1ra-439-2014 — art.324 alin.1-2 CP

1ra-439-2014 — art.324 alin.1-2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-439/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 mai 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Elena Covalenco, Iurie Diaconu, Nicolae Gordilă, Ion Guzun,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat împotiva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013 de avocatul Vizdoga Ion în

numele inculpaților

Podoleanu Valeriu Gheorghe, născut la 30 martie 1971 în

s.Lăpușna, r-nul Hîncești, domiciliat în mun.Chișinău,

str.Botanica Veche 8, ap.35

și

Vrabie Dumitru Andrei, născut la 26 martie 1969, originar

și domiciliat în s.Peresecina, r-nul Orhei.

Termenul examinării cauzei:

instanța de apel,

instanța de recurs.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au prezentat:

Avocatul Ion Vizdoga, care a solicitat admiterea recursului în sensul declarat,

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței.

Procurorul Dumitru Graur, care s-a pronunțat pentru respingerea recursului.

Colegiul penal lărgit asupra recursului,

C O N S T A T Ă :

Vrabie Dumitru au fost achitați de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute de

art.42 alin.(5), 324 alin.(2) lit.b) Cod penal și, respectiv, de art.324 alin.(1), 324 alin.(2)

lit.b) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

puși sub învinuire pentru faptul că, Vrabie Dumitru deținînd funcția de comandant de grup

al Plutonului patrulare rutieră a Direcției poliției rutiere a Ministerului Afacerilor Interne,

și anume fiind în exercițiul funcției deținute, la începutul lunii septembrie 2010, aflîndu-se

pe traseul Chișinău-Leușeni, în s.Cristești, r-nul Nisporeni, contrar prevederilor art.12

pct.9) din Legea nr.416-XII din 18.12.1990, cu privire la poliție și art.400, 440 din Codul

contravențional, potrivit cărora era obligat să constate fapta contravențională, adică să

colecteze și să administreze probele privind existența contravenției, să întocmească

procesul-verbal cu privire la contravenție și să aplice sancțiunea corespunzătoare, contrar

1

obligațiunilor de serviciu, a pretins și a primit de la cet.Postica Victor, bani în sumă de

150 lei, pentru a nu administra probe și a întocmi procesul-verbal cu privire la

contravențiea prevăzută de art.236 alin.(3) Cod contravențional, și pentru a nu aplica

sancțiunea prevăzută pentru comiterea acestei contravenții.

Vrabie Dumitru și Podoleanu Valeriu, ultimul fiind inspector al Plutonului de

escortă a Departamentului Poliție a Ministerului Afacerilor Interne, prin înțelegere

prealabilă, ambii fiind în exercițiul funcției, la 29 septembrie 2010, în jurul orei 15.55,

aflîndu-se pe traseul Chișinău-Leușeni, în s.Cristești, r-nul Nisporeni, după constatarea

comiterii contravenției prevăzute de art.236 alin.(3) Cod contravențional, de către

cet.Postica Victor, a primit de la ultimul bani în sumă de 280 lei, pentru neîndeplinirea

acțiunilor ce țin de obligațiile lor de serviciu, și anume pentru a nu întocmi procesul-

verbal cu privire la contravenție și pentru neaplicarea sancțiunii prevăzute pentru

comiterea acestei contravenții. Vrabie Dumitru, continuîndu-și acțiunile sale, acționînd cu

intenție directă, în scopul de a înlătura urmele acestei infracțiuni și pentru a evita

răspunderea penală, a lichidat informația video prin ștergerea fișierului de pe purtătorul de

informație „Transced”, probă, ce servea la constatarea comiterii contravenției de către

Postică Victor. Tot el, a divizat banii primiți în calitate de mită de la Postica Victor,

pentru sine, suma de 180 lei și pentru Podoleanu Valeriu, suma de 100 lei, ultimul

învinuindu-se că, contrar prevederilor art.12 pct.9) din Legea nr.416-XII din 18 decembrie

1990, cu privire la poliție, art.15 lit.i) și j) din Codul de etică și deontologie a polițistului,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.481 din 10 mai 2006 și art.400, 440 din Codul

contravențional, potrivit cărora era obligat să constate fapta contravențională, adică să

colecteze și să administreze probele privind existența contravenției, să întocmească

procesul-verbal cu privire la contravenție și să aplice sancțiunea corespunzătoare, să se

opună tuturor formelor de corupție din poliție și să informeze superiorii și celelalte organe

competente referitor la toate cazurile de corupție din poliție, a primit banii.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care V.Podoleanu și D.Vrabie să

fie condamnați conform învinuirii formulate, pe motiv că probele administrate și

verificate în ședința de judecată confirmă vinovăția acestora, iar instanța le-a dat o

apreciere greșită, pronunțînd o sentință ilegală și neîntemeiată de achitare.

a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că prima instanță, în conformitate cu

cerințele legii și propriei convingeri bazate pe cercetarea probelor sub toate aspectele, prin

prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței

și veridicității lor, corect a ajuns la concluzia de nevinovăție a lui V.Podoleanu și

