1ra-634/2014 — art. 287 al. 3 CP

Instanța de fond din 27.11.2012 pînă la 26.06.2013;

Curtea de Apel Chișinău din 11.07. – pînă la 21.11.2013;

Curtea Supremă de Justiție din 18.02. – pînă la 03.06.2014. Procedura de citare a fost legal executată. S-au prezentat: Procurorului Dumitru Graur, care a solicitat admiterea recursului înaintat. Avocatul Gheorghe Tăut și inculpații Condrea Dionisie și Condrea Ion, care au pledat pentru respingerea recursului. Colegiul penal lărgit asupra recursului, C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 25 iunie 2013, au fost condamnați: - Condrea Ion în baza art. 287 alin. (3), 90 Cod penal la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 5 ani; - Condrea Dionisie în baza art. 287 alin. (3), 90 Cod penal la 3 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 2 ani. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut, că Condrea Ion împreună cu fratele său, Condrea Dionisie, la 09.07.2012, în jurul orei 02.00, în sat. Crasnoarmeiscoe, r-nul Hîncești, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, în prezența mai multor consăteni, intenționat au pătruns în gospodăria lui Bucur Alexandru, numindu-l cu cuvinte injurioase, fără un motiv întemeiat, i-au aplicat soților Natalia și Sergiu Bucur multiple lovituri cu pumnii 1 și picioarele, precum și cu o ștachetă din lemn peste cap și alte părți ale corpului, cauzîndu-i lui Bucur Sergiu vătămări corporale neînsemnate, iar lui Bucur Natalia vătămări corporale ușoare, care au dus la dereglarea sănătății pînă la 21 de zile. 3. Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea sentinței, în partea stabilirii pedepsei, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Condrea Ion să-i fie stabilită o pedeapsă de 5 ani închisoare în penitenciar de tip semiînchis, iar lui Condrea Dionisie pedeapsă de 5 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un termen de probă de 5 ani, în temeiul art. 90 Cod penal, din motiv că instanța la individualizarea pedepsei nu a ținut cont de prevederile art. 61, 75-77 Cod penal și neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, stabilindu-le inculpaților o pedeapsă prea blîndă, ei au săvîrșit o infracțiune gravă, nu au contribuit activ la descoperirea infracțiunii, n-au restituit prejudiciul cauzat părților vătămate, nu au recunoscut vina și nu s-au căit de cele comise. 3.1. Avocatul Dorfman Igor în numele inculpaților, a atacat cu apel sentința primei instanțe, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Condrea Dionisie să fie achitat, iar acțiunile lui Condrea Ion să fie recalificate în baza art. 287 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea unei pedepse mai blînde, din motiv că probele administrate la dosar nu confirmă vinovăția lui D. Condrea în cele imputate, iar acțiunile lui I. Condrea au fost calificate incorect, ultimul a recurs la violență fizică numai după ce el personal a fost agresat fizic, că în cadrul cercetării judecătorești nu s-a dovedit faptul aplicării căror-va lovituri cu obiecte special adaptate, iar inițiatorul conflictului fiind Al. Bucur.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de procuror și de avocatul Dorfman Igor în numele inculpaților, cu menținerea sentinței. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, a verificat și a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, și corect a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, vinovăția acestora fiind dovedită prin declarațiile părților vătămate Bucur Sergiu și Natalia, a martorilor Bucur Alexandru, Nogai Lidia, Bucur Vasile, Dudchin Roman, cît și prin alte probe scrise administrate la dosar. La fel, instanța de apel a conchis că probele administrate în cauză combat declarațiile inculpaților, prin care ultimii susțin că nu se fac vinovați de comiterea infracțiunii imputate, această metoda fiind aleasă întru evitarea răspunderii penale. La individualizarea pedepsei, instanța de apel a stabilit că de către instanța de fond s-a dat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75, 90 Cod penal, astfel stabilindu-le inculpaților o pedeapsă echitabilă limitele legii sub formă de închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei.

Procurorul a atacat decizia instanței de apel cu recurs ordinar, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpaților, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță, pe motivul blîndeții pedepsei aplicate inculpaților, că instanțele ierarhic inferioare la individualizarea pedepsei, în opinia recurentului, nu au ținut cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal, fiindu-le stabilită o pedeapsă neechitabilă pentru infracțiunea săvîrșită. 2

Judecînd recursul ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins din următoarele considerente. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit confirmare la judecarea recursului declarat, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent. Potrivit textului recursului, recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt stabilite, însă, critică hotărîrea instanței de apel sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, însă, nu aduce argumente concrete în raport cu temeiurile prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală. În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că, potrivit art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnatului. Această dispoziție legală definește natura juridică a recursului ca fiind o cale de atac devolutivă de drept. De aici rezultă că, în cazul în care recursul nu este motivat, instanța de recurs se află în imposibilitate de a judeca cauza în sensul agravării situației condamnatului, dat fiind că lipsește obiectul judecării respective. Concomitent, avînd obligația de a judeca recursul în conformitate cu prevederile art. 434 alin. (1) CPP, instanța poate lua în considerație, din oficiu, temeiurile prevăzute de art. 427 CPP, dar cu condiția să nu înrăutățească situația inculpatului. Astfel, în ipoteza în care recurentul și-a motivat recursul fără a indica temeiul de casare prevăzut în art. 427 CPP, neexistînd o sancțiune procesuală pentru omisiunea arătată, instanța de recurs va analiza criticile recursului fără a influența hotărîrea în defavoarea inculpaților. Colegiul penal lărgit reține că, criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei decizii, prin care se susține că în speță neîntemeiat au fost aplicate prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare și argumentată, astfel decizia instanței de apel în totul corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală. În opinia instanței de recurs, argumentul recurentului, precum că inculpaților i-au fost stabilită o pedeapsă prea blîndă și pedeapsa nu este echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, este neîntemeiat, deoarece instanțele ierarhic inferioare au ținut cont pe deplin de prevederile art. 61, 75-77 Cod penal, de scopul pedepsei penale, de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, care au permis aplicarea în privința lui Condrea Dionisie și Condrea Ion a dispozițiilor art. 90 Cod penal, acestora fiindu-le stabilită o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal și temei de a interveni în soluția adoptată Colegiul penal nu are. 3 La fel, Colegiul penal menționează, că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă și executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate, precum și posibilitatea obținerii corectării și reeducării vinovatului, avînd în vedere atît principiul prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cît și prevederile art. 61 Cod penal. În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, se impune respingerea acestuia, ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Gavriliță, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Condrea Dionisie Valentin și Condrea Ion Valentin, cu menținerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 01 iulie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Ion Guzun Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan 4