1ra-127/14 — art. 145 al.2 CP

Dosarul nr. 1ra-127/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

22 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 aprilie 2013, declarat de inculpatul

Dimicenco Viorel Mihail, născut la

01 ianuarie 1988, originar și locuitor al s. Burlacu, r-nul

Cahul, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Cahul din 20 iunie

2005, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 90 Cod penal

la 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an;

2) prin sentința Judecătoriei Cahul din 04 aprilie

2006 și decizia Curții de Apel Comrat din 26 aprilie 2007,

în baza art. 151 alin. (4), 287 alin. (2) lit. b), 84, 85 Cod

penal la 12 ani și 7 luni închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 05 aprilie 2011 – 04 septembrie 2012,

în instanța de apel: 27 noiembrie 2012 – 03 aprilie 2013,

în instanța de recurs: 23 octombrie 2013 – 22 ianuarie 2014;

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j), l) Cod penal la 16 ani închisoare.

În temeiul art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea

parțială a pedepsei aplicate prin sentința Judecătoriei Cahul din 04 aprilie 2006 și

decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 26 aprilie 2007, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 18 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

închis, începînd din 04 septembrie 2012, deducîndu-se durata arestului preventiv de

la 13 decembrie 2005 pînă la 04 septembrie 2012.

1

de 12 spre 13 noiembrie 2011, la o oră nestabilită de organul de urmărire penală,

fiind deținut în celula nr. 19 a Penitenciarului nr. 11, mun. Bălți, împreună cu alți

condamnați și fiind în stare de ebrietate alcoolică, în urma unui conflict apărut între el

și deținutul aceleiași celule Bereziuc Alexei, a.n. 1962, pe motive de ură socială

bazată pe clasificarea victimei la „o categorie mai inferioară de deținuți”, intenționat,

cu o deosebită cruzime, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii și cu

picioarele peste diferite regiuni ale corpului, cauzîndu-i vătămări corporale

incompatibile cu viața sub formă de traumă închisă a cutiei toracice, multiple

echimoze în regiunea cutiei toracice, fractură de manumbr al sternului fără deplasare,

cu hemoragii de culoare roșie întunecată corespunzător sternului și regiunilor

adiacente, fracturi bilaterale de coaste, pe stingă coasta 2-10 pe linia medie axilară și

fractură dublă a coastelor 7-10 pe linia axilar anterioară, cu deplasare pronunțată a

fragmentelor, cu lezarea pleurei parietale la nivelul coastelor 4-7 pe linia axilar

medie, cu hemoragii pronunțate în țesuturile moi din jur și sub pleura parietală, cu

rupturi a lobului inferior al pulmonului stîng și hemoragie abundentă în cavitatea

pleurală stîngă, fractura coastelor pe dreapta 3-10 pe linia axilar anterioară și fracturi

duble de coaste 6-10 pe linia axilar posterioară, cu deplasare moderată, cu lezarea

pleurei parietale la nivelul coastelor 3-4 pe linia axilar posterioară, cu hemoragie în

cavitatea pleurală și hemoragii pronunțate în țesuturile moi din jur și sub pleura

parietală, care au dus la decesul lui Bereziuc Alexei.

cauzei și adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie achitat.

Apelantul a menționat că dosarul în privința lui a fost fabricat. Instanța nu a

luat în considerare că el însuși a fost bătut de către condamnații din celulă - I.

Papanaga, V. Pereu și I. Ian.

apelul a fost admis, casată sentința în latura pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată

o nouă hotărîre.

Dimicenco Viorel a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j), l) Cod penal

la 15 ani închisoare.

Conform art. 85 alin. (1) Cod penal, pentru cumul de sentințe, prin adăugirea

parțială a pedepsei neexecutate aplicată prin sentința Judecătoriei Cahul din 04 aprilie

2006 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 26 aprilie 2007, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în

penitenciar de tip închis.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a reținut că instanța de fond a cercetat sub toate aspectele

probele prezentate de participanții la proces, a verificat toate versiunile înaintate de

inculpat, a făcut analiza probelor acumulate pe cauză, dîndu-le apreciere prin prisma

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, din punct de vedere al coroborării

lor, indicînd pentru care motive a admis unele probe și a respins altele, just a stabilit

starea de fapt și de drept pe cauză și corect a încadrat acțiunile inculpatului în baza

legii respective.

