1ra-861/2014 — art. 45, 186 alin. 2 lit. b,c,d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 45, 186 alin. 2 lit. b,c,d CP
- Temei legal
- art. 430 pct. 5 CPP
1ra-861/2014 — art. 45, 186 alin. 2 lit. b,c,d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-861/2014
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
04 iunie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
președinte – Nicolae Gordilă,
judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2013, de către
avocatul Kovaliov Timur, în numele inculpatului,
Golubaș Valeri Vasili, născut la 01 martie 1975, originar
și domiciliat în or. Fălești, str. Decebal, 9 ap. 4.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
în prima instanță: 31.07.2012-28.12.2012
în instanța de apel: 22.01.2013-18.12.2013
în instanța de recurs: 25.03.2014-04.06.2014
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Fălești din 28 decembrie 2012, Golubaș Valeri
Vasili, a fost condamnat în baza art. art. 45, 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 2
ani închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis.
Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat
pe un termen de probă de 2 ani, Golubaș V.V. fiind obligat să nu-și schimbe
domiciliul fără consimțământul organului competent.
Acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată a fost admisă în principiu,
urmînd ca asupra cuantumului să se expună instanța în procedura civilă.
Potrivit sentinței s-a stabilit, Golubaș V.V., în perioada de timp, începînd cu
25.11.2010 și pînă la 23.01.2011, prin înțelegere prealabilă, împreună cu Zaițev V. și
Vulpe A., avînd scopul sustragerii avutului proprietarului și profitînd de faptul că
proprietarii locuinței sunt plecați peste hotarele Republicii Moldova, prin spargerea
ferestrei, a contribuit la pătrunderea în locuința lui Glavan D. din or. Fălești, str.
Ștefan cel Mare, 145/506, de unde pe ascuns au sustras bunuri materiale și mijloace
bănești în sumă de 700 dolari SUA și 5 000 ruble rusești, cauzîndu-i proprietarului
daună materială considerabilă în sumă totală de 38 106 lei.
Acțiunile lui Golubaș V.V., au fost încadrate în baza art. 45, 186 alin. (2) lit. b),
c), d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, de mai
multe persoane, prin pătrunderea în locuință, cu cauzarea de daune în proporții
considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de către:
3.1 Procuror, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Golubaș V.V. să fie condamnat în baza art.
1
45, 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 3 ani închisoare cu executare în penitenciar
de tip semiînchis.
În motivarea apelului procurorul a invocat, că instanța de fond a stabilit just
circumstanțele cauzei, însă a aplicat inculpatului o pedeapsă prea blîndă pentru cele
săvîrșite. Aplicarea pedepsei sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art. 90 Cod penal, pe un
termen de probă de 2 ani, nu-și va atinge scopul de restabilire a echității sociale,
corectarea condamnatului, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea
condamnatului, cît și din partea altor persoane. Pedeapsa aplicată de instanța de
fond inculpatului este mult prea blîndă, iar reieșind din totalitatea circumstanțelor
cauzei, este necesară aplicarea în privința lui Golubaș V.V. a pedepsei cu executare
reală în penitenciar.
3.2 Inculpat, care a solicitat repunerea în termen a apelului deoarece nu a primit
sentința tradusă în limba rusă, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei
noi hotărîri prin care să fie achitat. În motivarea apelului invocă, că este nevinovat de
săvîrșirea infracțiunii imputate, iar probele pe cauză au fost administrate ilegal.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2013, a
fost repus în termen și respins apelul inculpatului. Totodată a fost admis apelul
declarat de procuror, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărîre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță prin care, Golubaș V.V., a fost condamnat în
baza art. 45, 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal, la 3 ani închisoare cu executare în
penitenciar de tip semiînchis.
În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că la pronunțarea
sentinței, inculpatului nu i-a fost înmînată sentința tradusă în limba pe care o
posedă, traducerea acesteia fiindu-i înmînată abia la 13.02.2013, iar apelul a fost
depus la 04.02.2013. Instanța de apel, în asemenea împrejurări a considerat, că
întîrzierea depunerii apelului de către inculpat a fost determinată de motive
întemeiate, ce a servit drept temei pentru repunerea apelului în termen.
Totodată, instanța de apel a menționat că instanța de fond a verificat complet,
sub toate aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor
administrate o apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenței,
utilității și veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării
lor, corect ajungînd la concluzia privind vinovăția inculpatului Golubaș V.V. și a
făcut o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia în baza art. 45, 186 alin. (2) lit.
b),c),d) Cod penal.
La fel, instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele invocate de către
inculpat în apelul declarat, referitor la faptul că dînsul nu se consideră vinovat, iar
probele prezente pe cauză sunt dobîndite ilegal, motiv pentru care a solicitat să fie
adoptată o sentință de achitare, deoarece faptele reținute în sarcina inculpatului au
fost dovedite prin probe admisibile, pertinente și concludente și nu pot fi reținute în
favoarea inculpatului.
