1re-127/2014 — 469 CPP

Prin sentința judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 17.06.2009, Băcescu Viorel a fost condamnat în baza art. 172 alin. (2) lit. c) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, iar potrivit art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 (cinci) ani. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02.12.2009, sentința a fost casată, cu rejudecarea cauzei, iar Băcescu Viorel a fost condamnat în baza art. 172 alin. (2) lit. c) Cod penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 07.12.2010, recursurile declarate împotriva deciziei instanței de apel, au fost respinse, cu menținerea hotărîrii atacate.

La 18.04.2011 avocatul Angela Istrate, în numele condamnatului Băcescu Viorel, s-a adresat cu o cerere privind aplicarea față de ultimul a Legii nr. 188 din 10.07.2008, cu privire la amnistia în legătură cu declararea anului 2008, An al Tineretului.

Prin încheierea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 20 decembrie 2011, a fost respins demersul avocatului Angela Istrate, ca neîntemeiat.

Încheierea nominalizată a fost atacată cu recurs de către avocat, care a solicitat casarea acesteia și aplicarea prevederilor legii sus vizate deoarece erau întrunite toate condițiile specificate în ea.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2012, a fost admis recursul, casată încheierea și pronunțată o nouă hotărîre prin care condamnatul Băcescu V. a fost absolvit de pedeapsă în temeiul art. 5 din Legea nr. 188 din 10.07.2008, privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008, An al Tineretului.

Procurorul în procuratura mun. Chișinău, P. Vinițchi a înaintat cerere de revizuire a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2012, din motiv că existau circumstanțe, despre care, la momentul pronunțării deciziei contestate, 1 nu se cunoștea, și anume despre faptul că la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 188 din 10.07.2008, privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008, An al Tineretului, Băcescu Viorel nu avea statut de condamnat.

Prin încheierea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 septembrie 2013, a fost admisă cererea de revizuire și casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 22 mai 2012. În motivarea soluției sale, instanța a indicat că la momentul pronunțării deciziei contestate, nu se cunoștea despre faptul că Băcescu V., fiind eliberat de sub arestare la 12.03.2008 sub cauțiune, s-a sustras de la participarea în ședințele de judecată și de la executarea ulterioară a pedepsei, precum și la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 188 din 10.07.2008, privind amnistia în legătură cu declararea anului 2008, An al Tineretului, Băcescu Viorel nu avea statut de condamnat.

Încheierea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 septembrie 2013 a fost atacată cu recurs de către avocat, care a solicitat casarea acesteia, cu respingerea cererii de revizuire. 8.1. Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2013, recursul a fost respins ca nefondat. 8.2. În motivarea soluției sale, instanța de recurs a indicat că în cadrul examinării cererii procurorului, au fost stabilite circumstanțe necunoscute instanței la momentul examinării cauzei.

Încheierea judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 septembrie 2013 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2013 sunt atacate cu recurs în anulare de către avocatul Angela Istrate în numele condamnatului Băcescu V., care solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care cererea de revizuire înaintată de procuror, să fie respinsă ca inadmisibilă. 9.1. În motivarea recursului său, avocatul indică că instanțele de judecată au admis calea extraordinară de atac – revizuirea, în privința unei hotărîri, date în procesul de executare a pedepsei, cale de atac, care nu este prevăzută de lege, pentru astfel de hotărîri.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (l) Cod de procedură penală, hotărârile judecătorești irevocabile pot fi atacate la Curtea Supremă de Justiție cu recurs în anulare, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. art. 3 alin. (l), 453 alin. (l), art. 455 alin. (2) pct. 3), 5) Cod de procedură penală prevăd că, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres că, pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărârile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în 2 fond,adică hotărârile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, că celelalte categorii de hotărâri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în temeiul prevederilor art. 469 alin. (1) pct. 15) Cod de procedură penală, adică în legătură cu chestiunile care urmează să fie soluționate de către instanță la executarea pedepsei, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul în anulare de pe rol, în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărâri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal. Conform art. art. 456 alin. (l), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Dat fiind faptul că, recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare împotriva încheierii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 04 septembrie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2013 declarat de către avocatul Angela Istrate în numele condamnatului Băcescu Viorel, în cauza în privința ultimului, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 aprilie 2014. Președinte Petru Ursache Judecători Nicolae Gordilă Vladimir Timofti 3