2

La stabilirea pedepsei, instanța de fond a dat eficiență prevederilor art. 7, 61,

75 Cod penal, a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de

gradul de pericol social sporit al infracțiunii săvîrșite de inculpat, care se referă la

categoria celor excepțional de grave, de persoana acestuia, care a săvîrșit infracțiunea

în timpul ispășirii pedepsei pentru infracțiuni violente, periculoase pentru viața și

sănătatea persoanei, și care este caracterizat exclusiv negativ, săvîrșind infracțiunea

în stare de ebrietate alcoolică.

Totodată constată că prima instanța nu a verificat care este restanța pedepsei

neexecutate de către inculpat, aplicată prin sentința Judecătoriei Cahul din 04 aprilie

2006 și decizia Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 26 aprilie 2007, fapt ce

a dus la stabilirea unei pedepse definitive exagerate. Eronat a interpretat instanța de

fond și aplicarea regulilor art. 85 Cod penal. Or, pedeapsa urma a fi determinată prin

concurs de sentințe, dar nu prin cumul, fiind pasibilă adăugirii la pedeapsa stabilită

parțial, ori total, pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința precedentă, respectiv

prin calcularea termenilor de executare a pedepsei definitive potrivit prevederilor

legii nominalizate.

După cum rezultă din informația ce se conține în materialele cauzei, sfîrșitul

termenului de executare a pedepsei precedente este 15 iulie 2013. Prin urmare,

restanța neexecutată la ziua adoptării sentinței pentru inculpat era mai mică decît cea

adăugată.

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a invocat că hotărîrile judecătorești sunt neîntemeiate, ilegale, iar

acțiunile lui au fot calificate incorect din motiv că atît în prima instanță cît și în

instanța de apel nu au fost examinate obiectiv toate circumstanțele pe cauza dată.

Nici la o ședință de judecată nu au fost chemați și audiați martorii indicați de el, și

anume: șeful instituției Surbală, procurorul de supraveghere Mărcuțanu și șeful DIP

Negară. Din 14 condamnați, care se aflau la acel moment în celula nr.19 a

Penitenciarul nr. 11, mun. Bălți, au fost audiați și chemați în instanță doar 5 și cei

care au fost cointeresați ca el să fie pedepsit.

Expertiza medico-legală a victimei a fost efectuată unilateral. Expertului

intenționat nu i-au fost adresate întrebări despre timpul exact al maltratării

decedatului și ce ține de fracturile coastelor, deoarece acesta a parvenit în penitenciar

deja cu coastele fracturate.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile: „art. 420-422, 427-430 CPP

RM”.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această instanță,

dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Dar, conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1) Cod

de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art. 430 alin.

3

(5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici

un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea ilegalității

deciziei contestate în acest sens (pct. 5 din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nominalizat nu întrunește condițiile

de conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării

sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de

conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Dimicenco Viorel

Mihail împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 aprilie 2013,

deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 05 februarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

4

Dosarul nr. 1ra-127/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

22 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 aprilie 2013, declarat de inculpatul

Dimicenco Viorel Mihail, născut

la 01 ianuarie 1988, originar și locuitor al s. Burlacu, r-nul

Cahul, cetățean al R. Moldova, anterior condamnat:

1) prin sentința Judecătoriei Cahul din 20 iunie

2005, în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d), 90 Cod penal

la 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an;

2) prin sentința Judecătoriei Cahul din 04 aprilie

2006 și decizia Curții de Apel Comrat din 26 aprilie 2007,

în baza art. 151 alin. (4), 287 alin. (2) lit. b), 84, 85 Cod

penal la 12 ani și 7 luni închisoare, cu executarea pedepsei

în penitenciar de tip semiînchis;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 05 aprilie 2011 – 04 septembrie 2012,

în instanța de apel: 27 noiembrie 2012 – 03 aprilie 2013,

în instanța de recurs: 23 octombrie 2013 – 22 ianuarie 2014;

În conformitate cu art. 431, 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Dimicenco Viorel

Mihail împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 03 aprilie 2013,

deoarece nu îndeplinește cerințele legale de conținut.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 05 februarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5