1ra-636-2014 — păstrarea munițiilor fără autorizația corespunzătoare

Dosarul nr.1ra-636/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 martie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Constantin Gurschi,

Judecătorii - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Elena Bogdan, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie 2013 în cauza penală privindu-l pe

Finiuc Ruslan Vladimir, născut la 29 august

1972, originar din mun.Chișinău și domiciliat în

or.Edineț, str.Cehov 7.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.290 alin.(1) Cod penal la pedeapsă sub formă de 240 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Totodată, Finiuc Ruslan a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

or.Edineț, str.Cehov 7, muniții, care în urma percheziției efectuate de către colaboratorii

de poliție la 03 februarie 2012, în intervalul de timp de la 06.16 - 08.15, au fost depistate

și ridicate dintr-un dulap, și anume 67 cartușe calibrul 5,6 mm (22LR) și un cartuș

calibrul 16, pe care acesta le păstra nelegitim.

Conform raportului de expertiză nr.529 din 27.02.2012, cele 67 cartușe fac parte

din categoria munițiilor, sînt cartușe calibrul 5,6 (22LR) confecționate industrial, unul de

marca comercială „Remington” produs la uzina „Remington Arms” SUA, sînt utile pentru

efectuarea tragerilor, un cartuș calibrul 16 face parte din categoria munițiilor - este cartuș

de vînătoare cu lovitură centrală, amplasat artizanal prin încărcarea tubului de cartușe

calibrul 16 confecționat industrial în URSS (Rusia) în 1988, cu mitralii cu diametrul de

8,0-8,5 mm (posibil confecționate artizanal) și este util pentru efectuarea tragerilor.

2.1. Tot el, a fost învinuit de către organul de urmărire penală de faptul că, la 22

noiembrie 2010, ora 03.00, fiind în stare de ebrietate, deținînd permisul de conducere

nr.025801068 pe categoria „B”, conducea automobilul de model „Audi-A 6”, cu n/î ED

GI 999, în or.Edineț, str.Gagarin, unde a fost stopat de către inspectorul SPC a CPR

Edineț, locotenent major de poliție Frecăuțan Nicolae care, bănuind că Finiuc Ruslan a

consumat alcool, i-a propus ultimului să-1 urmeze la SR Edineț, pentru supunerea

1

examinării medicale întru stabilirea stării de ebrietate și pentru corectitudine de la el a fost

colectat sînge pentru stabilirea gradului de alcoolemie.

Conform raportului nr.2039 de cercetare medico-legală toxicologică, s-a constatat

că în sîngele lui Finiuc Ruslan s-a depistat alcool etilic în cantitate de - 1,7 % (1,7 g/l,) și

concentrația vaporilor de alcool în aerul expirat de 0,89 mg/l, ce corespunde stării de

ebrietate cu grad avansat.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care R.Finiuc să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute

de art.2641 alin.(1) Cod penal și condamnat la pedeapsa sub formă de amendă în mărime

de 500 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 3 ani și în baza art.290 alin.(l) Cod penal - la amendă în mărime de 600

unități convenționale, iar în baza art.84 alin.(l) Cod penal, prin cumulul parțial al

pedepselor aplicate să-i fie stabilită pedeapsa definitivă sub formă de amendă în mărime

de 700 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 3 ani, invocînd că sentința este ilegală, deoarece instanța nu a dat o apreciere

corectă probelor acuzării și anume: declarațiilor martorilor N.Frecăuțan, C.Ursu,

I.Preașca, vina fiind dovedită și prin declarațiile martorului V.Galiuc, raportul de

examinare medico-legală toxicologică; la emiterea sentinței de achitare instanța nu a

argumentat luarea ca bază a depozițiile martorilor V.Pașa, V.Babin, L.Focov, declarațiile

cărora nu au fost verificate în cadrul acțiunilor de urmărire penală și urmau a fi apreciate

critic, deoarece acestea vin în contradicție cu declarațiile lui R.Finiuc.

fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

În motivarea soluției instanța de apel a indicat că prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și just a tras concluzia că R.Finiuc a săvîrșit infracțiunea prevăzută

la art.290 alin.(1) Cod penal și, în același timp, în mod întemeiat a dispus achitarea

acestuia pe art.2641 alin.(1) Cod penal, concluziile privind nevinovăția acestuia corespund

circumstanțelor de fapt stabilite, lipsa unor probe pertinente și concludente ce ar dovedi

faptul conducerii mijlocului de transport în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, iar

autorul apelului, fără a prezenta probe noi, s-a referit în cererea de apel la aceleași probe

prezentate în prima instanță, care au fost apreciate în sentință corect și convingător.

