3ra-874/13 — contestarea actului administrativ
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- contestarea actului administrativ
- Temei legal
- metoda de rezervă
3ra-874/13 — contestarea actului administrativ (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
prima instanță M. Guzun dosarul nr. 3ra-874/13
D E C I Z I E
31 iulie 2013 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Iuliana Oprea
Judecătorii Ion Vîlcov, Iurie Șumcov
Andrei Harghel, Ion Corolevschi
examinând recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată
„Maghem Impex”, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății
cu răspundere limitată „Maghem Impex” împotriva Biroului vamal Chișinău cu
privire la contestarea actului administrativ, împotriva hotărârii Curții de Apel
Chișinău din 13 noiembrie 2012, prin care acțiunea a fost respinsă,
c o n s t a t ă:
La 17 iulie 2012, Societatea cu răspundere limitată „Maghem Impex” a
depus o cerere de chemare în judecată împotriva Biroului vamal Chișinău cu
privire la contestarea actului administrativ.
În motivarea acțiunii Societatea cu răspundere limitată „Maghem Impex” a
indicat că la 21 mai 2012, prin intermediul brokerului vamal „Vamservinform”
SRL a fost depusă declarația vamală de import a mobilierului nr. 3027119320, în
care s-a indicat valoarea în vamă a mărfii de 20336,99 Euro sau 307009,23 lei plus
7548 lei cheltuielile de transport. Plățile vamale au fost calculate în mărime de
95625,4 lei. În susținerea acestei declarații au fost prezentate documentele
confirmative.
Menționează că organul vamal nu a acceptat documentele prezentate și prin
actul de inspecție din 21 mai 2012 a dispus majorarea valorii în vamă la toate
mărfurile importate cu poz. 1 pînă la 485124,35,35 lei, poz. 2-3110,55 lei, poz. 3-
481,42 lei, poz. 4 – 18369,8 lei, poz. 5-388883,47 lei, poz. 6 – 2200,41 lei, poz. 7 –
344,6 lei poz. 8 – 2542,33 lei. Astfel, valoarea în vamă calculată de organul vamal
a constituit 551056,93 lei. Din aceasta sumă au fost calculate și plățile vamale.
Susține că nu a fost de acord cu decizia pârâtului, dar pentru a evita
staționarea nejustificată a mijlocului de transport a acceptat declararea mărfurilor
la condițiile impuse și la 24 mai 2012, declarația a fost validată.
Ulterior, SRL „Maghem Impex” a depus o cerere prealabilă, prin care a
contestat acțiunile organului vamal, dar la 29 iunie 2012, fără a se expune asupra
fondului problemei, a primit un răspuns, prin care a fost informat că cererea
prealabilă a fost depusă cu încălcarea termenului de prescripție.
1
Afirmă cu este de acord cu faptul că cererea prealabilă a fost depusă cu
încălcarea termenului de prescripție, deoarece actul de inspecție a fost întocmit la
21 mai 2012 , însă a fost materializat la 24 mai 2012, cînd a fost validată declarația
vamală și de la această dată a început să curgă termenul.
Menționează că la vămuirea mărfurilor a prezentat toate documentele
necesare pentru vămuirea mărfurilor și, anume, au fost prezentate contractul de
vânzare-cumpărare nr. 82 din 05 aprilie 2012, scrisoarea de trăsură internațională a
CMR MCIO 19418 din 17 mai 2012, factura comercială invoice nr. 997 și packing
list din 17 mai 2012, certificatul de origine MOI78650 din 17 mai 2012, declarația
vamală a țării de export 12ROCJ7810E0010763 din 17 mai 2012, calculația
cheltuielilor de transport.
Invocă că actul de inspecție nu se încadrează în prevederile pct. pct. 18, 20
și 24 lit. i), g) și f) ale ordinului Serviciului Vamal nr. 480-o din 18 decembrie
2006, or, acesta nu a fost prezentat pentru semnare utilizatorului sistemului
informatic, în cazul de față brokerului vamal, semnătura acestuia fiind obligatorie.
Însăși actul de inspecție, contrar prevederilor pct. 6 al Hotărârii Plenului Curții
Supreme de Justiție cu privire la practica examinării în contenciosul administrativ a
litigiilor legate de aplicarea legislației vamale, nu este motivat.