D.Vrabie în comiterea infracțiunilor imputate, care rezultă din materialele cauzei si se

racordă la ele. Instanța a conchis că probele prezentate de partea acuzării, și anume

declarațiile martorilor V.Postica, I.Găina și actele cauzei, nu demonstrează faptul că

inculpatul V.Podoleanu a contribuit la săvîrșirea infracțiunii prin indicații și înlăturarea de

obstacole la comiterea coruperii pasive, adică primirea banilor ce nu i se cuvin, pentru a

nu îndeplini acțiuni ce intră în obligațiunile acestuia de serviciu și că inculpatul D.Vrabie

a pretins, extorcat și a primit bani ce nu i se cuvin, pentru a nu îndeplini acțiuni ce intră în

obligațiunile acestuia de serviciu, acțiuni săvîrșite de două persoane, astfel că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, pe motiv că

instanțele de fond nu au dat o apreciere cuvenită probelor prezentare de acuzare care, în

2

opinia sa, demonstrează cu certitudine culpabilitatea inculpaților; instanțele nu au luat în

considerație depozițiile martorilor și actele cauzei, care în cumulul lor demască pe

inculpați în comiterea infracțiunilor imputate, că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, iar nepronunțarea asupra acestora echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului.

fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată decizia instanței de apel și dispusă

rejudecarea cauzei, pe motiv că instanța, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în cererea de apel, astfel a fost neglijate o parte de argumente și probele

prezentate de acuzare, prin care, în opinia procurorului, se atestă vinovăția inculpaților,

ceia ce contravine prevederilor art.414 și 417 Cod de procedură penală.

a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîrre, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați și

condamnați:

- Podoleanu Valeriu în baza art.42 alin.(5), 324 alin.(2) lit.b) Cod penal la 5 ani

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 2000 unități

convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în Ministerul Afacerilor Interne

pe un termen de 3 ani,

- Vrabie Dumitru în baza art.324 alin.(2) lit.b) Cod penal la 5 ani și 6 luni

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 2500 unități

convenționale și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în Ministerul Afacerilor Interne

pe un termen de 4 ani.

7.1. Instanța de apel a constatat că, Podoleanu Valeriu, deținînd funcția de inspector

al plutonului de escortă a Direcției poliției rutiere al Departamentului Poliție a

Ministerului Afacerilor Interne, fiind persoană cu funcție de răspundere, prin înțelegere

prealabilă cu comandantul de grup al plutonului de patrulare rutieră al Direcției poliției

rutiere a Ministerului Afacerilor Interne, Dumitru Vrabie, căruia în cadrul Ministerului

Afacerilor Interne i s-a acordat drepturi și obligații, fiind în exercițiul funcției deținute, la

29 septembrie 2010, aproximativ la ora 15.55, aflîndu-se pe traseul Chișinău-Leușeni, în

s.Cristești, r-nul Nisporeni, contrar prevederilor art.12 pct.9) din Legea nr.416-XII din 18

decembrie 1990, cu privire la poliție, art.15 lit.i), j) din Codul de etică și deontologie a

polițistului, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr.481 din 10 mai 2006 și art.400, 440 din

Codul contravențional, potrivit cărora era obligat să constate fapta contravențională, adică

să colecteze și să administreze probele privind existența contravenției, să întocmească

procesul-verbal cu privire la contravenție și să aplice sancțiunea corespunzătoare, să se

opună tuturor formelor de corupție din poliție și să informeze superiorii și celelalte organe

competente referitor la toate cazurile de corupție din poliție, contrar acestor obligații de

serviciu, a primit de la cet.Postica Victor, prin intermediul colaboratorului Vrabie

Dumitru, bani în sumă de 100 lei, pentru înlăturarea de obstacole la comiterea infracțiunii

de către acesta, pentru a nu administra probe cu privire la contravenție și pentru a nu

divulga actul de corpuție care a avut loc.

Vrabie Dumitru, fiind în exercițiul funcției deținute, la începutul lunii septembrie

2010, aflîndu-se pe traseul Chișinău-Leușeni, în s.Cristești, r-nul Nisporeni, contrar

prevederilor art.12 pct.9) din Legea nr.416-XII din 18.12.1990, cu privire la poliție și

art.400, 440 din Codul contravențional, potrivit cărora era obligat să constate fapta

contravențională, adică să colecteze și să administreze probele privind existența

contravenției, să întocmească procesul-verbal cu privire la contravenție și să aplice

sancțiunea corespunzătoare, contrar obligațiunilor de serviciu, a pretins și a primit de la

3

cet.Postica Victor, bani în sumă de 150 lei, pentru neîndeplinirea atribuțiilor sale de

serviciu, și anume pentru a nu administra probe cu privire la contravenție, pentru a nu

întocmi procesul-verbal cu privire la contravențiea prevăzută de art.236 alin.(3) Cod

contravențional, și pentru a nu aplica sancțiunea prevăzută pentru comiterea acestei

contravenții.

Tot el, prin înțelegere prealabilă cu inspectorul plutonului de escortă a Direcției

poliției rutiere a Ministerului Afacerilor Interne, Podoleanu Valeriu, ambii fiiid în

exercițiul funcției, la 29 septembrie 2010, aproximativ la ora 15.55, aflîndu-se pe traseul

Chișinău-Leușeni, în s.Cristești, r-nul Nisporeni, după constatarea comiteriii contravenției

prevăzute de art.236 alin.(3) Cod contravențional de către cet.Postica Victor, a primit de

la ultimul bani în sumă de 280 lei, pentru neîndeplinirea acțiunilor ce țin de obligațiile lor

de serviciu, și anume pentru a nu întocmi procesul-verbal cu privire la contravenție și

pentru neaplicarea sancțiunii prevăzute pentru comiterea acestei contravenții.

