1ra-581-2014 — violența în familie

Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 08 august 2013, Andronic Gheorghe a fost condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit sentinței s-a constatat că Andronic Gheorghe, fiind în căsătorie cu Andronic Olga din anul 1998, avînd la întreținere și educație 5 copii minori – Andronic Victoria, Andronic Ilie, Andronic Veaceslav, Andronic Gheorghe și Andronic Victor, cu care locuiește în casa cet.Tataru Vera din s.Logănești, r-nul Hîncești, permanent își abuzează fizic și verbal copii pentru neascultare și faptele antisociale săvîrșite de ei, punîndu-i permanent într-un pericol iminent de orice abuz cum ar fi, aplicarea de lovituri cu diferite obiecte în diferite părți ale corpului, soldate cu vătămarea corporală ușoară, exprimarea de cuvinte înjurioase în adresa lor, provocîndu-le suferințe fizice și psihice. Comportamentul violent al lui Andronic Gheorghe față de copiii minori a fost sesizat de Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Hîncești și au fost eliberate ordonanțe de protecție a minorilor. În urma restricțiilor stabilite, ultimul nu a trecut pe calea corijării și, la 03 decembrie 2012, fiind în stare de ebrietate, acționînd cu intenție, i-a maltratat fizic pe soție și copiii săi minori, cauzîndu-le vătămări corporale cu provocarea suferințelor fizice și psihice, ultimii permanent aflîndu-se în stare de tensiune și suferință fizică. 2.1. Tot el, la 23 martie 2013, aflîndu-se la domiciliul soacrei sale, Tataru Vera, situată în s.Logănești, r-nul Hîncești, unde locuiește împreună cu familia, fiind în stare de ebrietate, acționînd cu intenție, i-a aplicat ultimei lovituri cu pumnii peste corp, lovind-o și cu capul de podea cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală, vătămări corporale neînsemnate, precum și suferință psihică.

Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă 1 mai blîndă, neprivativă de libertate, motivînd că cea aplicată este prea aspră, instanța nu a luat în considerație că a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, are la întreținere 5 copii minori.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013, apelul inculpatului Gh.Andronic a fost respins, ca nefondat. Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, la pronunțarea sentinței, prima instanță, analizînd în ansamblu probele administrate în cauză, prin prisma art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, corect a ajuns la concluzia de condamnare a lui Gh.Andronic în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal. Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a considerat că aceasta este una echitabilă și se încadrează în limitele legii, la care s-a acordat deplină eficiență prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, luîndu-se în considerație circumstanțele cauzei, persoana acestuia, care anterior a fost condamnat, inclusiv și pentru comiterea actelor de violență, copiii fiind plasați într-un centru specializat pentru a fi izolați de inculpat, caracteristica negativă la locul de trai, gravitatea infracțiunii săvîrșite, fiind corect trasă concluzia că doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate va fi atins scopul de corijare și reeducare a inculpatului.

Hotărîrile judecătorești nominalizate sînt atacate cu recurs ordinar de către inculpatul Gh.Andronic care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri în partea stabilirii pedepsei, prin care să-i fie fixată o pedeapsă mai blîndă, luîndu-se în considerație că s-a căit sincer de cele comise, are la întreținere 5 copii minori, dînsul fiind unicul întreținător al familiei, precum și faptul că nu a avut intenția de a-i aplica părții vătămate V.Tataru, vătămări corporale neînsemnate, precum și suferință psihică.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art.421 Cod de procedură penală, coraportat la art.401 Cod de procedură penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să declare recurs ordinar. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel, potrivit prevederilor art.422 Cod de procedură penală este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău a fost pronunțat la 25.09.2013 în prezența inculpatului și a avocatului acestuia S.Barbă, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate - 16.10.2013 (f.d.198-200). Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, la data pronunțării deciziei motivate - 16.10.2013, avocatul S.Barbă nu a fost prezent, însă inculpatul a fost escortat din Penitenciarul 13, mun.Chișinău, fiind prezent în ședința de judecată și primind contra semnătură decizia redactată la 16.10.2013, fapt consemnat de el personal în recipisă (f.d.206). Totodată, instanța a expediat pentru informare în adresa părților vătămate și avocatului S.Barbă copia deciziei motivate la 17.10.2013 (f.d.207), iar la 23.10.2013 - 2 în Penitenciarul nr.13, dosarul penal fiind restituit în prima instanță în aceeași zi (f.d.209). În conformitate cu prevederile art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Reieșind din sensul articolului dat, pentru inculpat, termenul de declarare a recursului (de 30 de zile) începe să curgă de la 17.10.2013 și expiră la 17.11.2013. Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la data de 10.12.2013, adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art.422 Cod de procedură penală (f.d.218-219). Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ, adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv, deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se constată că recursul este declarat peste termen. În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpat, ca fiind declarat peste termen.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Andronic Gheorghe împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 08 august 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013, în propria lui cauză penală, fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, semnată la 10 aprilie 2014, pronunțată integral la 16 aprilie 2014. Președinte Constantin Gurschi Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu 3