1ra-60/2018 — art. 328 alin. 3 lit. d CP

1ra-60/2018 — art. 328 alin. 3 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-60/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

08 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Anatolie Țurcan,

Judecători – Ion Druță, Mariana Pitic, Dumitru Mardari, Iurie Bejenaru

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău și de reprezentantul pârții vătămate ÎS

,,Calea Ferată din Moldova”, Iurii Topala, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, în cauza penală în

privința lui

Babliuc Eduard Xxxxx, născut la xxxxx, domiciliat în

Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 23.06.2011 - 11.01.2013;

Instanța de apel: 26.04.2013 - 12.12.2013;

Instanța de recurs: 01.04.2014 - 01.07.2014;

Instanța de apel: 20.06.2014 - 29.06.2015;

Instanța de recurs: 23.11.2016 - 17.05.2016;

Instanța de apel: 28.06.2016 - 16.02.2017;

Instanța de recurs: 31.10.2017 – 08.02.2018.

A C O N S T A T A T :

Babliuc Eduard a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.328 alin.(3) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

faptul că, activând în calitate de administrator al Palatului de Cultură al Feroviarilor,

subdiviziune a ÎS „Calea Ferată din Moldova”, numit în această funcție în baza

ordinului nr.388 din 09 iulie 2003, fiind persoană cu funcție de răspundere, căreia în

virtutea fișei postului, i-au fost acordate drepturi și obligațiuni în vederea exercitării

funcției de administrare a proprietății de stat, a comis infracțiunea de depășire a

atribuțiilor de serviciu, în următoarele circumstanțe:

Conform fișei postului, fiind obligat să verifice respectarea condițiilor

prevăzute în contractele de locațiune cu privire la spațiile și teritoriul aferent

Palatului de Cultură al Feroviarilor închiriate, nefiind în drept să transmită în

folosință sau să încheie careva contracte de locațiune cu privire la aceste spatii,

intenționat depășind limitele drepturilor și obligațiilor sale de serviciu, în perioada

anilor 2008-2010, cunoscând despre inexistența a careva contracte de locațiune

încheiate în procedură legală, a transmis în folosință, în blocul nr.3 al Palatului de

Cultură al Feroviarilor, biroul nr.35, cu suprafața de 30,1 m.p., asociației „Euro-

1

Moldova Art”, proiectul republican „Caravela Culturii” pe o perioadă de 16 luni și

biroul nr.21 cu suprafața totală de 77,5 m.p., pe o perioadă de 2 ani cet. Suruceanu

Ion, prin ce a cauzat ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” un prejudiciu material estimat,

conform calculelor efectuate, prin neachitare de către Asociația „Euro-Moldova

Art”, proiectul republican ,,Caravela Culturi” a sumei de 12 673,95 lei -

contravaloarea chiriei și 4 904,9 lei - costul utilităților și de către cet. Suruceanu Ion

a sumei de 185 795,50 lei - contravaloarea chiriei și 12 614,75 lei - costul utilităților.

Ca urmare a acțiunilor cet. Babliuc Eduard, ÎS „Calea Ferată din Moldova”

i-a fost adus un prejudiciu material în sumă de 215 989,10 lei, ce constituie proporții

deosebit de mari, soldându-se cu urmări grave prin ratarea venitului menționat.

cauzei și pronunțarea unei hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Babliuc Eduard să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(3) lit. d) Cod penal.

În motivarea apelului, procurorul a invocat ilegalitatea sentinței adoptate,

afirmând că prima instanță nu a dat apreciere corespunzătoare probelor administrate

în cauză și prezentate în sprijinul învinuirii, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, probe care confirmă vinovăția inculpatului Babliuc Eduard

în săvârșirea infracțiunii imputate.

Acuzarea a considerat incorectă afirmația primei instanțe, precum că,

infracțiunea imputată inculpatului poate fi săvârșită numai prin acțiune, deoarece

transmiterea suprafețelor menționate în folosință în lipsa contractelor de locațiune

reprezintă o acțiune și nu inacțiune.

Totodată, nu este întemeiat nici argumentul instanței, precum că Babliuc

Eduard a primit indicații de la superiorul său, directorul ÎS „Calea Ferată din

Moldova” Gagauz Miron, iar încheierea contractelor de locațiune era în competența

șefului Secției de întreținere a edificiilor civile Chișinău ÎS „Calea Ferată din

Moldova”, cu autorizarea și coordonarea conducerii ÎS „Calea Ferată din Moldova”,

deoarece nici la etapa urmăririi penale și nici în urma cercetării judecătorești nu a

fost stabilit faptul existenței unui ordin a conducerii ÎS „Calea Ferată din Moldova”

referitor la transmiterea în locațiune cu titlu gratuit și fără întocmirea contractelor de

locațiune a birourilor din cadrul Palatului de Cultură al Feroviarilor.

La fel, partea acuzării a considerat neîntemeiat și lipsit de suport juridic și

argumentul instanței precum că, prin pretinsa depășire a atribuțiilor sale, inculpatul a

cauzat daune în proporții deosebit de mari, soldate cu urmări grave în privința

persoanei juridice în sumă de 215 989 lei, care de fapt nu au o probațiune certă și

pertinentă, nefiind fundamentată pe careva calcule autentice și oficiale, deoarece

prejudiciului cauzat de către Babliuc Eduard a fost calculat și stabilit de către secția

de întreținere a edificiilor civile Chișinău ÎS „Calea Ferată din Moldova”, instituție

abilitată cu dreptul de a calcula cuantumul chiriei și utilităților din Palatul de Cultură

al Feroviarilor, conform formulei de calcul a utilităților și chiriei la întreprinderile de

stat care este stabilită în Legea bugetului Republicii Moldova.