De asemenea, a mai indicat că SRL „Maghem Impex” a negociat cu
exportatorul cantitatea, calitatea și prețul mărfurilor importate și aceste condiții
sunt incluse în contractul comercial și în factura comercială (invoice). Aceiași
valoare este indicată și în declarația de export. Astfel, valoarea mărfurilor
importate era reală și veridică. Organul vamal nu a prezentat nici o probă cu privire
la incorectitudinea sau careva falsuri în documentele comerciale prezentate, în
situația dată, organul vamal a procedat contrar prevederilor art. 8 alin. (3) al Legii
cu privire la tariful vamal, exportatorul a confirmat veridicitatea documentelor
prezentate de reclamant la vămuirea mărfurilor. Astfel, valoarea mărfurilor era cea
indicată în documentele comerciale.
Faptul că organul vamal nu a fost de acord cu valoarea mărfurilor importate
nu servește ca temei de a impune majorarea valorii în vamă, acțiunile pârâtului
fiind contrare prevederilor pct. 73 al Regulamentului de aplicare a destinațiilor
vamale prevăzute de Codul vamal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 1140 din
02 noiembrie 2005, care statuiază că dacă există îndoieli privind exactitatea
informațiilor sau a documentelor furnizate pentru determinarea valorii, organul
vamal poate solicita importatorului să prezinte justificări suplimentare, inclusiv
documente sau alte evidențe, Contrar acestor prevederi, reclamantul, deși, a
prezentat toate documentele justificative cu privire la valoarea în vamă a
mărfurilor, acestea au fost respinse nemotivat de către pârât.
Consideră că acțiunile organului vamal sunt contrare și prevederilor
Acordului de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a
Comerțului la care Republica Moldova a aderat prin Protocolul din 08 mai 2001,
ratificat prin Legea nr. 218-XV din 01 iunie 2001, care expres prevede că taxele
vamale se evaluează la valoarea reală care este valoarea de tranzacție. Excepție la
această regulă, care dă dreptul autorității vamale de a stabili printr-o echivalență
verificabilă, o altă valoare vamală este recunoscut numai în cazul imposibilității de
2
determinare a valorii reale și în situația unor dubii rezonabile privind veridicitatea
valorii declarate de importator, ceea ce nu este stabilit în cazul de față.
De asemenea, consideră că reclamantul s-a conformat întocmai
prevederilor pct. 16 al Regulamentului menționat, care stipulează că informațiile
trebuie să fie veridice, complete și să asigure confirmarea valorii în vamă anunțate.
Dreptul autorității vamale de a lua decizii cu privire la corectitudinea sau
incorectitudinea valorii în vamă nu poate fi independent de legislația existentă.
Prevederile date pot fi aplicate numai în coroborare cu art. 8 alin. (1) alin. (3),
precum și prevederile art. 7 ale Legii cu privire la tariful vamal.
Prin urmare, solicită declararea ilegală a acțiunilor Biroului vamal Chișinău
cu privire la majorarea valorii în vamă la declarația vamală nr. 3027 I 19320 din 21
mai 2012 cu 2334997 lei, anularea actului de inspecție din 21 mai 2012 și
obligarea organului vamal să restituie plățile vamale achitate excedentar în mărime
de 82369,80 lei.
Prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012 acțiunea a
fost respinsă ca fiind neîntemeiată.
La 07 februarie 2013, Societatea cu răspundere limitată „Maghem Impex” a
declarat recurs împotriva hotărârii primei instanțe, cerând admiterea recursului,
casarea hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii.
În motivarea recursului Societatea cu răspundere limitată „Maghem Impex”
a indicat că prima instanță, la emiterea hotărârii, a făcut o interpretare neconformă
a legislației în domeniul, greșit a aplicat normele de drept material, concluziile
expuse în hotărâre sunt în contradicție cu circumstanțele pricinii.
Consideră că prima instanță greșit a concluzionat că acțiunile Biroului
vamal Chișinău sunt legale, deoarece SRL „Maghem Impex” a prezentat acte
suficiente pentru confirmarea veridicității datelor privind valoarea în vamă a mărfii
anunțate conform declarației vamale nr. 3027I19320 din 21 mai 2012 și, astfel,
neîntemeiat a emis intimatul actul de inspecție referitoare la declarația vamală în
detaliu, prin care neîntemeiat a majorat valoarea în vamă a mărfii.
Menționează că aplicarea metodei 6 de determinare a valorii în vamă, fără
respectarea procedurilor și condițiilor instituite, este în afara legii, iar valorile
determinate în așa mod sunt ilegale și urmează să fie anulate.