Instanța de apel a indicat că prima instanță a apreciat corect probele acumulate la

cauza penală, și anume declarațiile martorilor V.Pașa, V.Babin, V.Focov, I.Gurtaliova și

V.Bobuțac, dîndu-le o apreciere obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței

și coroborării reciproce, just ajungînd la concluzia de nevinovăție a lui R.Finiuc în

comiterea infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal.

De asemenea, instanța de apel a conchis că argumentul procurorului, precum că

prima instanță incorect a apreciat probele prezentate de partea acuzării, care confirmă

vinovăția inculpatului pe acest capăt de învinuire, este lipsit de temei, deoarece prima

instanță, motivînd soluția adoptată pe caz, în parte și în deplină măsură a analizat și

apreciat la justa valoare toate probele prezentate, inclusiv și cele ale părții acuzării, probe

ce au fost cercetate și în cadrul judecării cauzei de către instanța de apel, și care nu au

confirmat vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, astfel că R.Finiuc

corect a fost achitat.

2

La fel, instanța a conchis că măsura de pedeapsă pentru infracțiunea prevăzută de

art.290 alin.(1) Cod penal a fost aplicată corect de prima instanță, că la stabilirea acesteia

s-a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele atenuante, precum și de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, de condițiile de

viață ale acestuia, considerînd că corijarea și reeducarea lui este posibilă fără izolarea de

societate, în condițiile aplicării pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității, astfel că concluziile acesteia referitor la aplicarea pedepsei inculpatului sînt

justificate, fiind în corespundere cu prevederile art.7, 61, 75 Cod penal.

de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, se solicită casarea hotărîrilor

judecătorești, cu remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

instanța neîntemeiat a concluzionat că lipsesc probe pertinente și concludente ce ar dovedi

săvîrșirea de către inculpat a infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, pe cînd

în cauză au fost prezentate probe certe ce dovedesc fapta imputată acestuia; instanța

neîntemeiat a apreciat ca probe concludente declarațiile martorilor V.Pașa, V.Babin,

V.Focov, I.Gurtaliova și V.Bobuțac, și incorect a aprecit critic declarațiile martorilor

N.Frecăuțan, C.Ursu și I.Preașca, în rest invocînd repetat aceleași motive ca și în apel

descrise la pct.3 al prezentei decizii.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temeiuri de casare a deciziei

instanței de apel prevederile art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură penală, care

stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau acesta nu cuprinde motivele pe

care se întemeiază soluția și faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată că temeiurile invocate de recurent nu sînt aplicabile din

punct de vedere al prezentei erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de

recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, fiind legală și întemeiată.

După cum rezultă din recursul procurorului, autorul este de acord cu starea de fapt

stabilită de instanțele de fond, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor lui R.Finiuc în

baza art.290 alin.(1) Cod penal și critică hotărîrea dată în partea stabilirii pedepsei,

considerînd-o prea blîndă și achitării acestuia pe art.2641 alin.(1) Cod penal, considerînd

că instanțele au dat o apreciere unilaterală probelor prezentate de partea acuzării care, în

opinia recurentului, dovedesc vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art.2641 alin.(1) Cod penal.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314

Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpatul, martorii, precum a examinat și documentele cauzei

3

și, ținînd seama de stipulările art.27 Cod de procedură penală, le-a apreciat în mod

obiectiv, care au format convingerea judecătorului că vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal nu a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei

soluției pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele procurorului

aduse în probarea învinuirii pe art.2641 alin.(1) Cod penal nu și-au găsit confirmare în

ședința de judecată, iar în instanța de apel nu au fost prezentate probe noi, ce ar confirma

vinovăția lui R.Finiuc în săvîrșirea infracțiunii date.

Din textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat soluția

adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele apelului declarat de procuror. Instanța a

efectuat o verificare amplă și minuțioasă a tuturor împrejurărilor cauzei, dînd apreciere

cuvenită sub aspectul pertinenței și concludenței ansamblului de probe administrate în

dosar, ajungînd la concluzia că prima instanță corect și întemeiat l-a achitat pe R.Finiuc în

baza art.2641 alin.(1) Cod penal.

