Sari la conținut
CtEDO 28.03.2023 AI

AFFAIRE HAMDANI c. SUISSE

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
28.03.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Articole
Articolul 6
Concluzie
  • Nicio încălcare — Articolul 6
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023 · Articolul 6
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE HAMDANI c. SUISSE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

CAUZA HAMDANI c. ELVEȚIA (Cererea nr. 10644/17) HOTĂRÂRE Art 6 § 1 (penal) + Art 6 § 3 c) • Refuzul autorităților naționale de a numi avocatul la alegerea reclamantului în calitate de apărător gratuit de oficiu fără a avea un impact real asupra echității globale a procesului penal al acestuia • Interesele justiției impunând desemnarea unui apărător de oficiu: reclamantul fiind în situație de lipsă de mijloace și cauza nefiind „de mică importanță" • Reclamantul a fost reprezentat și asistat de avocatul său de la instruirea cauzei și cel puțin până la pronunțarea hotărârii de condamnare, inclusiv după respingerea definitivă a cererii sale de asistență juridică STRASBOURG 28 martie 2023 DEFINITIV 25/09/2023 Această hotărâre a devenit definitivă în temeiul articolului 44 § 2 al Convenției.

Ea poate suferi corecturi de formă. În cauza Hamdani c. Elveția, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), funcționând în ședință de Cameră compusă din: Pere Pastor Vilanova, președinte, Georgios A. Serghides, Yonko Grozev, Jolien Schukking, Peeter Roosma, Ioannis Ktistakis, Andreas Zünd, judecători, și Milan Blaško, grefier de secție, Ținând seama de: cererea nr. 10644/17 împotriva Confederației Elvețiene, înaintată Curții de către un cetățean algerian, dl Mohamed Hamdani („reclamantul"), în temeiul articolului 34 al Convenției de apărare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția") la 2 februarie 2017, decizia de a comunica cererea guvernului elvețian („Guvernul"), observațiile părților, după deliberarea în ședință de cameră la 28 februarie 2023, Pronunță hotărârea de mai jos, adoptată la această dată: INTRODUCERE

18. Articolele relevante ale codului de procedură penală elvețian sunt redactate după cum urmează: Art. 132 Apărare de oficiu „1 Conducerea procedurii dispune o apărare de oficiu: (...) b. dacă inculpatul nu are mijloacele necesare și că asistența unui apărător este justificată pentru protejarea intereselor sale. 2 Apărarea de oficiu în scopul protejării intereselor inculpatului se justifică în special atunci când cauza nu este de mică importanță și prezintă, din punct de vedere al faptelor sau al dreptului, dificultăți pe care inculpatul singur nu ar putea să le depășească. 3 În orice caz, o cauză nu este de mică importanță atunci când inculpatul riscă o pedeapsă privativă de libertate mai mare de patru luni sau o pedeapsă pecuniară mai mare de 120 de zile-amendă." Art. 133 Desemnarea apărătorului de oficiu „1 Apărătorul de oficiu este desemnat de conducerea procedurii competentă la faza considerată.

2 Atunci când desemnează apărătorul de oficiu, conducerea procedurii ține seama de dorințele inculpatului în măsura posibilului." Art. 135 Compensarea apărătorului de oficiu „1 Apărătorul de oficiu este compensat în conformitate cu tariful avocaților Confederației sau al cantonului sedeului procesului. 2 Procuratura sau tribunalul care judecă pe fond stabilesc compensația la sfârșitul procedurii. (...) 4 Atunci când inculpatul este condamnat să suporte taxele procedurii, este obligat să ramburseze imediat ce situația sa financiară o permite: a. Confederației sau cantonului taxele de onorarii; b. apărătorului diferența dintre compensația sa ca apărător desemnat și onorarii pe care i-ar fi primit ca apărător privat.

5 Pretenția Confederației sau a cantonului prescrie în zece ani de la data când decizia a devenit definitivă."

20. Reclamantul se plânge de respingerea cererii sale de a beneficia de asistență gratuită a unui avocat. Invocă art. 6 §§ 1 și 3 c) al Convenției, care este redactat după cum urmează în părțile sale relevante: „1. Orice persoană are dreptul ca causa sa să fie judecată în mod echitabil, (...) de către un tribunal (...) care va decide (...) asupra bunului-cuvânt al oricărei acuzații în materie penală aduse împotriva sa. (...) 3. Orice acuzat are dreptul în special la: (...) c) să se apere singur sau să beneficieze de asistență unui apărător de alegerea sa și, dacă nu are mijloace pentru a-și plăti un apărător, să poată fi asistat gratuit de un avocat de oficiu, atunci când interesele justiției o exigă." Cu privire la admisibilitate Tezele părților

Declară, la unanimitate, cererea admisibilă; Zice, cu patru voturi împotriva a trei, că nu a avut loc violare a articolului 6 §§ 1 și 3 c) al Convenției. Redactat în limba franceză, apoi comunicat în scris la 28 martie 2023, în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 ale regulamentului. Milan Blaško Pere Pastor Vilanova Grefier Președinte La prezenta hotărâre se găsește anexată, în conformitate cu articolele 45 § 2 ale Convenției și 74 § 2 ale regulamentului, expunerea opiniei separate a judecătorilor Serghides, Ktistakis și Zünd. P.P.V. M.B.