Vrabie Dumitru, continuîndu-și acțiunile sale criminale, acționînd cu intenție

directă, în scopul de a înlătura urmele acestei infracțiuni și pentru a evita răspunderea

penală, a lichidat informația video prin ștergerea fișierului de pe purtătorul de informație

„Transced”, probă ce servea la constatarea comiterii contravenției indicate de cet.Postică

Victor, după care a divizat banii primiți în calitate de mită de la Postică Victor, pentru sine

în sumă de 180 lei și pentru Podoleanu Valeriu în sumă de 100 lei.

7.2. În susținerea constatărilor sale, instanța de apel, audiind inculpații

V.Podoleanu și D.Vrabie, martorul V.Postica, și cerecetînd probele srise, și anume -

procesul-verbal de înregistrare a denunțului cet.V.Postica din 28.09.2010, de examinare și

marcare a bancnotelor din 29.10.2010, de interceptare și înregistrare a convorbirilor și a

imaginilor video dintre V.Postica, V.Podoleanu și D.Vrabie, de percheziție și examinare

corporală a lui D.Vrabie și V.Podoleanu, de percheziție a automobilului “Șkoda Superb”,

n/î MAI 0329 din 29.09.2010, de examinare a bancnotelor din 01.10.2010, care au fost

ridicate de la V.Podoleanu și din automobil, de examinare a proceselor-verbale cu privire

la contravenție ridicate de la V.Podoleanu, de examinare a 2 casete video “TDK Mini

DV” cu înregistrările acțiunilor de urmărire penală și CD-ul de model “Memorex”, de

examinare a radarului de model „Комплекс Искра Видео”, aparatul de fixare a vitezei și

monitorul de model „Симиком”, camera video de fixare cu seria nr.J05024080 și

compact flash de model „Transcend”, ordonanțele de recunoaștere și anexare la dosar a

corurilor delicte, actul de predare-primire a mijloacelor bănești marcate de CCCEC din

29.09.2010, rapoartele de expertiză nr.2552-2553 din 20.10.2010, de expertiză tehnică

nr.2276/RE0000046 din 08.11.2010, a conchis că acestea au fost administrate conform

Codului de procedură penală, fără careva încălcări de procedură și care în ansamblu

dovedesc vinovăția inculpaților în săvîrșirea faptelor criminale constatate, prin

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvîrșite și semnele componenței infracțiunii prevăzute de norma penală

specială.

La fel, instanța de apel a considerat că în cazul dat nu s-a reținut nici provocarea,

sub aspectul instigării inculpaților la corupere pasivă de către colaboratorii CCCEC,

deoarece a fost constatată intenția inculpaților la săvîrșirea infracțiunii, fiindcă dînșii își

dădeau seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor lor, au prevăzut urmările

prejudiciabile și au dorit survenirea acestor urmări, în mod conștient.

De asemenea, instanța de apel a conchis că sesizarea organului de urmărire penală a

fost făcută în modul prevăzut de lege, fiind autorizată activitatea specială de investigații și

efectuate măsurile speciale de investigații prevăzute de lege, nefiind constată încălcarea ce

ar trage nulitatea acțiunilor și actelor organului care a exercitat activitatea operativă de

4

investigații, precum și cele ale organului de urmărire penală, iar prin ordonanța

procurorului din 25.10.2013, a fost respinsă ca neîntemeiată plîngerea împotriva acțiunilor

ilegale ale organului de urmărire penală înaintată de avocatul I.Vizdoga, conform art.299-

2991 Cod de procedură penală, care nu a fost contestată în ordinea prevăzută de lege,

astfel că este irelevantă argumentarea apărării a inadmisibilității probelor sub aspectul că

sînt ilegal administrate.

I.Vizdoga în numele inculpaților V.Podoleanu și D.Vrabie care, invocînd temeiurile

prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 8), 16) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, cu menținerea sentinței prin care aceștia au fost achitați, pe motiv că:

- instanța de apel nu a dat apreciere faptului că inculpații au fost puși sub învinuire

pe un fapt asupra cărui nu s-a dispus pornirea urmăririi penale – cauza penală conform

art.324 aln.(2) lit.b) și c) Cod penal a fost pornită la 28.09.2010 în privința colaboratorilor

poliției rutiere doar pe faptul extorcării și primirii a 150 lei de la V.Postica și pe acest

capăt de acuzare a fost înaintată învinuirea lui D.Vrabie;

- ambilor inculpați le-a fost înaintată învinuirea în primirea la 29.09.2010 a sumei

de 280 lei de la V.Postica pentru neatragerea la răspundere contravențională pentru

încălcarea regulilor circulației rutiere, însă, contrar art.274 Cod de procedură penală, pe

acest capăt de acuzare nu a fost pornită o cauză penală, fapt ce generează nulitatea tuturor

acțiunilor de urmărire penală pe acest capăt de acuzare, iar ordonanțele de recunoaștere în

calitate de bănuit și învinuit, de punere sub învinuire, nu poate fi considerate ca fiind

legale;

- acțiunile organului de urmărire penală privind marcarea banilor și transmiterea

acestora lui V.Postica pentru utilizare sînt ilegale, fiind o provocare, deoarece aceștia l-au

instigat pe V.Postica la comiterea contravențiilor administrative de încălcare intenționată

a RCR și la comiterea infracțiunii de corupere activă;

