1ra-1050/2014 — Art.187 alin.2 lit.f Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29 martie 2013, Vartic Alexandr a fost condamnat în baza art. 187 alin.(2) lit.f) Cod penal, la 4 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 4 ani. S-a dispus încasarea de la Vartic A. în beneficiul părții vătămate Melnic V. prejudiciul material în sumă de 11 000 lei.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Vartic Alexandr la 07 august 2012, aproximativ la ora 1100, aflîndu-se în ograda casei, din str. Hristo-Botev 27, mun. Chișinău, în mod deschis, i-a sustras de la gît cet. Melnic Valentina, un lanț și un pandativ din aur, cauzîndu-i părții vătămate o 1 daună materială considerabilă în valoare totală de 11 000 lei.

Împotriva sentinței a declarat apel acuzatorul de stat și avocatul Cergă Mihail în numele inculpatului Vartic A., care au solicitat: - procurorul, casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul să fie condamnat la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Apelantul a menționat, că la stabilirea pedepsei instanța de judecată nu a ținut cont de toate criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal și anume de persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat de mai mult ori, inclusiv și pentru infracțiuni similare, fiindu-i stabilite diferite categorii de pedeapsă, care nu au fost suficiente pentru corectarea lui, săvîrșind din nou o infracțiune. Astfel, consideră că aplicînd în privința lui Vartic A. prevederile art. 90 Cod penal, nu va fi atins scopul pedepsei și anume prevenirea de noi infracțiuni de către inculpat, cît și de alte persoane. - avocatul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, de achitare a lui Vartic A. Avocatul a invocat că condamnarea inculpatului este neîntemeiată și ilegală, deoarece nu este bazată pe probe directe și concludente, care ar dovedi vinovăția inculpatului în infracțiunea imputată. Consideră, că nu a fost adusă nici o probă de către partea vătămată care ar confirmă că ultima a avut bunurile pe care le purta la momentul săvîrșirii infracțiunii, deoarece cu certitudine se poate spune că victima a pierdut acel bun și încearcă să dea vina pe o altă persoană. Pentru victimă contează să i se achite prejudiciul material, care este unul impunător și încearcă să se îmbogățească pe seama inculpatului. Nu există nici un martor care ar confirma că Vartic A. a săvîrșit jaful, prin urmare aceasta nu poate proba în nici un fel poziția sa, decît prin vorbe. Totodată, instanța de fond neîntemeiat a admis acțiunea civilă și a încasat de la inculpat prejudiciul material în mărime de 11000 lei, deoarece nu a fost probat în nici un mod costul bunului, sau efectuat vre-o expertiză privind evaluarea bunurilor.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2013, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de avocatul Cergă M. în numele inculpatului Vartic A., admis apelul procurorului, casată parțial sentința contestată în latura penală și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care: - lui Vartic Alexandru în baza art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal, i-a fost 2 stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, fără amendă. În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a constatat că instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului Vartic A. în săvârșirea infracțiunii incriminate. Totodată, a considerat că la aplicarea pedepsei lui Vartic A. pentru infracțiunea comisă, instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61 și 75 Cod penal, astfel, pripit a ajuns la concluzia despre aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece inculpatul anterior este condamnat de 3 ori, nu a recuperat prejudiciul material cauzat părții vătămate, se află la evidența medicului narcolog din an. 2001-2002 cu diagnoza narcomania (opii). Prin urmare, instanța ținînd cont de principiul individualizării pedepsei, de caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, de faptul că infracțiunea comisă este una gravă, a considerat că Vartic A. urmează să execute pedeapsa sub formă de închisoare. La fel, a conchis că, prima instanță corect a reținut ca probe ce confirmă vinovăția inculpatului și anume: - declarațiile părții vătămate Melnic V. date în cadrul urmării penale și susținute în ședința instanței de fond; - procesul-verbal de confruntare din 20.08.2012, din care rezultă că părțile au rămas pe pozițiile anterioare; - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei de la 20.08.2012; - procesul-verbal de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din 10.10.2012; - ordonanțele de recunoaștere ca corp delict și anexare la cauza penală din 10 și 31.10.2012. La fel, instanța de apel a reținut că, afirmațiile avocatului Cergă Mihail precum că probele acumulate nu confirmă vina inculpatului Vartic Alexandru în comiterea infracțiunii incriminate nu și-au găsit confirmarea și sunt neîntemeiate neavînd suport probatoriu, fiind combătute prin probele administrate, iar faptul nerecunoașterii vinovăției este un drept al inculpatului care nu poate fi reținut în detrimentul acestuia.

