1ra-929/14 — art. 155 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 155 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 8, 16 CPP
1ra-929/14 — art. 155 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-929/2014
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
25 iunie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte –Ursache Petru,
Judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
către inculpatul Popov Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Bălți din 19 februarie 2014, în cauza penală privindu-l pe
Popov Anatolie Gheorghe, născut la 10 iulie 1959,
originar și domiciliat în s. Drepcăuți, r-ul Briceni;
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
17.07.2013-02.09.2013 (prima instanță)
07.11.2013 –19.02.2014 (instanța de apel)
16.04.2014–25.06.2014 (instanța de recurs ordinar).
Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al
Curții Supreme de Justiție,
CONSTATĂ:
Prin sentința Judecătoriei Briceni din 02 septembrie 2013, Popov
Anatol a fost condamnat în baza art.155 Cod penal la amendă în mărime de
250 unități convenționale, ce constituie 5000 lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat, că Popov
Anatol la data de 19 ianuarie 2013, în jurul orelor 03:00, aflîndu-se în casa
de locuit a cet. Ivaniuc Serafima, situată în s. Drepcăuți, r-nul Briceni, fiind
în conflict cu Vieru Inga, a stropit-o pe ultima cu benzină, exprimîndu-și
intenția de a-i da foc, însă Vieru Inga și Ivaniuc Serafima l-au împiedicat să
ia chibriturile de la gura sobei, iar minora Braduțan Cătălina, fiica lui Vieru
Inga, a luat chibriturile și le-a ascuns.
Sentința a fost atacată în ordine de apel de către inculpatul Popov
Anatol, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei, cu
pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv, că nu a comis infracțiunea
incriminată, consideră că declarațiile martorilor Ivaniuc Serafima, Braduțan
Alin și ale părții vătămate Vieru Inga urmează a fi apreciate critic și nu pot
fi puse la baza sentinței de condamnare deoarece sunt contradictorii, iar
1
toți acești martori sînt rude ale părții vătămate; la adoptarea sentinței
instanța de fond nu a luat în considerație declarațiile martorului Nemțev
Nicolai, care a declarat că „în luna martie 2013 la el s-a adresat Vieru Inga
cu rugămintea de a da declarații mincinoase precum că Popov A. săpase și
o groapă în cimitir”; mai mult, pe caz nu au fost efectuate acțiuni de
urmărire penală în confirmarea vinovăției sale și anume: verificarea
canistrei și conținutului ei, verificarea hainelor sale și a lui Vieru Inga,
verificarea altor obiecte din casă presupuse, că ar fi fost stropite cu benzină;
consideră că învinuirea adusă lui este bazată doar pe presupuneri, nefiind
acumulate probe veridice și obiective întru confirmarea vinovăției sale.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 februarie
2014 a fost respins apelul, cu menținerea hotărîrii atacate.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către
inculpatul Popov Anatol, prin care, indicîndu-se temeiurile prevăzute de
art. 427 alin. (1) pct. 8), 16) Cod de procedură penală, se solicită casarea
acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, invocîndu-se că în cadrul
urmăririi penale a fost privat de dreptul la un proces echitabil, deoarece
organul de urmărire penală, contrar prevederilor art. 19 alin. (3) Cod de
procedură penală, nu a efectuat acțiuni de urmărire penală pentru
cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor
cauzei, care confirmă nevinovăția sa. La fel, a menționat, că în cadrul
urmăririi penale și în instanța de judecată nu a fost audiat în calitate de
martor Brăduțan Cătălina, care este mai mare ca fratele ei – Brăduțan Alin,
care a depus declarații ca fiind minor, astfel fiind mai ușor influențabil de
către mama sa. Dasemenea, a indicat, că în cadrul urmăririi penale, în
privința sa a fost aplicată constrîngerea psihică, ca să recunoască fapta
incriminată. Consideră, că în instanța de apel i-a fost încălcat dreptul la
apărare și ilegal i-a refuzat audierea martorului, care sub jurămînt poate
confirma, că în timpul pretinselor acțiuni de amenințare, el se afla în or.
Lipcani, r-ul Briceni.
Examinînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei,
Colegiul penal consideră, că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se
declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.
În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și
a declarat recurs ordinar la 21 martie 2014 împotriva deciziei instanței de
2
apel din 19 februarie 2014, pronunțată în ședința publică pe 26 februarie
2014, în termen.
Instanța de recurs ordinar verifică legalitatea hotărîrilor atacate în
limitele motivelor invocate de recurent în baza temeiurilor prevăzute de
art. 427 Cod de procedură penală.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanțele de fond și de apel, iar dezacordul cu modalitatea de apreciere a
probelor nu constituie o eroare de drept și nu poate servi drept temei
pentru casarea hotărîrii legal adoptate de către instanțele judecătorești.
