1ra-799/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b Cod penal

1ra-799/2014 — art. 287 alin. 2 lit. b Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-799/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Alerguș

Judecători – Liliana Catan, Iurie Diaconu, Dumitru Mardari și Iurie Bejenaru,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 17 decembrie 2013,

de către inculpații

Țînțari Ruslan Zaharia, născut la 30 octombrie

1975, originar și domiciliat în s. Copceac, r-nul Ștefan

Vodă;

Țînțari Nicolae Cozma, născut la 13 mai 1988,

originar și domiciliat în s. Copceac, r-nul Ștefan Vodă;

Mustafenco Grigore Gheorghe, născut la 07

decembrie 1966, originar și domiciliat în s. Copceac, r-

nul Ștefan Vodă;

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- prima instanță : -23.07.2012 - 20.08.2012;

- instanța de apel: -31.10.2012 - 19.12.2012;

-21.05.2013 – 15.01.2014

- instanța de recurs:

-22.02.2013 - 30.04.2013;

-18.03.2014 - 24.06.2014.

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința lui Mustafenco Grigore, Țînțari Ruslan și Țînțari Nicolae în

baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal din motiv că fapta comisă de către aceștia

constituie contravenție administrativă prevăzută de art. 354 Cod contravențional,

fiindu-le stabilită pedeapsa cu amendă în folosul statului în mărime de 25 unități

convenționale pentru fiecare - cîte 500 lei.

Mustafenco Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 152

alin. (1) Cod penal, la 150 ore de muncă neremunerată în folosul comunități.

urmărire penală, i-a fost înaintată învinuirea lui Mustafenco G., Țînțari R. și Țînțari

1

N. pentru faptul că la 10.06.2012, aproximativ la orele 2000, aflîndu-se în apropierea

iazului amplasat la hotarul dintre Republica Moldova și Ucraina, pe teritoriul s.

Copceac, r-nul Ștefan Vodă, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în prezența mai

multor persoane care se odihneau pe malul iazului, fără careva motive, din intenții

huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și manifestînd o vădită lipsă de respect

față de societate, exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate, i-au aplicat lui Belotcaci

Nicolae multiple lovituri cu pumnii pe diferite părți ale corpului, cauzîndu-i astfel

dureri fizice.

2.1. În fapt, instanța de fond a constatat, că Mustafenco G. la 10.06.2012,

aproximativ orele 2000, aflîndu-se în apropierea iazului amplasat la hotarul dintre

Republica Moldova și Ucraina, pe teritoriul s. Copceac, r-nul Ștefan Vodă, fiind în

stare de ebrietate alcoolică, în timpul comiterii acțiunilor huliganice, cu piciorul, a

dorit să-i aplice o lovitură în regiunea capului lui Belotcaci Nicolae, care se afla

culcat pe iarbă, însă ultimul, cu scopul de a se apăra, cu brațele a blocat lovitura

acestuia, în rezultat i s-a cauzat, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

058/D din 20.06.2012, vătămări corporale medii.

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță

prin care:

Mustafenco Grigore să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare, în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare, în baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul total al pedepselor să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, iar

în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată să-i fie suspendată condiționat pe un

termen de 4 ani.

Țînțari Ruslan și Țînțari Nicolae să fie condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, la 2 ani și 6 luni închisoare fiecăruia, iar în baza art. 90 Cod penal,

pedeapsa aplicată fiindu-le suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani.

În susținerea apelului acuzatorul de stat a invocat că:

- instanța de fond greșit a ajuns la concluzia, că incidentele nu au avut loc într-

un loc public, în prezența mai multor persoane, nefiind încălcată grosolan ordinea

publică, nefiind stabilită vădita lipsă de respect față de societate, deoarece incidentele

au avut loc în cîmp;

- la stabilirea pedepsei inculpatului Mustafenco G. în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, pedeapsa aplicată nu a fost individualizată corect, stabilindu-i-se

acestuia o pedeapsă mai blîndă decît cea solicitată, neținîndu-se cont de faptul că a

comis o infracțiune în stare de ebrietate alcoolică;

- poziția instanței de fond referitor la încetarea procesului penal din lipsa

elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (2) lit. b) Cod

penal și recunoașterea acestora culpabili de comiterea contravenției prevăzute de art.

