1ra-603/14 — art. 42, 248 alin. 5, art. 361 alin. 1 CP

1ra-603/14 — art. 42, 248 alin. 5, art. 361 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-603/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 mai 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Ursache Petru,

Judecători – Timofti Vladimir, Nicolaev Ghenadie, Alerguș Constantin,

Gordilă Nicolae,

cu participarea:

procurorului – Crijanovschi Sergiu,

avocatului - Dudulica Liubomir,

inculpatului – Panfil Ruslan,

judecînd în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013, în cauza penală

privindu-l pe

Panfil Ruslan Petru, născut la 12 septembrie 1981,

originar din mun. Chișinău, domiciliat în s. Măgdăcești, r-

nul Criuleni;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

17.12.2012-14.11.2013 (instanța de apel)

11.02.2014-06.05.2014 (instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

Procurorul Crijanovschi Sergiu s-a pronunțat pentru admiterea recursului

ordinar în sensul declarat .

Avocatul Dudulica Liubomir și inculpatul Panfil Ruslan au solicitat

respingerea recursului ordinar declarat, cu menținerea hotărîrii atacate

Asupra recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al

Curții Supreme de Justiție,

CONSTATĂ:

condamnat în baza art. 42 alin. (2), 248 alin. (5) lit. b), c), d) Cod penal, la 3 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita funcții de răspundere pe un termen

de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită i-a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

1

Tot prin aceiași sentință, Panfil Ruslan a fost recunoscut culpabil în baza art.

361 alin. (1) Cod penal, însă procesul penal intentat în această parte a fost încetat

din motivul intervenirii termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

deținând funcția de inspector al Biroului Vamal Centru, avînd statut de persoană cu

funcție de răspundere, fiind persoana, căreia într-o instituție de stat i s-a acordat

permanent prin stipularea legii anumite drepturi și obligații în vederea exercitării

acțiunilor organizatorico-economice, la 14.02.2009, exercitînd funcția de control la

postul vamal intern de control „Criuleni traseu 7020” și urmărind scopul

contribuirii la importul ilegal a unității de transport de model, „HONDA CIVIC”,

anul de fabricare 2008, cod VIN: SHHFK28608U019814, trecută pe teritoriul

Republicii Moldova de către persoane necunoscute, valoarea în vamă a căreia

constituia la 14.02.2009 suma de 221. 843 lei, a efectuat vămuirea vehiculului

menționat pe numele cet. Secania Alexandr în lipsa acestuia, perfectînd și eliberînd

în baza facturii INVOICE (contractul de vânzare-cumpărare) cu denumirea

„DICHJARAZIONE DI VENDITA VERBALE”, datată din 20.01.2009, pe care

personal a îndeplinit-o în perioada nestabilită de către organul de urmărire penală

și în care a inclus date false precum că, numitul Sandvia Roberto din Italia vinde

lui Secania Alexandru vehiculul nominalizat contra sumei de 3.000 Euro, fapt

confirmat prin rapoartele de expertiză nr. 1845, 1846 din 25.06.2009 și 2148, 2149

din 10.09.2009, conform cărora înscrisurile manuscrise din factura INVOICE

menționată, au fost efectuate de către Panfil Ruslan și a certificatului de proprietate

a mijlocului de transport numărul de identificare B26816348, care s-a dovedit a fi

sustras la 16.08.2002 din Italia și nu conține date veridice, adeverința pentru

mijlocul de transport importat sub nr.0112898, precum și chitanța de percepere a

obligațiunilor vamale de la persoanele fizice cu seria AB nr. 592876, fiind

percepute plăți vamale în mărime de 16. 950 lei și care conform raportului de

expertiză nr.1537 din 08.06.2009 nu au fost semnate de către Alexandr Secania.

2.1. Tot el, fiind în exercitarea funcției indicată mai sus, la 14.02.2009

exercitînd funcția de control la postul vamal intern de control „Criuleni traseu

7020” și urmărind scopul contribuirii la importul ilegal a unității de transport de

model „HONDA CIVIC”, anul de fabricare 2008, cod VIN:

