1ra-790/2014 — Art. 201-1 alin. 3 lit. a Cod penal

Prin sentința Judecătoriei Șoldănești din 26 septembrie 2013, Ciolpan Ivan a fost condamnat: - în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 1 (unu) an închisoare; - în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 7 (șapte) ani închisoare. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, s-a stabilit pedeapsă definitivă de 7 (șapte) ani 2 (două) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă a fost admisă integral și dispusă încasarea din contul inculpatului în beneficiul lui Corcerenco Elena a prejudiciului material în sumă de 1000 (una mie) lei și moral în sumă de 3000(trei mii) lei.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Ciolpan Ivan la 23 mai 2013, aproximativ în jurul orei 19:00, aflîndu-se în gospodăria lui Corcenco Elena din s. Olișcani, r-nul Șoldănești, fiind în stare de ebrietate, în baza relațiilor ostile apărute între el și concubina sa - Corcenco Elena, intenționat cu scopul de a-i cauza leziuni corporale, a numit-o cu cuvinte necenzurate, cauzîndu-i suferințe psihice și i-a aplicat acesteia o lovitură cu un ciocan în cap, cauzîndu-i, conform 1 raportului de expertiză medico-legală nr. 246D din 18.06.2013, leziuni corporale care se califică ca vătămări neînsemnate, cu dereglarea sănătății de scurtă durată. Tot el, la 16 iunie 2013, în jurul orei 00:30, fiind în stare de ebrietate, a pătruns în casa Elenei Corcenco din s. Olișcani, r-nul Șoldănești, unde, în baza relațiilor ostile apărute între ei, intenționat cu scopul de a-i cauza leziuni corporale, a numit-o cu cuvinte necenzurate, cauzîndu-i suferințe psihice și i-a aplicat acesteia o lovitură cu un ciob de sticlă în regiunea organului de importanță vitală - torace, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 247D, din 18.06.2013, leziuni corporale sub formă de: plagă tăiată penetrantă în cavitatea toracală cu pneumotorax deschis pe dreapta intercostal 6-7, care se califică ca vătămări corporale grave periculoase pentru viață.

Nefiind de acord cu sentința, inculpatul a depus apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, pe motiv că prima instanță a pronunțat o pedeapsă prea aspră, neluînd în considerație că și-a recunoscut vina și are un copil minor.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2013, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința, inclusiv din oficiu și pronunțată o nouă hotărîre prin care: Ciolpan Ivan a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la 6 (șase) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 4.1. În argumentarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că, potrivit sentinței adoptate inculpatul Ciolpan Ivan a fost condamnat în baza art. art. 2011 al. (1) și 2011 al. (3) lit. a) Cod penal, pentru fapte comise în diferite zile, asupra aceleiași persoane, însă dispoziția al. (3) al. art. 2011 Cod penal înglobează acțiunile prevăzute la alin. (l) a art. 2011 Cod penal și o calificare separată pe ambele aliniate nu este necesară. Astfel, prin aplicarea separată a pedepselor în baza ambelor articole i s-a înrăutățit situația inculpatului, din aceste considerente eroarea dată a fost corectată de către instanța de apel. La aplicarea pedepsei inculpatului, Colegiul penal a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia. În acest context, Colegiul penal a considerat că pentru infracțiunile comise, doar pedeapsa sub formă de închisoare în limitele sancțiunii va contribui la corectarea și reeducarea inculpatului.

Împotriva deciziei nominalizate avocatul Rodica Roșca în numele inculpatului a declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu 2 pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile inculpatului să fie recalificate de la art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la art. 151 alin. (1) Cod penal. În motivarea recursului recurentul a invocat, că instanța de apel a încadrat greșit acțiunile inculpatului, deoarece prevederile art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, se răsfrîng asupra raporturilor familiale, însă în cazul dat inculpatul și partea vătămată nu erau căsătoriți, doar locuind împreună. Avocatul-recurent a invocat că, necesită a fi apreciate critic rapoartele de expertiză medico-legal nr. 246D și 247 D din 18.06.2013, prin care vătămările cauzate părții vătămate au fost calificate ca fiind leziuni corporale ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată și leziuni corporale cu dereglarea sănătății de lungă durată, deoarece leziunile au fost produse la 23.05.2013 și la 16.06.2013, însă rapoartele sunt datate cu 18.06.2013, fiind emise după expirarea a 26 de zile de la cauzare primelor leziuni. Totodată, recurentul menționează că vătămările corporale grave periculoase pentru viață cauzate părții vătămate, contravin Regulamentului Ministerului Sănătății din 27.06.2003.

