1ra-627-2014 — huliganism

1ra-627-2014 — huliganism (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-627/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 martie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Constantin Gurschi,

Judecători - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței

Judecătoriei Cantemir din 21 iunie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Cahul din 28 noiembrie 2013 declarat de inculpata

Lupu Nelea Victor, născută la 24 iunie 1971,

originară din s.Gotești, r-nul Cantemir și domiciliată

în s.Roșcani, r-nul Anenii Noi.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

condamnată în baza art.287 alin.(1) Cod penal la amendă în mărime de 700 unități

convenționale, ceea ce constituie 14000 lei.

sala de ședințe nr.2 a Judecătoriei Cantemir, în timpul ședinței de judecată, după

pronunțarea de către judecător a sentinței de condamnare în privința inculpatului Forțu Ion

în baza art.179 alin.(2) Cod penal, în prezența completului de judecată și participanților la

proces, unde și dînsa era prezentă, s-a apropiat de mama inculpatului, Stan Stepanida și

intenționat, încălcînd grosolan ordinea publică a aplicat forța fizică asupra ultimei,

trăgînd-o cu mîinile de cap și numind-o cu cuvinte necenzurate, a amenințat-o verbal cu

răfuială fizică, iar la observațiile președintelui ședinței de judecată nu a reacționat,

continuînd s-o înjure și s-o amenințe cu răfuială fizică pe aceasta, acțiuni care prin

conținutul lor se deosebesc prin obrăznicie deosebită.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie încetat procesul penal,

pe motiv că fapta constituie o contravenție prevăzută de art.354 Cod contravențional și

încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea termenului de prescripție,

deoarece nu au fost prezentate probe ce ar confirma suferințele fizice sau psihice

puternice, retrăirile sau vătămările corporale ale părții vătămate sau prezența amenințărilor

reale și directe, invocînd că a înțeles că a încălcat ordinea publică, însă și-a dat seama

despre acest fapt după preîntîmpinarea judecătorului, posibil că au avut loc mai multe

observații, însă ea nu le-a auzit și nu a înțeles însemnătatea acestora; încălcarea ordinii

stabilite în ședințele de judecată a avut loc, însă acțiunile sale au fost spontane, îndreptate

asupra unei anumite persoane, dar nu asupra publicului, nu a avut loc încălcarea

îndelungată și insistentă a ordinii publice; lipsește indicele huliganismului - opunerea de

1

rezistență, deoarece ignorarea cerințelor persoanelor indicate de a înceta activitatea

huliganică nu constituie opunere de rezistență.

fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata N.Lupu, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că probele cercetate de prima

instanță, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere

al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă

vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile ei corect au fost

încadrate în prevederile art.287 alin.(1) Cod penal, ca huliganism, adică acțiunile

intenționate care încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra

persoanei și de amenințarea cu aplicarea asemenea violențe, care prin conținutul lor se

deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

Concluziile privind vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii menționate au fost

bazate pe însăși declarațiile acesteia, a părții vătămate S.Stan, a martorilor V.Tudos,

A.Boghean, M.Handuca, și actele cauzei - raportul de autosesizare din 29.11.2012;

extrasul din procesul-verbal al ședinței de judecată din 29.11.2012, prin care se constată

că, la 29.11.2012, în Judecătoria Cantemir, în timpul pronunțării sentinței pe cauza penală

în învinuirea lui I.Forțu, inculpata N.Lupu a încălcat ordinea publică, exprimîndu-se cu

cuvinte înjurioase în adresa lui S.Stan, după care a apucat-o și a tras-o de păr, iar la

observațiile președintelui ședinței de judecată de a înceta acțiunile, inculpata nu a

reacționat și a continuat să o înjure și să o amenințe pe partea vătămată cu răfuială fizică.

Instanța a apreciat critic afirmațiile inculpatei, precum că în acțiunile sale nu sînt

întrunite elementele infracțiunii de huliganism, ci se întrevăd doar elementele constitutive

ale contravenției prevăzute de art.354 Cod contravențional, deoarece fapta pe care a

comis-o aceasta a depășit gradul de pericol social al unei contravenții, atingînd gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

Instanța a reținut că inculpata a încălcat grosolan ordinea publică într-o instituție de

stat, în sala de ședințe, în prezența completului de judecată, procurorului, participanților la

proces, prin atentarea la regulile sociale și morale de convețuire în societate, prin

încălcarea într-un mod grosolan și demonstrativ, prin comportare obraznică față de S.Stan,

numind-o cu cuvinte necenzurate, iar la observațiile președintelui ședinței de judecată nu a

reacționat, continuîndu-și acțiunile sale infracționale.

