1ra-1841-2014 — art.190 alin.2 lit.c CP

1ra-1841-2014 — art.190 alin.2 lit.c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2015)

Dosarul nr.1ra-83/15

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 ianuarie 2015 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecătorii - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva sentinței

Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din 17 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 11 septembrie 2014 de avocatul Iachimciuc Alexandru în numele

inculpatului

Cocerga Ivan Pavel, născut la 15 aprilie 1987,

originar și domiciliat în mun.Chișinău, or.Cricova,

str.Daciei 10, ap.42.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal, la 2 ani închisoare, iar în temeiul

art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul părții neexecutate al

pedepsei fixate prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2012, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 2 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a practica activități în domeniul turismului pe un termen

de 3 ani.

Acțiunile civile au fost admise, dispunîndu-se încasarea de la Cocerga Ivan a

prejudiciului material în beneficiul părților vătămate Buzgan Arcadie și Ciobanu Pavel a cîte

16088 lei, pentru fiecare.

dobîndirii prin înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor altei persoane, aflîndu-se în

preajma marketului „Pan Com” din bd.Moscova, mun.Chișinău, sub pretextul perfectării vizei

poloneze, a primit în numerar bani de la Buzgan Arcadie și Ciobanu Pavel, cîte 1000 euro de

la fiecare, care conform cursului oficial al BNM constituiau 15488,5 lei și cîte 600 lei de la

fiecare, după care, fară a-și îndeplini obligațiunile asumate s-a ascuns, iar banii primiți i-a

însușit, cauzîndu-le părților vătămate Buzgan Arcadie și Ciobanu Pavel daune în proporții

considerabile, în sumă totală de 32177 lei.

inculpatului, care au solicitat:

- avocatul A.Jereghi în numele inculpatului, casarea acesteia, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe motiv că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie, invocînd că instanța

incorect a concluzionat că probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată

demonstrează vinovăția inculpatului în dobîndirea ilegală a bunurilor altei persoane prin

înșelăciune sau abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții considerabile, de rînd ce

1

nu au fost acumulate probe pertinente și concludente pentru a concluziona că fapta

inculpatului I.Cocerga întrunește elementele infracțiunii incriminate; examinarea cauzei a

avut în lipsa părților vătămate, iar acestea nu au putut prezenta careva probe ce ar fi

demonstrat că fiecare din ei i-au transmis inculpatului suma de cîte 1000 euro; instanța a

reținut la baza soluției de condamnare declarațiile părților vătămate date la urmărirea penală,

lăsînd fără apreciere declarațiile inculpatului și probele aduse de acesta în confirmarea

nevinovăției sale, și anume contractele de muncă ce confirmă faptul angajării părților

vătămate în cîmpul muncii în R.Polonia, or.Sosnowiec pe perioada de 3 luni și demonstrează

lipsa intenției inculpatului de a însuși banii primiți de la părțile vătămate; neîntemeiat instanța

a admis acțiunea civilă a părților vătămate, deoarece dînșii nu au înaintat cereri de a fi

recunoscute în calitate de parte civilă și nici nu au înaintat acțiune civilă în cadrul procesului

penal; instanța incorect a aplicat inculpatului cea mai aspră pedeapsă, de rînd ce sancțiunea

normei penale de care a fost recunoscut vinovat prevede și alte pedepse alternative

neprivative de libertate, fără a ține seama că inculpatul are la întreținere un copil minor;

- avocatul A.Iachimciuc, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, invocînd că

instanța, încălcînd principiul prezumției nevinovăției, cît și principiul contradictorialității

procesului penal, s-a redus doar la aprecierea probelor prezentate de acuzare, reținînd

declarațiile părților vătămate, care nu au fost confirmate prin alte probe concludente, care ar fi

permis în mod clar și cert de a trage concluzia că anume inculpatul a primit sumele bănești de

la părțile vătămate; instanța neîntemeiat nu a luat în considerație documentele prezentate de

inculpat, adică contractele de muncă, polițele de asigurare pe numele părților vătămate, ce

demonstrează că inculpatul nu a urmărit scopul însușirii mijloacelor bănești ale acestora,

înțelegea lor a fost ca dînsul să-i însoțească pe parcursul perfectării vizei în cadrul Ambasadei

Poloneze, astfel inculpatul și-a onorat obligațiunile ce îi reveneau conform înțelegerii.

fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de avocații A.Jereghi și A.Iachimciuc în

numele inculpatului I.Cocerga.

