1ra-283/14 — art. 186 alin 5 CP

1ra-283/14 — art. 186 alin 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-283/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

18 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc, Elena Covalenco, Iurie Diaconu și Ion Guzun

cu participarea procurorului Dumitru Graur, avocaților Artur Lungu, Constantin

Sidorovici, părții vătămate Tatiana Afanasieva, inculpatului Cazacenco Alexandr și a

translatorului Ăiubova-Moraru Elena, a judecat în ședință publică recursul ordinar

declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai

și de avocatul Artur Lungu în numele inculpatului Cazacenco Alexandr, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2013, în cauza penală

în privința lui

Cazacenco Alexandr Alexandr, născut la 23 octombrie 1993,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, or. Vatra, str. S. Bogza

14, moldovean, cetățean al R. Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

Procurorul, avocatul C. Sidorovici în interesele părții vătămate și partea

vătămată T. Afanasieva, au solicitat admiterea recursului procurorului în sensul

declarat cu respingerea recursului declarat de avocatul A. Lungu în numele

inculpatului A. Cazacenco ca neîntemeiat.

Avocatul A. Lungu în interesele inculpatului și inculpatul A. Cazacenco, s-au

pronunțat pentru respingerea recursului declarat de procuror, ca fiind neîntemeiat cu

admiterea recursului declarat de avocatul A. Lungu.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor, -

C O N S T A T Ă :

Cazacenco Alexandr a fost condamnat în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, cu

aplicarea art. 79 Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis.

A fost admisă parțial acțiunea civilă înaintată de partea vătămată T. Afanasieva

fiind încasat de la A. Cazacenco în beneficiul lui T. Afanasieva prejudiciul material în

sumă de 150.000 lei.

1

Alexandr, fiind minor, prin înțelegere prealabilă cu minorul Tatarenco I., în privința

căruia urmărirea penală a fost încetată în legătură cu neatingerea vîrstei de tragere la

răspundere penală și o altă persoană, în privința căruia urmărirea penală a fost disjunsă

în procedură separată, la 19.05.2010, urmărind scopul însușirii în proporții deosebit de

mari a bunurilor altei persoane, au deteriorat lacătul ușii casei nr. 31 din str. Bogza, or.

Vatra, mun. Chișinău și au pătruns în locuința T. Afanasieva, de unde au sustras pe

ascuns bunuri materiale în sumă totală de 150.000 lei, cauzînd părții vătămate un

prejudiciu material în proporții deosebit de mari.

contestat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a lui Cazacenco A. din următoarele

motive:

- în procesul de examinare a cauzei penale nu au fost prezentate probe care să

dovedească că inculpatul Cazacenco A. a pătruns în gospodăria părții vătămate

Afanasieva T. și a participat la sustragerea bunurilor în proporții deosebit de mari

enumerate în rechizitoriu;

- sentința de condamnare este ilegală, iar admiterea acțiunii civile cu încasarea

prejudiciului material în sumă de 150. 000 lei este abuzivă;

- sentința în cauză conține contraziceri, date eronate, expresii declarative care nu

au suport probator, deci nu este motivată și argumentată:

- instanța de judecată, printr-o sentință prost motivată a supus inculpatul

răspunderii penale, ne constatînd probe pertinente și admisibile și care să ducă cu

certitudine la stabilirea vinovăției;

- instanța nu a dedus care probe coroborează între ele și, arată direct sau indirect

la vinovăția inculpatului și, care stabilesc cu certitudine, că Cazacenco A. a sărit gardul

și a pătruns în ograda casei de pe str. Bogza 31 din or. Vatra, a sustras bunuri și a

însușit bani, or instanța îl acuză pe inculpat în comiterea acțiunilor pe care inculpatul

nici măcar n-a fost pus sub învinuire și care nu se conțin în rechizitoriu, iar aceasta

reprezintă o încălcare gravă a normelor procesual-penale prevăzute de art. 325 CPP,

deoarece instanța a depășit limitele judecării cauzei;

- prin sentință, instanța 1-a învinuit și 1-a condamnat pe inculpat în sustragerea

unor bunuri a căror existență, în genere, nu s-a dovedit prin nimic, cu excepția

aparatului foto și a DVD-ului, pe care Tatarenco și Cebotari le-a propus să le cumpere,

conform constatărilor instanței, nu este clar cum instanța a calculat valoarea totală a

bunurilor sustrase la 19.05.2010, dacă o parte din ele sînt evaluate în lei moldovenești,

iar altele în Euro, iar la materialele cauzei nu există și nu se face nici o referință din

19.05.2010, lucru omis și de către instanță;

- la fel, nu este clar cum organul de urmărire penală și instanța de judecată a

stabilit volumul bunurilor sustrase, dacă pătimita în diferite acte procesuale și la

diferite etape indica sume diferite și volume diferite de bunuri sustrase, care diferă de

la un document la altul, iar contradicțiile și divergențele nu au fost excluse la etapa

cercetării judecătorești, precum nu au fost excluse și alte divergențe constatate.