Intimatul Biroul vamal Chișinău prin referința depusă la 19 martie 2013 a
cerut respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe
În conformitate cu art. 440 alin. (2) Codul de procedură civilă, completul
din 3 judecători prin încheierea din 24 aprilie 2013 a considerat recursul admisibil
și a dispus examinarea fondului de un complet din 5 judecători.
În conformitate cu art. 444 Codul de procedură civilă, recursul se
examinează fără înștiințarea participanților la proces.
Verificând argumentele invocate de către Societatea cu răspundere limitată
„Maghem Impex” în cererea de recurs pe baza materialelor din dosar, Colegiul
civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție
consideră recursul depus în termen, neîntemeiat și care urmează a fi respins cu
menținerea hotărârii primei instanțe din următoarele motive.
În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. a) Codul de procedură civilă,
instanța, după ce judecă recursul, este în drept să respingă recursul și să mențină
decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe.
3
Conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu
privire la tariful vamal, la trecerea mărfii peste frontiera vamală, declarantul anunță
valoarea în vamă a acesteia autorității vamale.
Conform art. 7 alin. (1) și (2) din Legea enunțată, valoarea în vamă a mărfii
anunțată de declarant și datele suplimentare referitoare la ea trebuie să fie veridice
și confirmate prin acte, iar dacă autoritatea vamală pune la îndoială autenticitatea
acestor date, declarantul este în drept să determine valoarea în vamă a mărfii prin
metodele prevăzute de prezenta lege.
Din materialele dosarului rezultă că SRL „Maghem Impex”, prin
intermediul brokerului vamal SRL „Vamservimform”, a prezentat spre vămuire la
postul vamal Chișinău intern 1 (3027) marfă – canapele, huse de schimb pentru
mobilier, părți a mobilierului, paturi, fotolii, mese conform declarației vamale nr.
3027I9320 din 21 mai 2012.
Anexând la declarația vamală menționată contractul de vânzare-cumpărare
nr. 82 din 05 aprilie 2012, scrisoarea de trăsură, factura comercială (invoice) nr.
997 din 17 mai 2012, permisul fitosanitar, certificatul de origine, declarația vamală
a țării de export, pașaportul tehnic al mijlocului de transport, permisul
conducătorului, calculația cheltuielilor, paking list, declarantul a determinat
valoarea în vamă a mărfii conform metodei 1, adică în baza valorii tranzacției cu
marfa respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit.
Ulterior, în rezultatul verificării corectitudinii determinării valorii în vamă
a mărfii, intimatul Biroul vamal Chișinău a stabilit că SRL „Maghem Impex” a
aplicat incorect metoda nr. 1 de determinare a valorii în vamă a mărfii, drept
rezultat a fost întocmit actul de inspecție din 21 mai 2012, prin care a fost majorată
valoarea în vamă a mărfii.
Înaintând prezenta cerere de chemare în judecată, SRL „Maghem Impex” a
solicitat declararea ilegală a acțiunilor Biroului vamal Chișinău cu privire la
majorarea valorii în vamă la declarația vamală nr. 3027 I 19320 din 21 mai 2012
cu 2334997 lei, anularea actului de inspecție din 21 mai 2012 și obligarea
organului vamal să restituie plățile vamale achitate excedentar în mărime de
82369,80 lei.
Prima instanță, fiind investită cu judecarea pricini în cauză, a ajuns la
concluzia netemeiniciei acțiunii.
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme
de Justiție relevă că soluția dată de prima instanță este corectă, motivată și amplu
argumentată, cu pronunțarea asupra tuturor aspectelor juridice și trimitere, atât la
probele administrate, cât și prevederile legale aplicabile la caz.
Astfel, conform art. 179 alin. (1) din Codul vamal, declarația vamală, care
se depune la organul vamal, trebuie să fie însoțită de toate documentele necesare
vămuirii.