2013, a fost respins ca nefondat apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

Pentru a se pronunța, instanța de apel a menționat că, prima instanță, în

temeiul probelor acumulate corect a concluzionat, că învinuirea adusă lui Eduard

2

Babliuc nu este bazată pe probe directe, ce ar confirma vinovăția acestuia, dar pe

presupunerile acuzării, care nu au în susținere un suport probatoriu, fiind în

contradicție cu mijloacele de probă.

contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat că, instanța de apel a dat apreciere incorectă

probelor prezentate de acuzare și nu lea apreciat multilateral și obiectiv, acestea

dovedind pe deplin vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate.

2014, a fost admis recursul, casată decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției date, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel la

examinarea apelului declarat nu a respectat cerințele art.414 Cod de procedură

penală, nu a răspuns la toate motivele invocate de apelant, nu a dat apreciere corectă

probelor prezentate de către procuror în sprijinul acuzării, potrivit art.101 alin.(1)

Cod de procedură, deoarece selectiv a grupat probele pe caz, unele fiind redate în

decizie, iar celelalte fiind integral ignorate, ca urmare, nefiind elucidate fapte

importante pentru soluționarea justă și promptă a cauzei.

a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Babliuc Eduard a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.328 alin.(3) lit. d) Cod penal, la 6 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții publice pe termen de 3 ani.

7.1. Petru a se pronunța instanța de apel a constatat fapta și a indicat că,

vinovăția inculpatului este dovedită pe deplin prin probele administrate la cauza

penală, care au fost cercetate în cadrul ședințelor primei instanțe și verificate în

cadrul ședinței instanței de apel, iar prima instanță în mod incorect și cu derogare de

la prevederile art.101 Cod de procedură penală a apreciat probele administrate de

către acuzator, fapt în temeiul căruia în mod incorect a dispus achitarea inculpatului.

în temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 8) Cod de procedură penală, au

contestat cu recursuri ordinare decizia, solicitând casarea acesteia cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare, din motiv că în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite

elementele infracțiunii.

Totodată, de către avocatul Nagacevschi Vitalie s-a solicitat, după caz, să fie

încetat procesul penal.

În susținerea solicitărilor au indicat că, în speță nu au fost administrate probe

concludente, pertinente, care ar demonstra cu certitudine vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(3) lit. d) Cod penal, instanța de apel

a pronunțat o hotărâre de condamnare contrar prevederilor art.art.414-418 Cod de

procedură penală, adică în baza acelorași probe pe care inculpatul a fost achitat, a

ieșit din limitele învinuirii înaintate de acuzare, a trecut cu tăcerea argumentul

apărării, care a fost reținut de prima instanță – că lui Babliuc Eduard nu i-a fost

adusă la cunoștință fișa postului de director al PCF.

3

de avocați, solicitând respingerea acestora, cu menținerea hotărârii atacate ca fiind

legală și întemeiată.

mai 2016, au fost admise recursurile ordinare, casată total decizia și dispusă

rejudecarea cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că, instanța de apel a

respins demersul apărării privind solicitarea audierii martorilor Gagauz Miron,

Burghilă-Leonte Elena, Suruceanu Ion, Stepaniuc Victor, fără a motiva soluția în

acest sens, cu toate că, audiind opiniile celorlalți participanți asupra cerinței

înaintate, procurorul și reprezentantul ÎS „Calea Ferată din Moldova” au lăsat soluția

la discreția instanței (f.d.38, 39, vol. III).

Totodată, instanța de apel contrar prevederilor art.101 Cod de procedură

penală a dat apreciere incorectă cumulului de probe administrate, deoarece unilateral

a examinat cauza, doar în favoarea acuzării, indicând în susținerea concluziilor sale

doar unele fraze din declarațiile martorilor, care în viziunea instanței de apel,

confirmă vinovăția inculpatului Babliuc Eduard.

La fel, instanța de apel expunându-se asupra probelor materiale, nu a dat

răspuns la argumentele apărării, că fișa de post nu este semnată de Babliuc Eduard,

că nu a fost stabilită data aducerii la cunoștință a fișei de post, care urma să fie

contrasemnată de acesta, nu a indicat în mod clar și întemeiat care este suma

prejudiciului cauzat ÎS „Calea Ferată din Moldova”, nu a dat apreciere faptului, că în

actul de revizie nu este indicată constatarea referitor la biroul nr.35 cu suprafața de

30,1 m.p., doar în ce privește biroul nr.21 (f.d.67, vol. I).

2017, pronunțată integral la 30 martie 2017, a fost admis apelul procurorului, casată

sentința, inclusiv din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care

Babliuc Eduard a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art.328 alin.(3) lit. d) Cod penal, în temeiul art.390 alin.(1) pct.3) Cod de

procedură penală – fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, nu poate reține

concluzia primei instanțe referitor la achitarea inculpatului Babliuc Eduard din

motiv că dânsul a executat un ordin a superiorului, deoarece, în speță nu a fost

stabilit printr-un act confirmativ existența unui ordin care să corespundă criteriilor

de formă și de fond al acestuia, nu a fost stabilită autoritatea emitentă a acestuia și

totodată nu a fost stabilită persoana responsabilă de emiterea acestui ordin și trasă la

răspundere conform legislației în vigoare.

În speță, instanța de apel a constatat existența indicațiilor din partea

Președintelui Voronin Vladimir date viceprim-ministrului de atunci Stepaniuc

Victor, care ulterior l-a contactat pe Gagauz Miron cu rugămintea de a oferi spre

locațiune spații pentru activitatea artistică.

Așadar, instanța de apel a stabilit că inculpatul Babliuc Eduard urmează a fi

achitat din motiv că faptele acestuia nu întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(3) lit. d) Cod penal, în conformitate cu art.390

alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală, dar nu din motiv că dânsul a executat un

4

ordin al superiorului în sensul art.401 alin.(1), (2) Cod penal.

