1ra-662/2014 — Art. 151 alin. 1 CP

Prin sentința Judecătoriei Șoldănești din 13 septembrie 2013, în procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Popa V.V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă privind recuperarea prejudiciului a fost lăsată pentru soluționare în ordinea procedurii civile.

Potrivit sentinței, Popa V.V. la 12 iulie 2013, în jurul orei 11.30, aflîndu-se în gospodăria lui Stoian Oleg situată în s. Dobrușa, r-l Șoldănești, cu care se afla în relații ostile, urmărind scopul cauzării leziunilor corporale, intenționat i-a aplicat o lovitură cu cuțitul de bucătărie în regiunea abdomenului, cauzîndu-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 308 D din 02.08.2013 vătămări corporale grave, periculoase pentru viață. Acțiunile lui Popa V.V. au fost calificate în baza art. 151 alin. (1) CP, vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau sănătății care este periculoasă pentru viață.

Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată o pedeapsă mai blîndă, invocînd că, instanța de fond nu a luat în considerație faptul provocării a acestuia de către partea vătămată și a ignorat aplicarea prevederilor art. 78, 79, 90 CP.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, apelul declarat a fost admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, prin care Popa V.V. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) CP, cu aplicarea art. 3641 alin. (8) CPP, la 3 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Dispozițiile sentinței cu privire la acțiunea civilă au fost menținute fără modificări. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat că verificînd legalitatea soluției adoptate, în raport cu procedura judecării cauzei în condițiile art. 3641 CPP, s-a reținut nerespectarea de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 384 alin. (3) CPP. Din conținutul sentinței rezultă doar concluzia instanței, referitor la vinovăția inculpatului în 1 comiterea infracțiunii de vătămare gravă a integrității corporale și pedeapsa lui stabilită. Astfel, în conținutul sentinței, nu-și găsesc reflectare declarațiile succinte făcute de inculpat și partea vătămată în cadrul ședinței de judecată, precum nici expunerea bazei probante în temeiul căreia instanța a ajuns la concluzia privind vinovăția inculpatului, deși aceasta potrivit p/v al ședinței de judecată, a fost obiect de cercetare judecătorească. Mai mult ca atît, prezumînd din conținutul sentinței adoptate, admiterea cererii inculpatului privind judecarea cauzei în corespundere cu art. 3641 CPP, în conținutul p/v al ședinței de judecată nu-și găsește reflectare încheierea judiciară adoptată în acest sens, or sintagma "se admite demersul procurorului", nu denotă acceptarea procedurii nominalizate. De rînd cu aceasta instanța nu a acordat eficiență dispoziției art. 3641 alin. (8) CPP. La fel, instanța nu s-a expus nici într-un mod referitor la acțiunea civilă, inițiată în procesul penal de către partea vătămată Stoian Oleg, limitîndu-se doar cu indicarea, că ea urmează a fi soluționată în ordinea procedurii civile, fără constatarea temeiurilor ce face imposibilă soluționarea ei în ordinea procedurii penale. Insă nefiind contestată în această parte, ea nu a fost soluționată, instanța de apel limitîndu-se doar la expunerea erorii depistate. Instanța de apel a desființat sentința, a dispus cercetarea suplimentară a probelor administrate la faza urmăririi penale, acceptate de către inculpat, cu expunerea lor nemijlocită în conținutul deciziei adoptate pe caz. În contextul celor expuse, instanța de apel a constatat că vinovăția inculpatului în vătămarea intenționat gravă a integrității corporale lui Stoian Oleg, și-a găsit deplină confirmare prin declarațiile depuse de el în instanța de fond pe care le-a susținut și în instanța de apel. Pe lîngă declarațiile nominalizate, vinovăția inculpatului și-a găsit confirmare și prin probele administrate la faza urmăririi penale, acceptate de el prin cererea depusă, cercetarea cărora se prezumă a fi făcută la ședința instanței de fond și anume: p/v de cercetare la fața locului din 12.07.2013 cu planșa fotografică anexată la el (f.d. 8-11), de unde a fost ridicat un cuțit de bucătărie, examinat prin p/v din 14.07.2013, anexat la f.d. 13-14; raportul de expertiză medico-legală a documentelor medicale pe numele lui Stoian O. nr.308 D din 02.08.2013 (f.d.67). Astfel, probele verbale și cele material scrise administrate la faza urmăririi penale și acceptate de către inculpat, denotă vinovăția în comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 151 alin. (1) Cod penal. Constatînd ca fiind dovedită vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii, prevăzută de art. 151 alin. (1) CP, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei penale, instanța de apel prin aplicarea dispozițiilor art. 61 și 75 CP, a ținut cont de rolul pedepsei penale, de pericolul social - sporit și cel prejudiciabil a celor săvîrșite, prezența în cauză a prejudiciului material nerecuperat, precum și atitudinea părții vătămate față de pedeapsa penală ce-i urmează a fi aplicată inculpatului. De rînd cu aceasta, s-a reținut în calitate de circumstanțe atenuante: recunoașterea vinei, căința sinceră, acceptarea probelor de la faza urmăririi penale ce a redus la minim cheltuielile suportate de stat întru înfăptuirea justiției, comiterea pentru prima dată a infracțiunii, ce face parte din categoria celor grave. Ca circumstanță agravantă a cauzei fiind stabilită comiterea infracțiunii în stare de ebrietate alcoolică. 2 Concomitent cu aceasta, prin aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) CPP, instanța de apel reieșind din modificările operate în legea penală la data de 21.06.2013 și ținînd cont de cumulul circumstanțelor atenuante a cauzei, ce prevalează asupra celor agravante, precum și de poziția părții vătămate privind pedeapsa penală, consideră posibil de a-i reduce inculpatului cu 1/3 limita minimă de pedeapsă, stabilită de legea penală, numindu-i cea cu închisoare pe termen de 3 ani 6 luni, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, gravitatea faptei penale și pericolul ei pentru societate, precum și comportamentul manifestat de inculpat după cele comise, indiferența de care a dat dovadă față de urmările survenite, precum și neîntreprinderea a careva măsuri întru acordarea neîntîrziată părții vătămate a asistenței medicale, înlătură posibilitatea aplicării față de el a dispozițiilor art. 90 CP.