3.1. Avocatul Ion Matușenco în numele părții vătămate Tatiana Afanasieva, a

contestat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, cu pronunțarea

2

unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care inculpatului

Cazacenco A. să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, invocînd următoarele motive:

- sentința pronunțată în privința inculpatului Cazacenco A. este prea blîndă,

astfel instanța de judecată la individualizarea pedepsei nu a luat în considerație un șir

de factori de importanță, care cu certitudine arată că pedeapsa fixată inculpatului este

prea blîndă și nu atinge scopul legii penale, deci nu corespunde întru totul acțiunilor și

faptelor incriminate inculpatului;

- instanța de judecată incorect a aplicat prevederile normei art. 79; 75 Cod

penal și numirea pedepsei nu a corespuns criteriilor generale prevăzute de legislația

penală;

fost respins ca nefondat apelul avocatului I. Matușenco în numele părții vătămate T.

Afanasieva și admis parțial apelul avocatului A. Lungu în numele inculpatului

Cazacenco A., casată sentința instanței de fond în partea aplicării pedepsei cu

pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care în

temeiul art. 90 Cod penal, a fost dispusă suspendarea condiționată a executării

pedepsei sub formă de 5 ani închisoare stabilită inculpatului Cazacenco A. prin

sentință, în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, pe un termen de probă de 3 ani.

În rest sentința a fost menținută.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în

baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în

ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o

apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității,

concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția

inculpatului Cazacenco A. în baza art. 186 alin. (5) Cod penal.

În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatului Cazacenco A.

în baza art. 186 alin. (5) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin:

 Declarațiile inculpatului Cazacenco A.;

 Declarațiile părții vătămate T. Afanasieva;

 Declarațiile martorilor Cristea R., Madan I., Pogadaev M.;

 Cererea cet. Afanasieva T. din 19.05.2010 (f.d. 5, vol. I);

 Procesul-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto din 19.05.2010

(f.d. 6-8, vol. I);

 Procesul-verbal de examinare a obiectelor ridicate de la fața locului (f.d.

50,51, vol. I);

 Procesul-verbal de confruntare între Tatarenco I. și Cazacenco A. (f. d.

68-70, vol. I);

 Procesul-verbal de confruntare între Madan I și Cazacenco A.;

 Etichete, bonuri prezentate de către reprezentantul părții vătămate referitor

la faptul procurării obiectelor sustrase, inclusiv aparatul foto, DVD,

obiectele din aur (f. d. 225-232, vol. I);

La fel, instanța de apel a dat o apreciere critică motivelor apelului apărătorului

referitor la faptul,că cu excepția aparatului foto și a DVD-ului nu s-a dovedit și nu au

fost prezentate probe despre valoarea totală a bunurilor sustrase, că o parte din obiecte

3

sunt evaluate în lei moldovenești, iar altele în Euro, iar pătimita în diferite acte

procesuale și la diferite etape indică sume diferite și volume diferite de bunuri sustrase.

La acest capitol instanța de apel la fel ca și prima instanță a considerat constatat

faptul comiterii furtului în proporții deosebit de mari, adică în valoare de peste 100.000

lei și anume conform listei bunurilor sustrase valoarea - constituie 110.000 lei plus

mijloacele bănești 3.520 Euro conform cursului valutar din 19.05.2010 - în sumă de

55.393 lei, adică bunuri materiale în sumă totală de 165.000 lei

(110.000+55.393=165.000).

Faptul, că în învinuire și în fapta criminală, constatată de instanță în sentință este

indicată suma prejudiciului de 150.000 lei și nu de 165.000 lei nu schimbă situația la

încadrarea acțiunilor inculpatului, însă instanța conform art. 325 CPP, judecarea cauzei

se efectuează numai în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu și prin urmare,

valoarea prejudiciului cauzat rămîne constatată în sumă de 150.000 lei.

Totodată, instanța de apel a menționat că, chiar dacă inculpatul Cazacenco A.

susține, că nu a pătruns în locuință, oricum a fost demonstrată vinovăția ultimului în

participarea la furt, inclusiv prin rolul de a sta de veghe lîngă gard și a preveni

complicii în cazul apariției pericolului de a fi descoperiți, prin faptul întîlnirilor de mai

multe ori în ziua comiterii furtului cu persoana în privința căreia procesul penal a fost

disjuns, iar apoi prin participarea lui Cazacenco A. la realizarea bunurilor sustrase.

