1ra-900/14 — Art.186 alin.2,90 CP

1ra-900/14 — Art.186 alin.2,90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-900/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Nicolae Gordilă,

Judecători – Liliana Catan, Iurie Diaconu,Vladimir Timofti și Iurie Bejenaru,

a judecat în ședință, fără participarea părților, recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bender, Raisa Bațura, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 23 ianuarie 2014, în cauza penală

în privința lui

Florența Anatolie Alexandru, născut la 30.08.1984,

originar și domiciliat în s. Coșcalia, r-nu1 Căușeni.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

- Instanța de fond - 08.02.2011- 15.02.2012;

- Instanța de apel - 29.03.2012- 29.05.2012;

- 07.03.2013 -23.01.2014;

- Instanța de recurs - 08.10.2012 - 18.12.2012;

-08.04.2014 - 24.06.2014;

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. art. 186 al (2) lit. d) Cod penal la 3 ani închisoare în penitenciar

de tip semiînchis.

Conform art.90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei

stabilite pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de către pătimitul L. Stîncă a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea procedurii

civile.

13.01.2010 în jurul orei 02:00, mergînd împreună cu M. Tărîța pe străzile s. Coșcalia,

r-nul Căușeni, fiind în stare de ebrietate a deteriorat geamul și a pătruns în automobilul

de model „Opel - Omega" care îi aparținea lui L. Stînga, de unde a sustras un casetofon

de model „JVC" cu costul de 1700 lei, un rugzac, un casetofon de model „OMEGA" cu

costul de 500 lei, două încărcătoare mobile în suma de 350 lei, un acumulator de model

„Bosch" cu costul de 1700 lei cauzîndu-i pătimitului prejudiciu material considerabil în

sumă de 4650 lei.

1

2.1. În drept, prima instanță a încadrat faptele inculpatului Florența A. în baza art.

186 alin. (2) lit. d) Cod penal - sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane cu

cauzarea de daune în proporții considerabile.

Grigore Demian în numele inculpatului Florența Anatolie, și inculpatul au declarat apel .

3.1. În motivarea apelului procurorul, a indicat că sentința instanței de fond este

legală în partea încadrării juridice a acțiunilor inculpatului însă este neîntemeiată în

partea numirii inculpatului a unei pedepse prea blînde, solicitînd casarea acesteia în

partea respectivă și pronunțarea unei noi hotărîre prin care inculpatului Florența Anatolie

să-i fie numită pedeapsa de 3 ani cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

3.2. Inculpatul Florența A. și avocatul său G. Demian prin apelurile declarate au

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Florența A. să fie achitat pe motiv, că

fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

În susținerea cererii apelanții au indicat că atît, în cadrul urmăririi penale, cît și la

examinarea cauzei în prima instanță nu au fost prezentate probe ce ar dovedi că

infracțiunea imputată lui Florența Anatolie a fost săvîrșită de el. Organul de urmărire

penal nu a acumulat probe în vederea descoperirii infracțiunii date, cu toate că la fața

locului au fost depistate urme digitale și urme de încălțăminte care nu aparțin

inculpatului Florența Anatolie. Unica probă pe care se bazează prima instanță sunt

declarațiile martorului Tărîța Mihail, care pe parcursul urmăririi penale a fost amenințat

de partea vătămată și colaboratorii de poliție pentru a da declarații împotriva lui Florența

Anatolie.

Fiind interogat în instanța de judecată, martorul Tărîța Mihail a declarat despre

faptul maltratării lui de partea vătămată de a da declarații împotriva lui Florența

Anatolie. Tot el a declarat, că nu cunoaște cine a săvîrșit infracțiunea dată. Acest martor

a fost amenințat și în instanța de judecată de colaboratorii de poliție, după ce a dat

declarații, fapt despre care a fost înștiințată instanța care nu a reacționat nici într-un fel.

Apelanții consideră, că declarațiile martorului Tărîța Mihail care au fost obținute la

urmărirea penală prin aplicarea violenții, amenințărilor nu pot fi admise de instanță și

puse la baza unei sentințe de condamnare.

respinse apelurile declarate de către procuror, inculpat și avocatul G. Demian în

interesele inculpatului Florența A., ca nefondate cu menținerea sentinței atacate.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis, că vinovăția lui Florența

Anatolie în săvîrșirea infracțiunii imputate a fost cu certitudine stabilită în cadrul

ședinței de judecată, în baza probelor administrate și apreciate conform prevederilor art.

101 CPP și anume: declarațiile părții vătămate Stînca Lilian, declarațiile martorilor Țîța

Andrei, Tarița Mihail, procesului verbal de cercetare la fața locului din 13.01.2010

(f.d.9-11).