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art.328 alin.(3) lit. d)

Cod penal, instanța de apel a reținut că din conținutul actului de învinuire rezultă

faptul că inculpatului Babliuc Eduard i-a fost incriminată încălcarea obligațiilor

stipulate în fișa de post al directorului Palatului de Cultură a Feroviarilor, și anume

că cunoscând despre inexistența a careva contracte de locațiune a transmis în

folosință biroul nr.35 cu o suprafață de 30,1 m.p. asociației „Euro-Moldova Art”,

proiectul republican „Caravela Culturii” pe o perioadă de 16 luni și biroul nr.21 cu

suprafața totală de 77,5 m.p. pe o perioadă de 2 ani cet. Suruceanu Ion, prin care

acțiuni ÎS „Calea Ferată din Moldova” i-a fost cauzat un prejudiciu material în sumă

de 215 989,10 lei.

Instanța de apel a indicat că din materialele cauzei penale, nu se reține că fișa

de post i-a fost adusă spre cunoștință inculpatului Babliuc Eduard sub semnătură,

fapt confirmat prin lipsa semnăturii acestuia, totodată, Babliuc Eduard a concretizat

în instanța de apel că la momentul angajării sale, verbal i-a fost comunicat că

atribuțiile sale sunt de a organiza concerte și a verifica starea tehnică la palat.

La fel, instanța de apel a reținut că, atât martorul Suruceanu Ion, cât și

martorul Burghilă-Leonte Elena au indicat că spațiile în incinta Palatului de Cultură

a Feroviarilor au fost acordate de către Babliuc Eduard, după adresarea lor către

Voronin Vladimir și Stepaniuc Victor, care ulterior, s-au adresat cu această solicitare

la directorul ÎS „Calea Ferată din Moldova” la acel moment Gagauz Miron, martorii

indicând că nu au încheiat contracte de locațiune, însă ei au organizat concerte gratis

pentru lucrătorii ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

Martorul Gagauz Miron a declarat că conform atribuțiilor sale de serviciu

Babliuc Eduard nu era în drept și împuternicit să încheie contracte de locațiune, ca

director al Palatului de cultură trebuia să creeze condiții pentru a stimula oamenii de

creație. Totodată, Gagauz Miron a declarat că dânsul a dat indicație pentru acordarea

spațiului pentru creație, dar nu pentru folosință îndelungată.

Din conținutul procesului-verbal de confruntare dintre bănuitul Babliuc

Eduard și martorul Gagauz Miron rezultă că bănuitul Babliuc Eduard și-a menținut

declarațiile date anterior în cadrul urmăririi penale, iar martorul Gagauz Miron a

declarat că nu exclude faptul că în situații de serviciu l-a contactat pe Babliuc

Eduard și l-a rugat ca acesta să găsească posibilitate ca să transmită temporar la

solicitarea lui Suruceanu Ion și Burghilă Lenuța spațiu în Palatul de Cultură al

Feroviarilor în condiții reciproc avantajoase.

La fel, martorul Spînu Eftimia în instanța de apel a indicat că spațiile nu

puteau fi date în chirie fără a fi coordonată chestiunea dată cu întreprinderea de stat,

iar martorul Basiul Taisia a declarat că Eduard Babliuc a dat aceste spatii în

folosință la indicația unui demnitar de stat. „Caravela Culturii” s-a aflat în incinta

Palatului de Cultură a Feroviarilor în perioada anilor 2007-2009 și la fel din spusele

lui Eduard Babliuc a fost dat în folosință în baza indicației verbale a viceprim-

ministrului Stepaniuc Victor.

Fiind audiat în cadrul ședinței de judecată în instanța de apel, martorul

Stepaniuc Victor a indicat că în perioada când acesta a fost vice-premier a primit

indicații pentru a fi create condiții favorabile pentru a face repetiții la Palat pentru

Burghilă-Leonte Elena, cu proiectul „Caravela Culturi”, Președintele i-a dat indicații

5

să se ocupe cu aceste probleme și cu sediul. Martorul a indicat că l-a telefonat pe

Babliuc Eduard să-l întrebe dacă sunt libere sălile, iar acesta i-a confirmat că sunt.

Totodată, a vorbit la telefon cu Gagauz Miron și i-a spus să organizeze aceste spatii.

Tot în acest context, instanța de apel a constatat că declarațiile menționate nu

pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare, dar dimpotrivă aceste declarații

confirmă afirmațiile inculpatului Babliuc Eduard.

Instanța de apel a apreciat critic argumentele invocate de acuzatorul de stat

precum că, conform fișei postului Babliuc Eduard era obligat să verifice respectarea

condițiilor prevăzute în contractele de locațiune cu privire la spațiile și teritoriul

aferent Palatului de Cultură al Feroviarilor închiriate, nefiind în drept să le transmită

în folosință fără existența contractelor, or, din materialele cauzei penale rezultă că

fișa de post nu i-a fost adusă spre cunoștință inculpatului Babliuc Eduard sub

semnătură, ceea ce în opinia instanței de apel denotă că dânsul nu cunoștea efectiv

despre obligația referitor la verificarea respectării condițiilor prevăzute în contractele

de locațiune.

Mai mult, instanța de apel a constatat că argumentele acuzării se combat și

prin declarațiile martorului Gagauz Miron, care a indicat că conform atribuțiilor sale

de serviciu Babliuc Eduard nu era în drept și nici împuternicit să încheie contracte

de locațiune, dar în calitatea sa de director al Palatului de Cultură trebuia să creeze

condiții pentru a stimula oamenii de creație, declarații care confirmă cele susținute

de însuși inculpatul Babliuc Eduard.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiate argumentele procurorului referitor la

faptul că prejudiciul cauzat de către Babliuc Eduard a fost calculat și stabilit de către

secția de întreținere a edificiilor civile st. Chișinău ÎS „Calea Ferată din Moldova”,

instituție abilitată cu dreptul de a calcula cuantumul chiriei și utilităților din Palatul

de Cultură al Feroviarilor, conform formulei de calcul a utilităților și chiriei la

întreprinderile de stat care este stabilită în Legea bugetului Republicii Moldova, în

acest sens fiind relevantă concluzia primei instanțe care a stabilit că în acest caz cele

incriminate inculpatului Babliuc Eduard referitor la cauzarea daunelor în proporții

deosebit de mari nu au o probațiune certă și pertinentă, nefiind fundamentată pe

calcule autentice și oficiale.