Procurorul a prezentat referință pe marginea recursului, prin care a solicitat respingerea acestuia, cu menținerea hotărîrii atacate, deoarece temeiurile la care face referire recurentul nu persistă în cauză. 6.1. Referință asupra recursului a depus și partea vătămată, care a solicitat respingerea recursului, ca fiind neîntemeiat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, de fapt referindu-se la dezacordul său cu aprecierea probelor și la încadrarea juridică incorectă a acțiunilor inculpatului. Colegiul penal reține, că acest temei nu și-a găsit confirmarea în instanța de recurs, mai mult, din conținutul recursului, rezultă că avocatul critică aprecierea probelor și reîncadrarea greșită a acțiunilor inculpatului, or Instanța de apel a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, iar conținutul deciziei corespunde prevederilor art. 414, 417 Cod de procedură penală, astfel, argumentul expus în recurs este neîntemeiat și se respinge, deoarece soluția criticată este una corectă ce rezultă din cumulul de probe prezentate și anexate la materialele cauzei și respectiv cercetate în ordinea prevăzută de lege, dînduli-se aprecierea cuvenită. Totodată, instanța de recurs menționează că, instanța de apel, judecînd cauza și verificînd probele în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) 3 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborăriilor, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la reîncadrarea acțiunilor inculpatului doar în baza art. 2011 al. (3) lit. a) Cod penal, deoarece dispoziția al. (3) al. art. 2011 Cod penal înglobează acțiunile prevăzute la alin. (l) a art. 2011 Cod penal, prin care a fost condamnat de prima instanță, și o calificare separată pe ambele aliniate nu este necesară, iar prin aplicarea separată a pedepselor în baza ambelor articole se înrăutățește situația inculpatului, din aceste considerente eroarea instanței de fond a fost corectată de către instanța de apel. Referitor la argumentul recurentului, precum că instanța de apel a reîncadrat greșit acțiunile inculpatului, deoarece prevederile art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, se răsfrîng asupra raporturilor familiale, însă în cazul dat inculpatul și partea vătămată nu erau căsătoriți ,doar locuind împreună, Colegiul reține prevederile art. 1331 lit. a) Cod penal, care expres stipulează că, prin membru de familie se înțelege în condiția conlocuirii: persoanele aflate în relații de căsătorie, de concubinaj, persoanele divorțate, persoanele aflate în relații de tutelă și curatelă, rudele lor pe linie dreaptă sau colaterală, soții rudelor, iar conform materialelor cauzei, inculpatul și partea vătămată concubinează din anul 2000, cu atît mai mult, cei doi au un copil comun - Ciolpan Natalia, născută la 13.05.2001 și locuiesc permanent în aceiași casă. Cu privire la criticile formulate în recurs precum că necesită a fi examinate critic rapoartele de expertiză medico-legală nr. 246D și 247 D din 18.06.2013 și leziunile calificate ca fiind grave periculoase pentru viață, Colegiul reiterează că, raportul de expertiză medico-legală nr. 246D, datează cu 13.06.2013 (f.d. 46) și concluzia expertului se bazează pe raportul de constatare medico-legală nr. 224D de la 05.06.2013, iar raportul de expertiză medico-legală nr. 247D, datează cu 17.06.2013 (f.d. 50), prin urmare, ambele fiind emise în zile diferite, iar leziunile corporale au fost calificate de către expert în urma analizelor făcute asupra vătămărilor corporale a părții vătămate. Tot aici, instanța de recurs menționează că, ambele raporturi de expertiză au fost aduse la cunoștință părților, împotriva căruia nu au fost înaintate careva demersuri sau obiecții. Mai mult ca atît, Colegiul penal precizează că, inculpatul în apelul său a solicitat aplicarea unei pedepse mai blîndă, ceea ce denotă faptul că și-a recunoscut vina pentru acțiunile incriminate, pe cînd în recurs avocatul acestuia solicită reîncadrarea acțiunilor de la art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal la art. 151 alin. (1) Cod penal, deoarece inculpatul și partea vătămată nu erau căsătoriți, doar locuiau împreună, fapt ce contrazice declarațiilor inculpatului (f.d. 177-179). Reieșind din cele expuse, Colegiul penal apreciază ca fiind corectă concluzia instanței de apel, deoarece corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, temeiurile invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1) pct. 12) Cod de procedură penală, nu 4 persistă în cauză, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Rodica Roșca în numele inculpatului Ivan Ciolpan împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2013, în cauza penală în privința lui Ciolpan Ivan, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 25 iunie 2014. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Iurie Diaconu 5