1ra-553-2014 — huliganism

1ra-553-2014 — huliganism (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-553/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 martie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Constantin Gurschi,

Judecătorii - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 31 octombrie 2013 de avocatul

Svetlana Moraru în numele inculpaților

Munteanu Ivan Leonid, născut la 29 ianuarie 1987,

originar și domiciliat în s.Coștangalia, r-nul

Cantemir,

și

Munteanu Vasilii Vladimir, născut la 07 august

1990, originar și domiciliat în s.Coștangalia, r-nul

Cantemir.

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă:

de învinuire a lui Munteanu Ivan și Munteanu Vasilii în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod

penal în legătură cu existența circumstanțelor care exclud tragerea la răspundere penală.

învinuiți pentru faptul că, la 06 mai 2011, în jurul orei 20.00, împreună și de comun acord

cu alte trei persoane, în privința cărora dosarul penal a fost disjuns într-o procedură

separată, cu autocamionul de model ZIL, cu n/î CH AF 299, s-au deplasat la domiciliul

cet.Hariton Ștefan din s.Conștangalia, r-nul Cantemir, unde în stradă, sub pretextul reglării

unor relații cu ultimul, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică, care s-a

manifestat prin încălcarea normelor de drept și morale de comportare în societate, însoțită

de aplicarea violenței, printr-o obrăznicie deosebită, i-au aplicat acestuia lovituri cu

pumnii și picioarele în diferite părți ale corpului cauzîndu-i, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.124/D din 15.07.2011, vătămări corporale ușoare sub formă de

traumă cranio-cerebrală, comoție cerebrală, plagă în regiunea parietală centru pe stîngă cu

tumifiere a țesuturilor moi în jur, echimoză în jurul ochiului stîng cu hemoragie în sclera

ochiului stîng unghiul lateral de sus, plagă tăiată în 1/3 medie suprafața posterioară a

antebrațului drept, excoreații în regiunea frontală, sprînceana stîngă, echimoze în regiunea

1/3 superioară a sternului, ambele regiuni scapulare, regiunea iliacă pe dreapta, excoreație

pe antebrațul stîng 1/3 medie, suprafața posterioară, excoreație la nivelul maleolei laterale

stîngi cu trecere pe suprafața dorsală a plantei stîngi, ce au dus la dereglarea sănătății de

scurtă durată mai puțin de 6 zile și nu mai mult de 21 zile.

1

au solicitat:

- procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care inculpații, să fie recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.287 alin.(2) lit.b)

Cod penal la cîte 3 ani închisoare, fiecare, invocînd că instanța neîntemeiat a încetat

procesul penal în privința acestora, considerînd că odată cu emiterea ordonanței de pornire

a urmăririi penale, urmează a fi calculat termenul calității de bănuit a lui I.Munteanu și

V.Munteanu, adică din 08.07.2011, și nu din data emiterii ordonanței de recunoaștere în

calitate de bănuiți, deoarece odată cu pornirea urmăririi penale organul de urmărire penală

a început procesul de administrare a probelor, iar în urma acumulării acestora, la

16.08.2011 și 06.10.2011, V.Munteanu și, respectiv, I.Munteanu au fost recunoscuți în

calitate de bănuiți, dată din care, potrivit dispoziției art.63 alin.(1) pct.3) Cod de procedură

penală, urmează a fi calculat acest termen; organul de urmărire penală i-a recunoscut în

calitate de bănuiți pe V.Munteanu la 16.08.2011 și l-a pus sub învinuire la 14.11.2011, iar

pe I.Munteanu la 16.08.2011 și l-a pus sub învinuire la 16.11.2011, astfel, reieșind din

prevederile art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, nu a fost depășit termenul de bănuit

de 3 luni de zile;

- partea vătămată, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri,

prin care I.Munteanu și V.Munteanu să fie condamnați în baza învinuirii înaintate, cu

admiterea integrală a acțiunii civile, prin care să fie încasat de la inculpați în beneficiul său

prejudiciul material în mărime de 2069 lei și cel moral în mărime de 100000 lei, precum și

cheltuielile judiciare, argumentînd că instanța neîntemeiat a ajuns la concluzia că

inculpaților le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, lăsînd fără apreciere faptul că

dînsul în urma acțiunilor acestora a avut de suferit atît material, cît și moral.

fost admise apelurile procurorului și a părții vătămate Hariton Ștefan, casată sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Munteanu Ivan și Munteanu

Vasilii au fost condamnați în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la cîte 1 an închisoare,

fiecare.

Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilite inculpaților pe un termen de probă de cîte 1 an, fiecare.

Acțiunea civilă a fost admisă parțial, dispunîndu-se încasarea de la Munteanu Ivan

și Munteanu Vasilii în beneficiul părții vătămate Hariton Ștefan a prejudiciului moral în

mărime de cîte 3000 lei de la fiecare, iar în partea prejudiciului material, a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

4.1. Pentru pronunțarea hotărîrii date instanța de apel a constatat că, Munteanu Ivan

și Munteanu Vasilii, la 06 mai 2011, în jurul orei 20.00, împreună și de comun acord cu

alte trei persoane, în privința cărora dosarul penal a fost disjuns într-o procedură separată,

cu autocamionul de model ZIL, cu n/î CH AF 299, s-au deplasat la domiciliul cet.Hariton

Ștefan din s.Conștangalia, r-nul Cantemir, unde în stradă, sub pretextul reglării unor relații

cu ultimul, din intenții huliganice, încălcînd grosolan ordinea publică, care s-a manifestat

prin încălcarea normelor de drept și morale de comportare în societate, însoțită de

aplicarea violenței, printr-o obrăznicie deosebită, i-au aplicat acestuia lovituri cu pumnii și

picioarele în diferite părți ale corpului cauzîndu-i, conform raportului de expertiză

medico-legală nr.124/D din 15.07.2011, vătămări corporale ușoare sub formă de traumă

cranio-cerebrală, comoție cerebrală, plagă în regiunea parietală centru pe stîngă cu

tumifiere a țesuturilor moi în jur, echimoză în jurul ochiului stîng cu hemoragie în sclera

2

ochiului stîng unghiul lateral de sus, plagă tăiată în 1/3 medie suprafața posterioară a

antebrațului drept, excoreații în regiunea frontală, sprînceana stîngă, echimoze în regiunea

1/3 superioară a sternului, ambele regiuni scapulare, regiunea iliacă pe dreapta, excoreație

pe antebrațul stîng 1/3 medie, suprafața posterioară, excoreație la nivelul maleolei laterale

stîngi cu trecere pe suprafața dorsală a plantei stîngi, ce au dus la dereglarea sănătății de

scurtă durată mai puțin de 6 zile și nu mai mult de 21 zile.

4.2. Instanța de apel a ajuns la concluzia că apelurile procurorului și a părții

vătămate urmează a fi admise cu casarea sentinței, prin care a fost încetat procesul penal

în privința inculpaților, pe motivul că există circumstanțe ce exclud tragerea acestora la

răspundere penală, deoarece instanța neîntemeiat, cu trimitere la art.63 Cod de procedură

penală, a indicat că a avut loc o încălcare a drepturilor lui I.Munteanu și V.Munteanu

atunci cînd aceștia au avut calitatea de bănuit, calculînd termenul calității lor de bănuit de

la data de 08.07.2011, data emiterii ordonanței privind începerea urmăririi penale, pe

cînd, reieșind din prevederile art.63 alin.(1) pct.3) Cod de procedură penală, termenul

urma a fi calculat din 14.11.2011 și, respectiv, din 16.11.2011 - momentul emiterii

ordonanței de recunoaștere a acestora în calitate de bănuiți. Așa că, lui I.Munteanu și

V.Munteanu le-a fost înaintată învinuirea în termenul de trei luni, fapt ce nu vine în

contrazicere cu prevederile art.63 alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală, nefiindu-le

încălcat dreptul la un proces echitabil.

