1ra-652/2014 — Jaful

Dosarul nr. 1ra-652/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

02 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Ailoi Ion în numele inculpatului Suharenco Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Suharenco Sergiu Anatolie, născut la

23.01.1985, originar și domiciliat în s. Malcoci,

r-nul Ialoveni.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

Suharenco S. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. e),f)

CP la 3 (trei) ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Conform art.90 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei

închisorii cu stabilirea unui termen de probă de 2 (doi) ani.

Măsura preventivă a fost menținută obligarea de a nu părăsi localitatea pînă la

intrarea sentinței în vigoare.

aflîndu-se la stația de alimentare cu petrol „Lukoil” nr. 20, amplasată în comuna

Budești, mun. Chișinău, împreună cu Litwinzew Gh., în privința căruia prin ordonanța

din 18 martie 2011 a fost încetat procesul penal din motivul împăcării părților (f.d. 10-

11, vol. II), în baza relațiilor ostile spontan apărute, i-au aplicat lovituri cu pumnii

peste diferite regiuni ale corpului lui Lavrov R., provocîndu-i vătămări corporale fără

cauzarea prejudiciului sănătății.

În continuare, Suharenco S., prelungindu-și acțiunile sale ilegale, avînd scopul

sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în timp ce aplica lovituri asupra

victimei, i-a smuls din carabina șiretului pentru telefon care se afla la gîtul lui Lavrov

1

R., telefonul mobil de model „Sony Ericsson K550i” la prețul de 2700 lei, în care se

afla cartela SIM cu numărul 069902183 la prețul de 50 lei, cauzîndu-i părții vătămate

un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 2750 lei.

Suharenco S., solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care Suharenco S. să fie achitat, deoarece partea acuzării nu a reușit să

prezinte probe care ar confirma cu certitudine vinovăția lui Suharenco S. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.e), f) CP, iar probele care au constituit

obiectul cercetării judecătorești infirmă vinovăția lui Suharenco S. în săvîrșirea

infracțiunii incriminate, el doar implicîndu-se în bătaie pentru a-i despărți pe partea

vătămată și Litwinzew Gh., toate bunurile fiind sustrase de ultimul.

Astfel, apelantul a menționat că, o sentință de condamnare nu poate fi bazată

exclusiv pe declarațiile părții vătămate, care a fost audiată doar la urmărirea penală și

care nu a fost prezentă nemijlocit în ședința de judecată pentru a-și susține depozițiile,

și pentru a da posibilitate părții apărării să adreseze întrebări. Prin urmare, la judecarea

cauzei în privința lui Suharenco S. a fost încălcat principiul contradictorialității, iar

toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea

persoanei acuzate.

apelul declarat de avocatul Ailoi I. în numele inculpatului Suharenco S., cu menținerea

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 02 iulie 2013.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității

și coroborării și just a stabilit vinovăția inculpatului Suharenco S. în săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) CP.

Referitor la motivele invocate de avocat, instanța de apel a concluzionat că,

citirea declarațiilor părți vătămate în ședința instanței de fond, nu încalcă dreptul la un

proces contradictoriu, deoarece la urmărirea penală între Lavrov R. și Suharenco S. a

fost efectuată confruntarea, care s-a petrecut în prezența apărătorului, ce-i acorda

asistență juridică la acel moment inculpatului – Digori F., împuternicit prin mandatul

din 07 iulie 2009, eliberat în conformitate cu contractul nr. 2494 (f.d. 66, vol. I), iar

potrivit procesului-verbal din 22 iulie 2009, atât inculpatului, cât și apărătorului

acestuia, li s-au acordat posibilitatea de a pune întrebări, la care partea vătămată a

răspuns, indicînd la Suharenco S., ca fiind persoana ce în mod deschis i-a sustras

telefonul mobil de la gît (f.d. 220, vol. I).

Mai mult ca atît, cele declarate de partea vătămată, au fost confirmate prin

depozițiile martorilor: Papușa C., Șaidan N., Iușevici A., Talmaci V., audiați atît în

faza urmăririi penale, cît și în ședințele de judecată, precum și de declarațiile făcute de

Litwinzew Gh. în calitate de bănuit și învinuit în susținerea vinovăției lui Suharenco S.

în cele incriminate lui.

Instanța de apel a reținut că, inculpatul pe întreg procesul penal a avut o poziție

unică de nerecunoaștere a vinei, însă aceasta nu poate fi admisă, deoarece contravine

probelor administrate de acuzare.

2

De asemenea, instanța de apel a considerat că, instanța de fond i-a stabilit

inculpatului Suharenco S. o pedeapsă echitabilă și legală pentru infracțiunea săvîrșită,

ținîndu-se cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 CP, de gravitatea infracțiunii săvîrșite,

de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care anterior n-a fost judecat, se

caracterizează pozitiv, circumstanțe agravante, fiind săvîrșirea acțiunii în stare de

ebrietate, de motivele faptei și rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de

comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii.

în numele inculpatului Suharenco S., care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei

cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Suharenco S. să fie achitat în baza art.187

alin.(2) lit. e), f) CP, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin. (1) pct. 6) -

„instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția” și pct. 8) CPP -

„nu au fost întrunite elementele infracțiunii” , fiind descrise aceleași motive ca și în

cererea de apel.