- instanța nu a luat în considerație ilegalitatea autorizării din partea judecătorului de

instrucție a multiplelor măsuri operative de investigație și de urmărire penală, și anume a

perchezițiilor, cercetării la fața locului, interceptării convorbirilor cu înregistrarea de

imagini, în lipsa unor ordonanțe separate și motivate, prin ce au fost încălcate prevederile

art.255 alin.(2) și (3), 303-306 Cod de procedură penală;

- nu s-a ținut cont că probele obținute din activitatea lui V.Postica ca investigator

sub acoperire, și anume procesele-verbale de interceptare și înregistrare a convorbirilor și

a imaginilor video, de percheziție și examinare corporală, de percheziție a automobilului,

de ridicare și examinare a proceselor contravenționale, radarul de măsurare a vitezei, de

fixare a vitezei și înregistrărilor video, cartela de memorizare, nu pot constitui mijloc de

probă, deoarece cad sub incidența prevederilor art.94 alin.(1) Cod de procedură penală și

nu pot fi admise ca probă;

- instanța nu a luat în considerație că reținerea inculpaților a avut loc cu încălcarea

prevederilor art.64 alin.(1), 167 alin.(2), 132 alin.(1) Cod de procedură penală, procesele-

verbale de reținere fiind întocmite cu încălcarea termenului de 3 ore, aceștia nefiind

imediat asigurați cu apărători din oficiu sau aleși, nu li s-a înmînat copiile proceselor-

verbale de percheziție, fapt ce duce, în temeiul art.94 Cod de procedură penală, la

nulitatea tuturor acțiunilor procesual penale;

- nu s-a ținut cont că în cauză au fost încălcate dispozițiile art.118 alin.(4) Cod de

procedură penală, și anume în urma percheziției a fost ridicat aparatul de constatare a

vitezei de deplasare “Iscra Video”, la examinarea căruia s-a constatat lipsa împachetării,

sigilării și semnării acestuia, ceea ce duce la excluderea lui ca corp delict, inclusiv și a

raportului de expertiză tehnico-criminalistică a acestuia;

5

- instanța a lăsat fără apreciere faptul că, transmiterea sub control a mijloacelor

bănești a avut loc în lipsa ordonanței, doar în baza procesului-verbal de marcare a banilor

de către colaboratoriii CCCEC, ceea ce contravine prevederilor art.8 pct.4 al Legii privind

activitatea operativă de investigații nr.45 din 12.04.1994, iar actul de primire-predare a

banilor, nu poate fi considerat ca act procedural, deoarece nu este prevăzut de codul

procesual penal;

- nu s-a luat în considerație că înregistrarea audio a comunicărilor nu a fost

autorizată în modul prevăzut de lege, fapt ce exclude utilizarea acestor înregistrări în

calitate de mijloc de probă;

- instanța nu ținut seama de faptul că, în cauză, nu există vreun act procesural ce ar

confirma transmiterea banilor martorului V.Postica;

- incorect instanța a indicat că partea apărării nu a contestat “ordonanța

procurorului din 25.10.2013”, prin care s-a dispus respingerea plîngerii avocatului și din

acest motiv se recunoaște legalitatea acțiunilor organului operativ și de urmărire penală,

deoarece o astfel de ordonanță nu există în realitate, fiindcă la această dată deja era

pronunțată decizia instanței de apel, iar în perioada desfășurăii urmăririi penale încheierea

judecătorului de instrucție, prin care s-a dispus autorizarea tuturor acțiunilor de urmărire

penală și operative de investigații, a fost contestată cu recurs în anulare, care a fost

respins, invocîndu-se în partea descriptivă a deciziei că legalitatea acțiunilor operative de

investigație și de urmărire penală ce au fost autorizate prin încheierea judecătorului de

instrucție pot fi verificate și apreciate la examinarea cauzei penale în fond, ceea ce a fost

ignorat de instanță;

- instanța nu și-a motivat soluția în raport cu argumentele invocate de partea

apărării în sprijinul poziției sale privind inadmisibilitatea probelor, privind nulitatea

absolută a actelor de procedură, limitîndu-se la unele fraze de ordin general.

Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazurile stipulate în acest articol.

Colegiul penal enunță că, instanța de apel greșit a admis apelul procurorului,

rejudecînd cauza și pronunțînd o nouă hotărîre potrivit căreia au fost recunoscuți vinovați

și condamnați Podoleanu Valeriu în baza art.42 alin.(5), 324 alin.(2) lit.b) Cod penal și

Vrabie Dumitru în baza art.324 alin.(2) lit.b) Cod penal, deoarece prima instanță, a dat o

apreciere juridică corectă probelor cercetate și just a conchis asupra nevinovăției acestora

în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Întru argumentarea concluziilor date, prima instanță a stabilit derularea

evenimentelor, reproducînd imaginea reală a celor petrecute în speță după cum urmează.

Astfel, la 28.09.2010, V.Postica a depus cerere la CCCEC (în prezent Centrul

Național Anticorupție) privind extorcarea mitei de la el de către colaboratorii poliției

rutieră care patrulează traseul Leușeni-Chișinău și în aceiași zi de către ofițerul de

urmărire penală a DGUP a CCCEC, S.Țugui, s-a dispus începerea urmăririi penale în baza

art.324 alin.(2) lit.b), c) Cod penal pe faptul extorcării banilor de la cet.V.Postica de către

colaboratorii poliției rutieră care patrulează traseul Leușeni-Chișinău pentru neîntocmirea

proceselor-verbale privind aplicarea contravențiilor administrative.

