- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 martie 2023
- Stat pârât
- SVK
- Articole
- Articolul 6
- Concluzia
- Încălcare — Articolul 6
Klein împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
PRIMEA SECȚIUNE CAUZĂ DE KLEIN v. SLOVAKIA (Doc. nr. 45844/21) ÎNTRECEA JUSTURII STRASBOURG 30 martie 2023 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Klein v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Gilberto Felici , Președintele Alena Poláčková, Raffaele Sabato , judecători și Viktoriya Maradudina Secretarul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 9 martie 2023, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere împotriva Slovaciei depusă Curții în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (“Convenția”), la 10 septembrie 2021. Reclamantul, un cetățean slovac, a fost reprezentat de domnul O. Urban, un avocat care practică în Bratislava.
Guvernul slovac („Guvernul”) a fost anunțat de cerere. FACTE Detaliile reclamantului și informațiile relevante pentru cerere sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul s-a plâns de lungimea excesivă a procedurilor penale care a început la 3 noiembrie 2011, atunci când au fost acuzate împotriva lui. Acțiunea este încă în așteptare în fața instanței de primă instanță. La examinarea plângerii constituționale a reclamantului din 14 mai 2021, Curtea Constituțională a împărțit diferitele etape ale procedurii penale și a examinat etapa preliminară și etapa judiciară separat. Acesta a susținut că etapa preliminară s-a încheiat la 19 mai 2014 (în momentul în care reclamantul a fost inculpat) și că, prin urmare, reclamantul nu și-a depus plângerea în timp ce procedura era încă în așteptare înaintea organelor de investigare.
Partea plângerii reclamantului cu privire la lungimea etapei judiciare a fost respinsă din motive formale. Curtea Constituțională a concluzionat că reclamantul nu a descris perioade specifice de inactivitate și ineficacitate a instanței și nu a furnizat niciun exemplu al presupusului comportament ilegal, necoordonat și ineficient al instanței. Acesta a adăugat, de asemenea, că durata actuală a procedurii în fața instanței de primă instanță nu a fost excesivă din cauza complexității factuale a cauzei și a comportamentului reclamantului (multiple amânări a ședințelor atribuite reclamantului și avocaților săi) (II. ÚS 346/2021).
Reclamantul s-a plâns că durata procedurii penale în cauză era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil”; el se bazează pe art. 6 § 1 din Convenție, care, în măsura în care este relevantă, citește după cum urmează: „În determinarea oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” Guvernul se bazează în mare măsură pe concluziile Curții Constituționale, susținând că plângerea a fost evident nefondată și a reiterat că reclamantul nu și-a depus plângerea constituțională în conformitate cu cerințele formale aplicabile și, prin urmare, nu a scăpat de căile de recurs interne disponibile.
Guvernul a susținut, de asemenea, că acest caz a fost foarte complicat din punct de vedere factual din cauza unei anchete complexe și a unor dovezi scrise extensive, iar reclamantul a contribuit semnificativ la întârzierile prin solicitarea mai multor amânări a inspecției finale a dosarului de anchetă în etapa anterioară la judecată și a ședințelor în cursul stadiului judiciar. În ceea ce privește motivul guvernului de neepuizare, Curtea remarcă că, deși plângerea constituțională a reclamantului a fost respinsă în principal din motive formale, Curtea Constituțională și-a exprimat opiniile și cu privire la fondul plângerii reclamantului. Deși reclamantul s-a plângut de durata procedurii penale într-un mod general, nu a fost în lipsa că procedura a durat mai mult de zece ani la momentul revizuirii constituționale.
