1re-113-2014 — art.91 CP

Dosarul nr.1re-113/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 aprilie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecătorii – Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat împotriva

încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Orhei din 21 februarie 2013 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013 de condamnatul

Bour Iurie Ion, născut la 17 februarie 1981, originar și

domiciliat în r-nul Dondușeni.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

condamnat în baza art.188 alin.(2) lit.d), e); 27, 171 alin.(2) lit.g); 27,145 alin.(3) lit.h)

Cod penal, cu aplicarea art.84 Cod penal, definitiv la 22 de ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 18 aprilie 2007, Bour

Iurie a fost achitat pe învinuirea adusă în baza art.27, 145 alin.(3) lit.h) Cod penal și

condamnat în baza art.188 alin.(2) lit.d), e) și 27, 171 alin.(2) lit.g) Cod penal, cu

aplicarea art.84 Cod penal definitiv la 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 14 iunie 2010, Bour Iurie

a fost condamnat în baza art.188 alin.(2) lit.d), e) și 27, 171 alin.(2) lit.g) Cod penal, cu

aplicarea art.84 Cod penal definitiv la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

solicitînd, în baza art.91 Cod penal, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen.

neîntemeiată, cererea condamnatului Bour Iurie privind liberarea condiționată de

pedeapsă înainte de termen.

Instanța a conchis că, lipsesc temeiuri pentru liberarea condiționată de pedeapsă

înainte de termen a condamnatului Iu.Bour, deoarece, cu toate că dînsul a ispășit

termenul de 06 ani 8 luni și 03 zile, incluzîndu-se și zilele compensării privilegiate a 150

zile de muncă, ce constituie mai mult de 2/3 din termenul total de pedeapsă, acesta pe

parcursul ispășirii pedepsei a fost de 14 ori sancționat disciplinar pentru încălcarea

regimului de executare a pedepsei, ultima sancțiune disciplinară aplicată la 09.11.2012

nefiind stinsă, la locul executării pedepsei se caracterizează nesatisfăcător, a comis

infracțiuni, unele dintre care fac parte din categoria celor grave, astfel nefiind prezentate

probe, care ar dovedi că dînsul a stat pe calea corijării și că corectarea lui poate avea loc

1

fără executarea deplină a pedepsei și, în opinia instanței, termenul executat din pedeapsă

este insuficient pentru restabilirea echității sociale și conștientizării de către condamnat a

scopului pedepsei pentru faptele comise, în vederea neadmiterii pe viitor a unor fapte

prejudiciabile.

admiterea acestuia, anularea încheierii și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie

dispusă liberarea lui condiționată înainte de termen.

recursul condamnatului a fost respins ca nefondat.

În motivarea soluției, instanța de recurs a indicat că, potrivit prevederilor art.91

Cod penal, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen poate fi aplicată dacă

instanța de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea

deplină a pedepsei, dacă acesta a reparat integral daunele cauzate prin infracțiunea pentru

care este condamnat, care a participat la executarea și care nu a refuzat executarea

muncilor remunerate și neremunerate.

Instanța, apreciind circumstanțele și împrejurările comiterii faptelor de către

condamnat, motivele și scopul urmărit de către acesta, în corelație cu comportamentul lui

pe parcursul executării pedepsei, care se caracterizează nesatisfăcător, fiind sancționat

disciplinar de mai multe ori pentru încălcarea regimului de executare a pedepsei, iar

ultima sancțiune disciplinară din 09.11.2012 nefiind stinsă, de atitudinea lui față de

faptele săvîrșite, și, cu toate că a executat efectiv 2/3 din termenul stabilit de pedeapsă,

pentru comiterea unei infracțiuni grave, a ajuns la concluzia că prima instanță corect a

respins cererea acestuia, fiind prematură liberarea lui condiționată de pedeapsă înainte de

termen.

hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie admisă cererea

sa, pe motiv că instanțele nu au luat în considerație faptul că dînsul a fost încadrat în

cîmpul muncii și are lucrate 150 de zile de muncă și este persoană ce suferă de

dezabilitate accentuată.

cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.452 alin.(1) Cod de procedură penală, pot fi atacate cu

recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, numai hotărîrile judecătorești irevocabile,

după epuizarea căilor ordinare de atac, în cazurile în care cauza a fost examinată în fond.

Chestiunea care s-a aflat în examinarea instanței de fond și de recurs, se referă la

una din cele reglementate de art.469 alin.(1) pct.1) Cod de procedură penală - liberarea

condiționată de pedeapsă înainte de termen.

În conformitate cu prevederile art.472 Cod de procedură penală, încheierea

instanței privind soluționarea chestiunilor referitor la executarea hotărîrilor judecătorești

poate fi atacată de către persoanele interesate, în termen de 15 zile, cu recurs care se

judecă conform prevederilor titl.II cap.IV secțiunea a 2-a §2 din Partea specială.

Potrivit deciziei instanței de recurs, Colegiul penal, a constatat că soluția primei

instanțe, care a respins cererea condamnatului ca fiind nefondată, este corectă, astfel că

întemeiat a respins recursul condamnatului Iu.Bour.

Conform art.466 alin.(2) pct.6) și alin.(5) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de recurs a devenit definitivă și irevocabilă la data cînd s-a respins recursul, deci

la 28 mai 2013.

2

Prin urmare, după examinarea recursului de către instanța de recurs, căile de atac a

unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de executare a pedepsei s-au epuizat și o

asemenea hotărîre nu mai cade sub incidența hotărîrilor judecătorești irevocabile

prevăzute de art.452 alin.(1) Cod de procedură penală.

După cum s-a menționat mai sus, cu recurs în anulare pot fi atacate acele hotărîri

judecătorești irevocabile care au trecut căile ordinare de atac - calea apelului și a

recursului ordinar. În cazul în care, potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge

aceste două căi consecutive de atac această hotărîre, deși a devenit irevocabilă, nu mai

are calea de atac a recursului în anulare.

Cele menționate denotă faptul că, în speță, condamnatul Iu.Bour a utilizat o cale de

atac neprevăzută de lege.

În aceste împrejurări, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare

declarat de condamnat din motiv că legea nu prevede o atare cale de atac.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Bour Iurie

împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Orhei din 21 februarie

2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 mai 2013, privind

liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen, în temeiul art.91 Cod penal.

Decizia este irevocabilă, semnată la 10 aprilie 2014, pronunțată integral la 30

aprilie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

3