1ra-959/2014 — art. 264 alin. 3 lit. a CP

1ra-959/2014 — art. 264 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-959/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

11 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpata Torgovțev Emilia și avocatul acesteia Babără Marian, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2014

în cauza penală în privința lui

Torgovțev Emilia Zinovie,

născută la 03 septembrie 1962, originară din

s. Talmaza, r-nul Ștefan Vodă, domiciliată în mun.

Chișinău, bd. Dacia, nr. 38/4, ap. 111.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(prima instanță);

(instanța de apel);

(instanța de recurs).

C O N S T A T Ă :

2013, pronunțată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală,

Torgovțev Emilia a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal,

la 2 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 1 an.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Emilia la 05 octombrie 2012, aproximativ la 2315, deplasîndu-se pe bd. Dacia,

mun. Chișinău, la trecerea de pietoni de lîngă intersecția str. Burebista,

conducînd automobilul de model „Toyota Land Cruise” cu n/î C OE - 111,

încălcînd prevederile art. 45 pct. 1),2) din RCR conform căruia „conducătorul

trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd

1

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația

rutieră. În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului.” și pct. 11 lit. f) al Regulamentului Circulației Rutiere

care prevede „conducătorul de autovehicul în timpul deplasării este obligat să

acorde prioritate pietonilor la trecerile nedirijate, semnalizate prin indicatoare sau

marcaje corespunzătoare” și ca urmare a comis tamponarea pietonului Paladii

Boris, care traversa regulamentar carosabilul.

În rezultatul tamponării, părții vătămate Paladii Boris, i-au fost cauzate

conform raportului de expertiză medico-legală nr. 3161/D din 22.11.2012,

vătămări corporale grave.

blîndețea pedepsei, a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri

de condamnare a lui Torgovțev Emilia în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, la 5 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar pentru

femei și privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani.

În argumentarea apelului s-a invocat că instanța de fond la stabilirea

pedepsei inculpatei nu a luat în considerație gravitatea infracțiunii comise,

precum și nu a ținut cont de faptul că Torgovțev E., a comis accidentul rutier

pe trecerea de pietoni, ignorînd în totalitate prevederile art. 11 lit. f) al

RCR, care prevede că conducătorul de autovehicul în timpul deplasării

este obligat să acorde prioritate pietonilor la trecerile nedirijate, semnalizate

prin indicatoare sau marcaje corespunzătoare.

28 ianuarie 2014, apelul acuzatorului de stat a fost admis, casată parțial

sentința în partea stabilirii pedepsei complementare, și pronunțată o nouă

hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Torgovțev Emilia condamnată în baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, i-a fost

stabilită pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

2

probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punctul de

vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție

a inculpatei Torgovțev E. în săvârșirea infracțiunii incriminate. Totodată,

avînd în vedere frecvența sporită a infracțiunilor similare, precum și faptul că

în urma impactului părții vătămate i-au fost cauzate vătămări corporale

grave, iar accidentul a avut loc la trecerea pietonală, Colegiul penal a

considerat necesar de a-i stabili inculpatei pedeapsa complimentară -

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Instanța de apel a respins solicitarea apelantului de a stabili lui

Torgovțev E. pedeapsa închisorii fără suspendarea executării pedepsei, și a

reținut că, la acest capitol instanța de fond a stabilit o pedeapsă echitabilă

inculpatei, ținînd cont de prevederile art. 7,61,75,76 Cod penal, de gradul

prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, precum și de

faptul că prejudiciul material a fost reparat, iar partea vătămată careva

pretenții față de inculpată nu are.

inculpata Torgovțev E. și avocatul acesteia Babără M., care au solicitat casarea

deciziei contestate cu menținerea sentinței instanței de fond.

În argumentarea soluției solicitate recurenții au invocat că instanța de

apel la stabilirea termenului pedepsei complimentare nu a ținut cont și nu a

apreciat la justa valoare circumstanțele atenuante stabilite în speță și anume:

inculpata vina a recunoscut-o, a achitat integral prejudiciul cauzat prin

infracțiune, a comis pentru prima dată o infracțiune din imprudență, se

căiește sincer de cele comise, are la întreținere fiul care este student și mama

care este pensionară, mai mult inculpata este invalidă, iar conducerea

mijlocului de transport facilitează deplasarea acesteia și posibilitatea de a se

ocupa de afacerea sa.

Consideră că instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 78 alin.

(2) Cod penal, urma să examineze posibilitatea reducerii sau excluderii

pedepsei complimentare, ultima însă încălcînd prevederile legale, neîntemeiat

a majorat termenului pedepsei complimentare, aplicînd inculpatei pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

3

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia, deoarece este vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Cu toate că recurenții, în recursul declarat nu fac trimitere la vre-un

temei de drept, aceștia invocînd că inculpatei i-a fost aplicată o pedeapsă prea

aspră, semnalizează temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.10) Cod

de procedură penală, și anume, pedeapsa a fost individualizată contrar

prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, motivele invocate de recurenți nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezentei erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Totodată, Colegiul reține că recurenții sunt de acord cu starea de fapt

stabilită de instanța de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor

inculpatei, astfel critică decizia instanței de apel doar în partea stabilirii

pedepsei, nefiind de acord cu termenul pedepsei complimentare.

