1ra-662/2014 — art. 151 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-662/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

02 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, de către inculpatul

Popa Vitalie Victor, născut la 16 martie 1995, originar

și domiciliat în s. Dobrușa, r-l Șoldăneși.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Popa V.V. a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare,

cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Acțiunea civilă privind recuperarea prejudiciului a fost lăsată pentru soluționare în

ordinea procedurii civile.

gospodăria lui Stoian Oleg situată în s. Dobrușa, r-l Șoldănești, cu care se afla în relații

ostile, urmărind scopul cauzării leziunilor corporale, intenționat i-a aplicat o lovitură cu

cuțitul de bucătărie în regiunea abdomenului, cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 308 D din 02.08.2013 vătămări corporale grave, periculoase pentru

viață.

Acțiunile lui Popa V.V. au fost calificate în baza art. 151 alin. (1) CP, vătămare

intenționată gravă a integrității corporale sau sănătății care este periculoasă pentru viață.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd

că, instanța de fond nu a luat în considerație faptul provocării a acestuia de către partea

vătămată și a ignorat aplicarea prevederilor art. 78, 79, 90 CP.

declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Popa V.V. a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) CP, cu aplicarea art. 3641

alin. (8) CPP, la 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. Dispozițiile sentinței cu privire la acțiunea civilă au fost menținute fără

modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că verificînd legalitatea

soluției adoptate, în raport cu procedura judecării cauzei în condițiile art. 3641 CPP, s-a

reținut nerespectarea de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 384 alin. (3) CPP. Din

conținutul sentinței rezultă doar concluzia instanței, referitor la vinovăția inculpatului în

1

comiterea infracțiunii de vătămare gravă a integrității corporale și pedeapsa lui stabilită.

Astfel, în conținutul sentinței, nu-și găsesc reflectare declarațiile succinte făcute de

inculpat și partea vătămată în cadrul ședinței de judecată, precum nici expunerea bazei

probante în temeiul căreia instanța a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului,

deși aceasta potrivit p/v al ședinței de judecată, a fost obiect de cercetare judecătorească.

Mai mult ca atît, prezumînd din conținutul sentinței adoptate, admiterea cererii

inculpatului privind judecarea cauzei în corespundere cu art. 3641 CPP, în conținutul p/v

al ședinței de judecată nu-și găsește reflectare încheierea judiciară adoptată în acest sens,

or sintagma "se admite demersul procurorului", nu denotă acceptarea procedurii

nominalizate. De rînd cu aceasta instanța nu a acordat eficiență dispoziției art. 3641 alin.

(8) CPP. La fel, instanța nu s-a expus nici într-un mod referitor la acțiunea civilă, inițiată

în procesul penal de către partea vătămată Stoian Oleg, limitîndu-se doar cu indicarea, că

ea urmează a fi soluționată în ordinea procedurii civile, fără constatarea temeiurilor ce

face imposibilă soluționarea ei în ordinea procedurii penale. Insă nefiind contestată în

această parte, ea nu a fost soluționată, instanța de apel limitîndu-se doar la expunerea

erorii depistate.

Instanța de apel a desființat sentința, a dispus cercetarea suplimentară a probelor

administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat, cu expunerea lor

nemijlocită în conținutul deciziei adoptate pe caz.

În contextul celor expuse, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului în

vătămarea intenționat gravă a integrității corporale lui Stoian Oleg, și-a găsit deplină

confirmare prin declarațiile depuse de el în instanța de fond pe care le-a susținut și în

instanța de apel.

Pe lîngă declarațiile nominalizate, vinovăția inculpatului și-a găsit confirmare și prin

probele administrate la faza urmăririi penale, acceptate de el prin cererea depusă,

cercetarea cărora se prezumă a fi făcută la ședința instanței de fond și anume: p/v de

cercetare la fața locului din 12.07.2013 cu planșa fotografică anexată la el (f.d. 8-11), de

unde a fost ridicat un cuțit de bucătărie, examinat prin p/v din 14.07.2013, anexat la f.d.

13-14; raportul de expertiză medico-legală a documentelor medicale pe numele lui Stoian

O. nr.308 D din 02.08.2013 (f.d.67).

Astfel, probele verbale și cele material scrise administrate la faza urmăririi penale și

acceptate de către inculpat, denotă vinovăția în comiterea infracțiunii, prevăzută de art.

151 alin. (1) Cod penal.

Constatînd ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii,

prevăzută de art. 151 alin. (1) CP, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale,

instanța de apel prin aplicarea dispozițiilor art. 61 și 75 CP, a ținut cont de rolul pedepsei

penale, de pericolul social - sporit și cel prejudiciabil a celor săvîrșite, prezența în cauză a

prejudiciului material nerecuperat, precum și atitudinea părții vătămate față de pedeapsa

penală ce-i urmează a fi aplicată inculpatului. De rînd cu aceasta, s-a reținut în calitate de

circumstanțe atenuante: recunoașterea vinei, căința sinceră, acceptarea probelor de la faza

urmăririi penale ce a redus la minim cheltuielile suportate de stat întru înfăptuirea

justiției, comiterea pentru prima dată a infracțiunii, ce face parte din categoria celor grave.

Ca circumstanță agravantă a cauzei fiind stabilită comiterea infracțiunii în stare de

ebrietate alcoolică.

2

Concomitent cu aceasta, prin aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) CPP, instanța de

apel reieșind din modificările operate în legea penală la data de 21.06.2013 și ținînd cont

de cumulul circumstanțelor atenuante a cauzei, ce prevalează asupra celor agravante,

precum și de poziția părții vătămate privind pedeapsa penală, consideră posibil de a-i

reduce inculpatului cu 1/3 limita minimă de pedeapsă, stabilită de legea penală,

numindu-i cea cu închisoare pe termen de 3 ani 6 luni, cu executarea ei în penitenciar de

tip semiînchis.

Totodată, gravitatea faptei penale și pericolul ei pentru societate, precum și

comportamentul manifestat de inculpat după cele comise, indiferența de care a dat

dovadă față de urmările survenite, precum și neîntreprinderea a careva măsuri întru

acordarea neîntîrziată părții vătămate a asistenței medicale, înlătură posibilitatea aplicării

față de el a dispozițiilor art. 90 CP.

prin care solicită casarea acesteia, invocînd faptul neaplicării eronate de către instanță a

prevederilor art. 90 CP, luînd în considerație recunoașterea vinei.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală

instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen.

Conform art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 Cod de procedură

penală, inculpatul este în drept să declare recurs ordinar, atît în latura penală, cît și în cea

civilă. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel,

potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data

pronunțării deciziei.

Potrivit recipisei anexate la materialele cauzei, inculpatului i-a fost înmînată copia

deciziei motivate a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, la data

de 18 decembrie 2013, fapt confirmat prin semnătura acestuia pe recipisă (f.d. 166).

Recursul ordinar a fost depus de către inculpat la 31 ianuarie 2014, fapt confirmat

prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei oficiului poștal aplicată pe plic

(f.d.174).

Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore

sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau

ziua în care acesta se împlinește.

Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului, Colegiul constată că, termenul

de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a epuizat la data de 20 ianuarie 2014,

inclusiv.

În astfel de circumstanțe, raportînd speța dată, la prevederile art. 432 alin. (2) pct.2)

Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că termenul de 30 zile pentru

depunerea recursului ordinar de către inculpat a expirat, prin urmare recursul ordinar

declarat este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen.

3

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, de către inculpatul Popa Vitalie Victor, în

propria cauză penală, ca fiind declarat peste termen.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 aprilie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

4