1ra-347-2014 — Art.217-1 alin.3 lit.b, c, f CP

Prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun.Chișinău din 04 martie 2013, Nedelico Tatiana, Nedelico Marta, Harcomici Oxana au fost condamnate în baza art.2171 alin.(3) lit.b), c), f) Cod penal la cîte 4 ani și 6 luni închisoare, fiecare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de circulația substanțelor narcotice și psihotrope pe un termen de cîte 3 ani, fiecare. În temeiul art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probă de cîte 4 ani, pentru fiecare.

Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală, a constatat că Nedelico Tatiana, de comun acord, împreună cu Nedelico Marta și Harcomici Oxana și alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, urmărind scopul circulației ilegale a substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, acționînd prin participație, activînd în calitate de coautor, pentru preparare, păstrare, prelucrare și vînzare, în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală au obținut substanța narcotică - opiumul acetilat, pe care au păstrat-o la domiciliul din str.Tinereței 50, com.Vatra, mun.Chișinău, pînă la 22 decembrie 2012, cînd o parte din cantitatea de substanță narcotică obținută a înstrăinat-o cet.Dragoman Petru la prețul de 900 lei, substanță care ulterior a fost ridicată de la ultimul și care, conform raportului de expertiză nr.5221 din 27 decembrie 2012, reprezintă opium acetilat, căpătat în condiții casnice, care se referă la substanțele narcotice cu masa totală de 0,15 grame. Tot ele, în aceliași circumstanțe, au păstrat la domiciliile din str.Tinereții 37, Tinereții 50, Tinereții 71, com.Vatra, mun.Chișinău, substanță narcotică, pînă la 26 decembrie 2012, cînd în cadrul percheziției corporale, în domiciliul acestora și în locuințe s-au depistat sume bănești rezultate din vînzarea drogurilor, o butelie din plastic, care conținea o substanță uleioasă de culoare cafenie, mai multe flacoane și seringi în care se conținea un lichid de culoare cafenie, precum și o bluză, un pulover, un cearșaf și două boțuri de hîrtie îmbibate cu un lichid de culoare cafenie, care conform rapoartelor de expertiză nr.5222 din 27 decembrie 2012, nr.5039 din 24 ianuarie 2013 și nr.5343 din 28 decembrie 2012, reprezintă opium acetilat și urme de opium acetilat, care se referă la substanțe narcotice, cu masa totală de 3,19 grame, substanța narcotică - marijuana cu masa totală de 0,52 și substanța narcotică - rășina de canabis, cu masa totală de 0,02 grame. Tot ele, în aceliași circumstanțe, au păstrat la domiciliul din str.Tinereței 71, com.Vatra, mun.Chișinău pînă la 03.10.2012, substanță narcotică, pe care au înstrăinat-o cet.Negru Alexandrina și Demcenco Chiril la prețul de 750 lei, substanță care ulterior a fost ridicată de la ultimii și care, conform raportului de expertiză nr.3578 din 04 octombrie 2012, reprezintă opium acetilat, căpătat în condiții casnice, care se referă la substanțele narcotice, cu masa totală de 0,17 grame. Iar în total au înstrăinat ilegal substanță narcotică – opium acetilat cu masa de 3,31 grame, ce constituie proporții mari.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul V.Galeru și inculpatele T.Nedelico, M.Nedelico și O.Harcomici, care au solicitat: - procurorul, casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatelor să le fie stabilită pedeapsa de cîte 4 ani și 8 luni închisoare, pentru fiecare, invocînd blîndețea pedepsei, deoarece circumstanțele reținute de instanță nu pot fi considerate ca fiind unele ce ar justifica aplicarea în privința acestora a dispoziției art.90 Cod penal, instanța incorect a considerat că prin dispunerea suspendării executării pedepsei pe termen de probă, se va asigura atingerea scopului ei penal și va duce la corijarea și reeducarea inculpatelor, reieșind din faptul că anterior acestea au fost condamnate pentru săvîrșirea a astfel de infracțiuni; 2 - inculpatele, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, în partea stabilirii pedepsei, pe motiv că cea aplicată este prea aspră, invocînd că instanța la stabilirea pedepsei nu a ținut seama că dînsele și-au recunoscut vina și se căiesc sincer de cele comise, că fiecare au la întreținere copii minori.