1ra-536/14 — art. 321 CP

Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 24 aprilie 2013, Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu au fost achitați de sub învinuirea de 1 săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 321 Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat, că de către organul de urmărire penală au fost învinuiți Severin Sergiu, care fiind condamnat prin sentința Judecătoriei r-ului Strășeni din 30 septembrie 2011 la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, și Popovici(Gîlcă) Petru, care fiind condamnat prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din 21 ianuarie 2010 la 13 ani închisoare, de faptul că la 26 aprilie 2012, fiind deținuți în celula nr. 171 din Penitenciarul nr. 13, situat pe str. Bernardazzi 3, mun. Chișinău, și în cadrul percheziției efectuate de colaboratorii Penitenciarului nr.13 împreună cu colaboratorii Departamentului Instituții Penitenciare a Ministerului Justiției, în conformitate cu planul de efectuare a percheziției generale, aprobat de către șeful Penitenciarului nr. 13, în celula nr. 171, în timpul percheziției, deținuții Severin Sergiu și Popovici(Gîlcă) Petru, fiind obligați conform pct. 89-91 al Statutului executării pedepsei de către condamnați, aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr.583 din 26 mai 2006, „să se supună percheziției pe perioada deținerii în penitenciar, când această măsură este solicitată de către personalul penitenciarului", la cerința lucrătorilor penitenciarului de a preda obiectele interzise pe care le dețin, nu s-au subordonat solicitării legale și aplicând violența, i-au îmbrâncit și au aplicat lovituri cu mâinile peste brațe, pricinuindu-le dureri fizice. Acțiunile lui Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu au fost încadrate de către organul de urmărire penală în baza art. 321 Cod penal - nesupunerea prin violență cerințelor legale ale administrației penitenciarului.

Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Popovici (Gîlcă) Petru să fie condamnat în baza art. 321 Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis; Severin Sergiu să fie condamnat în baza art. 321 Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Conform art. 85 Cod penal, la pedeapsa aplicată să se adauge parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Strășeni din 30 septembrie 2011, numindu-i pedeapsă definitivă 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În motivarea apelului, procurorul a invocat ilegalitatea sentinței în privința lui Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu, indicînd că prima instanță a dat o apreciere critică depozițiilor martorilor Zabolotnîi Veaceslav, Sîrbu Gheorghe, Platon Serghei, Iacobina Sergiu, Popa Iurie, motivînd cu faptul că 2 aceștia sunt colaboratori ai penitenciarului și sunt cointeresați pentru a-i pedepsi pe deținuții în cauză.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2013 a fost respins, ca nefondat apelul declarat de procuror, cu menținerea sentinței primei instanțe.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către procuror, prin care, indicînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei, invocînd, că: - instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, fapt ce echivalează cu nerezolvarea fondului apelului; - instanța de apel a dat o apreciere critică declarațiilor martorilor Zabolotnîi Veaceslav, Sîrbu Gheorghe, Platon Serghei, Iacobina Sergiu, Popa Iurie, Pojoga Ion, Constantinov Petru și Cebanu Sergiu care au dat declarații inclusiv și în instanța de apel, relatând că au participat la efectuarea percheziției pe data de 26.04.2012 în celula nr. 171 din Penitenciarul nr. 13 din Chișinău, unde deținuții Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu ar fi opus rezistență fizică și au aplicat violența. Prin urmare, instanțele de judecată admit declarațiile inculpaților, care de fapt indică că nu au opus rezistență colaboratorilor penitenciarului, însă de către aceștia a fost aplicată violența asupra lor. - în cazul dat s-a stabilit cu certitudine că în timpul percheziției asupra inculpaților a fost aplicată forța fizică. Inculpații invocă, că forța fizică a fost aplicată imediat cînd au intrat persoanele necunoscute lor în celulă, necunoscând cine sunt persoanele vizate și care este scopul vizitei. Reprezentanții penitenciarului au relatat procedura, în care a decurs percheziția, explicând că forța fizică a fost aplicată în momentul cînd inculpații au devenit agresivi și opuneau rezistență fizică. Referitor la împrejurările relatate de reprezentanții penitenciarului urmează a se constata, că percheziția în celula în care se dețineau inculpații Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu a fost efectuată în conformitate cu planul de efectuare a percheziției generale, aprobat de către șeful penitenciarului nr. 13, fiind efectuate percheziții în toate celulele penitenciarului. Astfel, versiunea admisă de instanțele de judecată precum că în cazul dat „există interes pentru a-i pedepsi pe deținuții în cauză" nu are nici un suport probatoriu. - instanța de apel nu a ținut cont de faptul, că toți reprezentanții penitenciarului au declarat, că îl cunoșteau pe Popovici (Gîlcă) Petru și careva 3 relații ostile cu acesta nu aveau, fiind în relații strict de serviciu și ca consecință nu a existat nici un motiv de a aplica neîntemeiat violența asupra acestuia; - instanța de apel eronat a invocat că nu au fost întocmite careva acte în baza cărora au fost ridicate de la deținuți „obiecte interzise", telefoane mobile, deoarece la materialele cauzei penale este anexat procesul - verbal al percheziției celulei nr. 171 din Penitenciarul nr. 13, în baza căruia au fost ridicate telefoanele mobile, depistate la condamnați; - inculpații Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu au fost sancționați disciplinar pentru păstrarea obiectelor interzise, telefoane mobile, iar infracțiunea prevăzută la art.321 din Codul penal, faptă incriminată lui Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu presupune nesupunerea prin violență cerinței administrației penitenciarului, însă instanța de apel invocă suplimentar că pentru evenimentele din 26.04.2012 Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu au fost sancționați în mod disciplinar.

Judecînd argumentele recursului în raport cu actele cauzei, Colegiul penal lărgit consideră, că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din următoarele considerente. În conformitate cu art. 422 Cod de procedură penală, recursul se declară în termen de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. În speță se constată, că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a declarat recursul ordinar la 10 ianuarie 2014, împotriva deciziei instanței de apel din 28 noiembrie 2013, pronunțată în ședința publică pe 03 ianuarie 2014, ora 14.00, în termen. Drept temeiuri pentru recurs, procurorul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) Cod de procedură penală, adică cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, ori faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită - temeiuri care nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului ordinar declarat. Instanțele de judecată au examinat cauza sub toate aspectele și probelor prezentate li s-a dat o apreciere corectă, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, și în baza lor s-au adoptat hotărîri legale și întemeiate. Astfel, corect prin sentința primei instanțe, menținute prin decizia instanței de apel, au fost achitați inculpații Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu de sub învinuirea în baza art. 321 Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Pe parcursul urmăririi penale atît și în cadrul cercetării judecătorești au fost respectate normele de procedură penală, probele fiind obținute și verificate în condițiile legii. În această ordine de idei, Colegiul lărgit enunță, că instanța de apel corect a dat o apreciere critică declarațiilor martorilor Zabolotnîi Veaceslav (Vol. III, f.d. 4 218a-219), Pojoga Ion (Vol. III, f.d. 209), Sîrbu Gheorghe (Vol. III, f.d. 213), Iacobină Sergiu (Vol. III, f.d. 213a), Platon Sergiu (Vol. III, f.d. 212), Cebanu Serghei (Vol. III, f.d. 210), Popa Iurie (Vol. III, f.d. 211), care au participat la efectuarea percheziției de pe data de 26 aprilie 2012 în celula nr. 171 din Penitenciarul nr. 13 din mun. Chișinău, unde deținuții Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu precum că au opus rezistență fizică acestor colaboratori, întrucît acestea poartă un caracter contradictoriu, just menționîndu-se, că în declarațiile acestor martori, există divergențe esențiale, ce țin de acțiunile fiecărui colaborator în raport cu acțiunile deținuților, ce nu sunt analogice, și evidențiază practic, diferite acțiuni, ce se contrazic între ele. Astfel, martorul Platon Sergiu, fiind interogat în cadrul ședinței instanței de apel a menționat, că „…nimeni din deținuți nu au aplicat lovituri colaboratorilor”, iar în cadrul confruntării dintre Popovici (Gîlcă) Tudor și Iacobina Sergiu, ultimul foarte detaliat a povestit cum a decurs percheziția și a declarat clar că „el nu a fost lovit de către deținuți, ci a fost împins întâmplător de deținuți, pentru a evita ridicarea forțată a telefonului”, însă mai târziu Iacobina Sergiu a declarat deja că „el a fost lovit, negând declarațiile sale date anterior”. Deasemenea, din declarațiile martorilor - colaboratorilor, nu rezultă clar cine a intrat primul dintre ei în celula nr. 171, unde superiorul grupului, maiorul de justiție Zabalotnîi Veaceslav s-a prezentat cine este, a spus că se va efectua percheziție, întrebînd dacă în celulă sunt obiecte interzise, s-a apropiat de deținutul Popovici (Gîlcă) Tudor, care a scos din buzunarul drept un telefon mobil și a refuzat să-l predea, aplicînd violență exprimată prin îmbrîncirea colaboratorilor, încercînd apoi să strice cu mîinile telefonul mobil. Ulterior, în cadrul confruntărilor, Iacobina Sergiu a spus, că „telefonul era pe masă, deținutul Popovici (Gîlcă) Tudor l-a luat în buzunar, apoi l-a scos pentru a-l strica”, însă colaboratorul Platon Sergiu, în cadrul confruntărilor, a declarat, că telefonul era pe masă, pe cînd în declarațiile date anterior, a menționat, că „ telefonul era în buzunarul drept al deținutului”. Cu referire la argumentul invocat de recurent, precum că instanțele de judecată faptei săvîrșite de către inculpații Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu i-au dat o încadrare juridică greșită acțiunilor acestora, și anume eronat i-au achitat pe inculpații Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu de sub învinuirea în baza art. 321 Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, Colegiul penal lărgit îl consideră declarativ și neîntemeiat din următoarele considerente. Din declarațiile contradictorii a martorului Zabolotnîi Veaceslav din instanța de apel (Vol. III, f.d. 219 verso) rezultă, că „… acțiunile inculpatului Popovici (Gîlcă) Petru erau doar de a păstra bunul, nu și de a agresa colaboratorii…”. 5 Din înregistrarea video, prezentată instanței de recurs de partea apărării, ca anexă la referință, efectuată cu telefonul mobil de către colaboratorul Sîrbu Gheorghe, rezultă evident și clar faptul, că la masă, direct lîngă Popovici (Gîlcă) Petru, s-a apropiat colaboratorul Iacobina Sergiu, care a văzut tot ce se afla pe masă, în celulă era și alt colaborator, și după ei spre deținutul Popovici (Gîlcă) Tudor s-a apropiat brusc colaboratorul Zabolotnîii Veaceslav, care, împreună cu alți doi colaboratori l-au atacat pe deținutul Popovici (Gîlcă) Tudor, care, după cum se vede din înregistrare, s-a ghemuit aplecându-se ca să nu fie lovit de la atacul unor persoane îmbrăcate în haine civile. Tot atunci, Iacobina Sergiu și ceilalți colaboratori l-au apucat din toate părțile pe deținutul Popovici (Gîlcă) Tudor, imobilizându-1 complet, nelăsându-i nici o posibilitate de a se mișca, nemaivorbind de posibilitatea de a aplica careva violență față de colaboratori. Tot de pe înregistrarea video se vede cum în timpul apropierii lui Zabolotnîi V. către Popovici (Gîlcă) T., ultimul îl împinge și cade pe pat, deținutul Severin Sergiu fiind bruscat. Totodată, din declarațiile tuturor martorilor – colaboratori ai penitenciarului rezultă, că în fața ușii de la celula nr. 171, unde erau deținuți inculpații, este fixată o cameră video, la o distanță de aproximativ 7-8 metri de la ușă, care mereu înregistrează tot ce se petrece în această celulă. Însă, Colegiul lărgit constată, că nici în cadrul urmăririi penale și nici în ședințele instanțelor de judecată inferioare, nu a fost anexată la dosar înregistrarea video a acestor evenimente, în conformitate cu prevederile art. 164 Cod de procedură penală, întru aflarea adevărului în cauza respectivă, ce la fel provoacă dubii, apreciate de instanțe corect în favoarea inculpaților. Prin urmare, Colegiul lărgit constată, că nu există probe incontestabile, care ar confirma nesupunerea prin violență cerințelor administrației penitenciarului de către inculpații Popovici (Gîlcă) Tudor și Severin Sergiu, declarațiile martorilor fiind contradictorii și nu coincid cu înregistrarea video a percheziției efectuate în celula nr. 171. Mai mult, conform doctrinei juridice, inacțiunea de nesupunere cerințelor legitime ale administrației penitenciarului nu este suficientă pentru a fi întregită latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 321 Cod penal. Este necesar ca această acțiune să fie însoțită de acțiunea de aplicare a violenței. În caz contrar, o asemenea nesupunere poate fi considerată abatere disciplinară, prevăzută la lit. g) art. 245 din Codul de executare. Intenția și acțiunile îndreptare spre menținerea unui obiect interzis, fără aplicarea violenței, nu formează latura obiectivă a componenței infracțiunii prevăzute de art. 321 Cod penal. În acest sens, se mai invocă, că prin decizia șefului Penitenciarului nr. 13, Munteanu V. (Vol. II, f.d. 40), în conformitate cu prevederile art. 246 Cod de 6 executare, deținutul Severin Sergiu a fost sancționat disciplinar cu carceră, pe un termen de 10 zile, pentru opunerea de rezistență fizică în timpul percheziției, iar deținutul Popovici (Gîlcă) Tudor a fost sancționat cu 10 zile de carcer, pentru depistarea telefonului mobil de model Samsung (Vol. II, f.d. 67) Neîntemeiat, Colegiul penal lărgit consideră și argumentul recurentului, precum că „ toți reprezentanții penitenciarului au declarat, că îl cunoșteau pe Popovici (Gîlcă) Petru și careva relații ostile cu acesta nu aveau, fiind în relații strict de serviciu și ca consecință nu a existat nici un motiv de a aplica neîntemeiat violența asupra acestuia”, din considerentul, că aceste motive au fost verificate minuțios în instanța de apel și actele cauzei dovedesc legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la respingerea apelului. Careva noi motive în susținerea argumentelor invocate recurentul instanței de recurs nu a prezentat. Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului, precum că instanța de apel eronat a invocat că nu au fost întocmite careva acte în baza cărora au fost ridicate de la deținuți „obiecte interzise", telefoane mobile, la materialele cauzei penale fiind anexat procesul - verbal al percheziției celulei nr. 171 din Penitenciarul nr. 13, în baza căruia au fost ridicate telefoanele mobile, depistate la condamnați. În acest sens, Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel corect a statuat, că „…urmărind scopul de a-și îndreptăți și de a evita răspunderea referitor la acțiunile lor ilegale admise la data de 26.04.2012 față de condamnații Popovici și Severin, peste șase zile, la 02.05.2012 cu nr.177 au înregistrat așa zisul proces-verbal de percheziție din 26.04.2012. Acest fapt denotă vădit, că procesul verbal de percheziție în litigiu nu a fost întocmit la 26.04.2012 ci la data de 02.05.2012, când a fost înregistrat și prezentat formal deținuților din celula nr.171 pentru semnare, din ce rezultă încălcările admise la întocmirea acestuia, fapt care este confirmat pe deplin și de către deținuții Popovici (Gîlcă) Tudor și Severin Sergiu”. După pretinsa percheziție, deținutului Popovici (Gîlcă) Tudor, fiind supus examinării medico-legale, nu i-au fost depistate careva leziuni corporale, fapt ce confirmă că el nu a opus așa zis-a rezistență cu violență împotriva colaboratorilor penitenciarului și nici în privința lui nu s-a aplicat violență, însă la deținutul Severin Sergiu, conform raportului de expertiză medico-legală nr.l544/D din 21 iunie 2012, raportului pe expertiză medico-legală nr.l545/D din 22 iunie 2012, au fost stabilite următoarele leziuni corporale: excoriația superficială la nivelul buzei a cavității bucale care a fost cauzată în rezultatul acțiunii traumatice a unui obiect contondent dur posibil în timpul și circumstanțele menționate mai sus, care se califică ca vătămare neînsemnată, fapt confirmat și prin depozițiile inculpaților Severin Sergiu și Popovici (Gîlcă) Petru, care au confirmat că Severin Sergiu a fost lovit peste față de către colaboratori la momentul intrării în celulă, apoi când a fost scos din celulă. 7 Astfel, Colegiul lărgit constată, că prima instanță corect i-a achitat pe inculpații Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu de sub învinuirea în baza art. 321 Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii, fiind lipsă latura obiectivă a infracțiunii, hotărîre menținută și de către instanța de apel, just ajungîndu-se la concluzia, că învinuirea adusă inculpaților nu este bazată pe probe directe și incontestabile, ce ar confirma vinovăția acestora, iar potrivit art. 8 alin. (3) în coroborare cu art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar divergențele au fost lichidate și apreciate corespunzător. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului. Un alt motiv, care a dus la menținerea hotărîrilor de achitare, este lipsa în prezenta cauză penală a părților vătămate. Conform materialelor dosarului penal rezultă, că în speța dată nu este nimeni recunoscut în calitate de parte vătămată, conform prevederilor art. 59 Cod de procedură penală, dar componența de infracțiune, prevăzută de art. 321 Cod penal prevede aplicarea violenței, deci rezultă că persoana, în privința căreia s-a aplicat violența, urma obligatoriu să fie recunoscută ca parte vătămată, dar nu este, ce iarăși provoacă dubii rezonabile în favoarea apărării. Mai mult, potrivit art. 24 alin. (3), (4) Cod de procedură penală, părțile participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind investite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Părțile în proces își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe, ori persoane, iar instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor necesare. În această ordine de idei, se relevă că instanța de apel, respectînd principiul contradictorialității, a asigurat posibilitatea reală părții acuzării să prezinte anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse lui Popovici (Gîlcă) Petru și Severin Sergiu, în privința cărora au fost adoptate hotărîri de achitare de sub învinuirea în baza art. 321 Cod penal, însă conform procesului-verbal al ședinței de judecată, procurorul nu a prezentat în instanța de apel probe incontestabile, care ar confirma vina inculpaților și nu a solicitat nici anexarea la materialele cauzei a înregistrării video efectuate cu camera video, ce era amplasată în fața ușii de la celula nr. 171, care putea fi considerată ca o probă veridică, directă și decisivă, astfel, probele menționate nu confirmă vina inculpaților. Prin urmare, recursul declarat de procuror urmează a fi respins ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate, deoarece nici unul din temeiurile invocate pentru 8 recurs, prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală nu și-au găsit confirmarea în instanța de recurs ordinar.

În conformitate cu art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E Respinge, ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Brigai Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 noiembrie 2013, în cauza penală privindu-i pe Popovici (Gîlcă) Petru Tudor și Severin Sergiu Petru, cu menținerea hotărîrii atacate. Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 27 mai 2014, ora 950. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Nicolaev Ghenadie Alerguș Constantin Bejenaru Iurie 9