Totodată, instanța de apel, verificînd și cercetînd probele administrate în cauză sub

toate aspectele, complet și obiectiv, apreciindu-le prin prisma art.101 Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței și concludenței, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, și anume - declarațiile părții vătămate Șt.Hariton, a

martorilor Șt.Hariton, V.Hariton, S.Hariton, M.Pînzari, M.Pînzari, S.Munteanu,

S.Mocănașu, I.Munteanu și actele cauzei - plîngerea cet.Șt.Hariton adresată organelor de

resort, rapoartele de expertiză medico-legală nr.124/D din 15.07.2011 și biologică nr.624

din 26.07.2011, procesele-verbale de confruntare dintre partea vătămată și bănuitul

L.Munteanu, dintre martorii Șt.Hariton, V.Hariton și bănuitul L.Munteanu, dintre martorii

M.Pînzari, V.Hariton și bănuitul V.Munteanu, dintre martorul V.Hariton și bănuitul

I.Munteanu, dintre martorii V.Hariton și I.Munteanu și, respectiv, M.Cîrlan și F.Cîrlan,

procesul-verbal de ridicare din 14.07.2011, care analizate în ansamblu, dovedesc vinovăția

inculpaților în cele incriminate, astfel că acțiunile lor întrunesc elementele infracțiunii

prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal huliganism, adică acțiuni intenționate, care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanei care,

prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvîrșită de mai multe

persoane.

La fel, instanța de apel a dat o apreciere critică afirmațiilor inculpaților privind

nevinovăția lor, deoarece pe parcursul judecării cauzei nu au fost stabilite motive de a

supune îndoielilor declarațiile părții vătămate și ale unor martori, acestea în cumulul lor

dovedind cu certitudine că anume dînșii au comis infracțiunea imputată, iar faptul că ei

nu-și recunosc vinovăția, este o poziție de apărare aleasă în scopul eschivării de la

răspunderea penală. Versiunea lor că la momentul săvîrșirii infracțiunii I.Munteanu se afla

la stînă, iar V.Munteanu se afla pe cîmp la semănat cu tractorul, a fost combătută prin

declarațiile martorilor V.Hariton și Șt.Hariton, care au confirmat că partea vătămată a fost

bătută de mai multe persoane, inclusiv și de către ambii inculpați, iar prin declarațiile

martorului M.Pînzari, care a relatat că după conflict l-a văzut pe V.Munteanu la poarta

părții vătămate Șt.Hariton, întrebînd-o dacă nu a văzut un telefon mobil, fapt ce

demonstrează faptul că în acea seară V.Munteanu a fost la locul infracțiunii.

3

De asemenea, instanța de apel a conchis că prin declarațiile martorilor I.Munteanu

și S.Munteanu, care au declarat că V.Munteanu s-a aflat pe cîmp cu tractorul, nu se denotă

faptul că ultimul nu s-a putut afla la locul săvîrșirii faptei, deoarece după terminarea

semănatului, aproximativ la ora 20.00, acesta s-a putut deplasa liber în direcția

domiciliului părții vătămate. Instanța a apreciat critic declarațiile martorilor M.Cîrlan,

S.Cîrlan, V.Cioroi, V.Mașoglu, care au relatat că I.Munteanu s-a aflat la stînă, pe motiv că

aceștia sînt colegi de lucru cu inculpatul și au intenționat să-i creeze un alibi, însă

declarațiile acestora vin în contrazicere cu declarațiile celorlalți martori, care l-au văzut pe

inculpat aproximativ la ora 20.00 la locul săvîrșirii infracțiunii.

Instanța de apel, ținînd seama de criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute

de art.61 Cod penal, de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de persoana celor vinovați, care nu au antecedente

penale și la locul de trai se caracterizează pozitiv, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării acestora, a considerat că acest scop se va atinge și fără izolarea

inculpaților de societate, iar dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei

conform art.90 Cod penal, li se va da posibilitate reală să-și dovedească corectarea prin

comportament exemplar și muncă cinstită, vor îndreptăți încrederea ce li s-a acordat.