SHHFK28608U019814, introdusă pe teritoriul Republicii Moldova de către

persoane necunoscute, valoarea în vamă a căreia constituia la 14.02.2009 suma de

Alexandr în lipsa acestuia, perfectînd și eliberînd adeverința pentru mijlocul de

transport importat sub nr. 0112898, precum și chitanța de percepere a

obligațiunilor vamale de la persoanele fizice cu seria AB nr. 592876, fiind

percepute plăți vamale în mărime de 16.950 lei și care conform raportului de

expertiză criminalistică nr. 1537 din 08.06.2009 nu au fost semnate de către

Alexandr Secania. În același sens, în timpul efectuării devamării unității de

transport menționate pe numele cet. Alexandr Secania, a folosit factura INVOICE

(contractul de vânzare - cumpărare) cu denumirea „DICHIARAZIONE DI

VENDITA VERBALE”, datată din 20.01.2009, pe care personal a îndeplinit-o în

perioada nestabilită de către organul de urmărire penală și în care a inclus date

false precum că, numitul Sandvia Roberto din Italia vinde cet. Secania Alexandr

2

vehiculul nominalizat contra sumei de 3.000 Euro, fapt confirmat prin rapoartele

de expertiză nr. 1845, 1846 din 25.06.2009 și 2148, 2149 din 10.09.2009, conform

cărora s-a stabilit că înscrisurile manuscrise din factura INVOICE, datată din

20.01.2009, au fost efectuate de către Panfl Ruslan, astfel confecționând, deținînd

și folosind documente oficiale false.

inculpatului Panfil Ruslan, prin care a solicictat casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare în privința lui Panfil Ruslan,

deoarece faptele lui nu întrunesc elementele infracțiunii. În susținerea celor

solicitate avocatul a invocat, că inculpatul Panfil R. și-a executat întocmai

obligațiile, or, restricții la introducerea unității de transport în republică nu au fost

contestate și plățile vamale au fost achitate pe deplin și corect. Alte posibilități de

verificare a automobilului la vămuirea lui Panfil nu a avut. Nu a fost în stare să

determine falsul la numărul de marcaj al caroseriei autoturismului din lipsa

echipamentului tehnic necesar. Potrivit regulilor de înmatriculare a mijloacelor de

transport aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 1047 din 08.11.1999,

responsabilitatea pentru identificarea mijloacelor de transport importate revine

specialiștilor de la ÎS „Cris Registru”, care în mod obligatoriu verifică documentele

de înmatriculare și titlurile de proprietate în vederea determinării originalității

acestora. Această procedură a fost efectuată și în cazul dat, dar automobilul a fost

înmatriculat.

Concomitent, a mai invocat, că instanța de fond contrar prevederilor art. 8

CPP, art. 14, 15, 248 Cod penal, art. 4 Cod vamal, pct. 17 a Hotărîrii Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 5 din 24.12.2010 „Cu privire la practica judiciară în

cauzele referitoare la contrabandă și eschivare de la achitarea plăților vamale și

contravențiile vamale” a încadrat acțiunile lui Panfil R. în baza art. 42 alin. (2), 248

alin. (5) lit. b), c), d), 361 alin. (1) Cod penal.

a fost respins ca nefondat apelul inculpatului Panfil Ruslan și menținută sentința

primei instanțe.

Dudulica Liubomir în numele inculpatului Panfil Ruslan, prin care, în temeiul art.

427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acestora, cu

remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată,

invocînd că instanța de apel, respingînd apelul avocatului și menținînd sentința

instanței de fond nu a ținut pe deplin cont de prevederile art. 8, 26, alin. (3), 414,

417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală cît și de prevederile pct. 22) din

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 12.12.2005 „Cu privire la

practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”.

În acest sens, recurentul a invocat, că instanța de apel nu a dat deplină

apreciere motivelor invocate în apelul avocatului și anume nu s-a dat apreciere art.

4 Cod vamal că, înscrisul considerat fals cu denumirea „DICHIARAZIONE DI

VENDITA VERBALE”, nu cade sub incidența art. 361 Cod penal. Astfel,

„DICHIARAZIONE DI VENDITA VERBALE" - declarație verbală de vânzare,

nu acordă nici un drept titularului și nici nu-1 eliberează de obligații. Acest înscris

nu este actul de proprietate, nu este contract de vânzare cumpărare, ci doar o

declarație.

3

Tendențioase sunt concluziile instanței de apel referitor la aprecierea

rapoartelor de expertiză. Astfel, instanța de apel indică în acest sens despre erori

comise la determinarea experților care urma să efectueze aceste expertize. În cazul

în care s-au constatat aceste erori, urma a fi numită o nouă expertiză, în modul

prevăzut de lege, pentru elucidarea tuturor circumstanțelor, altfel este încălcat

dreptul la apărare.

Nu poate fi acceptată concluzia instanței de apel că, „expertul Cravțov A. s-

a referit numai la scrisul de mână, pe când scrisul de tipar și cel cifric nu poate fi

diferit”, deoarece această concluzie poate fi făcută doar de către un expert care

posedă cunoștințe în domeniul respectiv.