În continuare, în scopul reținerii în flagrant a colaboratorilor poliției rutieră, la

29.09.2010, V.Postica a fost înzestrat cu tehnică specială, i-au fost transmiși banii marcați

cu inscripția „Mita CCCEC”, iar cu autorizația judecătorului de instrucție au fost

interceptate și înregistrate convorbirile telefonice dintre V.Postica și colaboratorii poliției

6

rutiere V.Podoleanu și D.Vrabie, înregistrate la 29.09.2010, cînd acesta a fost stopat de

către V.Podoleanu pentru exesul de viteză.

În cadrul convorbirii în automobilul colaboratorului de poliție D.Vrabie, V.Postica

a lăsat în automobil, între banchetele din față, banii marcați în sumă de 280 lei, după care

tot atunci V.Podoleanu și D.Vrabie au fost reținuți.

Analizînd și apreciind probele administrate prezentate de partea acuzării, prima

instanță a ajuns la concluzia că acestea nu sînt suficiente de a stabili vinovăția inculpaților

în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Colegiul penal consideră corecte concluziile primei instanțe, care ținînd cont în

plină măsură de prevederile art.26, 27, 99-101 Cod de procedură penală, a cercetat sub

toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios, le-a dat o apreciere

justă, prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar în ansamblu - din

punct de vedere al colaborării lor, și întemeiat a dedus oportunitatea achitării inculpaților,

pe motiv că nu a fost confirmată învinuirea adusă acestora în săvîrșirea infracțiunii

imputate, și anume în pretinderea, extorcarea și primirea banilor în calitate de mită,

respectiv, în sumă de 150 lei și 280 lei.

Astfel, instanța a constatat că declarațiile martorului V.Postica, precum că la

începutul lunii septembrie 2010, inculpatul D.Vrabie ar fi pretins și primit de la el bani în

sumă de 150 lei, pentru a nu-i întocmi proces-verbal cu privire la contravenție pentru

încălcarea Regulilor circulației rutiere și pentru a nu-i aplica sancțiune contravențională,

nu au fost confirmate prin nici o probă pertinentă și concludentă, iar acuzarea, înafară

decît declarațiile acestui martor, nu a prezentat și alte probe ce ar dovedi vinovăția

inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate.

În atare circumstanțe, instanța, reținînd faptul că inculpatul D.Vrabie nu a

recunoscut că ar fi pretins și primit de la V.Postica bani în sumă de 150 lei, iar alte probe

ce ar demonstra acest fapt lipsesc, corect a conchis că vinovăția inculpatului nu a fost

dovedită.

La acest capitol, Colegiul reține că, potrivit art.93 Cod de procedură penală,

probele sînt elemente de fapt dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la

constatarea existenței infracțiunii, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției,

precum și la stabilirea altor împrejurări importante pentru justa soluționare a cauzei, ca

probe sînt considerate declarațiile părții vătămate, a martorilor, precum și a învinuitului,

inculpatului, obținute conform procedurii penale.

Conform deciziei instanței de apel, ultima, casînd sentința și constatînd vinovăția

inculpatului D.Vrabie pe acest capăt de învinuire, a pus la bază o altă apreciere a

probelor, decît cea dată de către prima instanță și în special, a declarațiilor martorului

V.Postica reținîndu-le ca probă ce dovedesc vinovăția inculpatului, care nu se confirmă

prin careva alte probe și a respins declarațiile lui D.Vrabie, cu toate că, potrivit normei

sus-menționate, declarațiile inculpatului au aceiași putere probantă ca și declarațiile

martorului.

Colegiul remarcă că, conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, cu

adevărat instanța de apel este în drept să dea o nouă apreciere probelor, care poate fi

efectuată atunci cînd prima instanță le-a apreciat necorespunzător conținutului acestora ori

a schimbat înțelesul lor.

Însă, în speța examinată, instanța de apel, în sprijinul soluției sale, nu a respins prin

careva probe certe declarațiile inculpatului D.Vrabie, care a explicat că nu a pretins și nu a

primit de la V.Postica bani în sumă de 150 lei, ci a preluat pe deplin concluziile

procurorului din apel, astfel trăgînd o concluzie neîntemeiată privind săvîrșirea de către

D.Vrabie a infracțiunii date.

7

înaintată inculpaților D.Vrabie și V.Podoleanu nici pe capătul de învinuire privind

pretinderea, extorcarea și primirea banilor în sumă de 280 lei de la V.Postica pentru

neîndeplinirea acțiunilor ce țin de obligațiile lor de serviciu, și anume pentru a nu întocmi

procesul-verbal cu privire la contravenție și pentru neaplicarea sancțiunii prevăzute pentru

comiterea acestei contravenții, reținînd următoarele.

Astfel, după cum s-a menționat mai sus, prima instanță a constatat că, la

28.09.2010, V.Postica a depus cerere privind extorcarea mitei de la el de către

colaboratorii poliției rutieră care patrulează traseul Leușeni-Chișinău pentru neîntocmirea

proceselor-verbale cu privire la contravenție și pentru neaplicarea sancțiunii prevăzute

pentru comiterea acestei contravenții, și, în aceiași zi, s-a dispus începerea urmăririi

penale în baza art.324 alin.(2) lit.b), c) Cod penal, iar în scopul reținerii în flagrant a

acestora, la 29.09.2010, V.Postica a fost înzestrat cu tehnică specială, i-au fost transmiși

banii marcați cu inscripția „Mita CCCEC”, iar cu autorizația judecătorului de instrucție au

fost interceptate și înregistrate convorbirile telefonice dintre V.Postica și colaboratorii

poliției rutiere V.Podoleanu și D.Vrabie cînd acesta a fost stopat de către V.Podoleanu

pentru exesul de viteză, ulterior lăsînd în automobilul poliției rutiere, între banchetele din

față, banii marcați în sumă de 280 lei, după care tot atunci V.Podoleanu și D.Vrabie au

fost reținuți.