Referitor la apelul declarat de partea vătămată Șt.Hariton, ce ține de latura civilă,

instanța de apel a conchis că acesta urmează a fi admis parțial, în partea încasării

prejudiciului moral, deoarece în această parte acordarea unei compensații va fi justificată,

reieșind din profunzimea suferințelor psihice și fizice suportate de către acesta, însă nu în

mărimea solicitată de cîte 100000 lei de la fiecare inculpat, aceasta fiind una exagerată,

considerînd că suma de cîte 3000 lei, de la fiecare inculpat în folosul acestuia, va constitui

o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul cauzat.

Cît privește prejudiciul material solicitat în sumă de 2069 lei, instanța, reieșind din

faptul că partea vătămată a anexat doar facturile fiscale, cecurile, dar nu a prezentat

epicriza, tratamentul prescris de medic, conform diagnosticului în urma săvîrșirii

infracțiunii asupra sa, fiind necesară administrarea de probe suplimentare și amînarea

judecării cauzei, a conchis că în această parte acțiunea civilă se admite în principiu, iar

asupra cuantumului prejudiciului material urmează să se expună instanța în ordinea

procedurii civile.

numele inculpaților care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.8) și 15)

Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că

instanța de apel neîntemeiat a lăsat fără apreciere declarațiile martorilor I.Munteanu și

S.Munteanu, și a apreciat critic declarațiile martorilor M.Cîrlan, S.Cîrlan, V.Cioroi,

V.Mașoglu, bazîndu-și soluția doar pe declarațiile părții vătămate și a martorilor

V.Hariton și Șt.Hariton, care dimpotrivă urmau a fi apreciate critic, deoarece sînt soția și

feciorul părții vătămate; în cauză lipsesc probe certe ce ar fi demonstrat vinovăția

inculpaților în săvîrșirea infracțiunii imputate, considerînd totodată că prima instanță

corect a încetat procesul penal pe motivul încălcării prevederilor art.63 Cod de procedură

penală, astfel că inculpații au fost puși sub învinuire cu încălcarea prevederilor art.6 pct.1)

CEDO.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Recurentul, potrivit textului recursului, ca temeiuri de casare a deicziei instanței de

apel a invocat prevederile art.427 alin.(1) pct.8), 15) Cod de procedură penală, care

4

stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu au fost întrunite elementele

infracțiunii, instanța de judecată internațională, prin hotărîrea pe un alt caz, a constatat o

încălcare la nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în

această cauză.

Colegiul penal constată că motivele invocate în recurs nu sînt aplicabile din punct

de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării hotărîrii judecătorești.

Totodată, după cum rezultă din conținutul recursului, de fapt, recurentul nu este de

acord cu aprecierea probelor prezentate de învinuire, considerînd că instanța de apel

incorect a apreciat declarațiile părții vătămate Șt.Hariton și a martorilor V.Hariton și

Șt.Hariton și actele cauzei care, în opinia recurentului, nu confirmă vinovăția inculpaților.

La acest capitol, Colegiul reține că, conform art.101 alin.(1) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct de

vedere al coroborării lor. În continuare, alin.(2) al acestei norme stipulează că instanța

apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma examinării lor în

ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Colegiul penal constată că instanța de apel, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar atît

ale apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, fapt

ce face ca concluzia despre vinovăția lui I.Munteanu și V.Munteanu în comiterea

infracțiunii prevăzute de art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal să fie justă și întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios

în textul hotărîrii instanței de apel, și anume declarațiile lui I.Munteanu și V.Munteanu, a

părții vătămate Șt.Hariton, a martorilor Șt.Hariton, V.Hariton, S.Hariton, S.Munteanu,

S.Mocănașu, I.Munteanu și actele cauzei - plîngerea cet.Șt.Hariton adresată organelor de

resort, rapoartele de expertiză medico-legală nr.124/D din 15.07.2011 și biologică nr.624

din 26.07.2011, procesele-verbale de confruntare dintre partea vătămată și bănuitul