La 31 ianuarie 2014, inculpatul atacată cu recurs ordinar decizia instanței de apel, prin care solicită casarea acesteia, invocînd faptul neaplicării eronate de către instanță a prevederilor art. 90 CP, luînd în considerație recunoașterea vinei.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. În conformitate cu dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este declarat peste termen. Conform art. 421 Cod de procedură penală, coraportat la art. 401 Cod de procedură penală, inculpatul este în drept să declare recurs ordinar, atît în latura penală, cît și în cea civilă. Termenul de declarare a recursului ordinar împotriva hotărîrilor instanței de apel, potrivit prevederilor art. 422 Cod de procedură penală, este de 30 zile de la data pronunțării deciziei. Potrivit recipisei anexate la materialele cauzei, inculpatului i-a fost înmînată copia deciziei motivate a Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, la data de 18 decembrie 2013, fapt confirmat prin semnătura acestuia pe recipisă (f.d. 166). Recursul ordinar a fost depus de către inculpat la 31 ianuarie 2014, fapt confirmat prin mențiunea despre dată de pe amprenta ștampilei oficiului poștal aplicată pe plic (f.d.174). Potrivit art. 230 alin. (3) Cod de procedură penală, la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Revenind la cauza penală ce face obiectul recursului, Colegiul constată că, termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar a epuizat la data de 20 ianuarie 2014, inclusiv. În astfel de circumstanțe, raportînd speța dată, la prevederile art. 432 alin. (2) pct.2) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide că termenul de 30 zile pentru depunerea recursului ordinar de către inculpat a expirat, prin urmare recursul ordinar declarat este inadmisibil, ca fiind declarat peste termen. 3

În conformitate cu art. 431, 432 alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 decembrie 2013, de către inculpatul Popa Vitalie Victor, în propria cauză penală, ca fiind declarat peste termen. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 16 aprilie 2014. Președinte: Petru Ursache Judecători: Nicolae Gordilă Vladimir Timofti 4