Instanța de fond a concluzionat că, în situația concretă, a avut loc provocarea

infracțiunii, deoarece organul de urmărire penală nu a prezentat probe ce ar demonstra că

inculpații au extorcat mită de la V.Postica, iar probele prezentate de către partea acuzării

în susținerea învinuirii sînt lovite de nulitate, fiindcă au fost obținute prin provocarea,

facilitarea și încurajarea persoanei la savîrșirea infracțiunii, iar declarațiile martorului

V.Postica și înregistrările audio a convorbirilor dintre el, V.Podoleanu și D.Vrabie nu

demonstrează vina inculpaților în extorcarea mitei de la acesta, dar dimpotrivă, dovedesc

faptul provocării și încurajării acestora la savîrșirea infracțiunii de corupere pasivă,

totodată menționînd că atît legea procesuală națională în vigoare, cît și jurisprudența

CEDO interzic procedura de obținere a probelor prin provocarea, facilitarea și încurajarea

persoanei la savîrșirea infracțiunii.

Astfel, potrivit art.93 alin.(3) Cod de procedură penală, elementele de fapt pot fi

folosite în procesul penal ca probe dacă ele au fost dobîndite de organul de urmărire

penală sau de altă parte în proces, cu respectarea prevederilor prezentului cod, însă

instanța a reținut că acțiunile de urmărire penală sînt lovite de nulitate în legătură cu

încălcările admise la pornirea și efectuarea urmăririi penale, încălcări ale normelor

procedurale, ce au afectat iremediabil posibilitatea probării acțiunilor pretinse ca

criminale ale făptuitorilor, deoarece declarațiile inculpaților, precum că aceasta a fost o

provocare la comiterea infracțiunii, nu pot fi combătute în situația în care probele acuzării

sînt nule.

Or, în corespundere cu art.94 alin.(1) pct.8), 11) Cod de procedură penală, în

procesul penal nu pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi

prezentate în instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri

judecătorești datele care au fost obținute cu încălcări esențiale de către organul de

urmărire penală a dispozițiilor prezentului cod, inclusiv, și prin provocarea, facilitarea și

încurajarea persoanei la savîrșirea infracțiunii.

În opinia primei instanțe faptul provocării, facilitării și încurajării persoanei la

savîrșirea infracțiunii în cauza dată rezultă din:

- declarațiile lui V.Postica, care a lămurit că adresîndu-se la CCCEC pentru faptul

că la începutul lunii septembrie careva colaboratori a poliției rutiere l-au stopat pentru

8

exces de viteză, cărora el le-a dat 150 lei pentru a nu-i întocmi proces-verbal, după care

colaboratorii CCCEC l-au înzestrat cu tehnică specială, i-au dat 1000 lei și a fost trimis pe

traseul Leușeni-Chișinău pentru a transmite banii inspectorilor poliției rutiere în cazul în

care va fi stopat pentru exces de viteză. Ulterior, deplasîndu-se cu automobilul și văzînd

automobilul poliției rutiere, dînsul a accelerat viteza, așa cum i-au spus la CCCEC pentru

a fi oprit, iar cînd a intrat în automobilul poliției rutiere, i-a propus polițistului 200 lei,

acesta refuzînd, atunci el i-a propus 300 lei, l-a ce polițistul din nou a refuzat, după care

dînsul i-a propus 400 lei, apoi, din plicul primit de la colaboratorii CCCEC, a scos 280 lei,

pe care i-a pus între scaunele din față a automobilului și a plecat, după care V.Podoleanu

și D.Vrabie imediat au fost reținuți;

- stenograma audio a convorbirilor între V.Podoleanu, D.Vrabie și V.Postica din

29.09.2010, din care rezultă că acesta din urmă îl provoacă pe D.Vrabie la corupere

pasivă.

Reieșind din datele stabilite, instanța a considerat activitatea organului de urmărire

penală ca o instigare la săvîrșirea infracțiunii de către inculpații V.Podoleanu și D.Vrabie,

deoarece nu exista nici dovadă că în absența intervenției acestora și a martorului

V.Postica, infracțiunea ar fi fost comisă, deoarece anume martorul dat a propus sume

bănești în ordine de creștere, astfel că acțiunile acestuia au depășit nivelul cercetării

pasive a unei activități infracționale, exercitînd în cazul dat o influență și o incitare la

săvîrșirea infracțiunii.

Important este și faptul că, în conținutul convorbirilor din stenograma anexată la

materialele dosarului și expuse supra, nu se conțin careva date, precum că inculpații ar fi

extorcat bani de la V.Postica, dimpotrivă, afirmațiile acestuia din urmă se combat prin

conținutul convorbirilor din stenograma menționată, din care rezultă că anume V.Postica

îi propunea insistent bani în ordine de creștere lui D.Vrabie.