Totodată, instanța de apel a reținut că în actul de revizie nu este indicată

constatarea referitor la biroul nr.35 cu suprafața de 30,1 m.p., ci doar în ce privește

biroul nr.21 (f.d.67, vol. I).

La fel, instanța de apel a respins ca nefondate și afirmațiile acuzatorului de

stat referitor la faptul că, nici la etapa urmăririi penale și nici în urma cercetării

judecătorești nu a fost stabilit faptul existenței unui ordin a conducerii ÎS „Calea

Ferată din Moldova” referitor la transmiterea în locațiune cu titlu gratuit și fără

întocmirea contractelor de locațiune a birourilor din cadrul Palatului de Cultură al

Feroviarilor ÎS „Calea Ferată din Moldova”, or, din declarațiile martorilor

(Suruceanu Ion, Burghilă-Leonte Elena, Gagauz Miron, Spînu Eftimia, Stepaniuc

Victor, Basiul Taisia) care au fost audiați în cadrul cercetării judecătorești, s-a

constatat că aceste spatii au fost date în chirie ca urmare a indicațiilor Președintelui

Voronin Vladimir date viceprim-ministrului de atunci Stepaniuc Victor, iar ultimul

i-a contactat telefonic atât pe Babliuc Eduard, cât și pe Gagauz Miron pentru a fi

soluționată chestiunea referitor la acordarea spațiilor din Palatul de Cultură al

6

Feroviarilor.

Referitor la argumentele procurorului privind faptul că Babliuc Eduard nu a

adus la cunoștință administrației ÎS „Calea Ferată din Moldova” faptul folosirii

birourilor de către alte persoane și cunoscând că la folosirea acestor spații sunt

suportate cheltuieli financiare nu a solicitat achitarea acestora de către beneficiari și

nu a comunicat conducerii despre problema creată, instanța de apel a indicat că din

materialele acumulate la cauza penală s-a constatat că Gagauz Miron care era

director general al ÎS „Calea Ferată din Moldova” și reprezenta administrația

acesteia, cunoștea despre faptul folosirii birourilor de către alte persoane, or, din

conținutul procesului-verbal de confruntare din 18 mai 2011 martorul Gagauz Miron

nu a exclus faptul că l-a contactat pe Babliuc Eduard și l-a rugat să găsească

posibilitate ca să transmită temporar la solicitarea lui Suruceanu Ion și Burghilă

Lenuța spații în Palatul de Cultură al Feroviarilor.

În concluzie instanța de apel a menționat că, din cumulul probelor

administrate la materialele cauzei nu a fost constatat că acțiunile inculpatului

Babliuc Eduard întrunesc semnele laturii obiective și subiective a infracțiunii

incriminate acestuia prin actul de învinuire. Din probele prezentate de acuzatorul de

stat s-a constatat cert faptul că inculpatul a primit indicație de la superiorul său

directorul ÎS „Calea Ferată din Moldova”, Gagauz Miron, pentru a fi date spațiile

indicate în folosință lui Suruceanu Ion și pentru proiectul „Caravela Culturii”, iar

încheierea contractelor de locațiune era în competenta șefului secției de întreținere a

edificiilor civile Chișinău, filiala Întreprinderii de Stat „Calea Ferată din Moldova”

cu autorizația și coordonarea ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

contestat cu recurs decizia, solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul a invocat că, instanța de apel nu a luat

măsurile necesare pentru ca probele prezentate de partea acuzării să fie cercetate și

apreciate la justa lor valoare, astfel ca toate elementele de fapt să aibă o relevanță

juridică, iar prin această inactivitate instanța de a apel a provocat o stare de

incertitudine și neclaritate cu privire la soluția adoptată, or, fiecare din criticile aduse

de către instanța de apel referitor la probele acuzării sunt expuse neargumentat și

selectiv preluate din soluțiile anterioare adoptate în speța dată.

Susține procurorul că, instanța de apel selectiv a grupat probele pe caz, unele

fiind redate în decizie, iar celelalte fiind integral ignorate, neanalizate, neapreciate,

ca urmare nefiind elucidate faptele importante pentru soluționarea justă și promptă a

cauzei, or, conform fișei postului, Babliuc Eduard era obligat să verifice respectarea

condițiilor prevăzute în contractele de locațiune cu privire la spațiile și teritoriul

aferent Palatului de Cultură al Feroviarilor închiriate, nefiind în drept să le transmită

în folosință fără încheierea contractelor.

În aceiași ordine de idei, acuzarea atrage atenția asupra faptului că spațiile

vizate au fost transmise ilegal altor persoane pe perioade îndelungate, iar inculpatul

cunoscând acest fapt, precum și despre lipsa contractelor ce ar legaliza transmiterea

lor, inclusiv și despre cheltuielile de întreținere a acestora, care erau suportate de ÎS

,,Calea Ferată din Moldova”, conștient și intenționat admitea efectele distructive al

faptelor de încălcare a obligațiilor de serviciu.