1. Pentru marele nostru regret, nu suntem în măsură să adezem la opiniile majorității. Autoritățile elvețiene au încălcat art. 6 §§ 1 și 3 c) al Convenției. 2. Conform articolului 6 § 3 c) al Convenției orice acuzat care nu are mijloace pentru a-și plăti un apărător are dreptul de a fi asistat gratuit de un avocat de oficiu, atunci când interesele justiției o exigă. Reclamantul era în situație de lipsă de mijloace, lucru care nu este contestat nici de către autoritățile elvețiene, nici de către majoritate. În plus, reclamantul risca să vină la cunoștință o pedeapsă privativă de libertate de șaptezeci și cinci de zile pronunțată de procuratură cu revocare a suspendării la o pedeapsă pecuniară de nouăzeci de zile-amendă la care fusese condamnat anterior (§ 7 din hotărâre).

Adezem la punctul de vedere al majorității conform căruia, în aceste circumstanțe, în contrast cu opinia instanțelor naționale, interesele justiției impuneau desemnarea unui avocat de oficiu (§ 32 din hotărâre). Aceasta este cu atât mai adevărat din moment ce reclamantul și-a schimbat strategie de apărare grație intervenției avocatului și a admis faptele, pe care le contestase anterior (§§ 6, 11 și 15 din hotărâre). Aceasta a condus la o reducere semnificativă a pedepsei la treizeci de zile-amendă de 30 de franci cu suspendare și la renunțarea la revocarea suspendării acordate cu condamnarea anterioară (§ 16 din hotărâre). Evident, nu se poate spune că reclamantul nu avusese nevoie de ajutor de avocat.

3. După cum s-a deja remarcat, hotărârea noastră constată cu dreptate, în §32, că în speța interesele justiției impuneau desemnarea reclamantului unui apărător de oficiu. Curtea ar fi putut și ar fi trebuit să se oprească aici și să constate o violare a articolului 6 § 3 c) al Convenției. În cauzele Pakelli c. Germania, 25 aprilie 1983, seria A nr. 64, și Quaranta c. Elveția, 24 mai 1991, seria A nr. 205, cele două criterii, și anume absența mijloaselor pentru a-și plăti un apărător și interesul justiției în desemnarea unui avocat de oficiu, fuseseră suficiente pentru a constata o violare a articolului 6 § 3 c). Nu înțelegem de ce, în cauza asupra căreia suntem sesizați, majoritatea a preferat să-și continue examinarea și să caute dacă reclamantul, în ciuda faptului că nu fusese desemnat apărător de oficiu, beneficiase totuși de un proces echitabil pentru că avocatul, fără a fi fost numit de oficiu, continuase să-l apere.

4. Se poate cu siguranță vedea în drepturile enumerate la art. 6 § 3 al Convenției, în special dreptul de a se apera singur, dreptul de a beneficia de asistență unui apărător de alegerea sa, sau dreptul de a fi asistat de un avocat de oficiu, aspecte particulare ale noțiunii de proces echitabil în sensul articolului 6 § 1 al Convenției. Și ne pare cu totul relevant să considerăm că aceste drepturi minime nu sunt scopuri în sine, dar contribuie la preservarea echității procedurii în ansamblu (§ 29 din hotărâre). Contrar majorității, această concepție teoretică a garanțiilor articolului 6 al Convenției nu ne conduce la a nu acorda nicio greutate aspectului gratuității apărării de către un avocat desemnat de oficiu.

Majoritatea a spus pertinent că cele două condiții pentru a fi asistat gratuit de un avocat de oficiu, și anume lipsa de mijloace și interesul justiției în desemnarea unui avocat de oficiu, erau îndeplinite în cauzei de fată (§ 32 din hotărâre). Prin urmare, Tribunalul Federal ar fi trebuit să admită cererea privind desemnarea unui avocat de oficiu. Majoritatea consideră totuși că se poate renunța a posteriori la gratuitatea apărării pe motiv că avocatul a continuat să apere reclamantul după refuzul cererii de apărare de oficiu. Nu putem accepta această abordare, din mai multe motive. 5. Într-adevăr, în primul rând, chestiunea gratuității este de importanță primordială pentru un acuzat care se află în situație de lipsă de mijloace.

