1ra-988-2014 — 27,187

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 21februarie 2013, Nicula Ivan a fost condamnat în baza art.27, 187 alin.(2) lit.d) Cod penal la 4 ani închisoare, fără amendă. Conform art.84 alin.(4) Cod penal, la pedeapsa numită i-a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată fixată prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 27 decembrie 2012, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 4 luni închisoare, fără amendă, în penitenciar de tip închis.

Potrivit sentinței s-a stabilit că Nicula Ivan, la 09 aprilie 2012, avînd scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a pătruns în curtea casei din str.Suruceni 4, mun.Chișinău ce aparține cet.Borta Aurel, de unde în mod deschis a sustras obiecte din metal uzat (țevi uzate) în valoare de 3000 lei, însă, în momentul cînd a încercat să iasă din curtea casei, a fost observat și reținut de către cet.Solonari Veaceslav, astfel intenția lui nu a fost dusă pînă la capăt.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile sale să fie recalificate în baza art.27,186 Cod penal, cu stabilirea pedepsei neprivative de libertate, pe motiv că nu a pătruns în gospodăria lui A.Bortă, fiind reținut la poartă pînă la sustragere și partea vătămată nu are față de el pretenții materiale și morale.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2013, apelul inculpatului a fost respins ca depus peste termen. Instanța de apel a conchis că apelul urmează a fi considerat ca depus peste termen, deoarece la 21 februarie 2013 inculpatului i-a fost înmînată sub recipisă copia sentinței motivate, fiindu-i explicat modul și termenul de atac, iar la 19 martie 2013 1 sentința a fost pusă în executare, însă inculpatul a declarat apel abia la 19 noiembrie 2013, adică cu mult timp după data expirării termenului prevăzut de lege, astfel inculpatul a omis termenul de 15 zile de declarare a apelului, prevăzut la art.402 alin.(1) Cod de procedură penală. Totodată, instanța a constatat că inculpatul în cererea de apel nu a invocat nici un temei de întîrziere a termenului de declarare a apelului și nu a adus careva argumente, din care ar rezulta că întîrzierea a avut loc din motive întemeiate, ce ar permite instanței, potrivit art.403 Cod de procedură penală, de a repune apelul în termen.

Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar inculpatul I.Nicula care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile sale să fie recalificate în baza art.27,186 Cod penal, invocînd repetat aceleași motive ca și în apel.

Asupra recursului declarat procurorul a depus referință, pronunțîndu-se pentru respingerea acestuia, pe motiv că inculpatul nu a folosit calea ordinară de atac, omițînd termenul de atac al deciziei instanței de apel.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art.415 alin.(1) lit.a) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd cauza în ordine de apel, respinge apelul în cazul în care acesta a fost depus peste termen. După cum s-a menționat, instanța de apel a respins apelul inculpatului I.Nicula din motiv că s-a declarat peste termen. Conform art.402 Cod de procedură penală, termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. Din actele cauzei rezultă că sentința a fost pronunțată la 21 februarie 2013, fiindu-i înmînată lui I.Nicula și procurorului contra semnătură la aceiași dată, fapt confirmat prin dovada de primire (f.d.140). În raport cu prevederile art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, de la această dată în termen de 15 zile, deci, pînă la 12 martie 2013, I.Nicula și apărătorul său erau în drept de a declara apel, însă nici el, nici apărătorul nu au atacat cu apel sentința în termenul prevăzut, deci demonstrînd că sînt de acord cu aceasta, cu calificarea faptei și cu pedeapsa aplicată. Potrivit materialelor cauzei, cererea de apel a fost depusă de inculpat în instanța de apel la 19 noiembrie 2013 fiind înregistrată sub nr.5328 (f.d.143). Astfel, Colegiul penal conchide că concluzia trasă de instanța de apel este legală și întemeiată, deoarece apelul s-a depus peste termenul de 15 zile prevăzut de art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, iar motive care ar fi oferit temei de repunere în termen a apelului nu s-au invocat. Avînd în vedere că instanța de apel nu s-a expus asupra circumstanțelor de fapt ale cauzei și legalității sentinței, din acest punct de vedere, nu există temei nici pentru instanța de recurs de a se expune asupra legalității sentinței și deciziei referitor la 2 condamnarea lui I.Nicula, la aprecierea juridică a acțiunilor lui, precum și la măsura de pedeapsă aplicată. Prin urmare, se conchide că lipsesc temeiurile prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, care pot fi obiect de examinare în instanța de recurs. În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpatul I.Nicula și, potrivit legii, dispune inadmisibilitatea acestuia, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Nicula Ivan împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 decembrie 2013, în propria lui cauză penală, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Ion Guzun 3