Conform pct. 13 din Regulamentul privind modul de declarare a valorii în
vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii Moldova, aprobat prin
Hotărârea Guvernului RM nr. 600 din 14 mai 2002, pentru confirmarea veridicității
datelor privind valoarea în vamă anunțată și a datelor suplimentare referitoare la
ea, declarantul este obligat să prezinte la cererea autorității vamale următoarele
documente: a) documentele de constituire ale persoanei care introduce mărfurile în
teritoriul Republicii Moldova (statutul și contractul de fondare a întreprinderii,
4
certificatul de atribuire a codului fiscal și certificatul de înregistrare a întreprinderii
- în copii); b) contractul comercial încheiat cu vînzătorul produselor respective și
acordurile adiționale la el, precum și corespondența comercială purtată cu acesta în
vederea încheierii și derulării contractului; c) factura (invoice) și documentele
bancare de plată (dacă factura este achitată) sau factura pro forma (pentru tranzacții
condițional valorice), precum și alte documente de plată și/sau contabile, ce
confirmă valoarea mărfurilor; d) documentele de transport; e) contractul de
asigurare a mărfurilor și polița de asigurare, după caz; f) factura de trăsură sau
calculul oficial autentificat al cheltuielilor de transport; g) declarația vamală a țării
de expediere (dacă aceasta există); h) listele de ambalaj; i) licența pentru mărfurile
introduse, importul cărora este admis în baza licențelor stabilite; j) certificatul de
origine al mărfurilor, certificatul de calitate, conformitate etc.
Conform pct. 14 din Regulamentul enunțat, în cazul în care pentru
confirmarea valorii în vamă anunțate documentele menționate în pct.13 al
prezentului Regulament nu sunt suficiente, declarantul este obligat să prezinte, la
cererea organului vamal, informațiile suplimentare necesare. Pentru a acumula
informații suplimentare organul vamal este în drept să solicite declarantului
următoarele documente: contractele cu terțe persoane referitoare la tranzacție;
facturile pentru decontări către persoane terțe în beneficiul vânzătorului; facturile
pentru serviciile de comision și broker, referitoare la tranzacția cu marfa evaluată;
documentele contabile; acordurile privind licența sau de autor; licențele de export
(import); recipisele de depozit; comenzile de livrare; cataloagele, specificările,
ofertele de preț (listele de prețuri) ale firmelor producătoare; calculul firmei
producătoare pentru prețul de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord
să o prezinte cumpărătorului); alte documente și informații care sunt în măsură să
dovedească realitatea valorii anunțate.
Din materialele dosarului rezultă că verificând corectitudinea determinării
valorii în vamă a mărfii, organul vamal a ajuns la concluzia că actele prezentate nu
sunt suficiente pentru confirmarea valorii în vamă a mărfii importate și a solicitat
recurentului prezentarea următoarelor acte: contractul comercial încheiat cu
vânzătorul produselor respective în original și acordurile adiționale la el, precum și
corespondența comercială purtată cu vânzătorul produselor în vederea încheierii și
derulării contractului, certificatul de origine al mărfurilor, certificatul de calitate,
conformitate, documentele contabile – actele de verificare autentificate de ambele
părți, comenzile de livrare, facturile fiscale de realizare, cataloagele, specificările,
ofertele de preț ale firmei producătoare, calculul firmei producătoare pentru prețul
de cost al mărfurilor evaluate (dacă firma este de acord să o prezinte
cumpărătorului) și anexa la contract.
În consecință, recurentul a prezentat doar contractul comercial în original și
anexa, însă celelalte documente suplimentar solicitate nu au fost prezentate, din
care considerente în baza setului de documente deja prezentat, organul vamal a
concluzionat că setul de documente prezentat inițial nu confirmă pe deplin
veridicitatea datelor privind valoarea în vamă declarată.
Astfel, conform art. 8 alin. (1)-(3) din Legea cu privire la tariful vamal,
autoritatea vamală exercită controlul asupra corectitudinii determinării valorii în
vamă a mărfii. Autoritatea vamală este în drept să ia decizii în privința
corectitudinii ori incorectitudinii valorii în vamă a mărfii anunțate de declarant. În
5
cazul în care nu există date ce ar confirma corectitudinea determinării valorii în
vamă a mărfii anunțate sau în cazul în care există temei de a considera că datele
prezentate de declarant (importator) nu sunt veridice (inclusiv sînt sub nivelul
valorii lor de producție) și/sau nu sunt suficiente, autoritatea vamală este în drept
să determine de sine stătător valoarea în vamă a mărfii, aplicând consecutiv una
din cele 6 metode prevăzute de prezenta lege.
Metodele de determinare a valorii în vamă a mărfii sunt stipulate la art. 10
din Legea cu privire la tariful vamal, care prevede că valoarea în vamă a mărfii
introduse pe teritoriul vamal se determină: a) în baza valorii tranzacției cu marfa
respectivă ori în baza prețului efectiv plătit sau de plătit; b) în baza valorii
tranzacției cu marfă identică; c) în baza valorii tranzacției cu marfă similară; d) în
baza costului unitar al mărfii; e) în baza valorii calculate a mărfii; f) prin metoda de
rezervă.