Reieșind din prevederile art.414-415 Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și

este în drept de a casa sentința parțial sau total, pronunțînd o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit, pentru prima instanță.

În cauza dată, instanța de apel a îndeplinit aceste prevederi ale legii.

După cum se observă din textul deciziei instanței de apel, aceasta

judecînd apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar,

menționînd că prima instanță la stabilirea termenului pedepsei

4

complimentare inculpatei nu a ținut în deplină măsură cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, stabilindu-i în această parte o pedeapsă inechitabilă.

În acest sens, instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect

legea la faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost

constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Astfel, Colegiul penal reține că lui Torgovțev Emilia în baza art. 264

alin.(3) lit. a) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare,

cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3

ani, executarea pedepsei închisorii fiind suspendată condiționat pe un termen

de probă de 1 an.

Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de

constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,

care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a altor

persoane. Or, ca măsură de constrîngere, pedeapsa are pe lîngă scopul său

represiv și o finalitate de exemplaritate, în ce privește comportamentul

făptuitorului.

Pe de altă parte, pedeapsa și modalitatea de executare a acesteia trebuie

individualizată în așa fel, încît inculpatul să se convingă de necesitatea

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare

a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, avînd ca finalitate

stabilirea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Colegiul menționează că, reieșind din criteriile generale de

individualizare a pedepsei prevăzute la art. 75 Cod penal, instanța de judecată

îi stabilește persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni o

pedeapsă echitabilă în limitele fixate în articolul corespunzător din partea

specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia.

Din decizia instanței de apel se constată că, la stabilirea și aplicarea

pedepsei, instanța a avut în vedere scopul și criteriile de individualizare a

acesteia, prevăzute de art.61, 75 și 90 Cod penal.

Colegiul reiterează faptul că, în speță, judecarea cauzei penale a avut loc

pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, în conformitate și

5

cu respectarea prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, și potrivit alin.

(8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate

în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime

a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu

muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Instanța de recurs remarcă că, sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. a) Cod

penal, prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 7 ani, iar conform prevederilor

art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, pedeapsa redusă este de la 2 ani

pînă la 4 ani și 8 luni.

Avînd în vedere cumulul de împrejurări, Colegiul penal conchide că,

pedeapsa închisorii în aceste limite, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, aplicată

inculpatei de către instanța de apel, este stabilită corespunzător gravității

faptei, în raport cu pericolul social, atitudinea inculpatei față de cele comise,

precum și luînd în considerație, circumstanțe atenuante stabilite.

Potrivit recursului inculpata și avocatul acesteia critică măsura de

pedeapsă complimentară aplicată inculpatei, ca fiind prea aspră, argumentînd

că „în conformitate cu prevederile art. 78 alin. (2) Cod penal, în cazul în care instanța

constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea infracțiunii pedeapsa complimentară

(obligatorie) prevăzută de lege poate fi înlăturată.”

La acest capitol, Colegiul penal ține să menționeze pct. 10 al Hotărîrii

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 8 din 11 noiembrie 2013 „Cu privire la

unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale” explică că în

cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvîrșirea

infracțiunii, pedeapsa complementară care nu este obligatorie („cu sau fără”)

prevăzută de lege pentru infracțiunea săvîrșită poate fi înlăturată în

conformitate cu prevederile art.78 alin.(2) Cod penal, iar în cazul în care

pedeapsa complementară este obligatorie aceasta poate fi înlăturată numai în

condițiile art.79 alin.(1) Cod penal.

În continuare, instanța de recurs reține că sancțiunea art. 264 alin. (1) lit.

a) Cod penal, prevede pedeapsa complimentară obligatorie privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 4 ani.

6

Totodată, Colegiul penal conchide că, în speță nu au fost constatate

temeiuri pentru aplicarea art. 79 din Codul penal.

Din considerentele nominalizate, instanța de recurs apreciază hotărîrea

contestată ca fiind corectă și legală, iar termenul pedepsei complimentare

stabilit, fiind în limitele prevăzute la sancțiunea normei penale în baza căreia

Torgovțev Emilia a fost condamnată.

În consecință, Colegiul reține că, temeiul invocat de recurent prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la

examinarea recursului.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare,

hotărîrea atacată este legală și întemeiată, iar recursul ordinar urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Torgovțev

Emilia și avocatul acesteia Babără Marian, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 28 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui

Torgovțev Emilia Zinovie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

7