Referitor la soluția adoptată de prima instanță în sentință referitor la acțiunea

civilă privind încasarea de la inculpat a 150.000 lei, instanța de apel a lăsat-o aceiași,

fiindcă în această parte sentința nu a fost contestată de către partea vătămată.

4.2. La individualizarea pedepsei inculpatului instanța de apel făcînd referire la

prevederile art. 61 Cod penal, a constatat că, pedeapsa aplicată urmează a fi suspendată

condiționat din motiv că inculpatul Cazacenco A. a comis infracțiunea în timpul

minoratului, ceia ce conform prevederilor art. 79 Cod penal constituie circumstanță

excepțională și prima instanță corect a stabilit inculpatului pedeapsa sub limita minimă

prevăzută de legea penală incriminată, anterior nu a fost tras la răspundere, este în

vîrstă fragedă, la început de cale, la caz nu au fost stabilite circumstanțe agravante,

circumstanțe care în cumul permit aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu

menținerea sentinței instanței de fond, deoarece instanța de apel nu acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75, 78 Cod penal.

În acest sens, procurorul recurent a invocat că instanța de apel i-a aplicat

inculpatului Cazacenco A. o pedeapsă prea blîndă în coraport cu faptul că acesta vina

nu a recunoscut-o, nu s-a căit sincer de cele comise, nu a restituit nici o parte din

prejudiciu chiar dacă acesta este în proporții deosebit de mare.

Prin urmare, aplicarea de către instanța de apel a prevederilor art. 90 Cod penal

nu este fondată din motiv că instanța era obligată să indice care anume circumstanțe

ale cauzei sunt considerate atenuante și în corelație cu care date despre persoana

vinovatului ele servesc temei pentru aplicarea art. 90 Cod penal.

5.1 Avocatul Artur Lungu în numele inculpatului Cazacenco Alexandr, a

contestat cu recurs ordinar hotărîrile pronunțate, solicitînd casarea acestora cu

pronunțarea unei noi hotărîri de achitare a lui Cazacenco A..

4

În motivarea recursului apărătorul a invocat prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6)

și 8) Cod de procedură penală, menționînd că:

 De către procuror nu au fost prezentate probe pertinente și concludente

care ar demonstra vinovăția lui Cazacenco A.;

 Nu a fost constatat cuantumul prejudiciului material, adică cantitatea și

valoarea bunurilor sustrase;

 Instanța de apel nu a exclus inexactitățile criticate în apel cu privire la

vinovăția lui Cazacenco A.;

 Instanța de apel nu s-a expus asupra motivului invocat în apel cu privire

la depășirea de către prima instanță a limitelor învinuirii în sensul art. 325

CPP.

Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi respinse, din următoarele

considerente.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

6.1. Conform art. 424 Cod de procedură penală, instanța de recurs judecă

recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de recurs în raport cu

calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în limitele temeiurilor prevăzute în

art. 427 Cod de procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără însă a i se agrava situația.

Recurentul a invocat în recursul ordinar ca temei pentru recurs pct. 6) și 10) alin.

(1) al art. 427 Cod de procedură penală.

Conform pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, o hotărîre a

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul

cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea

soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, iar conform pct. 10) al

aceluiași articol, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanța de apel în cazul cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată că, textul recursului înaintat de procuror nu cuprinde o

careva motivare ori argumentare din punct de vedere al temeiurilor stipulate în pct. 6)

și 10) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii procesuale

penală, fiind legală și întemeiată.

Mai mult ca atît, potrivit textului recursului, recurentul este de acord cu

circumstanțele de fapt stabilite de către instanțele ierarhic inferioare, însă, critică

hotărîrea instanței de apel doar în partea stabilirii pedepsei inculpatului Cazacenco A..

Motivul procurorului, precum că instanța de apel a stabilit o pedeapsă prea

blîndă inculpatului, Colegiul penal lărgit îl consideră neîntemeiat, deoarece la

stabilirea pedepsei inculpatului instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 75 Cod

penal, care stipulează că persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i

se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în partea specială a prezentului Cod și

5

în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a prezentului Cod, a prevederilor

art. 79, 90 Cod penal.

Totodată, conform art. 75 alin. (1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele

cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia.

Instanța trebuie să aleagă și să aplice acel tip și acea mărime a pedepsei care vor

fi cele mai eficiente pentru atingerea scopului legii. Pedeapsa mai aspră poate fi

stabilită numai în cazul în care o pedeapsă mai blîndă nu va asigura atingerea scopului

scontat.

Aceste prevederi legale întocmai au fost respectate de instanța de apel la

stabilirea categoriei și termenului pedepsei în privința lui Cazacenco A..