Împotriva hotărîrilor judecătorești nominalizate a declarat recurs ordinar avocatul Cergă Mihail în numele inculpatului Vartic A., care, invocînd ca temei prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită, casarea acestora cu dipunerea rejudecării cauzei în instanța de fond. 3 Recurentul a invocat că una din probe la care face referire atît acuzarea cît și instanțele de judecată sunt declarațiile părții vătămate și procesul-verbal de recunoaștere a persoanei. Referitor la depozițiile părții vătămate depuse în cadrul urmăririi penale și susținute în ședința de judecată, consideră că nu corespund adevărului și ultima încearcă să ducă în eroare instanța de judecată, ori confundă învinuitul cu o altă persoană, deoarece aceasta a declarat că: „la mîna stîngă, la cot avea o cicatrice mare de formă ovală alungită, posibil de la opăreală”. În instanța de judecată inculpatul a prezentat cicatricea, care de fapt este la mîna dreaptă, nu are o formă ovală și nu este de la opăreală, dar este rămasă în urma intervenții chirurgicale. Totodată, nu este adusă nici o probă precum că la partea vătămată cu adevărat la acel moment la gît era bunul care i-a fost sustras. Nu există nici un martor care ar confirma că Vartic A. a săvîrșit jaful asupra părții vătămate, iar martorii Zercalov O. și Sclifos F. au confirmat faptul că în ziua cînd a avut loc jaful inculpatul se afla în altă localitate, la 50 km de la Chișinău.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul dispune inadmisibilitatea recursului declarat, din următoarele considerente. Potrivit textului recursului, recurentul invocă ca temei de casare a hotărîrilor judecătorești pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care stipulează că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Însă, Colegiul penal constată că, recursul declarat nu cuprinde o careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiului invocat. Din conținutul recursului rezultă că avocatul Cergă Mihail invocă dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției lui Vartic Alexandru în comiterea jafului. Concluzia instanțelor judecătorești contestate sunt juste și se confirmă prin cumulul de probe administrate: - declarațiile părții vătămate Melnic V. date 4 în cadrul urmăririi penale și susținute în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond (f.d.46, vol.II) unde aceasta a comunicat că pe la orele 11 00 , se întorcea spre casă de la piață, cu cîteva săcoșe puse pe cărucior. Lîngă scările parțial deteriorate de lîngă punctul de distribuire a energiei termince al SA „Termocom” a ajuns-o din urmă un băiat, care i-a propus să o ajute, la ce ea a refuzat. Persoana dată a întrecut-o, după care, făcînd cîțiva pași, a pus o mînă în cap, gesticulînd de parcă a uitat ceva. Brusc s-a întors spre ea, izbind-o, încît ea împreună cu căruciorul în care se afla copilul au căzut jos, după care inculpatul i-a smuls de la gît lanțul din aur cu pandativ, fugind în direcția străzii Hristo Botev, mun. Chișinău. A început să strige după ajutor. S-a apropiat o femeie, care a chemat poliția. Lanțul și pandativul erau din aur, fiindu-i cauzată o daună materială în valoare totală de 11 000 lei. Victima a descris persoana care a jefuit-o după semnele exterioare că avea înălțimea aproximativ 1,85 m, corpolența slabă, fața puțin alungită, smolit, părul frezat scurt dat peste cap de culoare închisă, precum și hainele cu care era îmbrăcat. La mîna stîngă la cot avea o cicatrice mare, de formă ovală - alungită. A menționat că cu o zi înainte de incident, adică la 06 august 2012, l-a văzut pe inculpat tot pe scările de lîngă punctul de distribuire a energiei electrice, fiind cu o doamnă, vorbind în limba de stat, care era îmbrăcat în aceleași haine. Persoana care se afla cu el, era în stare de ebrietate, care era neîngrijită. Cu certitudine a afirmat că anume inculpatul este persoana care a jefuit-o, nu îl confundă cu nimeni; - procesul-verbal de confruntare din 20.08.2012 (f.d.17-19, vol.I); - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei de la 20.08.2012 (f.d.29-34, vol.I) conform căruia partea vătămată Melnic V. l-a recunoscut după semnalmentele feții pe inculpatul Vartic A., ca persoana sub nr.3, care a comis jaful la data de 07.08.2012; - procesele-verbale de examinare a descifrărilor convorbirilor telefonice din data de 10 și respectiv 30.10.2012 (f.d.105-106, 141, 147, vol.I), probe care, analizate în ansamblu, coroborează între ele, nu trezesc careva dubii, confirmă vina acestuia în cele incriminate și combat argumentele lui, precum că nu a comis infracțiunea dată. Instanța de apel, judecînd apelurile a respectat prevederile art. 414 Cod de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrilor atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, prin care s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apeluri. Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază corectă și 5 legală hotărîrea contestată. Potrivit art. 27 și art. 414 alin. (2) Cod de procedură penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența instanțelor de fond și de apel. Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de apel, inclusiv și s-o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de drept, însă va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea judecătorească devenită definitivă. Totodată, Colegiul penal evidențiază că argumentele recursului au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel s-a pronunțat detaliat asupra acestora, respingîndu-le ca neîntemeiate. Cît pivește argumentul avocatului precum că vinovăția lui Vartic A. este bazată doar pe declarațiile părții vătămate, care a declarat că îl recunoaște pe inculpat și anume, „că acesta la mîna stîngă la cot avea o cicatrice mare, de formă ovală alungită”, Colegiul penal îl consideră ca nefondat, deoarece concluzia instanțelor de fond și apel, precum că Vartic A. a comis infracțiunea de jaf, este una corectă care coraborează cu alte probe, totodată și depozițiile părții vătămate Melnic V. care, fiind audiată imediat după comiterea infracțiunii (07.08.2012, orele 12 15), a declarat circumstanțele în care a fost săvîrșită fapta, desciind persoana care a jefuit-o după coafură, statură, forma feței, haine, și cicatricea care o avea la mîna stîngă, posibil de la opăreală. Totodată, ultima a menționat că, cu o zi înainte de jaf, l-a văzut pe inculpat, lîngă locul comiterii infracțiunii, care era îmbrăcat în aceleași haine (f.d.21-22, vol.I). Mai mult ca atît, în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, inculpatul a demonstrat mîna stîngă, la care, întradevăr are o cicatrice mare, de formă alungită, foarte vizibilă, iar faptul că partea vătămată a menționat că posibil cicatricea este de la opăreală, iar inculpatul a declarat că a suportat o traumă, în urma căreia a avut o intervenție chirurgicală, nu poate fi considerat, că nu el a comis infracțiunea, deoarece victima nu avea de unde să cunoască că inculpatul a fost implicat în accident, în urma căreia a avut de suportat o intervenție chirurgicală. La fel, motivul invocat de avocat că martorii Zercalov O. și Sclifos F. au confirmat că în ziua în care a fost comis jaful, inculpatul se află cu ei în altă localitate, la 50 km de or. Chișinău și prin urmare nu el a comis infracțiunea imputată, instanța de recurs consideră că este declarativ și menționează, că 6 potivit declarațiilor martorului Zercalov O., acesta la 07 august 2012 l-a invitat pe Vartic A. la frigărui în or. Criuleni la verișorul său Sclifos F. Inițial a comunicat cu inculpatul la telefonul fix, apoi la ora 1000 a venit cu automobilul la domiciliul inculpatului și la orele 1100 erau deja la Criuleni, unde s-au aflat pînă după masă. Însă, potrivit descifrărilor convorbirilor telefonice, rezultă că de la telefonul de domiciliu al martorului Zercalov O. (nr.52-75-89) au fost făcute două apeluri la telefonul de domiciliu al inculpatului (nr.66-14-55) și anume la orele 0835 și 1107 (f.d.117, vol.I). Prin urmare, declarațiile martorului nominalizat precum că la orele 1100, el cu inculpatul se aflau în or. Criuleni, sunt combătute prin descifrările convorbirilor telefonice. Cît privește declarațiile martorului Sclifos F. și anume că la 07.08.2012, în jurul orelor 1100-1500, Vartic A. împreună cu Zercalov O. și alte persoane se aflau în ospeție la el în or. Criuleni, la întrebarea instanței de unde a memorizat anume că la acea dată și oră s-a aflat inculpatul acolo, martorul a comunicat că are o memorie foarte bună, însă nu a putut numi ce zi a săptămînii era ziua de 07 august 2012, precum și la alte întrebări ale instanței, din care motiv declarațiile martorului au fost apreciate critic de către instanța de fond. Toate probele prezentate și cercetate în mod legal au indicat la confirmarea vinovăției inculpatului Vartic Alexandr în comiterea infracțiunii ce i se impută, iar temei pentru casarea hotărîrii judecătorești lipsesc. Mai mult, invocarea în recursul ordinar a dezacordului cu modul de apreciere a probelor administrate în dosar nu poate servi drept temei de casare a unei hotărâri judecătorești definitive, atât timp cât alte circumstanțe nu sunt invocate. Instanța de recurs menționează că în acțiunile inculpatului sunt prezente semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei de achitare a acestuia, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui Vartic A. în comiterea infracțiunii imputate și este apreciată de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, urmărind scopul evitării răspunderii penale. Astfel, Colegiul penal constată că acțiunilor inculpatului Vartic A. li s-a dat o apreciere și încadrare juridică corectă, iar măsura de pedeapsă acestuia i 7 s-a stabilit cu respectarea prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei comise, de persoana celui vinovat și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori atenuează răspunderea, fiindu-i numită o pedeapsă în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această parte la fel nu s-au stabilit Argumentele invocate de recurent nu are suport probatoriu și contravin probelor administrate. Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra inadmisibilității recursului declarat pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cergă Mihail în numele inculpatului Vartic Alexandr, împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 29 martie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Vartic Alexandr Vladimir, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Constantin Alerguș Ghenadie Nicolaev 8