Instanța de apel a constatat că, probele prezentate în sprijinul învinuirii, care au fost

cercetate în cadrul judecării cauzei în prima instanță și suplimentar au fost cercetate și

verificate în instanța de apel, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate, acțiunile lui corect fiind încadrate în prevederile art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal.

Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii menționate au fost

bazate pe declarațiile părților vătămate A.Buzgan și P.Ciobanu date în cadrul urmăririi

penale, confirmate prin procesele-verbale de confruntare dintre aceștia și inculpat, care au

declarat că întîlnindu-se la 16.12.2011 cu I.Cocerga acesta le-a spus că pentru perfectarea

vizei trebuie să plătească ambii 2000 euro și în două săptămâni viza va fi gata. Ulterior, la

22.12.2011, s-au întîlnit cu I.Cocerga în sect.Rîșcani lîngă magazinul „Pan Com” și i-au

transmis cîte 1000 euro, fiecare și pașapoartele străine. Peste cîteva zile I.Cocerga le-a

telefonat și le-a spus că este nevoie de încă cîte 600 lei pentru asigurare, întîlnindu-se i-au

transmis suma solicitată. Restul banilor cîte 1000 euro de la fiecare, trebuiau să-i transmită

cînd viza urma să fie gata. Apoi 1-au telefonat de nenumărate ori pe nr.060713431, însă

telefonul era deconectat. S-au adresat la poliție deoarece I.Cocerga nu avea de gînd să le

întoarcă banii și pașapoartele, solicitînd încasarea prejudiciului cauzat în sumă de cîte

16088,50 lei, pentru fiecare;

- și actele cauzei - procesul-verbal de examinare a descifrărilor apelurilor telefonice în

regim de intrare-ieșire efectuate de la numărul de telefon 060648933, prin care s-a stabilit că

în perioada de timp de la 05.03.2012 ora 17:59:45 pînă la 12.04.2012 ora 13:25:45 au fost

2

efectuate apeluri telefonice de intrare-ieșire de la rețeaua „GSM”, iar numărul de telefon

060648933 aparținea lui I.Cocerga; procesul-verbal de ridicare din 14.05.2012 de la

I.Cocerga a pașapoartelor de uz extern pe numele lui P.Ciobanu cu 2 fotografii și A.Buzgan

cu 2 fotografii, ordonanța de recunoaștere și anexare a acestora în calitate de corpuri delicte,

probe care analizate în ansamblu demonstrează cert intenția inculpatului de a însuși prin

înșelăciune și abuz de încredere banii părților vătămate A.Buzgan și P.Ciobanu.

Argumentele inculpatului, precum că a ajutat părțile vătămate doar cu perfectarea

asigurării medicale, instanța de apel le-a apreciat critic, pe motiv că acestea vin în contradicție

cu declarațiile părților vătămate și procesele-verbale de examinare a descifrărilor telefonice,

de ridicare de la inculpat a pașapoartelor naționale pe numele părților vătămate, de unde

reiese că inculpatul s-a implicat nu doar în obținerea asigurării medicale, dar și la perfectarea

vizei poloneze, fapt confirmat prin contractele de muncă în limba poloneză pe numele părților

vătămate prezentate de însuși inculpat, cu toate că autenticitatea acestora nu a fost confirmată,

prin urmare scopul inculpatului a fost altul decît cel invocat de el, de rînd ce polița de

asigurare medicală putea fi perfectată și de părțile vătămate fără implicarea altor persoane.