Colegiul penal a considerat că instanța de fond corect a pus la baza sentinței în

calitate de probe declarațiile martorului ocular Tarîța Mihail depuse pe parcursul

2

urmăririi penale, pentru că acestea corespund cu circumstanțele de fapt ale cauzei, iar

afirmațiile acestuia precum că în timpul urmăririi penale a fost constrîns fizic și psihic

de către colaboratorii de poliție și pătimit, au fost verificate de către instanță fiind

dovedită netemeinicia lor (f.d. 191-193).

La stabilirea pedepsei s-a ținut cont de prevederile art.75,77 Cod Penal, fiind

prezentă circumstanța agravantă - starea de ebrietate a inculpatului la comiterea

infracțiunii, s-a ținut cont și de faptul că inculpatul este consumator de băuturi alcoolice,

anterior judecat, la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d.16,49)

Colegiul penal a concluzionat, că motivele apelului procurorului cu privire la

blîndețea pedepsei aplicate inculpatului sunt nefondate, deoarece instanța de fond ținînd

cont de gravitatea infracțiunii comise și de gravitatea cauzei penale nominalizate i-a

stabilit inculpatului pedeapsa non privativă de libertate, considerînd că scopul pedepsei

numite poate fi atins și prin neprivirea acestuia de libertate.

declarat recursuri ordinare, care s-a considerat ca unul singur, în care s-a solicitat

achitarea inculpatului motivînd, că infracțiunea nu a fost săvîrșită de acesta și, că lipsesc

probe suficiente ce ar confirma vinovăția.

2012 s-au admis recursurile ordinare declarate de Florența Anatolie și avocatul G.

Demian în numele acestuia, casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din

29 mai 2012 în privința lui Florența Anatolie Alexandru și dispusă rejudecarea cauzei

în aceeași instanță, în alt complet de judecată.

sentința de condamnare numai in baza depozițiilor contradictorii date de martorul M.

Tărîță și totodată recunoaște, că la aprecierea probelor au apărut „dubii rezonabile" (f. d.

267) poziție susținută de instanța de apel.

Mai mult, nici instanța de fond, nici instanța de apel n-a combătut versiunea

inculpatului precum, că martorul M. Tăriță a fost maltratat de către partea vătămată L.

Stincă pentru a da depoziții favorabile învinuirii. Această versiune a fost confirmată și de

martorul G. Coca.

fost admis apelul inculpatului Florența Anatolie și avocatului Grigore Damian, casată

integral sentința și emisă o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care a fost achitat Florența Anatolie Alexandru de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal din motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

8.1. În motivarea soluției instanța de apel a considerat, că prima instanța judecînd

cauza, corect a stabilit circumstanțele de fapt, însă incorect a dat aprecierea probelor

prezentate, fapt ce a dus la emiterea unei sentințe de condamnare ilegale.

Colegiul a conchis, că la emiterea deciziei de condamnare prima instanță greșit s-

a bazat pe declarațiile martorului Tarîța Mihail date pe parcursul urmăririi penale,

considerînd că corespund cu circumstanțele de fapt ale cauzei și totodată a criticat

declarațiile date de acest martor în ședința de judecată, menționînd, că ele au fost

3

schimbate în interesele inculpatului în scopul exonerării ultimului de la răspunderea

penală pentru infracțiunea săvîrșită, deoarece faptul maltratării lui Tărîța Mihail s-a

confirmat de martorii Lungu Ion, Tarîța Ioana, Coca Gheorghe.

Instanța de apel, lecturînd ordonanța de neînceperii a urmării penale pe faptul

maltratării lui Tărîța Mihail din 19.12.2011, a constatat că procurorul a examinat cazul

privind maltratarea lui Tărîță Mihail superficial, fără a da o apreciere tuturor declarațiilor

pe caz, fiind o concluzie pripită.

De asemenea, Colegiul a mai constatat, că atît la urmărirea penală, cît și în

instanța de fond nu au fost înlăturate contradicțiile apărute între declarațiile părții

vătămate, martorului Tărîță Mihail și alte declarații pe cazul dat, iar potrivit art.8 Cod

procedură penală, nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăția sa, iar concluziile

despre vinovăția persoanei de săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri.

casarea acesteia, cu menținerea sentinței, invocînd temeiul pentru recurs prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. În susținerea temeiului invocat se indică

următoarele argumente:

- instanța de fond corect a pus la baza sentinței în calitate de probe, declarațiile

martorului ocular Tărîța Mihail făcute pe parcursul urmăririi penale, pentru că acestea

corespund cu circumstanțele de fapt ale cauzei, iar alegațiile acestuia precum că a fost

constrîns fizic și psihic de către colaboratorii de poliție și partea vătămată au fost

verificate de către instanță, fiind dovedită netemeinicia lor. Poziția aleasă de martorul

ocular Tărîța Mihail în instanța de judecată și schimbarea declarațiilor lui este în

interesele inculpatului și în scopul exonerării ultimului de la răspunderea penală pentru

infracțiunea săvîrșită, fiind influențat de acesta și rudele sale;

- instanța de apel a dat apreciere incorectă probelor administrate de către partea

acuzării, a admis probele administrate de către partea apărării (în special declarațiile

modificate ale martorului ocular Tărîța Mihail), lipsite de veridicitate, concludentă și a

ajuns la o concluzie greșită în partea ce ține de aprecierea circumstanțelor faptice ale

cauzei.