Prin urmare, nu se pare că Curtea Constituțională a fost împiedicată să examineze durata generală a procedurii impugnate (a se vedea contrario Obluk c. Slovacia, nr. 69484/01, § 61, 20 iunie 2006) și reclamantul pot fi considerați ca fiind epuizate căile de recurs interne în acest sens (a se vedea contrario Šidlová c. Slovacia, nr. 50224/99, § 53, 26 septembrie 2006). 10. Curtea reiterează că, în sensul articolului 6 § 1 plângeri privind durata procedurii penale, perioada care urmează să fie luată în considerare începe în ziua în care o persoană este acuzată și acoperă întregul proces în cauză, inclusiv procedurile de recurs (a se vedea V. c. Regatul Unit [GC], nr. 24888/94, § 109, 16 decembrie 1999, și Liblik și alții c. Estonia) , nr. 173/15 și altele 5 § 94, 28 mai 2019). 11. Procedura penală în cauză a început la 3 noiembrie 2011, atunci când reclamantul a fost acuzat și sunt încă în așteptare înaintea instanței de primă instanță.
Perioada de examinare este astfel mai mult de unsprezece ani și două luni pentru un nivel de jurisdicție. 12. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamantul în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999 II, și Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000 VII). 13. În principalul caz de Pavlík c. Slovacia (n. 74827/01, 30 aprilie 2007), Curtea a constatat deja o încălcare a articolului 6 din Convenție, având în vedere o lungime excesivă a procedurii.
14. După examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea constată că, deși cauza reclamantului a fost de o anumită complexitate și că reclamantul a contribuit la întârzierile, aceste elemente nu sunt capabile să justifice lungimea globală a procedurii la nivel național. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil” 15. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 6 § 1 din Convenție.
APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIUNII 16. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 17. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Pavlík , citat mai sus), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.
Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, declară cererea admisibilă; susține că această cerere dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție privind lungimea excesivă a procedurii penale; faptul că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat; (b) că, de la expirarea celor trei luni menționate mai sus, până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele menționate mai sus, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 30 martie 2023, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții.
Viktoriya Maradudina Gilberto Felici Președintele adjunct al Registrului interimar APPENDIX Cererea de a aduce plângeri în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor penale) Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Denumirea și locația reprezentantului Începutul procedurii Încheierea procedurii Niveluri de jurisdicție Curtea internă Numărul de dosar Premiul intern (în euro) Sumele acordate pentru prejudiciu material și moral pentru reclamant (în euro) [1] Sumele acordate pentru costuri și cheltuielile pe cerere (în euro) [2] 45844/21 10/09/2021 Gabriel KLEIN 1970 Ondrej Urban Bratislava 03/11/2011 în așteptare Mai mult de 11 ani și 2 luni 1 nivel de competență Curtea Constituțională II.
SUA 346/2021 7.300 250 [1] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului. [2] Plus orice impozit care poate fi taxabil reclamantului.
FIRST SECTION
CASE OF KLEIN v. SLOVAKIA (Application no. 45844/21) JUDGMENT STRASBOURG 30 March 2023 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Klein v. Slovakia, The European Court of Human Rights (First Section), sitting as a Committee composed of: Gilberto Felici , President , Alena Poláčková, Raffaele Sabato , judges , and Viktoriya Maradudina, Acting Deputy Section Registrar, Having deliberated in private on 9 March 2023, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application against Slovakia lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 10 September 2021.
The applicant, a Slovak national, was represented by Mr O. Urban, a lawyer practising in Bratislava.
The Slovak Government (“the Government”) were given notice of the application. THE FACTS
The applicant’s details and information relevant to the application are set out in the appended table.
The applicant complained of the excessive length of criminal proceedings which started on 3 November 2011, when charges were brought against him. The proceedings are still pending before the first ‑ instance court.