L.Munteanu, dintre martorii Șt.Hariton, V.Hariton și bănuitul L.Munteanu, dintre martorii

M.Pînzari, V.Hariton și bănuitul V.Munteanu, dintre martorul V.Hariton și bănuitul

I.Munteanu, dintre martorii V.Hariton și I.Munteanu și, respectiv, M.Cîrlan și F.Cîrlan,

procesul-verbal din 14.07.2011 privind ridicarea de la V.Hariton a unui băț de lemn, probe

detaliat descrise în decizia instanței de apel (f.d.232-327).

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția lui I.Munteanu și V.Munteanu, după cum rezultă din

decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-a motivat

concluzia prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul

judecării cauzei și apreciate în mod obiectiv.

Argumentele invocate de recurent, precum că instanța de apel eronat a apreciat

probele cauzei, că neîntemeiat nu a apreciat critic declarațiile părții vătămate Șt.Hariton și

a martorilor acuzării V.Hariton și Șt.Hariton nu pot fi reținute, deoarece declarațiile acestor

martori pe parcursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești sînt consecvente și

coroborează între ele, precum și cu restul probelor cauzei, și nu trezesc careva dubii, mai

mult că aceștia fiind audiați au dat declarații sub jurămînt, fiind preîntîmpinați, conform

art.312-313 Cod penal, pentru darea declarațiilor false, astfel lipsind temeiul de a considera

că acestea au fost date în vederea creării unei poziții defavorabile inculpaților.

Neîntemeiat este și argumentul recurentului că instanța urma a aprecia ca veridice

declarațiile martorilor I.Munteanu și S.Munteanu, M.Cîrlan, S.Cîrlan, V.Cioroi,

5

V.Mașoglu, deoarece instanța de apel s-a expus argumentat din care motiv declarațiile

martorilor I.Munteanu și S.Munteanu le-a lăsat fără apreciere, iar a martorilor M.Cîrlan,

S.Cîrlan, V.Cioroi, V.Mașoglu le-a apreciat critic, soluție expusă la pct.4 al prezentei

decizii, concluzie pe care instanța de recurs o consideră justă și întemeiată.

În speța dată s-a constatat cu certitudine că I.Munteanu și V.Munteanu, prin

acțiunile sale au comis fapta de huliganism, aplicînd violență asupra părții vătămate

Șt.Hariton, care s-a ales cu vătămări corporale ușoare, prin urmare din conținutul hotărîrii

atacate rezultă că instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii

infracțiunii incriminate inculpaților I.Munteanu și V.Munteanu în baza art.287 alin.(2)

lit.b) Cod penal, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior motivîndu-se concluzia de

vinovăție prin cumulul de probe administrate în cauză, care obiectiv au fost apreciate de

instanța de judecată, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de către recurent.

Totodată, la acest capitol, Colegiul penal menționează că motivele invocate referitor

la modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în temeiurile cele prevăzute de alin.(1)

art.427 Cod de procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei

în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, iar dezacordul unei părți în

acest sens, nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de

condamnare sau de achitare.

Prin urmare, motivele recurentului ce țin de starea de fapt, de afirmațiile precum că

incorect au fost apreciate declarațiile părții vătămate și a martorilor, Colegiul penal le

consideră inadmisibile, iar nerecunoașterea vinovăției de către inculpați nu echivalează cu

achitarea lor, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente probe

care confirmă cu certitudine vinovăția lor în comiterea infracțiunii imputate.

Concomitent, instanța de recurs conchide că decizia instanței de apel cuprinde

fondul apelurilor, temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea

ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Cît privește argumentul recurentului, prin care consideră că prima instanță corect a

încetat procesul penal în privința inculpaților pe motivul încălcării prevederilor art.63 Cod

de procedură penală, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat, deoarece instanța de apel, sub

acest aspect, corect a reținut ca greșită concluzia primei instanțe, menționînd că inculpaților

le-a fost înaintată învinuirea în termenul de 3 luni, în corespundere cu prevederile art.63

alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală, nefiindu-le încălcat dreptul la un proces echitabil,

deoarece calitatea lor de bănuiți corect urmează a fi calculată din momentul recunoașterii

acestora în această calitate și nu din data pornirii urmăririi penale.