Totodată, instanța a conchis că acțiunea principală a fost însoțită de acțiuni

adiacente, exprimate alternativ cu aplicarea violenței și amenințarea cu aplicarea unei

asemenea violențe asupra lui V.Stan, trăgînd-o cu mîinile de cap, amenințînd-o cu răfuială

fizică, iar amploarea acțiunilor, care prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, a fost de asemenea natură, încît a provocat indignarea mai multor persoane,

care au asistat la fapta săvîrșită. Faptul că inculpata a aplicat violență și a amenințat partea

vătămată cu aplicarea violenței este dovedită atît prin declarațiile părții vătămate, cît și a

martorilor.

Instanța a concluzionat că sînt neîntemeiate argumentele apelantei, precum că nu a

avut scopul de a încălca ordinea publică, invocînd că s-a enervat, s-a agitat, acțiunile ei au

fost spontane, îndreptate asupra unei anumite persoane și nicidecum asupra publicului,

deoarece din probatoriul administrat, rezultă că inculpata a provocat conflictul, a insultat

și a aplicat violența, cît și amenințarea cu violența a părții vătămate, a avut un

comportament huliganic în sala ședinței de judecată exprimîndu-și dezacordul cu hotărîrea

judecătorească pronunțată, reacționînd neadecvat, demonstrînd dorința de a se opune celor

din jur, de a-și demonstra atitudinea sfidătoarea față de ei, prin ce a încălcat grosolan

ordinea publică.

2

De asemenea, instanța a conchis că sînt declarative argumentele apelantei precum

că nu a săvîrșit infracțiunea de huliganism, or, probele administrate confirmă vinovăția

acesteia, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpată urmează a fi apreciată ca o

tactică de apărare, ultima urmărind scopul de a se eschiva de la răspunderea penală.

În ce privește măsura de pedeapsa stabilită inculpatei, instanța a conchis că aceasta

este una echitabilă și corespunde scopului educativ și preventiv al pedepsei, la care s-a

ținut seama de toate circumstanțele atenuante și agravante prezente în cauză, de caracterul

prejudicial al infracțiunii, care se atribuie la categoria celor mai puțin grave, de persoana

inculpatei, care anterior nu a fost judecată, se caracterizează pozitiv la locul de trai,

precum și de prevederile art.61, 75 Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de

amendă în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost recunoscută vinovată,

deoarece corijarea și reeducarea acesteia este posibilă fără izolare de societate.

care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, cu referire la

circumstanțele de fapt a cauzei, a solicitat casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri prin care acțiunile sale să fie calificate ca contravenție prevăzută

de art.354 Cod contravențional, motivînd că dînsa nu a avut intenția directă de a încălca

ordinea publică, nu au fost prezentate probe ce ar confirma suferințele fizice sau psihice

puternice, retrăirile sau vătămările corporale ale părții vătămate sau prezența amenințărilor

reale și directe, deoarece dînsa nu a aplicat forța fizică față de partea vătămată, ci doar a

apucat-o de căciulă, în rest, invocînd repetat aceleași motive cum au fost invocate în apel

și descrise la pct.3 al prezentei hotărîri.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

Reieșind din prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar.

Fiecare probă, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală,

urmează a fi apreciată din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

Aceste prevederi obligatorii ale legii procesuale penale au fost respectate la

judecarea apelului.

Colegiul penal reține că instanța de fond și de apel, în baza probelor administrate

legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată cu respectarea

prevederilor art.100 alin.(4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă din punct

de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce,

stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, corect ajungînd la concluzia

privind vinovăția lui N.Lupu în comiterea infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(1) Cod

penal - huliganism, adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei și de amenințarea cu aplicarea asemenea

violențe, care prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, încadrarea

juridică a acțiunilor acesteia fiind justă.

Din conținutul hotărîrilor judecătorești rezultă că această concluzie s-a tras avînd în

vedere depozițiile însăși ale inculpatei, a părții vătămate S.Stan, a martorilor V.Tudos,

A.Boghean, M.Handuca și actele cauzei - raportul de autosesizare din 29.11.2012, extrasul

din procesul-verbal al ședinței de judecată din 29.11.2012, care sînt amănunțit descrise în

sentință și decizia instanței de apel, și aceste probe nu trezesc careva dubii.

Reieșind din textul recursului, recurenta nu a făcut trimitere la un careva temei

concret al art.427 Cod de procedură penală, dar invocă faptul că instanța a dat apreciere

3

greșită probelor administrate în cauză, deoarece dînsa nu a avut intenția de a încălca

ordinea publică, iar fapta ei urmează a fi calificată în contravenția prevăzută de art.354

Cod contravențional, cu încetarea procesului contravențional în legătură cu expirarea

termenului de prescripție a răspunderii contravenționale.