Instanța de apel a conchis că circumstanțele date dovedesc că deși I.Cocerga nu avea

licență cu drept de prestare a serviciilor consulare în mod legal, dînsul intenționat, profitînd

de încrederea părților vătămate, prin înșelăciune a dobîndit ilicit de la ultimii cîte 1000 euro în

schimbul perfectării vizei poloneze, fără ași îndeplini obligațiile asumate, după care s-a

ascuns, iar banii primiți i-a însușit, cauzîndu-le părților vătămate daune în proporții

considerabile, astfel dînsul a prevăzut rezultatul faptei și a urmărit producerea lui prin

săvîrșirea acestei fapte, intenție ce i-a apărut înainte de intrarea în stăpînire a mijlocelor

bănești.

Referitor la măsura de pedeapsă stabilită inculpatului, instanța a conchis că aceasta este

una echitabilă și corespunde scopului educativ și preventiv al pedepsei, la care s-a ținut seama

de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, de motivul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat, însă nu a tras concluziile necesare, de

circumstanțele cauzei ce atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei asupra

corijării și reeducării vinovatului, corect fiindu-i stabilită pedeapsa închisorii în limita

sancțiunii normei penale în baza căreia a fost recunoscut vinovat, care va atinge scopul

pedepsei penale și va asigura siguranța cetățenilor privind protejarea bunurilor.

numele inculpatului care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6, 7), 12), 15)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora și pronunțarea unei hotărîri de achitare,

invocînd că instanța de apel la examinarea cauzei nu a respectat prevederile art.413 alin.(2)

Cod de procedură penală, nu a audiat părțile vătămate, fiind privat de posibilitatea de a le

adresa întrebări; instanța nu s-a expus asupra motivului privind incorectitudinea admiterii

acțiunei civile, de rînd ce părțile vătămate în cadrul procesului penal nu au înaintat-o, fiind

încălcate prevederile art.221 și 324 Cod de prcedură penală; că acțiunile inculpatului incorect

au fost încadrate în baza art.190 Cod penal, deoarece reieșind din ansamblul probator pe caz

acestea urmau corect a fi calificate în baza art.3621 Cod penal; instanța de apel a comis o

eroare în dispozitivul deciziei prin care a indicat că respinge apelurile avocaților în numele lui

Cocerga Pavel, dar cauza a fost examinată în privința lui Cocerga Ivan, adică în privința a

două persoane diferite.

dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în referință, care a

solicitat declararea acestuia ca inadmisibil, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursului din următoarele considerente.

3

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, ca temeiuri de casare a hotărîrilor judecătorești sînt

invocate prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 8), 12), 15) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel ori hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, sau nu au fost întrunite elementele infracțiunii, sau faptei săvîrșite i s-a dat

o încadrare juridică greșită ori instanța de judecată internațională, prin hotărîre pe un alt caz, a

constatat o încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată

și în această cauză.

Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar atît

ale apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt ce

face ca concluzia despre vinovăția lui I.Cocerga în comiterea infracțiunii prevăzute de art.190

alin.(2) lit.c) Cod penal să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios în

textul hotărîrilor instanțelor de fond, și anume declarațiile părților vătămate A.Buzgan și

P.Ciobanu, procesele-verbale de confruntare între inculpatul I.Cocerga și părțile vătămate

A.Buzgan, P.Ciobanu și actele cauzei - procesul-verbal de examinare a descifrărilor apelurilor

telefonice în regim de intrare-ieșire efectuate de la numărul de telefon 060648933 care

aparține lui I.Cocerga, procesul-verbal de ridicare din 14.05.2012 a pașapoartelor părților

vătămate și ordonanța de recunoaștere și anexare a acestora în calitate de corpuri delicte la

materialele dosarului.