Conform art. 17 alin. (1) din Legea enunțată, în cazul în care valoarea în
vamă a mărfii nu poate fi determinată de către declarant prin aplicarea consecutivă
a metodelor specificate la articolele 11, 12, 13, 15 și 16 sau autoritatea vamală
consideră cu temei că aceste metode nu pot fi utilizate, valoarea în vamă a mărfii
se determină prin metoda de rezervă, prin mijloace rezonabile compatibile cu
prevederile prezentei legi, cu principiile generale ale acordurilor internaționale la
care Republica Moldova este parte și pe baza datelor disponibile.
Ținând cont de prevederile legale enunțate, precum și de faptul că recurentul
SRL „Maghem Impex” nu a prezentat toate documentele necesare pentru stabilirea
corectă a valorii în vamă a mărfii importate, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță corect a
concluzionat că intimatul Biroul vamal Chișinău just a aplicat metoda de rezervă
pentru determinarea valorii în vamă a mărfii.
La acest capitol se va menționa că condiția de livrare a mărfii EXW,
indicată în declarația vamală, implică obligația cumpărătorului SRL „Maghem
Impex” de a achita cheltuielile de încărcare și descărcare a mărfii din mijlocul de
transport, însă în lipsa calculului oficial autentificat al cheltuielilor de transport,
organul vamal a fost în imposibilitate de a determina care sunt cheltuielile
suportate de cumpărător la încărcarea, descărcarea și transportarea mărfii din
România în Republica Moldova.
De asemenea, în contractul comercial nr. 82 din 05 aprilie 2012 nu este
indicată condiția de livrare a mărfii, volumul (cantitatea) mărfurilor importate,
prețul pentru o unitate de marfă și valoarea tranzacției, circumstanțe ce totalmente
contravin regulilor de aplicare a metodei 1 de determinare a valorii în vamă a
mărfii.
Pct. IV din contractul de vânzare-cumpărare menționat prevede că prețul
produselor va fi stabilit de vânzător în euro sub forma unor liste de prețuri, care nu
au fost prezentate.
Totodată, SRL „Maghem Impex” nu a prezentat comenzile specificate în
pct. V din contractul de vânzare-cumpărare menționat, iar declarația vamală a țării
de expediere a fost prezentată în copie.
La caz, se mai reține că conform pct. 19 din Regulamentul privind modul
de declarare a valorii în vamă a mărfurilor introduse pe teritoriul Republicii
Moldova, în cazul în care se stabilește necesitatea modificarea valorii în vamă a
6
mărfii anunțate de declarant, iar declarantul este de acord cu rectificările organului
vamal, acesta completează rubrica 10(b) în condiții generale, însă în cazul în care
nu este de acord cu rectificarea efectuată de organul vamal, declarantul este în
drept să nu modifice declarația valorii în vamă sau să nu completeze rubrica 10(b).
Din materialele dosarului, însă, rezultă că în urma modificării valorii în
vamă a mărfii de către organul vamal, rubrica 10 (b) a tipizatei DVV2 (declarația
privind valoarea în vamă a mărfii) a fost semnată și autentificată de către SRL
„Maghem Impex”, fapt care denotă că ultimul a fost de acord cu majorarea valorii
în vamă a mărfii (f. d. 17).
În asemenea circumstanțe, Colegiul civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că prima instanță temeinic și
legal a respins acțiunea.
În contextul celor expuse argumentele invocate de către recurent nu pot fi
reținute, deoarece sunt neîntemeiate.
Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că hotărârea
primei instanțe este întemeiată și legală, iar argumentele invocate de către recurent
sunt neîntemeiate, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul și de a menține
hotărârea primei instanțe.
În conformitate cu art. 445 al. (1) lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de
contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,
d e c i d e:
Se respinge recursul declarat de către Societatea cu răspundere limitată
„Maghem Impex”.
Se menține hotărârea Curții de Apel Chișinău din 13 noiembrie 2012 în
pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Societății cu răspundere limitată
„Maghem Impex” împotriva Biroului vamal Chișinău cu privire la contestarea
actului administrativ.
Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.
Președintele completului, Iuliana Oprea
judecătorul
Judecătorii Ion Vîlcov
Iurie Șumcov
Andrei Harghel
Ion Corolevschi
7