- modalitatea de motivare a soluției în cauza dată, fără audierea părților, martorilor

și a cerceta suplimentar probele pe care se bazează instanța de apel în decizia sa

(declarațiile matrorilor Lungu Ion, Tărîța Ioana, Coca Gheorghe etc), denotă faptul că

instanța de apel a pronunțat o soluție care conține o eroare de drept, deoarece o

motivare a soluției trebuie să rezulte și dintr-o administrare legală a probelor, special

atunci cînd se pronunță o nouă hotărîre (inclusiv de achitare), după regulile pentru

judecarea în primă instanță.

9.1. Inculpatul Florența Alexandru a prezentat referință pe marginea recursului,

prin care a solicitat respingerea acestuia, cu menținerea deciziei contestate.

lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că recursul declarat urmează a fi

admis din următoarele considerente:

4

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună rejudecarea

de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de

către instanța de recurs.

De asemenea, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărîrile atacate și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Conform art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate instanței de

apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de fond. Instanța de

apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de apel, este obligată să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Decizia instanței de apel, conform art.417 Cod de procedură penală, trebuie să

cuprindă fapta constatată de prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus după caz, la respingerea sau

admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Colegiul penal constată că aceste prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost

întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel.

În speță Colegiul reține, că la examinarea cauzei instanța de apel nu a ținut seama

în deplină măsură de prevederile art. 26, 27, 99-101 Cod procedură penală, nu a cercetat

sub toate aspectele probele prezentate de acuzare, nu le-a verificat minuțios, prin prisma

pertinenței, concludentei, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor, nu a

apreciat fiecare probă separat adusă de procuror în susținerea învinuirii și nu s-a expus în

mod convingător de ce respinge aceste probe.

Conform art.93 Cod de procedură penală, probele sunt elemente de fapt dobîndite

în modul stabilit de prezentul Cod, care servesc la constatarea existenței infracțiunii, la

identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor

împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei.

Potrivit alin.(2) al acestei norme, ca probe sunt considerate declarațiile

bănuitului, învinuitului, inculpatului, ale părții vătămate și a martorilor, rapoartele de

expertiză, corpurile delicte, obținute în conformitate cu prevederile legii.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel. Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material

sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel a comis un șir de erori,

inclusiv:

În primul rînd , Colegiul penal lărgit menționează, că instanța de apel, contrar

prevederilor art. 417 al.(1) pct.6) Cod de procedură penală care expres indică, că partea

5

descriptivă a deciziei instanței de apel trebuie să cuprindă descrierea faptei constate de

prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, casînd sentința de condamnare cu

pronunțarea deciziei de achitare, instanța de apel fără a descrie fapta constată, se

limitează doar la fraza ”Colegiul consideră, că prima instanța judecînd cauza corect a

stabilit circumstanțele de fapt, însă incorect a dat aprecierea probelor prezentate, fapt

ce a dus la emiterea unei sentințe de condamnare ilegale.”.

Situația descrisă mai sus, nu poate fi corectată în recurs, ceia ce echivalează cu

nesoluționarea fondului cauzei. Eroarea comisă nu oferă posibilitatea instanței de recurs

de a trage concluzii privitor la corectitudinea aprecierii probelor de către instanța de

apel, or, conform art. 419 Cod de procedură penală - rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, constatîndu-se o încălcarea

flagrantă de către instanță a prevederilor art. 394 alin. (3) p.1) Cod de procedură penală -

partea descriptivă a sentinței de achitare trebuie să cuprindă indicarea învinuirii pe

baza căreia cauza în privința învinuitului a fost trimisă în judecată.

Astfel, motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice dispozitivului

hotărîrii, deoarece acesta este expus neclar, temei ce se încadrează în prevederile art.

427 alin.(1) pct. 6 Cod de procedură penală.

În al doilea rînd, potrivit art. 24 alin. (3), 101 alin. (1), (4), 314, 315, 336 alin. (3)

pct. 6 384 alin. (3), (4), 419 Cod de procedură penală, rejudecarea cauzei de către in-

stanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în

primă instanță; procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă consemnarea

tuturor acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au desfășurat documentele și alte

probe care au fost cercetate în ședința de judecată; instanța de judecată este obligată, în

cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub torte aspectele, probele administrate;

părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind învestite de legea

procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor, instanța de

judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut

acces în egală măsură; sentința instanței de judecată trebuie să fie legală; instanța își

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată; fiecare

probă urmează să fie apreciată din punctul de vedere al pertinenței, concludentei,

utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punctul de vedere al

coroborării lor.