6.2. Astfel, la stabilirea pedepsei lui Cazacenco A., instanța de apel rejudecînd

cauza a ținut cont pe deplin de prevederile art. 61, 75 și 76 Cod penal, ce prevăd scopul

pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a pedepsei penale, luînd în

considerație gradul pericolului social al infracțiunii comise, personalitatea celui

vinovat, de circumstanțele atenuante ale cauzei, de circumstanțele excepționale ale

cauzei, care au permis aplicarea în privința inculpatului a prevederilor art.90 Cod

penal,

Avînd în vedere atît principiul prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii

penale, cît și al art. 61 alin. (2) Cod penal – pedeapsa penală are drept scop corectarea

inculpatului, iar executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să

înjosească demnitatea persoanei condamnate, precum și posibilitatea obținerii

corectării și reeducării vinovatului, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că instanța

de apel i-a stabilit inculpatului Cazacenco A., pentru fapta comisă, o pedeapsă

echitabilă.

În baza celor constatate, Colegiul penal lărgit, conchide că instanța de apel, a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel recursul ordinar declarat de procuror

urmează a fi respins, ca inadmisibil.

Referitor la recursul ordinar declarat de avocatul A. Lungu.

6.3. Conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, hotărîrea

instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este

expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței

și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Însă, la judecarea cauzei date în instanța de recurs, aceste temeiuri nu și-au găsit

confirmare.

Astfel, se relevă că, respectînd prevederile art. 414 CPP, instanța de apel,

judecînd apelurile înaintate de părțile apărării, a verificat minuțios legalitatea și

temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar probele administrate de instanța de

6

fond, astfel ajungînd la concluzia corectă enunțată supra la pct. 4.1 al prezentei decizii.

La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) CPP, decizia instanței de

apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la admiterea parțială

a apelului declarat de avocatul A. Lungu, precum și motivele adoptării soluției.

În acest context, instanța de recurs, menționează că temeiul invocat de recurent -

„nu sînt întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, cînd instanța ce a

judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în

hotărîrea judecătorească s-a făcut referire la săvîrșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este

aplicabil în speța examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar

determina necesitatea casării hotărîrilor recurate.

Or, temeiul invocat include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul căror s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Din conținutul deciziei instanței de apel rezultă, că instanța de apel corect a

constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii de către inculpatul Cazacenco A.,

descriindu-le în partea descriptivă, ulterior, motivîndu-se concluzia de vinovăție a

acestuia.

Verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de apel (vol. II, f.d.

5-9, 44-48) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de apel la

judecarea apelurilor declarate în cauză, a respectat întocmai prevederile legale art.413-

417 CPP, astfel întemeindu-și concluziile sale pe probele legal administrate și

verificate în ședința de judecată a instanței de apel, acestea fiind date citirii în ședința

de judecată și reflectate în procesul-verbal, iar inculpatul și avocatul acestuia n-au

solicitat efectuarea unei expertize de evaluare a bunurilor sustrase sau audierea

suplimentară a martorilor, fiind audiați pe viu inculpatul și partea vătămată.

Sub acest aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel nu a comis careva erori de drept, întru casarea deciziei recurate.

Astfel, Colegiul penal lărgit, reține că instanțele de fond și de apel, verificînd

probele administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-au dat o apreciere

justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții,

veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și

de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatului

Cazacenco A. în baza art. 186 alin. (5) Cod penal.

Deci, criticile formulate de recurent enunțate la pct. 5.1. al prezentei decizii,

invocîndu-se aceleași motive ca și în apel, - acestea au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în instanța de apel și, cărora instanța de apel le-a dat o motivare

corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1, soluție,

pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune,

avînd în vedere și faptul că verificînd hotărîrile judecătorești în raport și cu prevederile

art. 424 alin. (2) CPP, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care

analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat este

7

inadmisibil.

La fel, instanța de recurs menționează, că din textul recursului înaintat se

evidențiază că recurentul în mod decisiv, își motivează recursul prin dezacordul cu

modalitatea de apreciere a probelor și a nevinovăției lui Cazacenco A. în comiterea

infracțiunii imputate, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile

prevăzute la alin. (1) art. 427 CPP.

În baza celor constatate, Colegiul penal lărgit, conchide că instanța de apel, a

adoptat o hotărîre legală și întemeiată, astfel recursul ordinar declarat de avocatul A.

Lungu în numele inculpatului Cazacenco A., urmează a fi respins, ca inadmisibil.

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai și de avocatul Artur

Lungu în numele inculpatului Cazacenco Alexandr, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 25 iunie 2013, în cauza penală în privința lui

Cazacenco Alexandr Alexandr, cu menținerea hotărîrii atacate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică la 15 aprilie 2014, ora 09:30.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Ion Arhiliuc

/semnătura/ Elena Covalenco

/semnătura/ Iurie Diaconu

/semnătura/ Ion Guzun

Copia corespunde originalului Judecător: I. Arhiliuc

8