Colegiul penal atestă că conform teoriei dreptului penal și practicii judiciare, prin

„încălcare grosolană a ordinii publice” se înțelege săvîrșirea unor acțiuni intenționate ce

atentează la regulile sociale și morale de convețuire, care sînt încălcate într-un mod

grosolan și demonstrativ de către violatorul ordinii publice, prin necuviință, neobrăzare,

comportarea batjocoritoare cu cetățenii, cauzarea leziunilor corporale ș.a..

În situațiile de huliganism, făptuitorul înțelege că încalcă grosolan ordinea publică,

însoțită de aplicarea violenței asupra persoanelor cu o deosebită obrăznicie. Făptuitorul nu

numai că înțelege caracterul infracțional al faptei, dar și dorește săvîrșirea acestor acțiuni

și survenirea consecințelor.

Cele menționate caracterizează latura obiectivă și latura subiectivă a infracțiunii de

huliganism, prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, pentru care inculpații corect au

fost supuși pedepsei penale.

În cazul concret, acțiunile inculpatei de huliganism s-au petrecut într-un loc public,

fiind încălcată ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra părții vătămate și de

amenințarea ei cu răfuială fizică, aceasta manifestîndu-se printr-o obrăznicie deosebită, în

prezența mai multor persoane.

Astfel, concluziile instanțelor de fond privind vinovăția inculpatei în săvîrșirea

infracțiunii imputate, în opinia instanței de recurs, este justă și întemeiată, deoarece

legislația în vigoare expres prevede că infracțiunea de huliganism în afară de prezența

acțiunii principale - încălcarea grosolană a ordinii publice, presupune și prezența unei

acțiuni adiacente - acțiune exprimată, alternativ, în: aplicarea violenței asupra persoanelor,

amenințarea cu aplicarea violenței asupra persoanelor, opunerea de rezistență violentă

reprezentanților autorităților sau altor persoane care curmă actele huliganice.

Colegiul penal denotă faptul că, în cazul încălcării ordinii publice fără aplicarea

violenței față de persoană, în lipsa altor circumstanțe prevăzute de art.287 alin.(2) Cod

penal, acțiunile făptuitorului nu vor constitui infracțiunea de huliganism și vor fi calificate

drept contravenții.

Însă, în speța dată, s-a constatat că inculpata pe lîngă încălcarea ordinii publice a

aplicat violență asupra părții vătămate S.Stan și a amenințat-o cu răfuială fizică, astfel, în

cauză s-au stabilit toate elementele componente ale infracțiunii incriminate inculpatei

N.Lupu.

Prin urmare, motivele recurentei ce țin de starea de fapt a cauzei, Colegiul penal le

consideră inadmisibile, deoarece în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția ei în comiterea infracțiunii imputate.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Argumentele recurentei, precum că nu a avut intenția de a încălca ordinea publică

sînt neîntemeiate, deoarece din probatoriul administrat rezultă că anume dînsa a provocat

conflictul, a insultat și a aplicat violența asupra părții vătămate, cît și amenințarea acesteia

cu violența, avînd un comportament huliganic în sala ședinței de judecată, în prezența mai

multor persoane, astfel că acțiunile ei cuprind semnele componenței infracțiunii de

huluganism în baza căreia a fost recunoscută vinovată.

Nu pot fi reținute ca temei de admitere a recursului nici afirmațiile inculpatei,

precum că instanțele de judecată incorect au apreciat declarațiile părții vătămate S.Stan, a

4

martorilor V.Todos, M.Handuca, A.Boghean, punîndu-le la baza sentinței de condamnare,

deoarece, ca probe, acestea sînt adunate cu respectarea procedurii penale, verificate și

apreciate de instanțe conform legislației în vigoare. Mai mult că, critica referitor la

procedura de apreciere a probelor, ține de starea de fapt a cauzei și care deja a fost

efectuată de două instanțe de judecată.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile privind vinovăția lui N.Lupu în comiterea infracțiunii imputate rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărîrilor judecătorești

contestate.

Pedeapsa este stabilită inculpatei cu respectarea prevederilor art.61, 75 Cod penal,

în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarată vinovată, ținîndu-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunii comise, persoana acesteia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

Reieșind din cele expuse, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de inculpata N.Lupu și, potrivit legii, decide

inadmisibilitatea recursului, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Lupu Nelea împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 28 noiembrie 2013, în propria ei

cauză penală, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, semnată la 10 aprilie 2014, pronunțată integral la 23 aprilie

2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

5