354 Cod contravențional, poartă un caracter contradictoriu, or negînd faptul că

incidentele au avut loc într-un loc public, se recunoaște vinovăția pe art. 354 Cod

contravențional, care ca și art. 287 Cod penal prevede elementul „loc public”.

apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței.

2

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a conchis, că instanța de

fond a cercetat amplu baza probantă în prezenta cauză și justificat a ajuns la

concluzia de încetare a procesului penal intentat în privința lui Mustafenco Grigore,

Țînțari Ruslan și Țînțari Nicolae în baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, din motiv

că fapta inculpaților constituie elementele contravenției administrative prevăzute de

art. 354 Cod contravențional.

Referitor la condamnarea inculpatului Mustafenco G. în baza art. 152 alin. (1)

Cod penal, instanța de apel a indicat, că instanța de fond just a stabilit, că corectarea

și reeducarea acestuia este posibilă fără a fi izolat de societate, cu aplicarea unei

pedepse sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității.

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel.

Recurentul, invocînd ca temei de declarare a recursului prevederile art. 427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală a menționat, că instanța de apel, contrar

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală a pus la baza deciziei sale doar

declarațiile inculpaților Mustafenco G., Țînțari N. și Țînțari R., fără a aprecia

celelalte probe ale acuzării, precum declarațiile părții vătămate Belotcaci Nicolae,

care a confirmatul faptul aplicării violenței în privința sa de către toți trei inculpați;

declarațiile martorilor Țînțari Ion, Țînțari Ana, care au relatat, că conflictul s-a iscat

între partea vătămată și Mustafenco G., ulterior atît ultimul, cît și Țînțari N., Țînțari R

au început a-l maltrata.

La fel, recurentul a mai menționat că ambele instanțe de judecată la încadrarea

juridică a acțiunilor lui Mustafenco G., Țînțari N., Țînțari R. greșit au constatat, că

fapta nu s-a produs într-un loc public, deoarece atît art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal,

cît și art. 354 Cod contravențional, prevede elementul „loc public”.

2013, a fost admis recursul procurorului, casată decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată.

La adoptarea soluției date, instanța de recurs a constatat următoarele:

Instanțele de judecată motivează că faptele de violență aplicate față de Belotcaci

Nicolae nu s-au petrecut în loc public, iar pe de altă parte, califică acțiunile lui

Mustafenco G., Țînțari R. și Țînțari N. în baza art. 354 Cod contravențional,

incriminîndu-le săvîrșirea unei fapte în „locuri publice” conform dispoziției

articolului care prevede răspundere pentru „huliganismul nu prea grav, adică

acostarea jignitoare în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare ce

încalcă normele morale, tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice”.

Astfel, instanțele interpretează contradictoriu noțiunea de „loc public” prin

prisma art. 131 Cod penal, noțiune pe care eronat au tratat-o și au aplicat-o la

pronunțarea hotărîrilor. În cele din urmă, acțiunile huliganice au fost comise în

prezența a cel puțin 3 persoane, prin ce se întrunește condiția specificată în art. 131

lit. b) Cod penal. Cu atît mai mult, acțiunile ilegale au fost săvîrșite în prezența unui

minor, iar conform declarațiilor martorului Țînțari Ana „copilul a început a plînge

văzînd cele petrecute” (f.d.28-29).

La constatarea prezenței relațiilor ostile și lipsei motivului huliganic, instanța de

apel nu a dat răspuns la argumentul invocat de apelant privitor la aprecierea

3

declarațiilor părții vătămate Belotcaci N., ale martorilor Țînțari Ion, Țînțari Ana, care

au declarat, că „Mustafenco G. l-a lovit cu piciorul pe Belotcaci N., începîndu-se

între ei o bătaie, ulterior Țînțari Nicolae și, Țînțari Ruslan au aplicat lovituri părții

vătămate”, fără a motiva respingerea sau admiterea lor.

Totodată instanța de apel nu a examinat obiectiv cauza și nu a verificat

contradicțiile din declarațiile inculpaților, cum sunt: declarațiile bănuitului Țînțar

Ruslan (f.d. 75), bănuitului Țînțari Nicolae (f.d. 76), unde ei au recunoscut aplicarea

violenței față de partea vătămată – Belotcaci N.