2
Referitor la apelul procurorului, în opinia instanței de apel, prima instanță a
aplicat o pedeapsă prea blîndă care nu este echitabilă faptei imputate săvîrșite, nu
corespunde împrejurărilor cauzei și normelor legale și nu va atinge scopul de
corectare și reeducare a inculpatului, astfel există temei legal pentru casarea sentinței
în latura aplicării pedepsei inculpatului, dat fiind că la soluționarea chestiunii
respective nu s-a acordat deplină eficiență dispozițiilor art. art. 61, 75 Cod penal,
privitor la scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare a pedepsei.
Instanța de apel a reținut din materialele cauzei, că inculpatul nu este la prima
abatere, dînsul fiind anterior judecat de 4 ori, nu s-a corijat și a comis o altă
infracțiune. Avînd în vedere aceste circumstanțe, precum și faptul, că inculpatul la
locul de trai se caracterizează negativ, nu a recunoscut vinovăția sa și nu se căiește
de cele comise, lipsa circumstanțelor atenuante, precum și faptul că ceilalți doi
complice, care au fost judecați separat în procedura acordului de recunoaștere a
vinovăției, au fost condamnați la pedeapsa închisorii cu executarea reală, instanța de
apel a conchis că Golubaș V. nu întrunește condițiile necesare pentru a se dispune
suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Astfel, instanța de apel a conchis, că scopul corectării și reeducării
inculpatului nu se va atinge fără izolarea lui de societate și este necesară srabilirea
pedepsei cu închisoare, și executarea ei reală.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către avocatul Kovaliov
Timur, în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea
unei hotărîri de achitare în privința inculpatului. În recursului său, apărătorul indică
că acesta este un recurs preliminar, iar motivele vor fi expuse după înmînarea
traducerii deciziei instanței de apel inculpatului, în limba rusă, deoarece ultimul nu
posedă limba de stat.
Procurorul, în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat de
către avocatul Kovaliov T., în numele inculpatului, prin care solicită respingerea
acestuia ca inadmisibil, deoarece nu este motivat și nu întrunește condițiile de
conținut.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu
materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din
următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că nu corespunde după conținut
prevederilor art. 430 Cod de procedură penală.
În conformitate cu prevederile art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală în
cererea de recurs trebuie să fie indicate conținutul și motivele recursului cu
argumentarea ilegalității hotărârii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea
temeiurilor prevăzute în art. 427 invocate în recurs și în ce constă problema de drept
de importanță generală abordată în cauza dată.
3
În speța dată, recurentul nu a indicat motivele recursului și nu a argumentat în
ce constă problema de drept de importanță generală ce persistă în cauza dată, ce ar
duce la casarea hotărîrii judecătorești, nu a invocat careva temeiuri pentru recurs
prevăzute de art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, dar s-a limitat doar la o
simplă mențiune că va prezenta recurs motivat, după înmînarea inculpatului a
traducerii deciziei instanței de apel, în limba rusă.
Din materialele cauzei, se atestă că inculpatului i-a fost înmînată decizia
motivată a instanței de apel, tradusă în limba rusă, la 03.02.2014 (f.d. 176 v. 3), însă
pînă în prezent inculpatul și nici apărătorul său nu au depus recurs motivat, în
corespundere cu prevederile art. 430 Cod de procedură penală.
Colegiul penal, subliniază că declararea recursului împotriva unei hotărîri
judecătorești constituie elementul volitiv al atacării, motivele sînt elementul logic al
acesteia. Motivele justifică, prin arătarea temeiurilor ce stau la baza lui, actul de
voință pe care îl reprezintă folosirea căii de atac. De asemenea, instanța de recurs
menționează că, rolul motivelor invocate în susținerea căii de atac nu se reduce la
simpla aducere la cunoștință instanței superioare a dezacordurilor produse de
soluția pronunțată, ci și a cauzelor acestor dezacorduri.
Astfel, prin motivarea recursului, în principiu se precizează și se delimitează
cadrul discuției în fața instanței de control și al judecății acestei instanțe.
Declararea și motivarea recursului sînt întotdeauna distincte și din punct de
vedere cronologic, succesive, avînd fiecare în parte, o semnificație și o finalitate
proprie, deși ele se realizează prin același act procedural, în sensul că motivele sînt
indicate în chiar cererea de recurs.
În situația dată, deoarece recurentul nu a indicat motivele recursului cu
argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, iar aceasta fiind una din condițiile
obligatorii pe care trebuie să le conțină recursul, conform cerințelor art. 430 pct. 5)
Cod de procedură penală, Colegiul penal consideră că, recursul urmează a fi declarat
inadmisibil din motivul necorespunderii cerințelor de conținut.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Bălți din 18 decembrie 2013, de către avocatul Kovaliov
Timur, în numele inculpatului, Golubaș Valeri Vasili, în cauza penală în privința
acestuia, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute de art. 430
Cod de procedură penală.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Iurie Diaconu
4