Fiind în prezența împrejurărilor, conform cărora probele administrate la dosar -

declarațiile lui R.Finiuc, a martorilor V.Pașa, V.Babin, V.Focov, I.Gurtaliova și

V.Bobuțac, care au declarat că la volanul automobilului se afla proprietara acestuia -

I.Gurtaliova, dar nu inculpatul, că acesta împreună cu V.Focov și V.Babin doar au ajutat

la înlocuirea anvelopei, care s-a deteriorat, instanțele de fond just au concluzionat că prin

aceste probe nu se confirmă existența faptei de conducere a mijlocului de transport de

către inculpat în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Astfel, Colegiul penal consideră că aceste constatări au permis instanței de apel să

conchidă asupra legalității și temeiniciei concluziei primei instanțe, corect fiind menținută

sentința, prin care R.Finiuc a fost condamnat în baza art.290 alin.(1) Cod penal și achitat

pe art.2641 alin.(1) Cod penal.

Argumentul recurentului, precum că probele administrate au fost apreciate incorect

și unilateral, în opinia Colegiului, sînt neîntemeiate. Instanțele de fond, reieșind din

prevederile legale nominalizate, au dat o apreciere corectă declarațiilor lui R.Finiuc, a

martorilor, precum și celorlalte probe, care au fost analizate în ansamblu, în mod obiectiv.

Potrivit recursului, în sprijinul acuzării lui R.Finiuc în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.2641 alin.(1) Cod penal, procurorul a invocat declarațiile martorilor

N.Frecăuțan, C.Ursu, I.Preașca, V.Galiuc. Instanțele de fond au constatat că martorii

menționați sînt colaboratori al CRP Edineț, iar R.Finiuc anterior a depus o plîngere

procurorului pe faptul maltratării sale de către 3 polițiști al CRP Edineț, unul dintre ei

fiind martorul pe caz - N.Frecăuțan, și, în baza plîngerii, a fost pornită urmărirea penală în

baza art.328 alin.(l) lit.c) Cod penal.

Astfel, instanțele au constatat că anume din acest motiv între R.Finiuc și

colaboratorii CRP Edineț, în particular și cu N.Frecăuțan, s-au stabilit relații tendențioase.

Pe aceste motive instanțele a avut deplin temei de a pune la îndoială veridicitatea

declarațiilor acestor martori care, fiind colaboratori de poliție a CRP Edineț, în direct au

fost cointeresați în darea declarațiilor în defavoarea lui R.Finiuc, afirmînd că la

22.11.2010, aproximativ ora 03.00, cînd de către ei, precum că a fost stopat automobilul

de model „Audi-A 6”, la volan se afla R.Finiuc.

Temeiul invocat de procuror privind blîndețea pedepsei aplicate inculpatului în

baza art.290 Cod penal, nu poate fi reținut, deoarece la stabilirea acesteia, atît prima

4

instanță, cît și cea de apel, au ținut seama pe deplin de principiile de aplicare a pedepsei

prevăzute de art.61 Cod penal, de criteriile generale de individualizare a ei, stipulate în

art.75 Cod penal, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează răspunderea,

de persoana inculpatului, precum și de influența pedepsei aplicate asupra corijării și

reeducării acestuia, și i-au aplicat o pedeapsă echitabilă sub formă de muncă neremunerată

în folosul comunității, în limita prevăzută de sancțiunea normei penale în baza căreia a

fost declarat vinovat, pedeapsa fiind corespunzătoare faptei săvîrșite.

Instanța de apel și-a motivat concluzia, prin care a respins apelul procurorului,

constatînd că pedeapsa stabilită este în corespundere cu prevederile art.61, 75 Cod penal,

cu atît mai mult că acesta a fost de acord să execute pedeapsa sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel,

examinîndu-le în ansamblu, conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat detaliat și motivat asupra acestora.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea hotărîrilor judecătorești contestate.

În circumstanțele stabilite, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității recursului

declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Bălți, Bogdan Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Bălți din 13 noiembrie 2013 în cauza penală în privința lui Finiuc Ruslan, fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, semnată la 10 aprilie 2014, pronunțată integral la 23

aprilie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5