1ra-360/14 — Art. 287 alin. 3 CP

Instanța de fond din 02.05. - pînă la 24.06.2013;

Curtea de Apel Chișinău din 24.07. - pînă la 17.10.2013;

Curtea Supremă de Justiție din 10.12.2013 pînă la 25.03.2014. Procedura de citare a fost legal executată. Avocatul a solicitat admiterea recursului în sensul declarat. Procurorul a solicitat respingerea recursului, cu menținerea hotărîrii atacate. În baza actelor din dosar, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 24 iunie 2013, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, în temeiul art. 364/1 CPP, Garbuz Ghenadie a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 3 ani închisoare, iar conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani. 2. Pentru a se pronunța, instanța de fond a constatat în fapt că, inculpatul Garbuz Ghenadie la 09.02.2013, în jurul orie 22.00, aflîndu-se în sat. Buțeni, r-nul Hîncești, în stradă, acționînd din intenții huliganice, fără careva motive, încălcînd grosolan ordinea publică și manifestînd o obrăznicie deosebită, avînd asupra sa o armă cu țeava lisă de model „IJ 49”, seria P 5669, a efectuat o împușcătură în automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î C QF 568, care se deplasa regulamentar pe traseul central al localității, fiind condus de Uzun Lilian și în care, în calitate de pasageri se aflau - Uzun Mihail, Gîrleanu Lidia și Costei Denis, astfel cauzîndu-le părților vătămate o daună materială și morală estimat de fiecare, a cîte 3.000 lei. 3. Inculpatul Garbuz Ghenadie a atacat cu apel sentința primei instanțe, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie recunoscut vinovat și sancționat pentru comiterea contravenției administrative, din motiv că fapta sa nu întrunește elementele infracțiunii imputate, dar a unei contravenții administrative, recunoscînd că a tras în loc interzis, astfel, în opinia sa, instanța de fond eronat a calificat acțiunile sale ca huliganism agravant. 1

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013, a fost respins, ca depus peste termen, apelul declarat de inculpatul Garbuz Ghenadie, cu menținerea sentinței. 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a constatat că, sentința în cauză a fost primită de inculpat la 24 iunie 2013, fapt confirmat prin recipisa anexată la dosar (f.d. 152), astfel termenul de atac a început să curgă de la această dată, ultima zi de declarare a apelului fiind 09 iulie 2013, însă, inculpatul Garbuz Ghenadie a contestat sentința cu apel abia la 10 iulie 2013, fără a invoca vreun temei de omitere a termenului de atac. Prin urmare, instanța de apel a conchis, că inculpatul la declararea apelului nu a ținut seama de prevederile art. 402 CPP și nu a invocat careva motive întemeiate, care ar fi determinat omiterea termenului de depunere a apelului.

Inculpatul Garbuz Ghenadie a atacat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri echitabile, din motiv că instanța de apel incorect și neîntemeiat a ajuns la concluzia de a respinge apelul înaintat împotriva sentinței instanței de fond, ca depus peste termen, eroare, care urmează a fi corectată de instanța de recurs. În motivarea cerințelor sale, a invocat că instanța de apel eronat a calculat termenul de depunere a apelului din 24 iunie 2013 cu expirarea acestuia la 09 iulie 2013, neluînd în considerație prevederile art. 231 alin. (3) CPP, or ultima zi de depunere a apelului fiind data de 10.07.2013.

Judecînd recursul ordinar declarat, în baza materialelor cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente. 6.1. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul, în care hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Potrivit textului recursului, recurentul critică soluția instanței de apel, prin prisma judecării apelului declarat, care, în opinia sa, a fost depus în termenul prevăzut de lege, însă, de instanța de apel a fost respins, ca depus peste termen. Potrivit prevederilor art. 402 CPP, termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea nu dispune altfel. În acest context, conform art. 231 alin. (3) CPP, - la calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care acesta se împlinește. Astfel, potrivit punctului 6.5. din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel” cu modificările ulterioare, rezultă că, - La calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește (art. 231 alin. (3) CPP). 6.2. Colegiul penal lărgit constată, că aceste prevederi legale deși sunt obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în ordine de apel. 2 În acest context, se observă că, instanța de apel a adoptat o soluție absolut greșită, a se vedea după text, - „…sentința redactată a fost primită de inculpat la 24 iunie 2013, fapt confirmat prin recipisa anexată la dosar (f.d. 152), astfel termenul de atac a început să curgă de la această dată, ultima zi de declarare a apelului fiind 09 iulie 2013, însă, inculpatul Garbuz Ghenadie a contestat sentința cu apel abia la 10 iulie 2013, fără a invoca vreun temei de omitere a termenului de atac”. Or, în cazul în care inculpatul a primit copia sentinței motivate la data de 24 iunie 2013 (f.d. 154), termenul de atac a început să decurgă din următoarea zi lucrătoare 25 iunie 2013 și expiră la 10 iulie 2013, - zi în care a și fost depus apelul în termenul legal. Așa fiind, se apreciază că instanța de apel greșit a interpretat prevederile art. 231 alin. (3) CPP, și a comis o eroare de drept procedural lipsindu-l pe inculpat de dreptul de a utiliza o cale ordinară de atac, astfel ignorînd stipulările imperative a legii că, - „…la calcularea termenului de apel, nu se ia în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se împlinește.”

Eroarea judiciară menționată constituie temei pentru recurs ordinar prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, aceasta neputînd fi reparată de către instanța de recurs în prezenta procedură, astfel impunîndu-se necesitatea casării deciziei atacate și dispunerea rejudecării cauzei în ordine de apel de către aceiași instanță în alt complet de judecători. La o nouă rejudecare, instanța de apel va ține cont de cele menționate în prezenta decizie, va verifica minuțios dacă apelul declarat de inculpat a fost depus în termen, va judeca cauza în strictă conformitate cu legea, inclusiv să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de procedură penală.

În conformitate cu art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Garbuz Ghenadie, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui Garbuz Ghenadie și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată. Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată. Semnată la 10 aprilie 2014. Pronunțată în ședință publică la 15 aprilie 2014, ora 09:30. Președinte Constantin Gurschi Judecători Ion Arhiliuc Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan 3