Mai mult, în recursul său recurentul a mai menționat că pe parcursul

urmăririi penale și a cercetării judecătorești au fost admise unele erori de

procedură, și anume la f.d. 89 este prezentat de către organul de urmărire penală

procesul verbal de audiere a lui Secania Alexandru în calitate de bănuit. În

materialele cauzei penale nu este nici un înscris care ar demonstra schimbarea

calității sale procesuale. În instanța de judecată, în fond și în apel, declarațiile lui

Secania Alexandru au fost acceptate ca declarații făcute de martor. Acest fapt este

contrar legii, deoarece, în conformitate cu prevederile art. 63 alin. 7 Cod de

procedură penală „ Interogarea în calitate de martor a persoanei față de care

există anumite probe că a săvîrșit o infracțiune se interzice", deci Secania

Alexandru nu poate avea calitate de martor în procesul dat.

Relevant este și faptul că, raportul de expertiză nr. 1537 din 08.06.2009 nu

poate fi acceptat ca probă, deoarece a fost obținut cu încălcarea procedurii stabilite.

Astfel, la numirea expertizei nu a fost respectat dreptul la apărare a lui Panfil R.,

fiindu-i adusă la cunoștință ordonanța de numire a expertizei la 10.08.2009, deja

după finalizarea acesteia, fără a da posibilitate acestuia de a pune întrebări.

noiembrie 2012 a fost admis recursul ordinar, cu dispunerea rejudecării cauzei în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs ordinar a menționat, că prin

încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 29 septembrie 2011, a

fost admis demersul părții apărării, fiind dispusă efectuarea contraexpertizei în

comisie după cum urmează:

„A expedia, repetat, Centrului de Expertize independente „CEXIN” dosarul

penal în privința inculpatului Panfil Ruslan Petru în baza art. 42 alin. (2); 248

alin. (5) lit. b), c), d), 361 alin. (1) Cod Penal R. Moldova, și încheierea

judecătoriei Criuleni din 05.10.2010, prin care a fost admisă cererea apărătorului

cu privire la numirea unei contraexpertize în comisie, pentru repararea erorilor

comise, adică pentru participarea experților care au efectuat anterior expertize pe

cauza dată: Bârzoi Mihail, expert în Direcția tehnico-criminalistică de la

Ministerul Afacerilor Interne, Postoronca Veronica și Gurău Nicolaie, experți la

Centrul Național de expertize Judiciare, conform prevederilor art. 148 alin. (2)

CPP, care ar putea da explicații, însă nu și participa la efectuarea investigațiilor

și la finalizarea concluziilor”.

4

Potrivit adresei Centrului de Expertize independente „CEXIN” din 06

martie 2012 (vol.2, f.d.119), dosarul penal a fost remis instanței de apel fără

executarea încheierii din 29 septembrie 2011, deoarece Direcția tehnico-

criminalistică a Ministerului Afacerilor Interne și Centrul Național de Expertize

Judiciare, au refuzat de a delega experții judiciari la efectuarea expertizei.

Din răspunsurile parvenite de la Direcția tehnico-criminalistică a

Ministerului Afacerilor Interne și de la Centrul Național de Expertize Judiciare, s-a

relevat faptul, că refuzul acestor instituții de a delega experții judiciari la efectuarea

expertizei, - sunt neîntemeiate, însă instanța de apel, n-a luat măsuri legale în

sensul executării unei hotărîri judecătorești.

Prin audierea de către instanța de apel a experților Postoronca Veronica și

Gurău Nicolaie, nu au putut fi reparate erorile comise (așa indică instanța de apel

în încheierea din 29.09.2011), la efectuarea expertizelor precedente, deoarece

acești experți anterior au participat la efectuarea expertizelor și, în virtutea

prevederilor art. 148 alin. (2) CPP, ei nu pot participa la efectuarea investigațiilor

și la finalizarea concluziilor contraexpertizei.

Astfel, așa cum a invocat avocatul, instanța de apel a trecut cu vederea

faptul că la dosar a fost anexat extrasul din Monitorul Oficial în care este publicat

Registrul de Stat al experților judiciari, în care se regăsesc și familiile experților de

la SRL "Cexin". Or, partea apărării nu dispune de pârghii procesuale, inclusiv de

aplicare a unor sancțiuni pentru neexecutarea unei hotărîri pe care le are o instanță

de judecată.

Totodată a menționat, că proba cu expertiza este singura probă decisivă,

astfel în acest sens s-au pronunțat și instanțele de fond și de apel, dispunînd

efectuarea contraexpertizelor, însă, care n-au fost executate, astfel instanțele au

statuat pe o poziție contradictorie punînd la baza hotărîrilor de condamnare a

inculpatului rapoartele de expertiză care favorizează partea acuzării și, respingînd

neîntemeiat raportul de expertiză din 30.03.2011, care îl dezvinovățește pe

inculpat. În consecință a fost încălcat principiul egalității armelor și dreptul

inculpatului la un proces echitabil în sensul art. 6 CEDO.