Argumentele invocate de recurent, precum că instanțele de fond eronat au apreciat

probele cauzei și nu au apreciat la justa valoare declarațiile inculpatului, care în instanță a

prezentat contractele de muncă și polițele de asigurare pe numele părților vătămate, ce

demonstrează că dînsul nu a urmărit scopul însușirii mijloacelor bănești ale acestora, nu pot fi

reținute.

La acest capitol, Colegiul penal menționează că temeiurile invocate referitor la modul

de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept

fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de

achitare. Totodată, Colegiul constată că recurentul invocă în recurs aceleași argumente ca și

în apel, asupra cărora instanța de apel, examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3)

Cod de procedură penală, s-a pronunțat detaliat și motivat, soluție expusă în decizia instanței

de apel, descrisă și la pct.4 al prezentei decizii.

Concluzia instanțelor de fond privind vinovăția inculpatului I.Cocerga în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.c) Cod penal, în opinia instanței de recurs, este

justă și întemeiată, iar argumentele recurentului privind nevinovăția inculpatului sunt

neîntemeiate, deoarece instanțele de fond corect au menționat că, conform materialelor

cauzei, acțiunile lui I.Cocerga conțin toate elementele componenței de infracțiune prevăzută

de art.190 alin.2) lit.c) Cod penal, fiind demonstrată existența laturii obiective și subiective a

acesteia.

Astfel, potrivit articolului menționat, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune sau abuz de încredere, sînt elementele obligatorii ale laturii

obiective a acestei infracțiuni, care și-au găsit confirmare, din materialele cauzei rezultînd că

I.Cocerga a avut scopul dobîndirii bunurilor părților vătămate A.Buzgan și P.Ciobanu.

4

La fel, în cauză este prezentă și latura subiectivă a infracțiunii de escrocherie, care s-a

manifestat prin intenție directă, cert fiind stabilit că inculpatul, sub influența înșelăciunii și

abuzului de încredere, a obținut transmitea benevolă a banilor de către părțile vătămate,

intrînd în posesia ilegală a bunurilor acestora și obținînd posibilitatea reală de a se folosi și a

dispune de acestea la dorința sa, circumstanțe expuse detaliat în sentință și decizie.

Reieșind din cele menționate mai sus nu poate fi reținută referirea în recurs, precum că

acțiunile inculpatului urmau corect a fi încadrate în baza art.3621 Cod penal, adică

organizarea migrației ilegale, deoarece obiectul juridic al acestei componențe de infracțiune îl

formează relațiile sociale cu privire la desfășurarea în condiții de legalitate a organizării

intrării, șederii sau tranzitării teritoriului statului sau a ieșirii de pe acest teritoriu a persoanei

care nu este nici cetățean, nici rezident al acestui stat, adică să faciliteze trecerea persoanei

peste frontiera de stat.

Mai mult, actele la care face referire recurentul ce au fost prezentate de inculpat în

ședință, adică contractele de muncă și polițele de asigurare, nu pot constitui documente, care

apar în contextul activităților organizate de către subiectul infracțiunii prevăzute de art.3621

Cod penal, acele documente care sînt necesare în vederea eliberării vizelor de intrare/ieșire

în/din R.Moldova, deoarece documentele respective nu au destinația care rezultă din

interpretarea dispoziției ce incriminează fapta de organizare a migrației ilegale, acestea fiind

destinate nu intrării pe teritoriul unui stat, perfectarea acestora poate doar contribui la intrarea

pe teritoriul statului.

De asemenea, instanța de recurs consideră neîntemeiate argumentele recurentului,

precum că instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe probele cercetate în prima instanță,

fără a le verifica și cerceta în ședința instanței de apel, deoarece acestea se combat prin

procesul-verbal, din care rezultă că instanța de apel a verificat probele cauzei, consemnîndu-le

în procesul-verbal, iar atît inculpatul, cît și avocatul A.Iachimciuc, nu a solicitat cercetarea

cărorva probe noi, dar au declarat că nu dispun de probe suplimentare, solicitînd verificarea

probelor din dosar, prin urmare nu se întrevede eroarea la care face trimitere recurentul

(f.d.45 v.2).

