1ra-1079/2014 — 264 al. 3

Dosarul nr. 1ra-1079/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

18 iunie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache

Judecătorii – Vladimir Timofti, Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către avocatul Dinu Brașoveanu în numele inculpatului și de către inculpat,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2014,

în cauza penală privindu-l pe,

Bulbocean Gheorghi Nicolai, născut la

05.05.1988, originar și domiciliat în s. Chirca,

r-nul Anenii Noi.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

- de la 18 iulie 2013 pînă la 20 decembrie 2013

(prima instanță)

- de la 25 ianuarie 2014 pînă la 03 martie 2014

(instanța de apel)

- de la 20 mai 2014 pînă la 18 iunie 2014

(instanța de recurs)

CONSTATĂ:

2013, Bulbocean Gheorghi Nicolai a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis, cu privarea de dreptul de a conduce orice mijloc de transport pe un termen

de 4 ani, cauza fiind examinată în baza probelor administrate în faza de

urmărire penală.

În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei aplicate, a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă a SRL „Uniglobal” a fost admisă în principiu, asupra

cuantumului ei să se expună instanța în ordinea procedurii civile.

jurul orelor 14:40, pe traseul Ghidighici – Chișinău, la ieșire din s. Ghidighici în

direcția șos. Balcani, conducînd autoturismul de model ,,Lada Samara”, cu n/î K

1

UG 706, cu o viteză ce depășea 80 km/h, încălcînd prevederile pct. pct. 47 alin. (1)

și 45 lit. a) b) c) d) al RCR, a pierdut controlul asupra conducerii mijlocului de

transport, s-a tamponat într-un șanț, după care s-a inversat. În rezultatul

accidentului rutier, pasagerul autoturismului de model Lada Samara cu n/î K UG

706, Oselschi Daniil Nicolae, născut la 15.10.1988, a fost internat în secția

reanimare a DMU, iar la data de 12.03.2013, în urma traumelor primite a decedat.

Procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri prin care, inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit.

b) Cod penal, la 4 ani și 8 luni închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de

tip deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 4 ani.

În motivarea cerințelor sale acuzatorul de stat a criticat sentința pe motivul

blîndeței pedepsei stabilite, menționînd că, instanța de fond, la judecarea cauzei nu

a ținut cont de gravitatea infracțiunii, de urmările grave provocate familiei în urma

accidentului, de faptul că nu a conștientizat că prin că acțiunile sale a comis o

infracțiune gravă, soldată cu decesul unei persoane și că nu a recuperat prejudiciul

cauzat în urma accidentului rutier.

Avocatul Eduard Gherman în numele succesorului părții vătămate, care a

solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri prin care, inculpatul să fie condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit. b) Cod

penal, la pedeapsa închisorii, fără aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal și cu

stabilirea pedepsei complementare în cuantum maxim.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a criticat sentința pe motivul blîndeței

pedepsei stabilite, deoarece în viziunea acestuia, inculpatul nu a conștientizat

gravitatea acțiunilor sale imprudente și pericolul faptei comise, în urma căreia a

decedat o persoană. S-a mai invocat că, instanța la judecarea cauzei nu s-a

conformat prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod penal și eronat a aplicat art. 90 Cod

penal.

Avocatul Dumitru Radu în numele inculpatului, care a solicitat aplicarea

unei pedepsei mai blînde, prin prisma art. 79 Cod penal, cu absolvirea de pedeapsa

complementară.

În motivarea cerințelor sale, avocatul a menționat că inculpatul în ședința de

judecată a înaintat o cerere prin care și-a recunoscut vina și a solicitat ca judecarea

cauzei să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța

la rîndul ei, urma să reducă pedeapsa aplicată cu o treime din limitele pedepsei.