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2013, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către procurorul V.Galeru și inculpatele T.Nedelico, O.Harcomici și M.Nedelico. Instanța de apel, respingînd atît apelul procurorul, cît și a inculpatelor, a constatat că probele examinate și cercetate de prima instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția acestora în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lor corect au fost încadrate în prevederile art.2171 alin.(3) lit.b), c), f) Cod penal. De asemenea, instanța a conchis că pedeapsa stabilită inculpatelor de prima instanță este una legală și întemeiată, la aplicarea căreia s-a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, ținîndu-se cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, că infracțiunea comisă face parte din categoria celor grave, de persoana inculpatelor, și anume că T.Nedelico anterior a fost condamnată, dar antecendentul penal este stins, iar M.Nedelico și O.Harcomici nu au antecendente penale, dar au copii minori la întreținere, de circumstanțele atenuante - recunoașterea vinei și căința sinceră de cele comise, precum și de faptul că inculpatele recunoscîndu-și vina au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, conform art.3641 alin.(8) Cod de procedură penală. Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a conchis că prima instanță a luat în considerație că corijarea și reeducarea inculpatelor poate avea loc fără a fi izolate de societate, concluzionînd ca justificată pedeapsa stabilită acestora de prima instanță, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, aceasta încadrîndu-se în limitele prevederilor legale.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul C.Miron care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, pe motiv că instanța de apel, constatînd cu certitudine împrejurările de fapt și aspectele de drept a cauzei, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale nu a ținut cont de dispozițiile art.61, 75 Cod penal, și nu le-a dat deplină eficiență, deoarece la aplicarea pedepsei cu suspendarea executării ei pe termen de probă de către prima instanță, care a fost menținută de instanța de apel, nu s-a luat în considerație faptul că inculpatele T.Nedelico și O.Harcomici anterior au mai fost trase la răspundere penală pentru comiterea infracțiunilor similare, astfel că nu au conștientizat pericolul social ca rezultat al comiterii acestor gen de infracțiuni, nu s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii și numărul de episoade comise de inculpate, prin urmare nu va fi atins scopul pedepsei penale prevăzut de art.61 Cod penal.

Judecînd recursul în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal consideră că recursul urmează a fi respins din următoarele considerente. 3 După cum rezultă din recurs, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei instanței de apel art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Colegiul penal constată că, temeiurile la care se referă recurentul, nu sînt aplicabile din punct de vedere al prezenței erori de drept care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel Potrivit conținutului recursului, procurorul consideră că instanța de apel neîntemeiat a menținut sentința cu suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoarea aplicate lui T.Nedelico, M.Nedelico și O.Harcomici pe termen de probă, prin ce a ignorant principiul individualizării pedepsei penale. La acest capitol, Colegiul atestă că, conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile Părții Generale a Codului penal, în special, a prevederilor art.90 Cod penal. Totodată, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. Sancțiunea art.2171 alin.(3) lit.b), c), f) Cod penal, în baza căruia T.Nedelico, M.Nedelico și O.Harcomici au fost declarate vinovate, prevede pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de la 3 la 7 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de la 3 la 5 ani. Prin sentință lui T.Nedelico, M.Nedelico și O.Harcomici le-a fost stabilită pedeapsa de cite 4 ani și 6 luni închisoare, pentru fiecare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de circulația substanțelor narcotice și psihotrope pe un termen de cîte 3 ani, fiecare, respectîndu-se prevederile art.3641 Cod de procedură penală. Consultînd textele sentinței și deciziei instanței de apel, Colegiul reține că ambele instanțe au ținut seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de toate circumstanțele atenuante, de persoana inculpatelor, de comportamentul acestora pînă și după comiterea infracțiunii, că au recunoscut vina și s-au căit sincer în cele comise, solicitînd