Din conținutul recursului rezultă, că recurentul indică temeiurile
prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 8), 16) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a
repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile în
care nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau norma de drept
aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri de aplicare a aceleiași
norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție - temeiuri care nu
și-au găsit confirmarea în speța dată.
De asemenea, Colegiul reține că în recursul declarat este criticată
aprecierea de către instanța de apel a probelor administrate pe caz, însă
argumentul invocat nu este prevăzut de lege ca temei pentru a judeca
cauza în ordine de recurs.
Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către
instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu
excepția cazurilor cînd instanțele menționate, la aprecierea probelor au
admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a
condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți
cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da
temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.
Totodată, Colegiul penal menționează, că sub aspectul situației
„neîntrunire a elementelor infracțiunii" se înțeleg acele cazuri cînd s-a
produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect
al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura
cauzală dintre acestea).
În opinia Colegiului penal, instanța de apel, în conformitate cu
prevederile art. 101 Cod de procedură penală, a examinat complet și
obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul
3
pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale
cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării,
fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Popov Anatol privind
săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 155 Cod penal, să fie întemeiată și
legală.
Astfel, Colegiul penal enunță, că argumentul recurentului referitor la
faptul că în cadrul urmăririi penale și în instanța de judecată nu a fost
audiat în calitate de martor Brăduțan Cătălina, care este mai mare ca fratele
ei – Brăduțan Alin, care a depus declarații ca fiind minor, astfel fiind mai
ușor influențabil de către mama sa, este neîntemeiat întrucît martorul
Braduțan Alin în cadrul urmăririi penale a depus declarații în prezența
reprezentantului legal Vieru Inga, declarațiile acestuia sunt confirmate prin
declarațiile părții vătămate, Vieru Inga, ale martorilor Ivaniuc Serafima,
Rusu Tatiana, Nemțov Nicolai, astfel, nu s-a confirmat faptul influențării
minorului de către mama sa, iar declarațiile acestuia nu poartă un caracter
contradictoriu, sunt consecutive, între acestea neexistînd careva contradicții
esențiale.
Neîntemeiat Colegiul penal consideră și argumentul inculpatului
precum că în cadrul urmăririi penale a fost privat de dreptul la un proces
echitabil, deoarece organul de urmărire penală, contrar prevederilor art. 19
alin. (3) Cod de procedură penală, nu a efectuat acțiuni de urmărire penală
pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a
circumstanțelor cauzei, care confirmă nevinovăția sa, întrucît pe parcursul
urmăririi penale au fost respectate normele de procedură penală, probele
fiind obținute în condițiile legii, iar conform materialelor cauzei, în acest
sens nu au fost înaintate careva demersuri de către recurent.
Mai mult, declarative instanța de recurs ordinar consideră și
argumentele inculpatului Popov Anatol că în instanța de apel i-a fost
încălcat dreptul la apărare și ilegal i-a fost refuzată audierea martorului,
care sub jurămînt poate confirma, că în timpul pretinselor acțiuni de
amenințare el se afla în or. Lipcani, r-ul Briceni, din motiv că cumulul de
probe examinate în ședințele de judecată și descrise în hotărîrile
judecătorești atacate dovedesc cu certitudine prezența inculpatului Popov
Anatol la locul comiterii faptei, mai mult ca atît că nici inculpatul Popov
Anatol în declarațiile sale nu a negat prezența sa la locul faptei (f.d. 99-100)
și nu a invocat probe care pot confirma alibiul lui în prima instanță.
4
La fel, instanța de recurs consideră că instanța de apel corect a dispus
respingerea demersului înaintat de către avocatul Istratii Vasile de a audia
martorul fără nume, prenume și adresă, care poate confirma că la data
pretinsei amenințări, la ora 03:00 inculpatul se afla la concubina sa în or.
Lipcani, r-ul Briceni, întrucît audierea acestui martor nu are importanță
pentru soluționarea cauzei respective.
Nu poate fi reținut de către instanța de recurs nici argumentul
recurentului, care a indicat că în cadrul urmăririi penale, în privința sa a
fost aplicată constrîngerea psihică, ca să recunoască fapta incriminată, din
motiv că acest argument nu a fost invocat anterior în prima instanță și nici
în instanța de apel de către inculpat, fiind considerată în prezent drept o
modalitate de exercitare a dreptului la apărare iar nerecunoașterea
vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme
ce vina lui în comiterea infracțiunii imputate este dovedită prin cumulul de
probe nominalizate în hotărîrile judecătorești.
Reieșind din cele enunțate, instanța de recurs, conchide că temeiurile
indicate de recurent nu sunt confirmate în instanța de recurs din punct de
vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a
instanței de recurs în sensul rejudecărilor hotărîrilor judecătorești și
potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Popov
Anatolie, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19
februarie 2014, în cauza penală privindu-l pe Popov Anatolie Gheorghe,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 iulie 2014.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Nicolaev Ghenadie
5
6