1ra-652/2014 — Jaful
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Jaful
- Temei legal
- art.187 alin.2 lit.e,f CP
1ra-652/2014 — Jaful (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1ra-652/2014
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
02 aprilie 2014 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Iurie Diaconu, Elena Covalenco,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Ailoi Ion în numele inculpatului Suharenco Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe
Suharenco Sergiu Anatolie, născut la
23.01.1985, originar și domiciliat în s. Malcoci,
r-nul Ialoveni.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 28.06.2012 – 02.07.2013;
Instanța de apel: 01.08.2013 – 27.11.2013;
Instanța de recurs: 26.02.2014 – 02.04.2014.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 02 iulie 2013,
Suharenco S. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. e),f)
CP la 3 (trei) ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
semiînchis.
Conform art.90 CP s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei
închisorii cu stabilirea unui termen de probă de 2 (doi) ani.
Măsura preventivă a fost menținută obligarea de a nu părăsi localitatea pînă la
intrarea sentinței în vigoare.
Potrivit sentinței s-a stabilit că, la 04.07.2009 în jurul orei 04:30, Suharenco S.,
aflîndu-se la stația de alimentare cu petrol „Lukoil” nr. 20, amplasată în comuna
Budești, mun. Chișinău, împreună cu Litwinzew Gh., în privința căruia prin ordonanța
din 18 martie 2011 a fost încetat procesul penal din motivul împăcării părților (f.d. 10-
11, vol. II), în baza relațiilor ostile spontan apărute, i-au aplicat lovituri cu pumnii
peste diferite regiuni ale corpului lui Lavrov R., provocîndu-i vătămări corporale fără
cauzarea prejudiciului sănătății.
În continuare, Suharenco S., prelungindu-și acțiunile sale ilegale, avînd scopul
sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în timp ce aplica lovituri asupra
victimei, i-a smuls din carabina șiretului pentru telefon care se afla la gîtul lui Lavrov
1
R., telefonul mobil de model „Sony Ericsson K550i” la prețul de 2700 lei, în care se
afla cartela SIM cu numărul 069902183 la prețul de 50 lei, cauzîndu-i părții vătămate
un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă totală de 2750 lei.
Sentința a fost atacată cu apel de către avocatul Ailoi I. în numele inculpatului
Suharenco S., solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri, prin care Suharenco S. să fie achitat, deoarece partea acuzării nu a reușit să
prezinte probe care ar confirma cu certitudine vinovăția lui Suharenco S. în săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2) lit.e), f) CP, iar probele care au constituit
obiectul cercetării judecătorești infirmă vinovăția lui Suharenco S. în săvîrșirea
infracțiunii incriminate, el doar implicîndu-se în bătaie pentru a-i despărți pe partea
vătămată și Litwinzew Gh., toate bunurile fiind sustrase de ultimul.
Astfel, apelantul a menționat că, o sentință de condamnare nu poate fi bazată
exclusiv pe declarațiile părții vătămate, care a fost audiată doar la urmărirea penală și
care nu a fost prezentă nemijlocit în ședința de judecată pentru a-și susține depozițiile,
și pentru a da posibilitate părții apărării să adreseze întrebări. Prin urmare, la judecarea
cauzei în privința lui Suharenco S. a fost încălcat principiul contradictorialității, iar
toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea
persoanei acuzate.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 noiembrie 2013, a fost respins
apelul declarat de avocatul Ailoi I. în numele inculpatului Suharenco S., cu menținerea
sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 02 iulie 2013.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că, instanța de fond
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizînd obiectiv cumulul de probe
prin рrisma art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității
și coroborării și just a stabilit vinovăția inculpatului Suharenco S. în săvîrșirea
infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. e), f) CP.
Referitor la motivele invocate de avocat, instanța de apel a concluzionat că,
citirea declarațiilor părți vătămate în ședința instanței de fond, nu încalcă dreptul la un
proces contradictoriu, deoarece la urmărirea penală între Lavrov R. și Suharenco S. a
fost efectuată confruntarea, care s-a petrecut în prezența apărătorului, ce-i acorda
asistență juridică la acel moment inculpatului – Digori F., împuternicit prin mandatul
din 07 iulie 2009, eliberat în conformitate cu contractul nr. 2494 (f.d. 66, vol. I), iar
potrivit procesului-verbal din 22 iulie 2009, atât inculpatului, cât și apărătorului
acestuia, li s-au acordat posibilitatea de a pune întrebări, la care partea vătămată a
răspuns, indicînd la Suharenco S., ca fiind persoana ce în mod deschis i-a sustras
telefonul mobil de la gît (f.d. 220, vol. I).