Nu poate fi reținut nici temeiul, precum că instanțele, contrar prevederilor art.111 și

371 Cod de procedură penală, au dat citirii declarațiilor părților vătămate A.Buzgan și

P.Ciobanu, cu care inculpatul nu a avut confruntare și care nu au fost audiați în prima instanță

și nici în instanța de apel, deoarece între inculpat și părțile vătămate în cadrul procesului penal

a fost efectuată confruntarea (f.d.126-129 v.1), astfel declarațiile acestora corect au fost puse

de instanțe la baza hotărîrilor de condamnare. Mai mult, din materialele cauzei rezultă că

instanțele au întreprins toate măsurile posibile pentru prezentarea părților vătămate în

ședințele de judecată, însă s-a constatat că dînșii sînt plecați peste hotarele țării în F.Rusă, iar

inculpatul și avocații care i-au apărat interesele, au considerat posibilă examinarea cauzei în

lipsa acestora (f.d.221 v.1, 43 v.2).

Argumentul recurentului, precum că incorect au fost admise acțiunile civile a părților

vătămate și dispusă încasarea în folosul lor a prejudiciului material, deoarece aceștia nu au

probat cauzarea daunei și nu au înaintat acțiune civilă în cadrul procesului penal, instanța de

recurs îl consideră neîntemeiat, dat fiind că mărimea pagubei cauzate a fost apreciată în raport

cu cele declarate de către părțile vătămate în plîngerile și explicațiile depuse la CPs Rîșcani,

mun.Chișinău la 24.02.2012 (f.d.12-15 v.1), conform cărora „paguba cauzată în urma

infracțiunii este de proporție considerabilă, constituind suma de 1000 euro și 600 lei”, iar

acțiunea civilă corect a fost admisă, deoarece din actele cauzei rezultă că A.Buzgan și

P.Ciobanu au depus cerere de a fi recunoscute în calitate de parte vătămată și de parte civilă,

fiind recunoscuți în această calitate prin ordonanțele din 20.03.2012 și 21.03.2012, și au

înaintat acțiune civilă în procesul penal (f.d.16-25 v.1).

De asemenea, nu poate fi reținut nici temeiul invocat de recurent prevăzut la art.427

alin.(1) pct.15) Cod de procedură penală, deoarece dînsul nu a făcut trimitere la un anumit caz

5

similar, prin care instanța de judecată internațională prin hotărîrea sa a constatat o încălcare la

nivel național a drepturilor și libertăților omului, care poate fi reparată și în această cauză

penală.

Nu poate fi reținut nici temeiul invocat de recurent referitor la faptul că prin decizia

Curții de Apel Chișinău partea introductivă a acesteia nu corespunde cu cea dispozitivă, în

care greșit s-a indicat că ,,se resping apelurile avocaților în numele inculpatului Pavel

Cocerga”, dar cauza s-a examinat în privința inculpatului Cocerga Ivan Pavel, deoarece

aceasta este o eroare materială, care poate fi corectată în conformitate cu prevederile art.248-

250 Cod de procedură penală.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrilor judecătorești contestate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală, iar temei pentru casarea acesteia lipsesc.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod

penal, ținîndu-se seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul

pericolului social al infracțiunii comise, de persoana vinovatului, care anterior a fost

condamnat și nu a tras concluzii necesare, de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea, aplicîndu-i acestuia o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii

normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de avocatul A.Iachimciuc în numele inculpatului I.Cocerga și

dispune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Iachimciuc Alexandru în

numele inculpatului Cocerga Ivan, împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun.Chișinău din

17 martie 2014 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 septembrie 2014

în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 11 februarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6