When reviewing the applicant’s constitutional complaint of 14 May 2021, the Constitutional Court divided the different stages of the criminal proceedings and examined the pre-trial stage and the judicial stage separately. It held that the pre-trial stage had ended on 19 May 2014 (when the applicant was indicted) and the applicant had thus failed to lodge his complaint while the proceedings had still been pending before the investigative organs. The part of the applicant’s complaint regarding the length of the judicial stage was dismissed on formal grounds. The Constitutional Court concluded that the applicant had failed to describe specific periods of the court’s inactivity and ineffectiveness and provided no examples of the court’s alleged unlawful, uncoordinated, and inefficient conduct. It also added that the current length of the proceedings before the first-instance court was not excessive on account of the factual complexity of the case and the applicant’s conduct (multiple adjournments of the hearings attributed to the applicant and his lawyers) (II. ÚS 346/2021). THE LAW
ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE
6 § 1 OF THE CONVENTION
7. The applicant complained that the length of the criminal proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement. He relied on Article 6 § 1 of the Convention, which, insofar as relevant, reads as follows: “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...”
The Government relied extensively on the Constitutional Court’s conclusions, arguing that the complaint was manifestly ill-founded. They reiterated that the applicant had failed to lodge his constitutional complaint in accordance with the applicable formal requirements, and thus he had failed to exhaust the available domestic remedies. The Government also submitted that the case was factually very complicated on account of a complex investigation and extensive written evidence, and the applicant had significantly contributed to the delays by requesting several adjournments of the final inspection of the investigation file at the pre-trial stage and of the hearings during the judicial stage.
As for the Government’s plea of non-exhaustion, the Court observes that, although the applicant’s constitutional complaint was dismissed mainly on formal grounds, the Constitutional Court expressed its views also on the merits of the applicant’s complaint. Even though the applicant complained of the length of the criminal proceedings in a general manner, it was not in dispute that the proceedings had lasted for more than ten years at the time of the constitutional review. It does not appear, therefore, that the Constitutional Court was prevented from examining the overall length of the impugned proceedings (see, a contrario , Obluk v. Slovakia, no. 69484/01, § 61, 20 June 2006), and the applicant can be considered as having exhausted domestic remedies in this respect (see, a contrario , Šidlová v. Slovakia, no. 50224/99, § 53, 26 September 2006).
The Court reiterates that for the purposes of Article 6 § 1 complaints concerning the length of criminal proceedings, the period to be taken into consideration begins on the day on which a person is charged and covers the whole of the proceedings in question, including appeal proceedings (see V. v. the United Kingdom [GC], no. 24888/94, § 109, 16 December 1999, and Liblik and Others v. Estonia , nos. 173/15 and 5 others, § 94, 28 May 2019).
The criminal proceedings in question started on 3 November 2011, when the applicant was charged, and are still pending before the first-instance court. The period to be examined is thus more than eleven years and two months for one level of jurisdiction.
The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicant and the relevant authorities and what was at stake for the applicant in the dispute (see, among many other authorities, Pélissier and Sassi v. France [GC], no. 25444/94, § 67, ECHR 1999 ‑ II, and Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000 ‑ VII).
In the leading case of Pavlík v. Slovakia (no. 74827/01, 30 April 2007) the Court has already found a violation of Article 6 of the Convention given an excessive length of the proceedings.
Having examined all the material submitted to it, the Court notes that although the applicant’s case was of a certain complexity and the applicant had contributed to the delays, those elements are not capable of justifying the overall length of the proceedings at the national level. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.
These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 of the Convention.
APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION
16. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”
Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Pavlík , cited above), the Court finds it reasonable to award the sums indicated in the appended table. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, Declares the application admissible; Holds that this application discloses a breach of Article 6 § 1 of the Convention concerning the excessive length of the criminal proceedings; Holds (a) that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amounts indicated in the appended table; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 30 March 2023, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Viktoriya Maradudina Gilberto Felici Acting Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention (excessive length of criminal proceedings) Application no. Date of introduction Applicant’s name Year of birth Representative’s name and location Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Domestic court File number Domestic award (in euros) Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage per applicant (in euros) [1] Amount awarded for costs and expenses per application (in euros) [2] 45844/21 10/09/2021 Gabriel KLEIN 1970 Ondrej Urban Bratislava 03/11/2011 pending More than 11 years and 2 months 1 level of jurisdiction Constitutional Court II. US 346/2021 0 7,300 250 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicant. [2] Plus any tax that may be chargeable to the applicant.