7

Inculpatul intenționat a depășit limitele drepturilor și obligațiilor sale de

serviciu și în perioada anilor 2008-2010, cunoscând cu certitudine despre faptul

inexistenței a careva contracte de locațiune încheiate în procedură legală, personal a

transmis în folosință, în blocul nr.3 a Palatului de Cultură al Feroviarilor biroul nr.35

cu o suprafață de 30,1 m.p. Asociației „Euro-Moldova Art”, proiectului republican

„Caravela Culturii” pe o perioadă de 16 luni și biroul nr.21 cu suprafața totală de

77,5 m.p. pe o perioadă de 2 ani cet. Suruceanu Ion, ultimul efectuând reparație și

amenajând biroul menționat în studioul pentru înregistrări audio, fără acordul scris a

conducerii ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

În opinia acuzării, este nefondată afirmația instanței de apel, preluată din

soluțiile anterioare pronunțate în cazul dat, prin care instanțele au menționat și au

constatat că și la moment în Palatul de Cultură al Feroviarilor ÎS „Calea Ferată din

Moldova” există oficii ce nu sunt folosite, or chiar și dacă această situație există,

faptul dat nu impune administrația Palatului de Cultură al Feroviarilor ÎS „Calea

Ferată din Moldova” să le transmită în folosință cu titlu gratuit.

Instanța justifică acțiunile inculpatului Babliuc Eduard prin faptul că acesta a

primit indicații de la superiorul său directorul ÎS „Calea Ferată din Moldova”

Gagauz Miron, iar faptul încheierii contractelor de locațiune țineau de competența

șefului Secției de întreținere a edificiilor civile st. Chișinău ÎS „Calea Ferată din

Moldova” cu autorizarea și în coordonarea conducerii ÎS „Calea Ferată din

Moldova”, afirmație care vine în contradicție cu declarațiile martorului Gagauz

Miron care a specificat în cadrul audierilor sale că nu este în drept să dea indicații lui

Babliuc Eduard, precum și faptul că nemijlocit Babliuc Eduard nu era în drept să dea

în chirie careva spații.

Mai mult, dacă admitem conceptual că astfel de indicații au fost date, privind

darea în chirie a acestor spatii, care a fost motivul ca Babliuc Eduard în detrimentul

subdiviziunii în care activa, să accepte darea în chirie cu titlu gratuit, dar nu cu

respectarea legislației în vigoare, ca mai apoi însăși factorii de decizie să și

reclamele pretinsele acțiuni ilegale ale lui Babliuc Eduard, care a prejudiciat grav

interesele întreprinderii ÎS ,,Calea Ferată din Moldova”, suma prejudiciului fiind

estimată la 215 989,1 lei, ceea ce constituie proporții deosebit de mari.

De asemenea a omis instanța de apel și acel fapt că pe parcursul anilor 2008 -

2010, Babliuc Eduard nu a adus la cunoștință administrației ÎS ,,Calea Ferată din

Moldova”, faptul folosirii birourilor de către alte persoane, cunoscând că la folosirea

acestor spații sunt suportate cheltuieli financiare, nu a solicitat achitarea acestora de

la beneficiarii acestor spații, nu a comunicat despre problema vizată, fapt ce denotă

că ultimul a eludat în mod intenționat îndeplinirea obligațiunilor de serviciu.

La fel, acuzarea remarcă acel fapt că funcția de administrator al Palatului de

Cultură al Feroviarilor, subdiviziune a ÎS ,,Calea Ferată din Moldova”, inculpatul a

obținut-o fiind numit în această funcție în baza ordinului nr.388 din 09 iulie 2003,

astfel dânsul fiind persoană cu funcție de răspundere, căreia în baza fișei postului iau

fost acordate drepturi și obligații în vederea exercitării funcției de administrare a

proprietății de stat.

Competența de serviciu a făptașului a fost rezultată prin ordinul de numire în

această funcție, ori în mod firesc, pentru a depăși limitele drepturilor și atribuțiilor

acordate prin lege, trebuie mai întâi să te afli în cadrul acestor limite, însă ulterior

8

desfășurarea activității infracționale a luat o asemenea turnură, încât cele săvârșite

de făptuitor excedă cadrul limitelor și atribuțiilor acordate prin lege.

Conform fișei postului, inculpatul era obligat să verifice respectarea

condițiilor prevăzute în contractele de locațiune cu privire la spațiile și teritoriul

aferent Palatului de Cultură al Feroviarilor închiriate, iar argumentul instanței de

apel că această fișă nu a fost semnată, este unul formal, or nesemnarea acesteia de

către inculpat nu a creat careva impedimente acestuia să activeze în cadrul

subdiviziunii a ÎS ,,Calea Ferată din Moldova”, timp de 5 ani, respectiv să dispună

de drepturi și obligații.

Acuzarea reiterează că, prejudiciul cauzat a fost calculat și stabilit de către

secția de întreținere a edificiilor civile st. Chișinău ÎS „Calea Ferată din Moldova”,

instituție abilitată cu dreptul de a calcula cuantumul chiriei și utilităților din Palatul

de Cultură al Feroviarilor, conform formulei de calcul a utilităților și chiriei la

întreprinderile de stat care este stabilită în Legea bugetului Republicii Moldova.

Mai mult, conform calculului consumului de energie electrică și apă în

încăperile Palatului de Cultură al Feroviarilor în anii 2009-2010, conform căruia

Asociația „Euro-Moldova Art”, proiectul republican „Caravela Culturii” a consumat

energie electrică în sumă de 4 799,13 lei și apă în sumă de 105,77 lei.

Suruceanu Ion a consumat energie electrică în sumă de 12 252,45 lei și apă în

sumă de 362,30 lei (f.d.94, vol. I).

Prin actul de revizie din 19 octombrie 2010 (f.d.64-68, vol. I) efectuat de către

secția revizie a ÎS „Calea Ferată din Moldova”, au fost depistate încălcări la darea în

locațiune a birourilor din blocul nr.3 al Palatului de Cultură al Feroviarilor de către

administratorul Babliuc Eduard și se constată sumele care urmau a fi încasate în

contabilitatea ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

Astfel, acțiunile vădit ilegale ale inculpatului au fost constatate printr-un act

de control necontestat și cu forță juridică, conform căruia s-a indicat expres asupra

derogărilor de la legislația în vigoare stabilită.