2014, care a fost pronunțată integral la 31 martie 2014, apelul avocatului Eduard

Gherman a fost respins ca inadmisibil și apelul avocatului Dumitru Radu a fost

respins ca nefondat și admis apelul procurorului, casată parțial sentința și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care

inculpatul, recunoscut vinovat în baza art. 264 alin.(3) lit. b) Cod penal și

condamnat la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

2

transport pe un termen de 4 ani, s-a trimis să-și execute pedeapsa în penitenciar de

tip deschis.

În rest sentința a fost menținută fără modificări.

avocatului Eduard Gherman în numele lui Oselschi Nicolae, că examinarea cauzei

a avut loc în procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în cadrul

căreia Oselschi Nicolae a avut calitatea doar de parte civilă și potrivit prevederilor

art. 401 Cod de procedură penală, el, sau avocatul în numele său, puteau să

conteste sentința doar în latura civilă. Totodată, avînd în vedere că în apelul

numitului se contesta latura penală, apelul declarat a fost apreciat drept inadmisibil.

La fel, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apărătorului în

numele inculpatului privind aplicarea unei pedepse mai blînde prin prisma art. 79

Cod penal, deoarece faptul că inculpatul se caracteriza pozitiv, se afla pentru prima

dată pe banca de acuzare, în urma accidentului s-a ales cu vătămări de sănătate

grave și a fost spitalizat, nu puteau fi considerate ca circumstanțe excepționale,

ieșite din comun.

Cît privește colaborarea cu organul de urmărire penală, recunoașterea vinei,

cît și depunerea cererii în sensul art. 3641 Cod de procedură penală, s-a constatat

că, inculpatul a beneficiat de reducerea cu o treime din limita pedepsei stabilite.

Referitor la cerința din apelul acuzatorului de stat, privind excluderea art. 90

Cod penal, instanța de apel a considerat-o întemeiată.

S-a menționat că, inculpatul a comis o infracțiune gravă din imprudență, și

care a avut drept consecință decesul unei persoane în vîrstă de 25 ani, apte de

muncă. În acest caz, s-a ajuns la concluzia că restabilirea echității sociale,

corectarea inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, puteau fi

atinse doar prin executarea de către inculpat a pedepsei cu închisoare pe un termen

de 4 ani în penitenciar de tip deschis, deoarece corectarea acestuia fără a fi izolat

de societate era imposibilă.

fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind declarat la 29 aprilie 2014 și

care, a solicitat casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale, inculpatul critică omiterea instanței de apel de a

aplica art. 90 Cod penal, odată ce, după părerea sa, în speță sunt întrunite condițiile

legale de aplicare a acestuia.

6.1. Decizia instanței de apel este atacată și de avocat în numele inculpatului,

care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind declarat la 17 iunie

2014 și care, solicită casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea cerințelor sale, avocatul invocă jurisprudența Colegiului penal

al Curții Supreme de Justiție pe cauze similare și critică omiterea instanței de apel

de a aplica art. 90 Cod penal, odată ce, după părerea sa, în speță sunt întrunite

condițiile legale de aplicare a acestuia.

6.2. Pe cauză nu au fost depuse referințe.

3

cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi

declarate inadmisibile din următoarele considerente.

7.1. Cu referire la argumentele recursului înaintat de către inculpat, Colegiul

penal menționează că potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care

se constată că recursul este vădit neîntemeiat.

Astfel, Colegiul penal apreciază drept veridică concluzia instanței de apel

potrivit căreia, cele arătate în sentință cu privire la individualizarea pedepsei nu

sunt suficiente pentru aplicarea instituției suspendării condiționate a executării

pedepsei, deoarece această instituție nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege

infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care

derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

Raționamentul de aplicare a art. 90 Cod penal are la origine persoana și

comportamentul acesteia pînă la săvîrșirea infracțiunii, atitudinea și modul de

manifestare a infractorului în fazele de urmărire penală și de judecare a cauzei față

de infracțiune, cum vinovatul își apreciază fapta social periculoasă încă de la

momentul descoperirii ei cum ar fi: conduita bună a infractorului, stăruința depusă

pentru a înlătura rezultatul infracțiunii sau pentru a repara paguba pricinuită,

comportarea sinceră în cursul procesului.