Instanța de apel urma să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să

analizeze și să aprecieze probele prezentate în cadrul procesului penal, în baza cărora

să delimiteze infracțiunea huliganismului de contravenția prevăzută la art. 354 Cod

contravențional, reieșind din practica unitară în acest domeniu, și să-și argumenteze

clar concluziile sale în decizia adoptată, motivînd totodată respingerea argumentelor

apelantului în acest aspect.

a fost admis apelul procurorului, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care:

Mustafenco Grigore a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin.

(2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare; în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 2 ani

închisoare; conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilită pedeapsa definitivă de 3 ani și 2 luni închisoare, iar în

baza art. 90 Cod penal pedeapsa aplicată, suspendată condiționat pe un termen de

probă de 3 ani.

Țînțari Ruslan și Țînțari Nicolae, au fost condamnați în baza art. 287 alin. (2) lit.

b) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată le-a

fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

7.1. La adoptarea soluției instanța de apel a constatat în fapt că, Mustafenco G.,

Țînțari R. și Țînțari N. la 10.06.2012, aproximativ la orele 20.00, aflîndu-se în

apropierea iazului amplasat la hotarul între Republica Moldova si Ucraina, pe

teritoriul satului Copceac, r-nul Ștefan Vodă, fiind in stare de ebrietate alcoolica, în

prezența mai multor persoane care se odihneau pe malul iazului, fără careva motive,

din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică și manifestînd o vădită

lipsă de respect fată de societate, exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate, i-au aplicat

lui Belotcaci Nicolae multiple lovituri cu pumnii pe diferite părți ale corpului,

cauzîndu-i astfel dureri fizice.

Mustafenco Gr. la 10.06.2012, aproximativ la orele 20.00, aflîndu-se în

apropierea iazului amplasat la hotarul între Republica Moldova și Ucraina, pe

teritoriul satului Copceac, r-nul Ștefan Voda, fiind in stare de ebrietate alcoolică, în

timpul comiterii acțiunilor huliganice, a dorit să-i aplice o lovitură cu piciorul în

regiunea capului lui Belotcaci Nicolae, care se afla culcat pe iarbă, însă ultimul cu

scopul de a se apăra, cu brațele a blocat lovitura acestuia, în rezultat i s-a cauzat,

conform raportului de expertiză medico-legală nr.058/D din 20.06.2012, vătămări

corporale medii.

4

Astfel, colegiul penal constată incorectă concluzia instanței de fond cu privire la

lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de huliganism și prezența faptei de

huliganism nu prea grav, prevăzute de art.354 Cod contravențional.

Colegiul reține, că actul de huliganism a fost comis pe malul iazului în prezența

persoanelor ce se odihneau acolo și menționează caracterul contradictoriu al soluției

instanței de fond și anume: pe deoparte, instanța de fond motivează că faptele de

violență aplicate față de Belotcaci Nicolae nu s-au petrecut în locul public, iar pe de

altă parte, califică acțiunile inculpaților în baza art. 354 Cod contravențional,

incriminîndu-le săvîrșirea unei fapte în locuri publice conform dispoziției articolului

care prevede răspundere pentru huliganismul nu prea grav, adică acostarea jignitoare

în locuri publice a persoanei fizice, alte acțiuni similare, ce încalcă normele morale,

tulbură ordinea publică și liniștea persoanei fizice.

Astfel, instanța de fond a interpretat contradictoriu noțiunea de loc public prin

prisma art. 131 Cod penal, noțiune pe care eronat a tratat-o și a aplicat-o la

pronunțarea hotărîrii.

Așadar, acțiunile huliganice au fost comise în prezența a cel puțin 3 persoane,

prin ce se întrunește condiția specificată la atr.131 lit. b) Cod penal. Mai mult ca atît,

urmează a ține cont de faptul, că acțiunile ilegale au fost săvîrșite în prezența unui

minor.

