt act

normativ (circumstanțe care lipsesc la momentul săvîrșirii de către el a faptei); 3)

5

săvîrșirea unipersonală a unei acțiuni pe care o poate efectua exclusiv un organ

colegial; 4) săvîrșirea unei acțiuni pe care nimeni și în nici un fel de circumstanțe nu

este în drept să o comită.

Specific pentru acțiunea prejudiciabilă de depășire a limitelor drepturilor și

atribuțiilor acordate prin lege este că făptuitorul comite o acțiune care nu este în

competența lui de serviciu sau în competența exclusivă a lui de serviciu, dar este în

competența unei alte persoane sau a unui alt organ ori acțiunile săvîrșite de Babliuc

Eduard nu erau de competența lui, ci al organului ierarhic superior.

Astfel, în acțiunile lui persistă latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.

328 alin.(3), lit. d) Cod penal.

Colegiul conchide că, instanța de apel nu a dat apreciere acestor fapte, apreciind

prioritar declarațiile inculpatului, în cumul de probele prezentate de către partea

apărării numai la etapa cercetării judecătorești în instanța de fond, iar declarațiile

părții vătămate și a martorilor acuzării au fost apreciate critic la general, fără a

argumenta concluzia dată. Celelalte probe, care au fost cercetate în cadrul ședinței de

judecată au fost ignorate totalmente, nefiind analizate, apreciate și ca urmare, nu s-a

expus nici asupra admiterii și nici a respingerii acestora.

Ca urmare, Colegiul constată prematură concluzia instanței de apel cu referire la

achitarea lui Babliuc Eduard de învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 328

alin. (3), lit. d) Codul penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii.

Astfel, instanțele de fond și de apel au admis o eroare de fapt, și anume

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decît cea

pe care materialul probator o susține, urmată de o încadrare juridică greșită, fiind

ignorate semnele calificative de depășirea atribuțiilor de serviciu, fapt ce prematur a

dus la concluzia eronată a instanței de apel că : „…că instanța de fond, în prezența

circumstanțelor analizate mai sus, corect a concluzionat că Babliuc Eduard trebuie să

fie achitat pe art. 328 alin.(3), lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii”.

Rezumînd cele menționate, Colegiul constată că și-a găsit confirmare temeiul

invocat de recurent și prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală:

„instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, precum

și „hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, ceea ce duce

la casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, deoarece aceste erori nu pot fi corectate de instanța de recurs.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă obligatoriu de

prevederile art. 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să execute indicațiile instanței de recurs, să se pronunțe la modul

cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-penale asupra tuturor

motivelor invocate de apelant în apel, să verifice și să aprecieze profund probele

administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii, să le

dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității fiecărei

probe examinate, să analizeze la modul cuvenit intenția și acțiunile inculpatului, să

cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, prezența sau lipsa în acțiunile

inculpatului a infracțiunilor incriminate, în cazul în care v-a ajunge la concluzia

confirmării învinuirii în instanță - să descrie fapta infracțională ca fiind dovedită, și

6

să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, ținînd cont de motivele

casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica relevantă a

CtEDO, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul adjunct al Procuraturii de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Sergiu Ciobanu, casează sentința Judecătoriei sect. Botanica,

mun. Chișinău din 11 ianuarie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 12 decembrie 2013 și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 22 iulie 2014, ora 930

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Ion Guzun

Elena Covalenco

Liliana Catan

Iurie Diaconu

7