În sensul art.63 Cod de procedură penală, bănuit este persoana față de care există

anumite suspiciuni sau probe privind săvîrșirea infracțiunii, dar nu există suficiente probe

pentru a înainta învinuirea și a o recunoaște în calitate de învinuit.

Aceeași normă procesuală prevede trei acte procedurale prin care persoana poate fi

recunoscută în calitate de bănuit: 1) procesul-verbal de reținere; 2) ordonanța sau

încheierea de aplicare a unei măsuri preventive neprivative de libertate; 3) ordonanța de

recunoaștere a persoanei în calitate de bănuit.

În sensul normelor constituționale, recunoașterea calității de bănuit se aplică în

interesul persoanei, pentru apărarea sa, persoana dobîndind astfel drepturi suplimentare,

reglementate de art.64 Cod de procedură penală (să știe de ce este bănuit, să fie audiat în

prezența apărătorului, să ceară recuzarea persoanei care efectuează urmărirea penală ș.a.).

Prin urmare, din acest moment și urmează a fi calculat termenul de recunoaștere a

acestora în calitate de bănuiți.

Mai mult, Colegiul penal reține că procesul penal include mai multe faze și, potrivit

art.64-66 Cod de procedură penală, bănuitul, învinuitul, inculpatul la fiecare fază a

6

urmăririi penale ori a judecării cauzei dispune de un șir de drepturi și obligații. Astfel,

conform art.64 alin.(2) pct.19) Cod de procedură penală bănuiții I.Munteanu și

V.Munteanu au avut dreptul să atace, în modul prevăzut de art.313 Cod de procedură

penală, acțiunile și hotărîrile organului de urmărire penală. Acest drept, conform art.66

alin.(2) pct.27) Cod de procedură penală, li s-a păstrat și dispuneau de el și atunci cînd au

avut calitatea de învinuiți apoi și de inculpați. Însă, nici la una din aceste faze a procesului

penal nici unul din inculpați, ori apărătorii acestora, nu au atacat cu plîngeri, în modul

stabilit de lege, actele procedurale, la care face referință recurentul.

La fel, nici temeiul de casare prevăzut în art.427 alin.(1) pct.15) Cod de procedură

penală, nu este prezent în speța dată, deoarece Colegiul atestă că, recurentul nu și-a

argumentat în acest sens recursul său, iar făcînd referire la cauza „Eckle contra

Germaniei”, nu a specificat concret ce încălcare a constatat la nivel național a drepturilor

și libertăților omului, care poate fi reparată și în această cauză, deoarece după cum rezultă

din conținutul acesteia, se vorbește despre termenul rezonabil, că orice persoană învinuită

de săvîrșirea infracțiunii are dreptul să obțină într-un termen rezonabil o decizie definitivă,

cu privire la temeinicia și legalitatea acuzației ce i se aduce și să nu rămînă multă vreme,

nejustificat, sub o asemnea acuzație.

La aplicarea pedepsei instanța de apel a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a acesteia, luînd în considerație gradul pericolului social al infracțiunii

comise, persoana inculpaților, circumstanțele atenuante și agravante ale cauzei, aplicîndu-

le acestora o pedeapsă echitabilă, în strictă conformitate cu normele legii penale.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de

apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar declarat

de avocatul S.Moraru în numele inculpaților I.Munteanu și V.Munteanu, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Moraru Svetlana în numele

inculpaților Munteanu Ivan și Munteanu Vasilii împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Cahul din 31 octombrie 2013 în cauza penală în privința lui Munteanu Ivan

și Munteanu Vasilii, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, semnată la 10 aprilie 2014, pronunțată integral la 16

aprilie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

7