În confirmarea concluziilor instanța de apel a făcut referire la latura subiectivă a

infracțiunii de huliganism care se caracterizează prin intenție directă. Motivele acestei

infracțiuni sunt motive huliganice și deși nu este indicat în textul legii penale ca

semn obligatoriu al laturii subiective a huliganismului, decurge din însăși esența

acestei infracțiuni. Una din condițiile necesare pentru aplicarea răspunderii conform

art.287 Cod penal este ca inițiator al încăierării sau al cerții sa nu fie victima, dar

făptuitorul, făptuitorul să provoace conflictul pentru a se răfui cu victima, or, instanța

de fond nu a apreciat corespunzător declarațiile părții vătămate Belotcaci N., ale

martorilor Țînțari Ion și Țînțari Ana, care au declarat ca Mustafenco G. 1-a lovit cu

piciorul pe Belotcaci N. începîndu-se între ei o bătaie, ulterior Țînțari Nicolae și

Țînțari Ruslan au aplicat lovituri părții vătămate.

7.2. Cu referire la individualizarea pedepsei lui Mustafenco Gr. pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore, instanța de apel a

indicat, că instanța de fond nu a luat în calcul circumstanțele care atenuează și

agravează răspunderea penală a inculpatului. Astfel circumstanțe care i-ar atenua

vinovăția nu sunt, dimpotrivă este prezentă circumstanța agravantă prevăzută de

art.77 Cod penal - săvîrșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate.

casarea acesteia, cu menținerea sentinței.

În susținerea cerințelor sale, recurenții în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, au invocat dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor,

menționînd că instanța de apel eronat a casat sentința și la rejudecarea cauzei nu a

luat în considerație raportul de expertiză medico-legală nr. 048 D din 20.06.2012,

care dovedește nevinovăția inculpaților Țînțari R. și Țînțari N., or, declarațiile părții

vătămate și a martorului Țînțari I. urmau a fi apreciate critic.

5

Tot aici, recurenții au menționat că Țînțari R. și Țînțari N., nu au avut intenții

huliganice, dar au acționat în scop de aplanare a conflictului. Referitor la vinovăția

inculpatului Mustafenco G., recurenții au invocat că aceasta nu a fost dovedită pe

parcursul examinării cauzei, deoarece între inculpat și partea vătămată, anterior a avut

loc un conflict, fapt confirmat de inculpat, martori și chiar de partea vătămată.

În acest sens, recurenții au invocat că chiar martorul Țînțari A. a declarat că

motivul conflictului a servit actele de arendă a iazului, pe care inculpatul le cerea

părții vătămate, mai mult, contractul de arendă a iazului încheiat între Primăria s.

Copceac și partea vătămată este ilegal, deoarece nu se află la balanța Primăriei.

Inculpații în recursul său, au supus criticii și acțiunile organului de urmărire

penală, și anume au invocat încălcarea art. 282, 248-249 Cod de procedură penală,

referindu-se la următoarele momente: ordonanța de punere sub învinuire a fost emisă

la 06.07.2012 iar a fost adusă la cunoștință inculpatului abia la 13.07.2012;

procurorul efectuînd corectare în actul de învinuire, nu a confirmat-o de toți cei care

l-au semnat, prin urmare aceste încălcări atrag nulitatea actului de învinuire.

La individualizarea pedepsei inculpatului Mustafenco G., recurenții au

menționat că, pedeapsa sub formă de 150 ore muncă neremunerată în folosul

comunității a fost corect aplicată de instanța de fond inculpatului, aceasta fiind chiar

și executată.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi respins

din următoarele considerente.

9.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,

care a afectat soluția instanței.

Aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de

recurenți.

Instanța de recurs, menționează că din textul recursului declarat rezultă, că

recurenții în mod decisiv își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, pe cînd motivele de reapreciere a probelor nu se conțin în

temeiurile prevăzute la alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele

formulate de aceștia nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate, ca fiind

ilegală.

În atare situație, se apreciază că recursul nominalizat nu conține argumentele

ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art. 430 pct. 5) Cod

de procedură penală, ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului în sensul pct. 6)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Deci, criticile formulate de recurenți, enunțate la pct. 8 al prezentei decizii, prin

care se susține că inculpații nu se fac vinovați de săvîrșirea infracțiunii imputate în

baza art. 287 alin. (2) lit. b) Cod penal, - acestea au format obiect de discuție la

6

judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora instanța le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 8 - 8.1,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai

impune, avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrea atacată în raport și cu

prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică

existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se

constata că recursul înaintat în cauză este neîntemeiat.