În opinia acuzării vinovăția lui Babliuc Eduard în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(3) lit. d) Cod penal este dovedită pe deplin, iar instanțele

de fond, eronat și tendențios au statuat asupra oportunității achitării inculpatului.

12.1. Reprezentantul părții vătămate ÎS „Calea Ferată din Moldova”,

Topala Iurii, la 24 iulie 2017, în temeiul pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură

penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu

menținerea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 iunie 2015.

Totodată, recurentul a solicitat repunerea în termen a recursului.

În motivarea recursului sa invocat că, decizia instanței de apel este nefondată

și pasibilă casării, deoarece nu a acordat deplină atenție prevederilor art.101 Cod de

procedură penală, or, la materialele cauzei sunt anexate probele care cu certitudine

dovedesc temeinicia acțiunii civile înaintate, însă instanța de apel eronat le consideră

ca neîntemeiate.

În cauză sunt prezente elementele ale erorii grave de fapt, întrucât din

examinarea coroborată a materialului cauzei, rezultă un viciu juridic la stabilirea

temeiurilor de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului acuzării.

Decizia instanței de apel prezintă, neîndoielnic, deficiențe sub aspectul

motivării, necorespunzând cerințelor stipulate în art.417 alin.(1) pct.8) Cod de

9

procedură penală, însă contribuția instanței se reduce doar la enunțarea temeiurilor

pentru achitarea inculpatului și aprecierea unilaterală a probelor administrate

Instanța de apel în ședința de judecată din 16 februarie 2017 nu a dat apreciere

justă probelor, inclusiv și a declarațiilor martorilor din partea acuzării, nu a apreciat

critic versiunea apărării precum că Babliuc Eduard îndeplinea indicațiile conducerii

întreprinderii, deoarece nu au fost prezentate probe în susținerea acestei versiuni.

a depus referință asupra recursului declarat de procuror, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Consideră că, soluția instanței de apel, de achitare a inculpatului Babliuc

Eduard, este una vădit neîntemeiată. Babliuc Eduard, conform fișei de post era

obligat să verifice respectarea condițiilor prevăzute în contractele de locațiune cu

privire la spațiile și teritoriul aferent Palatului de Cultură al Feroviarilor închiriate,

nefiind în drept să le transmită în folosință fără existența contractelor.

Inculpatul intenționat a depășit limita drepturilor și obligațiilor sale de

serviciu și în perioada anilor 2008-2010, cunoscând cu certitudine despre faptul

inexistenței a careva contracte de locațiune încheiate în procedură legală, personal a

transmis în folosință, în blocul nr.3 a Palatului de Cultură al Feroviarilor biroul nr.35

cu o suprafață de 30,1 m.p. Asociației „Euro-Moldova Art”, proiectului republican

„Caravela Culturii” pe o perioadă de 16 luni și biroul nr.21 cu suprafața totală de

77,5 m.p. pe o perioadă de 2 ani cet. Suruceanu Ion, ultimul efectuând reparație și

amenajând biroul menționat în studioul pentru înregistrări audio, fără acordul scris a

conducerii ÎS „Calea Ferată din Moldova”.

13.1. Inculpatul la fel, a prezentat referință asupra recursurilor declarate de

procuror și reprezentantul părții vătămate, opinând pentru inadmisibilitatea acestora,

al procurorului ca fiind vădit neîntemeiat, iar al reprezentantului părții vătămate ca

depus peste termen.

În argumentarea referinței a indicat că, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în

cadrul cercetării judecătorești, Babliuc Eduard a pledat nevinovat, iar declarațiile

acestuia coroborează cu declarațiile martorilor audiați în ședințele de judecată.

Potrivit probelor prezentate instanței, ÎS ,,Calea Ferata din Moldova” nu i-a

fost adus nici un prejudiciu, chiar și calculul pretinsului prejudiciu s-a făcut în mod

arbitrar. De către organul de urmărire penală nu a fost stabilit cu precizie câte zile

s-au folosit de oficii Burgilă Lenuța și Suruceanu Ion, în ce perioada a anului (pe

perioadă de iarnă sau vară), care au fost cheltuielile reale pentru întreținerea acestor

localuri, sau compensat sau nu cheltuielile pentru folosirea oficiilor cu serviciile

acordate de artiști prin prezentarea de concerte gratuite lucrătorilor întreprinderii.

În opinia părții apărării, de altfel acceptată de instanțele de judecata, acuzarea

nu a demonstrat prin probe pertinente, concludente și utile săvârșirea de către acuzat

a infracțiunii imputate, învinuirea fiind construită pe presupuneri, care nu au fost cu

nimic argumentate. Dacă în speță a fost cauzat prejudiciu, vinovați ar trebui

recunoscuți conducătorii întreprinderii care au permis punerea la dispoziție a

oficiilor și nu au verificat dacă au fost sau nu încheiate contractele respective.

În cadrul examinării cauzei a fost dovedit faptul că inculpatul a primit

indicație de la superiorul sau - directorul ÎS ,,Calea Ferata din Moldova”, Gagauz

10

Miron, formalitățile fiind respectate, conducerea cunoscând despre faptul că sunt

servicii în atribuția cărora se afla încheierea contractelor de locațiune.

Din probele prezentate instanțelor de judecată, este evident faptul că punerea

oficiilor la dispoziția artiștilor, a avut un scop nobil: propagarea culturii în masele

largi ale angajaților ÎS ,,Calea Ferata din Moldova”.

Partea apărării considera că instanțele de judecata corect au ajuns la concluzia

de achitare a lui Babliuc Eduard de sub învinuirea înaintată.

Totodată, procurorul în recursul declarat critică hotărârile instanțelor

judecătorești, manifestând dezacordul cu acestea, însă argumentele acestuia nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate, or, acestea au făcut

obiectul judecării în instanța de apel, iar concluzia adoptată de instanță este legală,

întemeiată și absolut motivată, corespunzând prevederilor art.art.414, 417 Cod de

procedură penală.