Concomitent a invocat, că inculpatul a fost lipsit de exercitarea acestui drept

prin efectuarea unei contraexpertize cu experți dintr-o instituție independentă

Centrul Expertize Independente “Cexin”.

2013 a fost admis apelul inculpatului Panfil Ruslan, casată sentința Judecătoriei

Criuleni din 01 iulie 2011 și pronunțată o nouă hotărâre potrivit ordinii stabilite

pentru prima instanță, prin care Panfil Ruslan, în conformitate cu art.390 alin.(l),

pct. 2), 3) Cod de procedură penală, a fost achitat de sub învinuirea adusă în baza

art.42, 248 alin. (5), lit. b), c), d), art. 361 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii și fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

5

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că analizând în

ansamblu totalitatea de probe cercetate și verificate în modul stabilit, consideră că

vina inculpatului Panfil Ruslan nu a fost dovedită, iar careva probe directe ce ar

demonstra vinovăția nu au fost prezentate, învinuirea fiind bazată exclusiv pe

presupuneri.

În conformitate cu prevederile art.8 Cod de procedură penală, în concluzie,

instanța de apel a stabilit cu certitudine că, pe cauza dată a fost efectuată anchetă

ineficientă/inefectivă de către organul de urmărire penală, prin ce au fost încălcate

drepturile lui Panfil Ruslan la un proces echitabil, la o cercetare multilaterală și sub

toate aspectele cauzei, ceea ce nu poate fi admis în nici o formă, acesta urmând a fi

achitat.

prin care, indicînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței primei instanțe, invocînd

următoarele argumente:

- instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare.

Urmează a se menționa, că instanța de apel este în drept să admită apelul cu

casarea sentinței total sau parțial și în aceste cazuri instanța rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, situație

care implică o nouă apreciere a probelor și argumentare detaliată a soluției. Aceste

prevederi legale, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate întocmai la judecarea

prezentei cauze în ordine de apel. Soluția instanței de apel contravine prevederilor

art.419 Cod de procedură penală, conform căruia, rejudecarea cauzei de către

instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în prima instanță;

- instanța de judecată este obligată la examinarea probelor, care confirmă

vinovăția sau nevinovăția persoanei, să argumenteze motivele admiterii sau

respingerii probelor atît de învinuire, cât și cele de apărare. În orice caz se supun

analizei toate probele, indiferent de faptul că sunt cuprinse în dosarul penal sau

prezentate de către părți în ședință.

Astfel, Colegiul penal, examinând apelul inculpatului a admis în totalmente

motivele invocate de apelant sub aspectul că în cazul dat nu a existat un caz de

contrabandă și că inculpatul în calitatea sa de inspector al Biroului Vamal Centru, a

respectat întru totul toate normele legale.

Instanța de apel era în drept să admită și să pună la baza sentinței de achitare

motivele invocate de apelant în apel, însă urma să se expună și la probele invocate

de acuzare care după părerea acuzării nu confirmă poziția apărării, și anume

declarațiilor martorului Secania Alexandr;

- referitor la raportul de expertiză grafoscopică, efectuată la încheierea

instanței de judecată și s-a stabilit că, manuscrisul „DICHIARAZIONE DI

6

VENDITA VERBALE", nu a fost întocmit de Panfil Ruslan, ci de o altă persoană

urmează a se evidenția următoarele.

Conform Raportului de expertiză nr. 1845, 1846 din 25.06.2009 s-a confirmat

că înscrisurile manuscrise din factura invoice din 20.01.2009 au fost înscrise de

către cet. Panfil Ruslan Petru.

Avînd mai multe concluzii contradictorii urmează a se invoca declarațiile

expertului Postoronca Veronica, care fiind audiată în cadrul instanței de apel, a

confirmat pe deplin concluziile raportului de expertiză nr. 2148/2149 din

10.09.2009 (f. d. 199-204 vol. 1) la care a fost membru împreună cu expertul

Nicolae Gurău, concluzionând că, textul manuscris, executat cu colorant negru,

din certificatul Invoice cu denumirea „Dichiarazione di vendita verbale", datat

cu 20.01.2009, a fost executat de Panfil Ruslan, iar la răspunsul întrebării dacă

semnăturile rubricilor:

„Semnătura posesorului mărfii" din chitanța de percepere a obligațiilor

vamale de la persoane fizice, seria AB nr. 592876; „Primit" din adeverința pentru

mijlocul de transport importat nr. 0112898, datată cu 14.02.2009;

„II compratore,, și II „venditore" din certificatul Invoice cu denumirea

„Dichiarazione di vendita verbale", datat cu 20.01.2009, au fost executate de Panfil

Ruslan, nu a fost posibil de răspuns. Cauzele imposibilității fiind descrise în textul

raportului;

- în asemenea circumstanțe, deși în ședința instanței de apel, de către partea

acuzării au fost prezentate probe ce confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii încriminate, instanța de apel, după cum reiese din motivarea deciziei,

nu a respectat prevederile legale și nu a dat apreciere probelor prezentate în

sprijinul acuzării, făcând trimitere unilateral la declarațiile inculpatului, care de

fapt nu a făcut o explicație plauzibilă referitor la în ce circumstanțe puteau să fie

sustrași banii societății din safeu;

- declarațiile inculpatului care au fost puse la baza deciziei de achitare de

către instanța de apel nu coroborează cu probele acuzării, care nu au fost contestate

de nici o parte.

Astfel, instanța de apel, casînd sentința primei instanțe de condamnare a lui

Panfil Ruslan și pronunțînd o nouă hotărîre, de achitare a acesteia, nu a examinat

sub toate aspectele, complet și obiectiv, cumulul de probe administrate, nemijlocit

verificate și just apreciate de prima instanță, conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții și

veridicității fiecărei probe în parte, în baza cărora prima instanță a ajuns la

concluzia privind vinovăția lui Panfil Ruslan.

consideră, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele

considerente.

7

În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în

termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei.

În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recurs ordinar la 27 decembrie 2013, împotriva deciziei instanței de apel

din 14 noiembrie 2013, pronunțată în ședința publică pe 12 decembrie 2013, ora

14.00, în termen.

Drept temei pentru recurs, procurorul a invocat prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală, adică cazurile cînd hotărîrea instanței de apel nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția sau motivarea soluției contrazice

dispozitivului hotărîrii.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel nu s-a

expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul lărgit menționează că

motivarea hotărârii este un proces de analiza și sinteză a actelor și lucrărilor

dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de

amânunt, atâta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de

vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei motivări a

hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza dată. Astfel, instanța de

apel a examinat cauza sub toate aspectele și probelor prezentate li s-a dat o

apreciere corectă, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală,

și în baza lor a adoptat o hotărîre legală și întemeiată, prin care Panfil Ruslan a fost

achitat de sub învinuirea adusă în baza art.42, 248 alin. (5), lit. b), c), d), art. 361

alin. (1) Cod penal, deoarece fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii și fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

La fel, Colegiul lărgit reține, că decizia instanței de apel corespunde tuturor

prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată, iar instanța de

apel a dat răspuns la toate argumentele invocate de apelant, specificând motivele

pe care și-a întemeiat soluția adoptată, la caz, de admitere a apelului declarat de

apărător, cu casarea sentinței primei instanțe, cu pronunțarea unei hotărîri de

achitare.

Referitor la argumentul invocat de recurent, precum că instanța de apel, la

baza hotărîrii de achitare a pus declarațiile inculpatului Panfil Ruslan, fără a se

expune asupra probelor prezentate de acuzare, și anume declarațiilor martorului

Secania Alexandr, care dovedesc incontestabil vinovăția inculpatului, Colegiul îl

consideră neîntemeiat, enunțînd, că în conformitate cu art. 93 alin. (2) Cod de

procedură penală, declarațiile martorilor și ale inculpatului se consideră probe

egale, legea nu stipulează că depozițiile martorilor au prioritate față de cele ale

inculpatului, sau invers, iar instanța de judecată, avînd în vedere egalitatea părților

în proces, este obligată să asigure cercetarea tuturor circumstanțelor cauzei și

probele prezentate de părți, în egală măsură, ca, ulterior, să le dea acestora o

apreciere obiectivă și sub toate aspectele.

Din analiza prevederilor legale menționate și în raport cu decizia recurată,

Colegiul lărgit conchide, că instanța de apel a respectat această obligație, a apreciat

în mod obiectiv atît declarațiile inculpatului, cît și declarațiile martorului Secania

8

Alexandr, care și-au găsit confirmarea și prin alte probe recercetate în cadrul

ședințelor instanței de apel, precum procesele verbale de ridicare și cercetare a

documentelor, care au servit la înregistrarea dreptului de import a unității de

transport în litigiu, raportul de constatate tehnico-științifică nr. 855 din

13.04.2009, raportul de expertiză nr. 1537 din 08.06.2009, raportul de expertiză

merceologică nr. 1587 din 29.06.2009.