judecarea cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, nu se află la evidența medicului narcolog, au la întreținere copii minori și, reieșind din scopul pedepsei penale și din faptul că inculpatele au conștientizat fapta comisă, nu prezintă pericol pentru societate, au considerat posibilă corijarea și reeducarea acestora fără izolare de societate, dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei stabilite pe un termen de probă de cite 4 ani, fiecare. Prin urmare, instanțele de fond la stabilirea pedepsei lui T.Nedelico, M.Nedelico și O.Harcomici au respectat prevederile legii, iar în atare situație, careva 4 interdicții de suspendare condiționată a executării pedepsei de cîte 4 ani și 6 luni stabilite inculpatelor legea nu prevede, deoarece suspendarea executării condiționate a pedepsei, conform art.90 Cod penal alin.(4) Cod penal, poate avea loc și în cazul săvîrșirii unei infracțiuni de categorie gravă. Astfel, instanța de apel și-a motivat concluzia prin care a respins apelul procurorului, constatînd că pedeapsa stabilită de prima instanță este în corespundere cu prevederile art.61, 75 Cod penal și că aplicarea art.90 Cod penal în privința inculpatelor s-a efectuat în limitele prevăzute de lege. Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt, în cauză nu s-a comis eroarea de drept la care se face referire și, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, deoarece instanța s-a pronunțata asupra tuturor motivelor din apel, hotărîrea instanței de apel cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, precum se vede că și dispozitivul deciziei nu contrazice cu motivarea soluției și este expus destul de clar, și nu a fost admisă eroarea gravă de fapt, precum și pedeapsa aplicată a fost individualizată potrivit legii. Mai mult, cum rezultă din informația eliberată de șeful Biroului de Probațiune a s.Buiucani, mun.Chișinău, S.Pascalova, inculpatele din momentul cînd au fost luate la evidență, respectă obligațiunile sale, se prezintă la data și ora stabilită de comun acord cu consilierul responsabil potrivit planului de probațiune, astfel rezultă că acestea au stat pe calea corijării. Concomitent, instanța de recurs menționează că recursul repetă textul apelului declarat de același autor și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat, și, apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat asupra lor, relevînd temeiurile care au dus la respingerea apelului, soluție expusă în pct.4 al prezentei decizii. Totodată, Colegiul penal atestă că este neîntemeiat argumentul recurentului, precum că instanțele la stabilirea pedepsei inculpatelor T.Nedelico și O.Harcomici, nu au ținut seama că acestea anterior au mai fost trase la răspundere penală pentru săvîrșirea infracțiunilor analogice, deoarece pedeapsa stabilită prin hotărîrile judecătorești precedente a fost executată de către inculpate, și antecedentele penale sînt stinse, iar potrivit dispoziției art.111 alin.(8) Cod penal, stingerea antecedentelor penale anulează toate incapacitățile și decăderile din drepturi legate de antecedentele penale. Nu pot fi reținute nici argumentele recurentului, precum că instanțele nu au ținut seama de gravitatea infracțiunii, de pericolul social al acesteia și de faptul că inculpatele au continuat să comită infracțiuni de același gen, pe motiv că, instanțele de fond au luat în considerație aceste circumstanțe la stabilirea pedepsei inculpatelor, care au solicitat judecarea cauzei pe baza probelor administrate la faza de urmărire penală, și au beneficiat de o reducere a pedepsei cu o treime din maximul și din minimul prevăzut din sancțiunea normei penale de care au fost recunoscute vinovate, iar conform învinuirii înaintate, acestora nu le-a fost incriminat semnul calificativ “de o persoană care anterior a săvîrșit aceleași acțiuni”. Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală. 5 În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se impune respingerea recursului ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrilor atacate.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art.434, 435 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 septembrie 2013, în cauza penală în privința lui Nedelico Tatiana, Nedelico Marta și Harcomici Oxana, cu menținerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată public la 01 iulie 2014. Președintele Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Ion Guzun Constantin Alerguș 6