În Elveția, un avocat care cere asistență juridică în numele clientului său este obligat să nu-și cerceie în același timp onorarii sau avans de cheltuieli clientului; dacă o face totuși, se expune la sancțiuni disciplinare (hotărâri ale Tribunalului Federal, ATF 122 I 322 considerent 3b; ATF 108 Ia 11). Această situație se schimbă imediat ce o cerere de asistență juridică este definitiv respinsă. De la acel moment, avocatul poate cere onorarii clientului său, și nimic din dosare nu ne arată că avocatul în speța ar fi renunțat la a fi retribuit și ar fi lucrat pro bono. 6. În al doilea rând, Tribunalul Federal a spus în jurisprudența sa că asistența juridică gratuită poate fi cerută în orice moment al procedurii.

Dacă condițiile sunt îndeplinite, aceasta trebuie acordată cu efect de la momentul depunerii cererii, inclusiv pentru demersurile întreprinse de avocat în conexiune cu o memorandă depusă simultan (ATF 122 I 203 considerent 2c; 122 I 322 considerent 3b; 120 Ia 14 considerent 3f). Rezultă că avocatul lucrul de regulă (cel puțin parțial) fără să fie sigur că va fi desemnat avocat de oficiu și că va fi plătit pentru munca efectuată. A nega dreptul la asistență gratuită pe motiv că munca este deja efectuată pune în pericol însăși instituția. 7. În al treilea rând, majoritatea pierde din vedere aspectul temporal.

Tribunalul Federal a respins cererea de desemnare a unui avocat de oficiu în instanță finală la nivel național printr-o decizie din 22 noiembrie 2016. Reclamantul a sesizat Curtea Europeană a Drepturilor Omului la 2 februarie 2017. La acel moment nu se putea încă ști cum s-ar desfășura procedura penală, în special dacă avocatul ar apăra acuzatul în timp ce nu fusese desemnat de oficiu. Tribunalul de Poliție a ținut ședință pe fond la 13 martie 2017, o lună după ce Curtea fusese sesizată cu cauza. Rezultă că Elveția a încălcat într-adevăr art. 6 § 3 c) și art. 6 § 1 al Convenției în refuzul de a desemna un avocat de oficiu, pentru că reclamantul era fără avocat în momentul în care a sesizat Curtea.

Intervenția unui terț, avocatul nedesemnat de oficiu, a remediat încălcarea drepturilor omului comisă de statul membru și a - în ochii majorității - împiedicat Elveția să fie răspunzătoare pentru încălcarea dreptului la un proces echitabil. Nu ar trebui să vedem aceasta ca o corectare de către statul membru însuși al încălcării. 8. În fine, am dori să subliniem că abordarea majorității nu ajută cu mult la promovarea drepturilor omului, pentru că pedepsește avocații care iau riscul recurent de a nu fi în final plătiți pentru munca lor efectuată, fie de acuzat însuși, fie de către statul membru, chiar dacă condițiile pentru desemnarea unui avocat de oficiu ar fi îndeplinite. Drepturile Convenției sunt poate protejate în teorie, dar nu în practică (Fedotova și alții c. Rusia [Marea Cameră], nr. 40792/10 și 2 altele, § 218, 17 ianuarie 2023). Această abordare face mai degrabă ineficient dreptul la asistență gratuită.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2018-02-13
0,95
HAMDANI c. SUISSE
Comunicat la 13 februarie 2018 SECȚIUNEA 3 Cererea nr. 10644/17 Mohamed HAMDANI împotriva Elveției introdusă la 2 februarie 2017 CU PRIVIRE LA LUXEMBURG refuzul de a-l pune pe reclamant în beneficiul asistenței gratuite din partea unui avoc
CtEDO 2025-10-23
0,93
CASE OF R.G. v. SWITZERLAND
CAUZA CU R.G. v. SWITZERLAND (Depunerea nr. 30036/22) HOTĂRÂREA STASBOURG 23 octombrie 2025 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul R.G. v. Elveția, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A Cincea S
CtEDO 2019-12-03
0,93
AFFAIRE I.L. c. SUISSE
SECȚIUNEA 3 CAUZA I.L. ELVEȚIA (Cercetarea nr. 72939/16) Hotărârea Art 5 alineatul (1) • Arestare sau detenție legală • Menținerea în detenție din motive de securitate în cursul procedurii de darea în judecată a unei noi decizii după expira
CtEDO 2025-11-06
0,93
AFFAIRE A.V. c. SUISSE
SECȚIUNEA 5 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL ELVEȚIA (Cercetarea nr. 37639/19) HOTĂRÂREA Art 8 • Corespondență • Controlul de către o instituție penitenciară al corespondenței care intră și iese neprotejată a recurentei, cu excepția celei sch
CtEDO 2026-02-19
0,93
CASE OF CUCULOVIC v. SWITZERLAND
A cincea secțiune CAUZA CUCULOVIC v. SWITZERLAND (Derogare nr. 28865/17) art. 5 § 3 — Detenția preliminară a reclamantului s-a prelungit pe motive noi și neasociate de fapt și juridice, acuzațiile inițiale au fost renunțate, fără să-l audă
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă