1ra-777/2014 — 152 al. 1

Prin sentința judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 iunie 2013 Boțoc Gheorghi Gheorghe a fost condamnat în baza infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal la 1 (unu) an închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În baza art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 (unu) an.

Potrivit sentinței s-a stabilit că la 20 mai 2012, în jurul orei 22:30, Boțoc Gheorghi Gheorghe, în timp ce se afla pe str. Ion Creangă, nr. 24 din mun. Chișinău, în urma unui conflict iscat între el și Alexandr Samsonov, cu care era în relații ostile de mai mult timp, acționând cu intenție directă și având scopul vătămării sănătății și integrității corporale, i-a aplicat lui Alexandr Samsonov multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului și de asemenea, cu un obiect dur contondent, luat de jos, peste mână, ca în consecință și potrivit raportului de expertiză cu nr. 1475/D din 08 iunie 2012, victima să se aleagă cu leziuni corporale medii.

Sentința a fost atacată de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care el să fie achitat, din motiv că există circumstanțe care înlătură caracterul penal al faptei. În motivarea apelului înaintat, inculpatul a indicat că instanța de fond nu a luat în considerație argumentele sale privind comiterea faptei infracționale în stare de legitimă apărare, întemeindu-și hotărîrea doar în baza declarațiilor părții vătămate și martorilor acuzării. La fel, a fost criticat faptul nepronunțării asupra probelor înaintate de către partea apărării.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2013, care a fost pronunțată integral la 24 decembrie 2013, apelul declarat a fost respins ca nefondat, fiind menținută sentința. 1

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că nu existau temeiuri pentru a da o nouă apreciere probelor, aceasta fiind solidară cu concluziile primei instanțe privind aprecierea lor, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpat nu a echivalat cu achitarea lui, odată ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, administrate și apreciate de prima instanță și verificate în ședința instanței de apel, au dovedit cu certitudine săvîrșirea infracțiunii incriminate.

Hotărîrile instanțelor de fond și apel sunt atacate cu recurs ordinar de către inculpat, care a fost înregistrat la Curtea Supremă de Justiție ca fiind depus la 18 ianuarie 2014 și care, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat din motiv că există circumstanțe care înlătură caracterul penal al faptei. În motivarea recursului declarat, inculpatul indică că instanța de apel a omis să se expună asupra argumentului privind comiterea faptei infracționale în stare de legitimă apărare, în timp ce circumstanțele date au fost confirmate prin probatoriul administrat în cadrul cercetărilor judecătorești. La fel, este criticat faptul nepronunțării instanței de apel asupra probelor prezentate de către inculpat și anume, asupra procesului-verbal cu privire la contravenție, întocmit în privința părții vătămate pentru comiterea, față de inculpat, a contravențiilor prevăzute de art. art. 69 și 78 Cod contravențional. Precum, este criticată și întemeierea soluției instanței de apel, inclusiv, pe baza declarațiilor martorilor Plotnic Ion și Bîcov Evghenii, care au fost apreciate critic de către instanța de fond și nu au fost puse la baza sentinței, însă, fără a fi verificate de către instanța de apel, au fost folosite de aceasta la justificarea soluției sale. 6.1 Pe cauză a fost depusă referință doar de către procuror, care consideră că recursul declarat contravine prevederilor art. 430 Cod de procedură penală, motiv pentru care urmează a fi dispusă inadmisibilitatea acestuia.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este vădit neîntemeiat. Cu referire la argumentele invocate în recurs, privind omiterea pronunțării asupra argumentelor comiterii faptei infracționale în stare de legitimă apărare, Colegiul penal apreciază netemeinicia acestora din următoarele considerente. Astfel, instanța de apel a respins cerințele inculpatului în sensul achitării acestuia, preluînd argumentele instanței de fond, potrivit cărora acțiunile inculpatului nu puteau fi calificate ca fiind săvîrșite în legitimă apărare, de vreme ce în această stare este doar persoana care săvîrșește fapta infracțională, pentru a respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public. Aceste circumstanțe nu s-au constatat prin probe pertinente și concludente în cadrul cercetărilor judecătorești, în așa mod circumstanța de comitere a faptei infracționale, presupus, în stare de legitimă apărare, a fost lipsită de coerență și rațiune, întrucît probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată indicau direct și incontestabil că, la 20.05.2012, în jurul orei 22:30, inculpatul, acționînd cu intenție directă și avînd scopul vătămării sănătății și integrității corporale, i-a aplicat lui Samsonov A. multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste 2 diferite părți ale corpului și cu un obiect dur contondent, luat de jos, peste mînă, provocîndu-i vătămări corporale medii. Examinînd consecutiv argumentele invocate în recurs, Colegiul penal consideră neîntemeiate și referințele privind omiterea verificării de către instanța de apel a declarațiilor martorilor Plotnic Ion și Bîcov Evgheni, odată ce, din materialele cauzei, rezultă că în cadrul ședinței judecătorești, de către instanța de apel au fost verificate și aceste probe (f.d. 205-206), iar faptul preluării concluziilor instanței de fond de către instanța de apel, presupune că probele sus invocate au primit o apreciere identică în ambele instanțe. În consecință, Colegiul penal conchide că hotărîrile contestate nu sunt afectate de erori de drept prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, motiv pentru care se constată că recursul declarat este inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către inculpatul Boțoc Gheorghi împotriva sentinței Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 18 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Boțoc Gheorghi Gheorghe, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 mai 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti 3