1ra-581-2014 — violența în familie
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- violenţa în familie
- Temei legal
- art.201-1 alin.2 lit.a CP
1ra-581-2014 — violența în familie (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-9581/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
19 martie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Constantin Gurschi,
Judecătorii - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva
sentinței Judecătoriei Hîncești din 08 august 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău din 25 septembrie 2013 de către inculpatul
Andronic Gheorghe Ilie, născut la 11 iulie 1977,
originar din or.Cotovsc, str.Baștina, 1 „A” și domiciliat în
s.Logănești, r-nul Hîncești.
Termenul examinării cauzei:
17.04.2013 - 08.08.2013 - prima instanță,
21.08.2013 - 25.09.2013 - instanța de apel,
11.02.2014 - 19.03.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 08 august 2013, Andronic Gheorghe a fost
condamnat în baza art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal la 2 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Potrivit sentinței s-a constatat că Andronic Gheorghe, fiind în căsătorie cu
Andronic Olga din anul 1998, avînd la întreținere și educație 5 copii minori – Andronic
Victoria, Andronic Ilie, Andronic Veaceslav, Andronic Gheorghe și Andronic Victor, cu
care locuiește în casa cet.Tataru Vera din s.Logănești, r-nul Hîncești, permanent își
abuzează fizic și verbal copii pentru neascultare și faptele antisociale săvîrșite de ei,
punîndu-i permanent într-un pericol iminent de orice abuz cum ar fi, aplicarea de lovituri
cu diferite obiecte în diferite părți ale corpului, soldate cu vătămarea corporală ușoară,
exprimarea de cuvinte înjurioase în adresa lor, provocîndu-le suferințe fizice și psihice.
Comportamentul violent al lui Andronic Gheorghe față de copiii minori a fost sesizat de
Direcția Asistență Socială și Protecția Familiei Hîncești și au fost eliberate ordonanțe de
protecție a minorilor. În urma restricțiilor stabilite, ultimul nu a trecut pe calea corijării și,
la 03 decembrie 2012, fiind în stare de ebrietate, acționînd cu intenție, i-a maltratat fizic pe
soție și copiii săi minori, cauzîndu-le vătămări corporale cu provocarea suferințelor fizice
și psihice, ultimii permanent aflîndu-se în stare de tensiune și suferință fizică.
2.1. Tot el, la 23 martie 2013, aflîndu-se la domiciliul soacrei sale, Tataru Vera,
situată în s.Logănești, r-nul Hîncești, unde locuiește împreună cu familia, fiind în stare de
ebrietate, acționînd cu intenție, i-a aplicat ultimei lovituri cu pumnii peste corp, lovind-o și
cu capul de podea cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală, vătămări
corporale neînsemnate, precum și suferință psihică.
Sentința a fost atacată cu apel de către inculpat, care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă
1
mai blîndă, neprivativă de libertate, motivînd că cea aplicată este prea aspră, instanța nu a
luat în considerație că a recunoscut vina, s-a căit sincer de cele comise, are la întreținere 5
copii minori.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013,
apelul inculpatului Gh.Andronic a fost respins, ca nefondat.
Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, la pronunțarea sentinței, prima
instanță, analizînd în ansamblu probele administrate în cauză, prin prisma art.101 Cod de
procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, veridicității și
coroborării lor, corect a ajuns la concluzia de condamnare a lui Gh.Andronic în baza
art.2011 alin.(2) lit.a) Cod penal.
Referitor la pedeapsa stabilită inculpatului, instanța de apel a considerat că aceasta
este una echitabilă și se încadrează în limitele legii, la care s-a acordat deplină eficiență
prevederilor art.7, 61, 75 Cod penal, luîndu-se în considerație circumstanțele cauzei,
persoana acestuia, care anterior a fost condamnat, inclusiv și pentru comiterea actelor de
violență, copiii fiind plasați într-un centru specializat pentru a fi izolați de inculpat,
caracteristica negativă la locul de trai, gravitatea infracțiunii săvîrșite, fiind corect trasă
concluzia că doar prin aplicarea unei pedepse privative de libertate va fi atins scopul de
corijare și reeducare a inculpatului.
Hotărîrile judecătorești nominalizate sînt atacate cu recurs ordinar de către
inculpatul Gh.Andronic care, fără a invoca vreun temei prevăzut de art.427 Cod de
procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri în partea stabilirii pedepsei, prin care să-i fie fixată o pedeapsă mai blîndă,
luîndu-se în considerație că s-a căit sincer de cele comise, are la întreținere 5 copii
minori, dînsul fiind unicul întreținător al familiei, precum și faptul că nu a avut intenția
de a-i aplica părții vătămate V.Tataru, vătămări corporale neînsemnate, precum și
suferință psihică.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea
acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art.421 Cod de procedură penală, coraportat la art.401 Cod de procedură
penală, persoanele menționate în dispoziția acestei norme procesuale sînt în drept să
declare recurs ordinar.
Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel,
potrivit prevederilor art.422 Cod de procedură penală este de 30 de zile de la data
pronunțării deciziei.
Potrivit materialelor cauzei, dispozitivul deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Chișinău a fost pronunțat la 25.09.2013 în prezența inculpatului și a avocatului
acestuia S.Barbă, fapt confirmat prin procesul-verbal al ședinței de judecată, aceștia
fiind înștiințați despre data pronunțării deciziei motivate - 16.10.2013 (f.d.198-200).
Tot din procesul-verbal al ședinței instanței de apel rezultă că, la data pronunțării
deciziei motivate - 16.10.2013, avocatul S.Barbă nu a fost prezent, însă inculpatul a fost
escortat din Penitenciarul 13, mun.Chișinău, fiind prezent în ședința de judecată și
primind contra semnătură decizia redactată la 16.10.2013, fapt consemnat de el personal
în recipisă (f.d.206).
Totodată, instanța a expediat pentru informare în adresa părților vătămate și
avocatului S.Barbă copia deciziei motivate la 17.10.2013 (f.d.207), iar la 23.10.2013 -
2
în Penitenciarul nr.13, dosarul penal fiind restituit în prima instanță în aceeași zi
(f.d.209).
În conformitate cu prevederile art.231 alin.(3) Cod de procedură penală, la
calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe
să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește.
Reieșind din sensul articolului dat, pentru inculpat, termenul de declarare a
recursului (de 30 de zile) începe să curgă de la 17.10.2013 și expiră la 17.11.2013.
Inculpatul a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel la data de 10.12.2013,
adică după expirarea termenului legal de 30 zile prevăzut de art.422 Cod de procedură
penală (f.d.218-219).
Potrivit art.230 alin.(2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru
exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia
impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen.
În acest context, instanța de recurs atestă că termenul de recurs este un termen
procesual legal, durata lui fiind stabilită prin lege. El este absolut și are caracter imperativ,
adică depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși
recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca tardiv,
deoarece legea procesual penală ce reglementează procedura examinării recursului
ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.2) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de
apel, decide în unanimitate asupra inadmisibilității recursului înaintat în cazul în care se
constată că recursul este declarat peste termen.
În circumstanțele stabilite, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
recursului ordinar declarat de inculpat, ca fiind declarat peste termen.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.2) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Andronic Gheorghe
împotriva sentinței Judecătoriei Hîncești din 08 august 2013 și deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 25 septembrie 2013, în propria lui cauză penală, fiind declarat
peste termen.
Decizia este irevocabilă, semnată la 10 aprilie 2014, pronunțată integral la 16
aprilie 2014.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Elena Covalenco
Iurie Diaconu
3