Nu s-au confirmat nici declarațiile martorului V.Postica referitor la faptul, precum

că dînsul intrînd în automobilul poliției rutiere, l-ar fi recunoscut pe D.Vrabie ca persoana

căruia anterior i-ar fi dat 150 lei pentru neîntocmirea procesului-verbal privind excesul de

viteză, deoarece declarațiile martorului rămîn declarative atîta timp, cît nu se confirmă

prin alte probe, motiv argumentat detaliat la pct.9 al prezentei decizii.

Urmează de menționat și faptul că V.Postica este martorul denunțător, adică

persoana, care a declarat despre comiterea pretinsei infracțiuni, persoană, care a depus

cerere de tragere la răspundere a unor colaboratori ai poliției rutiere și, respectiv, în acest

sens, rămîne la propriu cu calitatea de persoană interesată în finalul cauzei și în atare

circumstanțe numai declarațiile sale nu pot fi expuse în temeiul sentinței de condamnare

ca probă de vinovăție în lipsa altor probe.

De asemenea, prima instanța a concluzionat că organul de urmărire penală,

organizînd prinderea în flagrant delict a inculpaților, prin facilitarea acțiunilor lui

V.Postica, privind provocarea acestora la comiterea coruperii pasive, au încălcat

principiul contradictorialității și egalității armelor, prevăzut de art.24 Cod de procedură

penală, art.6 din Convenția, concluzie ce rezultă și din jurisprudența CEDO, inclusiv,

cauzele Ramanauskas vs Lituania, Teixeira vs Portugalia, Constantin și Stoian vs

România și altele.

În cauză s-a constatat că, pe parcursul urmăririi penale avocatul inculpaților

I.Vizdoga a declarat despre faptul provocării infracțiunii, iar la terminarea urmăririi

penale, a solicitat încetarea procesului penal în legătură cu provocarea infracțiunii, însă

cererea a fost respinsă, iar declarațiile inculpaților au rămas neverificate și apoi

necombătute pe parcursul judecării cauzei de partea acuzării, care nu a prezentat nici o

9

probă suplimentară ce ar infirma declarațiile acestora, că urmărirea penală s-a desfășurat

cu încălcarea legislației în vigoare și că infracțiunea a fost provocată.

Astfel, rămîne constatat faptul că, în speța dată, organul de urmărire penală,

facilitînd și încurajînd acțiunile lui V.Postica, a purces la investigarea cauzei nu într-o

manieră pasivă de supraveghere și investigare a pretinsei activități criminale, dar în mod

activ l-au spriginit pe V.Postica sub acoperire ca „participant la darea mitei”,

determinîndu-l pe acesta și inculpați la comiterea pretinsei infracțiuni de corupere pasivă.

Pe parcursul judecării cauzei nu au fost prezentate alte date ce ar demonstra că, în

lipsa implicării colaboratorilor CCCEC (CAN), ar fi fost comisă infracțiunea. Astfel că,

determinarea de către organul de urmărire penală a lui V.Postica să dea bani

colaboratorilor poliției rutiere în scopul constatării acțiunii flagrante de luare de mită,

constituie o încălcare a interdicției prevăzute de art.94 alin.(1) pct.11) Cod de procedură

penală și, respectiv, probele obținute cu participarea lui V.Postica nu pot fi admise și nu

pot fi puse ca probe de vinovăție la baza unei sentințe de condamnare.

În sentință prima instanța a făcut referire la mai multe cazuri din practica CEDO,

care sînt relevante situației din speță, în care Curtea Europeană a constatat că infracțiunile

au fost comise la instigarea poliției și, respectiv, a avut loc încălcarea art.6 din Convenție,

or, nu a fost stabilit nici un indiciu că infracțiunea ar fi fost săvîrșită fără intervenția

polițiștilor. Totodată, instanța a mai relatat că, organul de urmărire penală era obligat să

respecte procedura legală de obținere a probelor, fără a utiliza reguli de simulare a

comportamentului infracțional, adică fără a pune în practică procedura de provocare a

infracțiunii. Or, art.46 CEDO și art.4 din Constituție enunță în mod special că

jurisprudența CEDO este obligatorie pentru executare, atît de către organul de urmărire

penală, cît și de instanța de judecată.

De asemenea, în probarea învinuirii, organul de urmărire penală a prezentat două

casete video „TDK mini DV” în care au fost înregistrate acțiunile de urmărire penală, care

nu au putut fi reținute de instanță, deoarece contravin prevederilor art.136 alin.(5) Cod de

procedură penală, fiind prezentate instanței de judecată pe parcursul examinării cauzei,

fără ca partea apărării să ia cunoștință de acestea la urmărirea penală, fapt ce a pus la

îndoială veridicitatea probei date.

La fel, s-a constatat că procesele-verbale de percheziție și examinare corporală a

inculpaților, de percheziție a automobilului, raportul de expertiză chimică și

criminalistică, de expertiză tehnică a purtătorului electronic de informație de model

„Transced” compactflash cu capacitatea de 256 Mb și aparatului „Iscra-Video”, au fost

reținute anume în baza probelor obținute din activitatea lui V.Postica ca instigator sub

acoperire, în legătură cu ce nu pot fi puse în probarea învinuirii înaintate inculpaților, fiind

inadmisibile.