Deasemenea, Colegiul penal lărgit respinge și argumentul procurorului

referitor la faptul, că în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 248 Cod penal. În acest sens, instanța

de apel corect a menționat, că latura obiectivă a contrabandei se exprimă prin

forma trecerii, adică acțiunea de transferare a obiectului material peste frontiera

vamală, locul comiterii acțiunii - frontiera vamală a RM, iar trecerea poate avea loc

doar prin metodele indicate în art.248 Cod penal "evitând controlul vamal ori

tăinuindu-le de el, ascunderea în locuri special pregătite sau adaptate în acest scop,

folosirea frauduloasă a documentelor sau a mijloacelor de identificare vamală,

nedeclararea sau declararea neautentică în documentele vamale sau în alte

documente de trecere a frontierei."

În speța dată s-a stabilit cu certitudine faptul, că unitatea de transport pentru

care este învinuit Panfil Ruslan a fost vămuită la postul vamal intern Criuleni-

traseu, post care este amplasat la frontiera administrativă între Republica Moldova

și raioanele de est a Republicii Moldova.

Conform art. 4 Cod vamal, teritoriul Republicii Moldova reprezintă un

teritoriu vamal unic ce include teritoriul terestru, apele interioare, apele teritoriale

și spațiul aerian de deasupra acestora. Raioanele din stânga Nistrului constituie

teritoriul Republicii Moldova, iar postul vamal Criuleni-traseu, după cum se indică

chiar în rechizitoriu și sentință este un post vamal intern si este dislocat, după cum

se cunoaște, în interiorul teritoriului vamal al Republicii Moldova.

Concomitent, de către instanța de apel a fost constatat și faptul, că la 14

februarie 2009, Panfil Ruslan aflîndu-se în exercițiul funcțiunii ca inspector vamal

la postul vamal intern Criuleni-traseu a Biroului vamal Centru a vămuit

autoturismul HONDA CIVIC perfectând adeverința vamală 0112898 și chitanța

PV-14 seria AB nr 1928766, cu încasarea plăților vamale în sumă de 16856.28 lei.

Panfil Ruslan și-a executat întocmai obligațiile, iar restricții la introducerea unității

de transport în țară nu au fost constatate și plățile vamale au fost achitate pe deplin

și corect. Alte posibilități de verificare a automobilului la vămuirea lui, Panfil

Ruslan nu a avut. Nu a fost în stare să determine falsul la numărul de marcaj al

caroseriei autoturismului din lipsa echipamentului tehnic necesar.

Responsabilitatea pentru identificarea mijloacelor de transport importate, conform

Regulilor de înmatriculare a mijloacelor de transport aprobat prin Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.1047 din 08,11.1999, revine specialiștilor de la

ÎS "Cris Registru", care în mod obligatoriu verifică documentele de înmatriculare

9

și titlurile de proprietate în vederea determinării originalității acestora. Această

procedura a fost efectuată și în speța dată , dar automobilul a fost înmatriculat.

La fel, conform materialelor cauzei, s-a stabilit neîndoielnic faptul, că Panfil

R. a efectuat vămuirea automobilului conform procedurii existente și nu a obținut

careva venit ilicit, el a perfectat documentele cu privire la vămuirea automobilului,

dar aceste acțiuni nu întrunesc semnele caracteristice ale infracțiunii. Panfil Ruslan

a întocmit documentele necesare la vămuirea unității de transport, și a perceput

toate plățile vamale stabilite la momentul respectiv.

Pe lîngă aceasta, reieșind din materialele cauzei penale, în ziua de 14.02.2009

Panfil Ruslan se afla în serviciu la postul vamal intern Criuleni-traseu, care în

conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr.362 cu privire la posturile

fiscale comune interne de control 28.04.1999, este un post de control intern și nu se

află la frontiera (de stat) vamală a Republicii Moldova. La materialele dosarului

este anexat răspunsul serviciului vamal 09-4/4092 din 09.06.2009 expediat la

solicitarea MAI din care rezultă, că mijloacele de transport pot fi vămuite la orice

birou vamal. La vămuirea autoturismului HONDA CIVIC Panfil Ruslan nu a

comis careva acțiuni ilegale, respectând procedura existentă.

Mai mult, acțiunile pot fi calificate ca contrabandă numai în situația în care, la

trecerea frontierei vamale sau prezentat documente frauduloase și doar cu ajutorul

acestora era posibilă autorizarea introducerii mărfurilor peste frontiera vamală.