Referitor la recursul declarat de partea vătămata ÎS ,,Calea Ferata din

Moldova”, se arată că acesta a fost depus cu omiterea termenului legal, nefiind

indicat temei de repunere în termen.

cu motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi

respinse ca inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând

recursul, instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea

hotărârii atacate, în cazul în care se constată că recursul nu a fost declarat cu

respectarea condițiilor legale (este tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal

(este nefondat). Recursul este nefondat atunci când hotărârea atacată este legală,

întemeiată și motivată.

14.1. Referitor la recursul declarat de procuror.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului, pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în baza temeiurilor stipulate în acest articol.

Din textul recursului, se constată că recurentul invocă drept temei de declarare

a acestuia prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, potrivit căruia

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sauhotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția.

În esență, recurentul critică hotărârea instanței de apel din motiv că aceasta nu

a dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, pe când în opinia procurorului

ele demonstrează indubitabil vinovăția lui Babliuc Edurad de cele incriminate prin

rechizitoriu.

Raportând materialele dosarului la criticele recurentului, Colegiul penal lărgit

conchide că eroarea semnalată nu este prezentă la caz și este invocată neîntemeiat de

titular, iar pentru a statua astfel s-a rezultat din raționamentele ce urmează.

În primul rând, instanța de recurs ține să remarce că, la această etapă a

procedurilor nu se supune unei analize repetate conținutul mijloacelor de probă, nu

se dă o nouă apreciere materialului probator și nici nu se stabilește o altă situație de

fapt, decât cea constatată de instanțele de fond și apel, aceasta fiind atribuțiile

11

exclusive ale acestor instanțe.

Deci, Colegiul nu examinează criticele referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci

verifică, prin raportare la situația de fapt stabilită de către instanța de apel,

corectitudinea soluției de achitare adoptată în privința inculpatului Babliuc Eduard.

Totodată, se impune precizarea că chestiunea de apreciere a probelor și

temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa judecării

cauzei în recurs.

Or, pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie

vădită, neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin

ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții

decât cea pe care materialul probator o susține.

În cauza deferită judecății, o atare eroare nu a fost constatată de către instanța

de recurs.

Mai mult, raportând cele expuse supra la verificarea și aprecierea probelor

efectuată de instanța de apel, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel

corect a ajuns la concluzia casării sentinței primei instanțe și achitării inculpatului

de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(3) lit. d) Cod

penal, just a apreciat că probele administrate în cauză nu dovedesc, în afara oricăror

dubii, că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Prin urmare, opozabil celor enunțate de recurent, Colegiul penal lărgit

subsidiar verificând materialele dosarului, specifică că judecând apelul declarat,

instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând

o soluție corectă de achitare a lui Babliuc Eduard, învinuit de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art.328 alin.(3) lit. d) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În atare circumstanțe, nu pot fi considerate admisibile argumentele

procurorului privitor la faptul că din probele cercetate de instanțe se dovedește

indubitabil vinovăția lui Babliuc Eduard de săvârșirea infracțiunii incriminate.

Atunci când unei persoane i se reproșează săvârșirea unei fapte penale și i se

aduce o acuzație, aceasta trebuie să fie bazată pe probe pertinente, veridice și

concludente care dovedesc, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există,

această faptă constituie infracțiune și a fost săvârșită anume de inculpat.

Pe de altă parte, urmează a se consemna că procurorul, în virtutea atribuțiilor

sale funcționale stipulate în art.art.5-6 a Legii nr.3 din 25 februarie 2016 ,,Cu privire

la Procuratură”, reprezentând învinuirea în instanța de judecată, are un rol activ de a

contribui la aflarea adevărului în cadrul procesului penal. La fel și din prevederile

art.53Codul de procedură penală, deducem că elementele procesului de tip advers

indică la faptul că procurorul, în calitatea sa de titular al acțiunii penale, trebuie să

dovedească dincolo de orice îndoială rezonabilă acuzarea, fapta și vinovăția la care

face referire prin actul de sesizare, întrucât instanța, la rândul ei, nu are sarcina

probei, aceasta din urmă revenindu-i procurorului.

În același context, în conformitate cu art.19 alin.(3) coroborat cu art.254

12

alin.(1) Cod de procedură penală, organul de urmărire penală are obligația de a lua

toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și

obiectivă, a circumstanțelor cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc

vinovăția bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc.

În cauza deferită judecății instanța de recurs constată că procurorul nu a

îndeplinit exact aceste atribuții funcționale și nu a prezentat probe suficiente care ar

contribui la aflarea adevărului.

Or, partea acuzării nu a elucidat și nu a acumulat careva probe pentru a

exclude dubiile ce țin de acțiunile întreprinse de inculpat pentru a da în locațiune cu

titlu gratuit birourile nr.35 și nr.21 din cadrul Palatului de Cultură a Feroviarilor,

aducerea la cunoștință a fișei postului inculpatului Babliuc Eduard, necunoașterea de

către conducerea ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” a faptului dării în locațiune cu titlu

gratuit a birourilor nr.35 și nr.21.

Respectiv, instanța de apel corect a statuat asupra nevinovăției inculpatului

Babliuc Eduard în săvârșirea infracțiunii incriminate, indicând că, spațiile au fost

date în chirie ca urmare a indicațiilor Președintelui Voronin Vladimir date viceprim-

ministrului de atunci Stepaniuc Victor; Gagauz Miron care era director general al ÎS

„Calea Ferată din Moldova” și reprezenta administrația acesteia, cunoștea despre

faptul folosirii birourilor de către alte persoane; din materialele cauzei penale, nu se

reține că fișa de post i-a fost adusă spre cunoștință inculpatului Babliuc Eduard sub

semnătură; mai mult, încheierea contractelor de locațiune ține de competența șefului

secției de întreținere a edificiilor civile Chișinău, filiala ÎS „Calea Ferată din

Moldova” cu autorizația și coordonarea ÎS „Calea Ferată din Moldova”

În acest context, Colegiul lărgit consideră oportun de a consemna că, instanța

de apel a făcut o analiză minuțioasă a tuturor probelor administrate pe parcursul

procesului penal, ajungând la concluzia corectă că acestea nu dovedesc vinovăția

inculpatului în cele incriminate.