S-a reținut că inculpatul a comis o infracțiune gravă din imprudență, ce a

avut ca urmare decesul unei persoane tinere (25 de ani) apte de muncă. S-a luat în

considerație și personalitatea inculpatului, care se caracterizează pozitiv, nu are

antecedente penale, a comis o infracțiune pentru prima oară, cît și prezența

circumstanțelor atenuante și lipsa circumstanțelor agravante.

În acest context, Colegiul penal statuează că limitele sancțiunii căreia putea

fi supus inculpatul, prin prisma art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, sunt de

la 2 ani pînă la 4 ani 8 luni.

Astfel, pedeapsa a fost stabilită inculpatului, luîndu-se în considerație

circumstanțele expuse supra și respectîndu-se criteriile generale de individualizare

a pedepsei, în acest sens decizia instanței de apel nefiind afectată de careva erori de

drept prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

7.2. Cu referire la argumentele recursului declarat de către avocat în numele

inculpatului, Colegiul penal constată că, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 2)

Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității

recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste

termen.

În sensul celor expuse supra urmează a fi menționat faptul că cu excepția

căii ordinare de atac – apelul, legea procesual - penală nu face careva mențiuni

referitor la declararea suplimentară a recursului ordinar și nu stabilește alte termene

pentru actele suplimentare, decît cele prevăzute la art. 422 Cod de procedură

penală.

4

De aceea, persoanele indicate în dispoziția art. 421 Cod de procedură

penală, care au declarat în termen recurs ordinar, iar ulterior au depus recursuri

suplimentare, acestea se vor considera ca depuse în termen, dacă ele se încadrează

în termenul de 30 zile de la data pronunțării deciziei instanței de apel.

Colegiul penal constată că, potrivit art. 421 Cod de procedură penală,

coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția

acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Însă, pentru ca

acesta să poată fi obiect de examinare în ordinea recursului ordinar, el trebuie să

fie declarat în termenul prevăzut de art. 422 Cod de procedură penală, care este de

30 de zile de la data pronunțării deciziei. Totodată, potrivit art. 230 alin. (2)

Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual

este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.

Din materialele cauzei rezultă că dispozitivul deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 03 martie 2014 în prezența inculpatului

și avocatului său, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată,

aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate – 31 martie 2014

(f.d. 239-240).

Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, la data

pronunțării deciziei motivate – 31 martie 2014, doar avocatul în numele

inculpatului a fost prezent ( f.d. 240).

Potrivit prevederilor art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea

termenelor pe zile nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici

ziua în care acesta se împlinește.

Reieșind din sensul articolului dat, pentru avocat în numele inculpatului,

termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) începea să curgă de la 01 aprilie

2014 și expira la 02 mai 2014. Recursul suplimentar al avocatului în numele

inculpatului, a fost declarat împotriva deciziei instanței de apel la data de 17 iunie

2014 (f.d. 263), adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art.

422 Cod de procedură penală.

Reieșind din cele expuse rezultă că termenul de recurs este un termen

procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter

imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de

atac.

7.3. În temeiul celor invocate, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității recursurilor declarate de către inculpat și avocat în numele

inculpatului, deoarece recursul declarat de primul este vădit neîntemeiat, iar

recursul declarat de avocat în numele inculpatului este declarat peste termen.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

DECIDE:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Dinu

Brașoveanu în numele inculpatului și de către inculpat, împotriva deciziei

5

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 martie 2014, în cauza penală

privindu-l pe Bulbocean Gheorghi Nicolai, deoarece recursul declarat de avocatul

Dinu Brașoveanu este depus peste termen, iar recursul declarat de către inculpat

este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 iulie 2014

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

6