Mai mult ca atît, cele declarate de partea vătămată, au fost confirmate prin
depozițiile martorilor: Papușa C., Șaidan N., Iușevici A., Talmaci V., audiați atît în
faza urmăririi penale, cît și în ședințele de judecată, precum și de declarațiile făcute de
Litwinzew Gh. în calitate de bănuit și învinuit în susținerea vinovăției lui Suharenco S.
în cele incriminate lui.
Instanța de apel a reținut că, inculpatul pe întreg procesul penal a avut o poziție
unică de nerecunoaștere a vinei, însă aceasta nu poate fi admisă, deoarece contravine
probelor administrate de acuzare.
2
De asemenea, instanța de apel a considerat că, instanța de fond i-a stabilit
inculpatului Suharenco S. o pedeapsă echitabilă și legală pentru infracțiunea săvîrșită,
ținîndu-se cont de prevederile art. 7, 61, 75, 90 CP, de gravitatea infracțiunii săvîrșite,
de motivul acesteia, de persoana inculpatului, care anterior n-a fost judecat, se
caracterizează pozitiv, circumstanțe agravante, fiind săvîrșirea acțiunii în stare de
ebrietate, de motivele faptei și rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de
comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii.
Decizia instanței de apel este atacată cu recurs ordinar de către avocatul Ailoi I.
în numele inculpatului Suharenco S., care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei
cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Suharenco S. să fie achitat în baza art.187
alin.(2) lit. e), f) CP, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin. (1) pct. 6) -
„instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția” și pct. 8) CPP -
„nu au fost întrunite elementele infracțiunii” , fiind descrise aceleași motive ca și în
cererea de apel.
Subsidiar, recurentul a mai menționat că, instanța de apel nu a verificat probele
administrate în cadrul urmăririi penale, cît și cele verificate în ședințele de judecată a
primei instanțe, inclusiv și versiunea inculpatului Suharenco S., precum că el nu a
săvîrșit această infracțiune, și nu le-a apreciat în așa măsură încît să se pronunțe din
care motiv le acceptă pe unele probe și le exclude pe altele.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii
instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate
în recurs și în raport cu materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului
pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile
stipulate în textul normei vizate.
Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinînd
admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel,
fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
7.1. Recurentul invocă pct. 6) alin. (1) art. 427 CPP - „instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția”.
Colegiul penal constată că, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate de către avocatul Ailoi I. în cererea de apel, cu descrierea lor în
partea descriptivă a deciziei adoptate și motivate corespunzător, fiind verificate
probele administrate de organul de urmărire penală și cercetate de instanța de fond, în
corespundere cu prevederile art.414 – 419 CPP.
7.2. De asemenea, se invocă temeiul prescris de pct. 8) alin. (1) art. 427 CPP „nu
au fost întrunite elementele infracțiunii”.
Colegiul penal menționează că, temeiul invocat de recurent, precum că - „nu sînt
întrunite elementele infracțiunii”, include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care
corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin
3
intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite
faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.
În speța dată, inculpatul a fost pus sub învinuire, recunoscut vinovat și
condamnat în baza art.187 alin.(2) lit. e), f) CP – jaful, adică sustragerea deschisă a
bunurilor altei persoane, cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau
sănătatea persoanei, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Potrivit doctrinei penale, în cazul infracțiunii de jaf, modul deschis al sustragerii
nu doar sporește obiectiv pericolul social al acestei infracțiuni, dar mărturisește și
despre periculozitatea socială mai mare a făptuitorului. Or, în acest caz făptuitorul
ignoră prezența altor persoane și, implicit, sfidează riscul de a fi descoperit și reținut.