Subsidiar, recurentul a mai menționat că, instanța de apel nu a verificat probele

administrate în cadrul urmăririi penale, cît și cele verificate în ședințele de judecată a

primei instanțe, inclusiv și versiunea inculpatului Suharenco S., precum că el nu a

săvîrșit această infracțiune, și nu le-a apreciat în așa măsură încît să se pronunțe din

care motiv le acceptă pe unele probe și le exclude pe altele.

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate

în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

7.1. Recurentul invocă pct. 6) alin. (1) art. 427 CPP - „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția”.

Colegiul penal constată că, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate de către avocatul Ailoi I. în cererea de apel, cu descrierea lor în

partea descriptivă a deciziei adoptate și motivate corespunzător, fiind verificate

probele administrate de organul de urmărire penală și cercetate de instanța de fond, în

corespundere cu prevederile art.414 – 419 CPP.

7.2. De asemenea, se invocă temeiul prescris de pct. 8) alin. (1) art. 427 CPP „nu

au fost întrunite elementele infracțiunii”.

Colegiul penal menționează că, temeiul invocat de recurent, precum că - „nu sînt

întrunite elementele infracțiunii”, include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

3

intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În speța dată, inculpatul a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și

condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. e), f) CP – jaful, adică sustragerea deschisă a

bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau

sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Potrivit doctrinei penale, în cazul infracțiunii de jaf, modul deschis al sustragerii

nu doar sporește obiectiv pericolul social al acestei infracțiuni, dar mărturisește și

despre periculozitatea socială mai mare a făptuitorului. Or, în acest caz făptuitorul

ignoră prezența altor persoane și, implicit, sfidează riscul de a fi descoperit și reținut.

Persoana care săvîrșește jaful se bizuie nu pe lipsa martorilor oculari sau pe faptul că

aceștia nu înțeleg caracterul celor săvîrșite, ci pe alte împrejurări: fizicul slab al

victimei (în majoritatea cazurilor, victime ale jafului sunt persoanele de sex feminin,

iar făptuitori – persoanele de sex masculin); caracterul inopinat și impertinent al

acțiunilor sale; dezorientarea, surprinderea și șovăiala martorilor oculari; teama

martorilor oculari de o eventuală aplicare a violenței; părăsirea rapidă de către

făptuitor a locului infracțiunii etc.

În cazul infracțiunii prevăzute de art.187 CP, făptuitorul este convins că acțiunea

de sustragere, pe care o realizează, este vădită pentru alte persoane, deși acțiunea în

cauză nu a fost văzută de acestea.

Colegiul menționează că, singura circumstanță agravantă specifică jafului este

”cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei ori cu

amenințarea aplicării unei asemenea violențe”, (lit. e) alin. (2) art. 187 CP). Aplicarea

unei asemenea violențe îndeplinește, în cadrul faptei prejudiciabile, rolul de acțiune

adiacentă. Nu contează cînd a fost realizată acțiunea adiacentă – pînă la deposedarea

victimei de bunuri, concomitent cu aceasta sau nemijlocit după deposedare. Important

este ca această acțiune adiacentă să fie realizată pînă la consumarea sustragerii.

Consumarea infracțiunii de jaf se realizează în momentul în care făptuitorul

obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile sustrase la propria sa

dorință.

În speța dată, inculpatul a săvîrșit infracțiunea, adică sustragerea telefonului

mobil, prin smulgerea din carabina șiretului pentru telefon, care se afla la gîtul părții

vătămate Lavrov R., în momentul aplicării loviturilor asupra victimei, provocîndu-i

vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, și a părăsit rapid locul

infracțiunii. La acel moment, nu a fost văzută de martorii oculari sustragerea

telefonului, deoarece au fost luați prin surprindere de acțiunile lui Litwinzew Gh. și a

inculpatului (aplicarea violenței asupra părții vătămate), ci abia după plecarea lor

grabnică. Deci, inculpatul a obținut posibilitatea reală de a se folosi sau de a dispune la

propria sa dorință de telefonul mobil sustras.

Colegiul reiterează că, acest fapt a fost confirmat prin depozițiile martorilor:

Papușa C., Șaidan N., Iușevici A., Talmaci V., Litwinzew Gh..

Din cuprinsul părții constatatoare a deciziei rezultă că, instanța de apel a stabilit

fapta săvîrșită de inculpat, care constituie infracțiune, cu toate elementele sale

4

constitutive și astfel că temeiul de recurs prevăzut de pct.8) alin.(1) art.427 CPP, nu se

circumscrie speței discutate.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 CPP, cuprinde fapta constatată de

prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de

fapt și de drept, care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date, din care considerente Colegiul apreciază că aceasta este motivată.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel just a apreciat probele în sensul

art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,

ajungînd la concluzia corectă privind condamnarea inculpatului Suharenco S., întrucît

în acțiunile ultimului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2)

lit. e), f) CP.

În consecință, instanța de recurs reține că, temeiurile invocate de recurent

prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) CPP, nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, fiind adoptată în corespundere

cu prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, de aceia recursul ordinar

declarat de avocatul Ailoi I. în numele inculpatului Suharenco S., se declară

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ailoi Ion în numele

inculpatului Suharenco Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 27 noiembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe Suharenco Sergiu

Anatolie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă. Semnată la 10 aprilie 2014.

Pronunțată integral la 16 aprilie 2014.

Președinte: Constantin Gurschi

Judecători: Iurie Diaconu

Elena Covalenco

5