Manuscrisul denumit de organul de urmărire penală ca factură (invoice) nu era un

document oficial și prezentarea lui nu era obligatorie. La vămuirea automobilului a

fost prezentat certificatul de proprietate 09/A00031PD09 din 17.06.2008 și

pașaportul tehnic a automobilului, ambele în original și aceste documente

confirmau, că la 04.02.2009 a fost notificată suspendarea cărții de înmatriculare a

automobilului în legătură cu exportul lui din Italia. Aceste documente erau

suficiente pentru vămuirea automobilului, Aceasta a confirmat prin răspunsul nr.

09-4/4092 din 09.06.2009 (f.d.63) și Serviciul Vamal la cererea organului de

urmărire penală precum că Panfil Ruslan a vămuit legal unitatea de transport. La

fel, Serviciul Vamal a confirmat și faptul că, manuscrisul denumit de organul de

urmărire penală ca factură invoice (contract cumpărare-vânzare), nu era un

document oficial și prezentarea lui nu era obligatorie. La fel, Serviciul vamal la

26.10.2009, la solicitarea avocatului Dudulica L., a confirmat faptul, că

colaboratorii vamali verifică vizual corespunderea datelor din actele însoțitoare

prezentate cu cele aflate pe unitatea de transport, utilizând în acest scop mijloace

disponibile de identitate, în dependență de complexitatea cazului. La momentul

actual, organele vamale teritoriale, în virtutea atribuțiilor funcționale, nu dispun de

mijloace și utilaj performant de identificare a falsurilor în documente sau în

marcajul agregatelor unității de transport. Aceste obligații fiind proprii Direcției

Tehnologii de protecție din cadrul CRIS "Registru" a Ministerului Tehnologiilor

10

Informaționale, fără avizul căreia nu se înmatriculează nici o unitate de transport

importată.

În concluzie, celor expuse supra, Colegiul lărgit consideră întemeiată soluția

instanței de apel, precum că în fapta inculpatului Panfil Ruslan lipsesc acțiuni ce ar

confirma comiterea de către el a laturii obiective a infracțiunii de contrabandă.

Neîntemeiat Colegiul lărgit consideră și argumentul recurentului, privind

comiterea de către inculpatul Panfil R. cu intenție a infracțiunii prevăzute de art.

361 alin. (1) Cod penal, deoarece din cumulul de probe examinat în instanțe nu

rezultă că el a falsificat un document oficial, care ar acorda careva drepturi.

Infracțiunea prevăzută de art. 361 Cod penal face parte din Capitolul XVII,

care are ca obiect generic – „Infracțiunile contra autorităților publice și a securității

de stat”.

Recomandarea Rec(2002)2 a Comitetului Miniștrilor a Consiliului Europei,

către Statele membre, privind accesul la documentele publice, din 21.02.2002,

menționează că prin document public se înțelege: - toate informațiile înregistrate în

orice formă, elaborate, primite sau deținute de autoritățile publice și care au

legătură cu funcția administrativă, excepție făcînd documentele care sunt în curs de

pregătire.

Termenul de „document public” reprezintă în sensul prezentei Recomandări,

toate informațiile fixate pe orice suport fizic într-o formă recuperabilă (texte scrise,

înregistrate pe bandă sonoră sau audiovizuală, fotografii, email-uri, informații

stocate pe suport electronic cum ar fi bazele de date electronice etc...). Atît

documentele produse de o autoritate,cît și documentele ce provin de la terți și care

au fost primite de o autoritate publică sunt acoperite de definiție.

În sensul art. 6 al Legii RM privind accesul la informație nr. 182-XIV din

11.05.2000, prin document oficial trebuie de înțeles documentul care:

1) conțin informații, care au fost elaborate, selectate, prelucrate,

sistematizate și/sau adoptate de organe ori persoane oficiale sau puse la dispoziția

lor în condițiile legii de către alți subiecți de drept;

2) atestă fapte avînd relevanță juridică;

3) circulă în cadrul unui sistem de înregistrare, evidență strictă și control

al circulației.

Momentul înregistrării documentului privat de către organul sau persoana

oficială este momentul convertirii documentului privat în document oficial.

O cerință obligatorie în sensul alin. (1) art. 361 Cod penal, este că

confecționarea, deținerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false

trebuie neapărat să acorde drepturi sau să elibereze de obligații. Astfel, factura,

manuscrisul care a fost îndeplinit de Panfil Ruslan, nu poate fi considerat un

document oficial, deoarece acesta reprezintă un blanc tipizat pe o coală de hârtie

format A4, care nu acordă careva drepturi și nu

deliberează de obligații, mai mult, acest manuscris, denumit de organul de urmărire

penală ca invoice (contract de cumpărare-vânzare), nici nu era obligatoriu, iar

vămuirea unității de transport putea avea loc și fără prezentarea acestuia.