Mai mult, reieșind din concluziile raportului de expertiză chimică și criminalistică,

se constată faptul că, pe fragmentele de vată cu care s-au prelucrat mîinile lui

V.Podoleanu și mîna stîngă a lui D.Vrabie urme de substanță fluorescentă lipsesc. Doar pe

fragmentele de vată cu care s-a prelucrat mîna dreaptă a lui D.Vrabie sînt urme de

substanță fluoriscentă, fapt prin care se confirmă declarațiile acestuia din urmă, că el

văzînd banii între scaune a considerat că au căzut de la V.Podoleanu care și-a lăsat sacoul

în automobil, pe care i-a ridicat și i-a pus în portbagaj, și prin declarațiile lui V.Podoleanu,

care a lămurit că revenind în automobil, a îmbrăcat sacoul și din portbagaj și-a luat

documetele și banii pe care îi lăsase anterior acolo, printe care au fost depistați și banii

lăsați de V.Postica.

Declarațiile lui V.Postica se reduc la faptul că a pus banii între scaunele

automobilului și a plecat după care inculpații au fost reținuți. Astfel, dacă de admis că

10

aceste declarații au forță probantă, atunci aceeași capacitate de putere probantă au și

depozițiile inculpaților V.Podoleanu și D.Vrabie, care au negat vinovăția, declarînd că nu

nu au pretins și nu au extorcat bani de la V.Postica. Faptul depistării banilor lăsați de

V.Postica în automobil încă nu înseamnă ca dovedită vinovăția inculpaților în extorcarea

și primirea acestora, deoarece nici o probă din dosar nu confirmă incontestabil faptul dat.

Colegiul atestă că prima instanță a cercetat probele prezentate de partea acuzării

sub toate aspectele, multilateral și obiectiv, și, reținînd dispozițiile art.93, 94 Cod de

procedură penală, just le-a respins ca inadmisibile, pe motiv că au fost dobîndite de un

instigator sub acoperire și nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, iar concluziile

privind nevinovăția lui V.Podoleanu și D.Vrabie nu trezesc îndoieli. Instanța corect a

reținut faptul că inculpații au fost victime a unei provocări din partea colaboratorilor de

poliție, deoarece ativitatea organelor de poliție în cazul dat, a fost o instigare la săvîrșirea

infracțiunii de către inculpații.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că prima instanță corect a achitat inculpații

V.Podoleanu și D.Vrabie, deoarece lipsec probe ce ar confirma vinovăția acestora și că

actele procedurale întocmite de organele de urmărire penală sînt afectate de nulitate în

legătură cu provocarea infracțiunii.

Astfel, reieșind din circumstanțele constatate în cauză, Colegiul penal consideră că

instanța de apel greșit a admis apelul procurorului, pronunțînd o nouă hotărîre de

condamnare a lui V.Podoleanu și D.Vrabie.

Din conținutul deciziei atacate, rezultă că instanța de apel a preluat motivele

apelului declarat de procuror și, neținînd seama de dispozițiile art.394 alin.(1) pct.2) Cod

de procedură penală, nu a indicat motivele pentru care a respins probele prezentate în

sprijinul apărării, și, prin neargumentarea dezacordului său cu aprecierea probelor de către

prima instanță, necombaterea concluziilor trase de aceasta și nemotivarea concluziilor

sale, a comis erori judiciare.

Colegiul atestă că, conform art.26 alin.(3) Cod de procedură penală, instanța nu

trebuie să fie predispusă să accepte concluziile date de organul de urmărire penală în

defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea preconcepută că acesta a

comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii.

Astfel, potrivit părții descriptive a deciziei atacate, se constată că la motivarea

soluției sale cu privire la vinovăția inculpaților, instanța de apel a acceptat pe deplin

concluziile procurorului din apel, pe care le-a transcris în decizie, adoptînd soluția doar

în baza probelor indicate de partea acuzării.

În așa mod, instanța de apel a reținut generic că situația de fapt și de drept expusă în

rechizitoriu corespunde realității, fără a evalua și analiza probele care conduc la aflarea

adevărului în cauză, în special fără a înlătura apărările pe marginea încălcării normelor de

procedură penală admise în cadrul urmăririi penale la administrarea probelor și provocării

lui V.Podoleanu și D.Vrabie din partea colaboratorilor de poliției.

Colegiul atestă că, Curtea Europeană în cauza Ramanauskas vs Lituania din 05.02.2008,

a statuat, că stabilirea lipsei provocării revine acuzării, mai ales că pretențiile prevenitului

nu sînt lipsite de orice verosimilitate, în lipsa unei atare probe contrare, autoritățile

judiciare trebuie să examineze faptele cauzei și să ia măsurile necesare pentru

descoperirea adevărului în scopul determinării dacă a existat sau nu o provocare, în caz

afirmativ, ele trebuie să tragă concluzii în conformitate cu Convenția.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit.a) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

judecînd recursul și stabilind prezența temeiului prevăzut de art.427 Cod de procedură

penală, urmează să caseze hotărîrea instanței de apel, cu menținerea hotărîrii primei

instanțe.

11

Prin urmare, Colegiul penal conchide că erorile comise de instanța de apel urmează

a fi corectate avînd în vedere că apelul neîntemeiat a fost admis, prin casarea deciziei

instanței de apel, cu menținerea sentinței primei instanțe în privința lui V.Podoleanu și

D.Vrabie.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocatul Vizdoga Ion în numele inculpaților

Podoleanu Valeriu și Vrabie Dumitru, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 01 octombrie 2013, cu menținerea sentinței Judecătoriei Nisporeni din

16 martie 2012, în cauza penală în privința lui Podoleanu Valeriu și Vrabie Dumitru.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 iulie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Nicolae Gordilă

Ion Guzun

12