Potrivit jurisprudenței CEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de instanța de fond.

În cazul în care instanța de fond și-a motivat decizia luată, arătând în mod

concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o acuzație penală, pentru a

permite pârților să utilizeze eficient orice drept de recurs eventual, o curte de recurs

poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele jurisdicției de primă

instanță (hotărârile CEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Totodată, art.6 din CțEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua

o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art.6 § 1 din CțEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârile CEDO,

pct.80-81 Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

În legea procesuală penală, prezumția de nevinovăție este înscrisă între

regulile de bază ale procesului penal, în art.8 Cod de procedură penală, statuându-se

că persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este prezumată nevinovată atâta

timp, cât vinovăția sa nu îi va fi dovedită în modul prevăzut de lege, într-un proces

judiciar public, în cadrul căruia îi vor fi asigurate toate garanțiile necesare apărării

13

sale și nu va fi constatată printr-o hotărâre judecătorească de condamnare definitivă.

Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa.

Concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

Astfel, având în vedere că, la formularea concluziei despre vinovăția lui

Babliuc Eduard, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea asupra vinovăției pe

baza unor probe sigure, certe și întrucât în cauză probele în acuzare nu au un

caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în

privința vinovăției inculpatului, se impune a se da eficientă regulii potrivit căreia

orice îndoială este apreciată în favoarea ultimului.

Concomitent, instanța de recurs menționează că instanța de apel corect a

conchis că totalitatea probelor administrate nu confirmă temeinicia învinuirii aduse,

nefiind prezentate pe cauză probe pertinente, concludente și utile, care ar putea fi

puse la baza unei sentințe de condamnare.

Totodată, instanța de recurs reține că procurorul a indicat ca motiv de casare a

deciziei instanței de apel, faptul că instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apel, însă recurentul nu a indicat concret asupra căror motive nu s-a

expus instanța de apel, or, poziția instanței de recurs de a suplini din oficiu recursul

procurorului prin constatări subiective constituie o derogare de la principiul

contradictorialității în condițiile egalității armelor și este inadmisibil ca instanța de

judecată să se manifeste, în sensul agravării situației inculpatului, din oficiu.

Pentru toate considerentele ce preced, Colegiul penal lărgit subliniază că

soluția instanței de apel privitor la achitarea lui Babliuc Eduard de sub învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(3) lit. d) Cod penal, este corectă.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și motivată, mai mult, instanța de apel, a apreciat

just probatoriul administrat, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția, iar

criticele din recursul declarat de acuzare, sunt vădit neîntemeiate.

În consecință, Colegiul penal lărgit statuează că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.

art.414-419 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală, astfel lipsind

temeiuri pentru admiterea recursului ordinar în sensul declarat de procuror.

14.2. Referitor la recursul declarat de reprezentantul părții vătămate ÎS

,,Calea Ferată din Moldova” Iurie Topală.

Potrivit art.420 Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs deciziile

pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel, însă nu pot fi atacate cu recurs

deciziile în privința cărora persoanele indicate în art.401 Cod de procedură penală,

nu au folosit calea apelului ori au retras apelul, dacă legea prevede această cale de

atac. Persoana care nu a folosit apelul poate ataca cu recurs decizia instanței de apel

numai dacă prin hotărârea atacată a fost modificată soluția primei instanțe și prin

aceasta i s-a înrăutățit situația.

Din actele cauzei rezultă că, partea vătămată nu a contestat cu apel sentința

Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 11 ianuarie 2013, cauza penală fiind

examinată în ordine de apel la apelul declarat de procuror prin care s-a solicitat

pronunțarea unei hotărâri de condamnare, apelul fiind admis, casată sentința inclusiv

14

din oficiu, în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală, și pronunțată o nouă

hotărâre, potrivit modului stabilit pentru primă instanță, prin care Babliuc Eduard a

fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.328 alin.(3)

lit. d) Cod penal, în temeiul art.390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală.

Mai mult, având în vedere că prima instanță în sentința de achitare a constatat

ca nefiind dovedită vinovăția inculpatului, neatacarea acesteia cu apel de către partea

vătămată, evidențiază faptul că ultima este de acord în totalitate cu sentința

pronunțată, iar pe cale de consecință, invocarea vinovăției inculpatului în ordine de

recurs este lipsită de orice suport juridic.

Mai mult, Colegiul penal reține că recursul declarat de reprezentantul părții

vătămate ÎS ,,Calea Ferată din Moldova” Iurie Topală, a fost depus cu omiterea

termenului de 30 de zile stabilit de lege, or, conform procesului-verbal al ședinței de

judecată din 16 februarie 2017 (f.d.165-170 vol. III), a fost pronunțat dispozitivul

deciziei instanței de apel în prezența reprezentantul părții vătămate, cu înștiințarea

lor despre pronunțarea și primirea deciziei integrale la 16 martie 2017, care însă a

fost amânată pentru 30 martie 2017.

Totodată, potrivit art.422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei motivate și nu există temeiuri pentru

repunerea în termen a recursului declarat tardiv.

Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău Djulieta Devder și de reprezentantul părții

vătămate ÎS ”Calea Ferată din Moldova” Iurie Topală, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Babliuc Eduard Xxxxx.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 martie 2018.

Președinte /semnătura/ Anatolie Țurcan

Judecători /semnătura/ Ion Druță

/semnătura/ Mariana Pitic

/semnătura/ Dumitru Mardari

/semnătura/ Iurie Bejenaru

Copia corespunde originalului,

Judecător Anatolie Țurcan

15