În acest sens, Serviciului Vamal, prin răspunsul său din 28 aprilie 2010, a

indicat că în chitanța PV-14 AB592876, potrivit căreia au fost calculate plățile

11

vamale la importul automobilului Honda Civic, și adeverința vamală TV-25 nr.

12898 din 14.02.2009 în baza căreia automobilul dat a fost înmatriculat în

Republica Moldova, nu au fost operate careva modificări și respectiv sunt valabile

până în prezent.

La fel, a indicat și Direcția înregistrare a transportului si calificarea

conducătorilor auto ÎS„Registru", care de asemenea a confirmat că, automobilul

HONDA CIVIC fiind înmatriculat la 16.02.2009 după Secania Alexandr în baza

contractului de cumpărare-vânzare din 02.02.2009, adeverința vamală 112898,

certificatul de înmatriculare străin 389 din 02.02.2009, până la 17.08.2010 nu a fost

reînmatriculat după alt posesor.

Totodată, prin raportul de expertiză grafoscopică efectuată la încheierea instanței

de judecată s-a stabilit că, manuscrisul „DICHIARAZIONE DI VENDITA

VERBALE", nu a fost întocmit de Panfil Ruslan, ci de o altă persoană.

Astfel, Colegiul lărgit consideră neîntemeiat și argumentul recurentului,

precum că instanța de apel urma a da o apreciere critică acestui raport de expertiză

grafoscopică, neținînd cont de declarațiile expertului Postoronca Veronica, care

fiind audiată în cadrul instanței de apel, a confirmat pe deplin concluziile raportului

de expertiză nr. 2148/2149 din 10.09.2009 (f. d. 199-204 vol. 1), la care a fost

membru împreună cu expertul Nicolae Gurău, concluzionând că, textul manuscris,

executat cu colorant negru, din certificatul Invoice cu denumirea

„Dichiarazione di vendita verbale", datat cu 20.01.2009, a fost executat de

Panfil Ruslan. În acest sens, Colegiul lărgit indică, că prin audierea de către

instanța de apel în ședința de judecată din 21 mai 2011 a experților Postoronca

Veronica și Cvarțov Alexandr (Vol. II, f.d. 136, 137), nu au putut fi reparate

erorile comise, după cum indică instanța de apel în încheierea din 29.09.2011, la

efectuarea expertizelor precedente, deoarece acești experți anterior au participat la

efectuarea expertizelor și, în virtutea prevederilor art. 148 alin. (2) Cod de

procedură penală, ei nu puteau participa la efectuarea investigațiilor și la

finalizarea concluziilor contraexpertizei.

La fel, Colegiul lărgit menționează, că pe cazul falsificării actelor în cazul

dat a fost reluată urmărirea penală cu nr.2009990173, pe o altă persoană

(Ereomenco Eugen), fapt care se confirmă prin informația prezentată de

Procuratura generală cu nr. 16-377/09-854 din 05.03.2013 și prin informația

prezentată din Judecătoria Criuleni, unde cauza este pe rol în prima instanță.

În concluzie se constată, că argumentul recurentului precum, că Panfil

Ruslan a săvârșit contrabandă și confecționarea documentelor oficiale false, sunt

lipsite de un suport probatoriu.

Mai mult, potrivit art. 24 alin. (3), (4) Cod de procedură penală, părțile

participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind investite de legea

procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de

judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au

12

avut acces în egală măsură. Părțile în proces își aleg poziția, modul și mijloacele de

susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe, ori

persoane, iar instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia,

în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare.

În această ordine de idei, se relevă că instanța de apel, respectînd principiul

contradictorialității, a asigurat posibilitatea reală părții acuzării să prezinte anumite

probe în susținerea acuzațiilor penale aduse lui Panfil Ruslan, în privința căruia a

fost adoptată o hotărîre de achitare de sub învinuirea în baza art. art.42, 248 alin.

(5), lit. b), c), d), art. 361 alin. (1) Cod penal, deoarece pe prima infracțiune fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii (lipsește latura obiectivă) și pe a

doua infracțiune fapta nu a fost săvârșită de inculpat, însă conform procesului-

verbal al ședinței de judecată, procurorul nu a prezentat în instanța de apel probe

incontestabile, care ar confirma vina inculpatului, astfel, probele cercetate în

instanțe nu confirmă vina inculpatului.

Prin urmare, recursul declarat de procuror urmează a fi respins ca inadmisibil,

cu menținerea hotărîrii atacate, deoarece nici unul din temeiurile invocate pentru

recurs, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea în

instanța de recurs ordinar.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2013, în cauza penală

privindu-l pe Panfil Ruslan Petru, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 27 mai 2014, ora 950.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

Alerguș Constantin

Gordilă Nicolae

13

14