Conform pct.14.4 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr. 22 din 12.12.2005 privire

la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel", instanța de apel nu este în drept

să-și întemeieze concluziile sale pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost reflectate în

procesul-verbal al ședinței de judecată; dacă instanța de apel admite apelul cu

rejudecarea cauzei, decizia trebuie să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat

instanța la pronunțarea hotărîrii, să indice din ce motiv urmează a fi reapreciate ori

respinse ca probe; Rejudecarea cauzei în corespuns cu art. 419 CPP se va efectua cu

6

respectarea principiului nemijlocirii, c contradictorialității, egalității în drepturi în fața

instanței.

Astfel, lecturînd textul deciziei contestate, Colegiul reține, că modalitatea de

motivare a soluției în cauza dată, fără audierea părților, martorilor și a cerceta

suplimentar probele pe care se bazează instanța de apel în decizia sa (declarațiile

matrorilor Lungu Ion, Tărîța Ioana, Coca Gheorghe etc), fără a elucida divergențele

depistate în declarațiile martorului Tîrîța Mihail date la orice etapă a procesului, denotă

faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție care conține o eroare de drept, deoarece o

motivare a soluției trebuie să rezulte și dintr-o administrare legală a probelor, special

atunci cînd se pronunță o nouă hotărîre, după regulile pentru judecarea în primă instanță.

Conform procesului verbal al ședinței de judecată (f.d.39-41), fiind prezenți atît

inculpatul cît și partea vătămată în cadrul ședinței, aceștia nu au fost audiați conform

prevederilor art. 337 Cod de procedură penală.

Tot la acest capitol, Colegiul reține și faptul că conform procesului verbal, instanța

de apel cercetează probele din dosar, însă în textul deciziei acestea nu sunt n reflectate,

or după cum s-a menționat mai sus, conform art.101 al (1) Cod de procedură penală -

fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de vedere al

coroborării lor. Judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în

urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se

de lege. Instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărîrii sale numai acele

probe la a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură și să motiveze în

hotărîre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor administrate.

În al treilea rind, instanța de apel, pune la baza decizie de achitare declarațiile

martorului Tărîța Mihail date în cadrul instanței de fond, iar concluzia ordonanței din

19.12.11 cu privire la neînceperea urmării penale pe faptul maltratarea martorului Tîrîță

Mihail de către partea vătămată Stînca Lilian, o consideră una pripită astfel soluția de

achitare este una contrară celor stabilite prin ordonanța procurorului care nu a fost

contestată de careva din părțile interesate.

În al patrulea rînd, Colegiul reține că sentința a fost atacată cu apel de către

procuror, avocat în numele inculpatului Florența Anatolie și inculpat, însă potrivit

deciziei, instanța de apel nu s-a expus într-un fel sau altul asupra apelului declarat de

către procuror, or potrivit art.414 alin. (5) Cod de procedură penală, Instanța de apel

este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, respectiv și asupra

tuturor apelurilor.

În atare situație, Colegiul penal lărgit consideră, că decizia instanței de apel

contravine prevederilor art. 414 ,417, 419 Cod de procedură penală deoarece, instanța

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și asupra circumstanțelor

importante pentru soluționarea corectă a cauzei penale, decizia nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția cu atît mai mult, că motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărîrii iar, or instanța de apel, rejudecînd cauza și pronunțînd o hotărîre de achitare,

7

urma să verifice probele care au fost puse de instanța de fond la baza sentinței de

condamnare și să le respingă motivat.

În această ordine de idei, Instanța de recurs concluzionează, că erorile procesuale

admise de către Curtea de Apel cad sub incidența prevederilor art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală și ele nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, or instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a judeca cauza pe fond,

substituind instanța care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesual penale.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze asupra

necesității casării deciziei instanței de apel cu dispunerea rejudecării cauzei de către

Curtea de Apel Chișinău, deoarece este imposibilă formarea unui nou complet în

Curtea de Apel Bender.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii procesual-

penale asupra tuturor motivelor invocate de apelanți în apel, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele

legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei date, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze

la modul cuvenit prezența sau lipsa vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, ținînd cont de motivele expuse în pct. 6 al prezentei decizii, și ca urmare să

pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417 Cod de

procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în procuratura de nivelul Curții de

Apel Bender, Raisa Bațura, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel

Bender din 23 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui Florența Anatolie

Alexandru și dispune rejudecarea cauzei în Curtea de Apel Chișinău.

Decizia nu este susceptibilă de atac.

Decizia publicată la 15 iulie 2014

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Vladimir Timofti

Iurie Bejenaru

8