Astfel, instanța de apel, la baza hotărîrii de condamnare a inculpaților

Mustafenco Grigore, Țînțari Ruslan și Țînțari Nicolae, a ținut cont de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, a luat în considerație declarațiile inculpaților

Mustafenco Grigore, Țînțari Ruslan și Țînțari Nicolae, părții vătămate Belotcaci

Nicolae, martorilor, inclusiv raportul de expertiză medico-legală nr. 048 D din

20.06.2012.

9.2. Colegiul penal lărgit consideră neîntemeiat argumentul recurenților în ce

privește încălcarea de către organul de urmărire penală a Legislației procesual penale

enunțate la pct. 9. a prezentei decizii.

În acest context, se invocă că nici recurenții, nici avocații în numele acestora, nu

au contestat la faza urmăririi penale ordonanța de punere sub învinuire din

06.07.2012 (f.d. 98), în sensul încălcării prevederilor art. 282 Cod de procedură

penală, dar invocă aceste motive abia la etapa recursului ordinar, prin urmare se

prezumă că inculpații și apărătorii săi au fost de acord cu situația procedurală creată

la faza de urmărire penală, și reieșind din prevederile art. 251 alin. (4) Cod de

procedură penală, au pierdut dreptul să conteste aceste circumstanțe în instanțele de

judecată.

9.3. Totodată, instanța de recurs, apreciază critic și argumentul recurenților

referitor la pedeapsa aplicată inculpatului Mustafenco G., reiterînd în acest sens

constatările instanței de apel și anume: „… la stabilirea pedepsei lui Mustafenco

Grigore pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, sub

formă de muncă neremunerată în folosul comunității pe un termen de 150 ore,

instanța de fond nu a luat în calcul circumstanțele care atenuează și agravează

răspunderea penală a inculpatului. Astfel circumstanțe care i-ar atenua vinovăția nu

sunt, dimpotrivă este prezentă circumstanța prevăzută de art.77 Cod penal, care

agravează răspunderea penală și anume săvîrșirea infracțiunii de către o persoană

în stare de ebrietate.”

În acest context, instanța de apel corect a ținut cont de gradul prejudiciabil al

faptei comise, de personalitatea celui vinovat, de motivele ce au determinat să comită

infracțiunea, rolul inculpatului la comiterea infracțiunii, de circumstanțele atenuante

și agravante, stabilind inculpatului Mustafenco G. în baza art. 152 alin. (1) Cod penal,

o pedeapsă echitabilă de 2 ani.

Colegiul penal lărgit, cu referire la argumentul invocat, precum că pedeapsa de

150 ore muncă neremunerată în folosul comunității a fost deja executată de către

inculpatul Mustafenco G. menționează, că în dispozitivul instanței de apel se indică

că „…în termenul executării pedepsei lui Mustafenco G. se include pedeapsa

executată sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității stabilită prin

sentința Judecătoriei Ștefan Vodă din 20.08.2012”.

7

Potrivit prevederilor art. 87 alin. (1) Cod penal, la cumularea diferitelor pedepse

principale aplicate în cazul unui concurs de infracțiuni sau al unui cumul de sentințe,

unei zile de închisoare îi corespund 2 ore de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În speță, 150 ore muncă neremunerată în folosul comunității constituie 75 de

zile arest preventiv, adică 2 luni și 15 zile. Astfel, cumularea parțială conform

prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, a fost efectuată legal de către instanța de apel,

fiind deja și executată vis-a-vis de art. 152 alin. (1) Cod penal. Faptul că instanța de

apel nu a indicat detaliat în dispozitivul deciziei că pedeapsa anume în această parte

a fost execută, nu constituie în sine o eroare de drept și nu poate duce la casarea

soluției instanței de apel, ea fiind una legală și întemeiată.

În baza celor constatate, Colegiul penal lărgit, conchide că instanța de apel a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel recursul ordinar declarat de inculpați

urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat împortiva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bender din 17 decembrie 2013, de către inculpații Țînțari

Ruslan Zaharia, Țînțari Nicolae Cozma, Mustafenco Grigore Gheorghe în propria

cauză penală, cu menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 15 iulie 2014.

Președinte Constantin Alerguș

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Dumitru Mardari

Iurie Bejenaru

8