Persoana care săvîrșește jaful se bizuie nu pe lipsa martorilor oculari sau pe faptul că
aceștia nu înțeleg caracterul celor săvîrșite, ci pe alte împrejurări: fizicul slab al
victimei (în majoritatea cazurilor, victime ale jafului sunt persoanele de sex feminin,
iar făptuitori – persoanele de sex masculin); caracterul inopinat și impertinent al
acțiunilor sale; dezorientarea, surprinderea și șovăiala martorilor oculari; teama
martorilor oculari de o eventuală aplicare a violenței; părăsirea rapidă de către
făptuitor a locului infracțiunii etc.
În cazul infracțiunii prevăzute de art.187 CP, făptuitorul este convins că acțiunea
de sustragere, pe care o realizează, este vădită pentru alte persoane, deși acțiunea în
cauză nu a fost văzută de acestea.
Colegiul menționează că, singura circumstanță agravantă specifică jafului este
”cu aplicarea violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei ori cu
amenințarea aplicării unei asemenea violențe”, (lit. e) alin. (2) art. 187 CP). Aplicarea
unei asemenea violențe îndeplinește, în cadrul faptei prejudiciabile, rolul de acțiune
adiacentă. Nu contează cînd a fost realizată acțiunea adiacentă – pînă la deposedarea
victimei de bunuri, concomitent cu aceasta sau nemijlocit după deposedare. Important
este ca această acțiune adiacentă să fie realizată pînă la consumarea sustragerii.
Consumarea infracțiunii de jaf se realizează în momentul în care făptuitorul
obține posibilitatea reală de a se folosi sau a dispune de bunurile sustrase la propria sa
dorință.
În speța dată, inculpatul a săvîrșit infracțiunea, adică sustragerea telefonului
mobil, prin smulgerea din carabina șiretului pentru telefon, care se afla la gîtul părții
vătămate Lavrov R., în momentul aplicării loviturilor asupra victimei, provocîndu-i
vătămări corporale fără cauzarea prejudiciului sănătății, și a părăsit rapid locul
infracțiunii. La acel moment, nu a fost văzută de martorii oculari sustragerea
telefonului, deoarece au fost luați prin surprindere de acțiunile lui Litwinzew Gh. și a
inculpatului (aplicarea violenței asupra părții vătămate), ci abia după plecarea lor
grabnică. Deci, inculpatul a obținut posibilitatea reală de a se folosi sau de a dispune la
propria sa dorință de telefonul mobil sustras.
Colegiul reiterează că, acest fapt a fost confirmat prin depozițiile martorilor:
Papușa C., Șaidan N., Iușevici A., Talmaci V., Litwinzew Gh..
Din cuprinsul părții constatatoare a deciziei rezultă că, instanța de apel a stabilit
fapta săvîrșită de inculpat, care constituie infracțiune, cu toate elementele sale
4
constitutive și astfel că temeiul de recurs prevăzut de pct.8) alin.(1) art.427 CPP, nu se
circumscrie speței discutate.
Decizia instanței de apel, conform art. 417 CPP, cuprinde fapta constatată de
prima instanță și conținutul dispozitivului sentinței, fondul apelului și temeiurile de
fapt și de drept, care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării
soluției date, din care considerente Colegiul apreciază că aceasta este motivată.
Colegiul penal conchide că, instanța de apel just a apreciat probele în sensul
art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și
coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept,
ajungînd la concluzia corectă privind condamnarea inculpatului Suharenco S., întrucît
în acțiunile ultimului sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art.187 alin.(2)
lit. e), f) CP.
În consecință, instanța de recurs reține că, temeiurile invocate de recurent
prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) CPP, nu și-au găsit confirmare la examinarea
recursului, iar hotărîrea atacată este legală și întemeiată, fiind adoptată în corespundere
cu prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 CPP, de aceia recursul ordinar
declarat de avocatul Ailoi I. în numele inculpatului Suharenco S., se declară
inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Ailoi Ion în numele
inculpatului Suharenco Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 27 noiembrie 2013, în cauza penală privindu-l pe Suharenco Sergiu
Anatolie, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă. Semnată la 10 aprilie 2014.
Pronunțată integral la 16 aprilie 2014.
Președinte: Constantin Gurschi
Judecători: Iurie Diaconu
Elena Covalenco
5