1ra-605/2014 — art.190 alin.2 lit.c, 361 alin.1 Cod penal

1ra-605/2014 — art.190 alin.2 lit.c, 361 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-605/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

26 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de inculpata Glavan Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 08 noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui

Glavan Elena Anatolii,

născută la 27 octombrie 1960, originară și

domicilită în mun. Chișinău, str. M.Spătaru 15,

ap.124.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

de la 29 ianuarie 2013 – pînă la 08 noiembrie

2013 (instanța de apel);

2012;

de la 11 februarie 2014 – pînă la 26 martie 2014

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

ianuarie 2011, Glavan Elena a fost achitată de sub învinuirea de săvîrșirea

infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.(2) lit.c) și 361 alin.(1) Cod penal, din

motivul că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Elena, la 13 iunie 2008, fiind cofondator al SRL „Ilanix-Com" cu sediul situat

în mun.Chișinău, str.Milescu Spătaru 15, ap.124, neavînd împuterniciri, a

întocmit din numele administratorului întreprinderii Tanasoglo Ivan, un

contract de arendă cu directorul ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi",

1

Șarapanovschi Vasile, fiindu-i transmisă în locațiune pe un termen de 1 an,

o gheretă, din str. N. Testemițanu 27, mun.Chișinău. Deși, nu a semnat

personal acest contract, Glavan Elena a aplicat pe el ștampila SRL „Ilanix-

Com" pentru a obține astfel încrederea lui Șarapanovschi Vasile și a-i reda

acestui contract un caracter juridic. Tot atunci, după întocmirea contractului

nominalizat, Glavan Elena a obținut de la Șarapanovschi Vasile în posesie

temporară ștampila pentru facturi a ÎI „SVI Hipocrat- Șarapanovschi" care,

conform înțelegerii verbale, urma să aplice ștampila pe facturile pentru

serviciile comunale ce rezultau din activitatea gheretei și care vor parveni în

adresa ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi" pe perioada de timp cît acesta se va

afla după hotarele țării.

Ulterior, la 22 iunie 2008, deținînd ștampila pentru facturi a ÎI „SVI

Hipocrat-Șarapanovschi", Glavan Elena a perfectat contractul de livrare a

mărfurilor nr. 481/08/F încheiat între ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi" SRL și

„Le Bridge Corporation Limited", cu sediul în mun.Chișinău, str.Varnița 6, a

falsificat semnătura lui Șarapanovschi Vasile în contract și a aplicat ștampila

ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi", în urma căruia Glavan El. a primit mărfuri

în formă de produse alimentare de la SRL „Le Bridge Corporation Limited"

în sumă de 1971,5 lei.

Tot ea, la 23 iunie 2008, deținînd ștampila pentru facturi а ÎI „SVI

Hipocrat-Șarapanovschi", a perfectat contractul de livrare a mărfurilor

nr.11811, încheiat între ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi" și SRL „Laguna

Dulce", cu sediul în mun. Chișinău, str.Independenței 14/5, a falsificat în

contract semnătura lui Șarapanovschi Vasile și a aplicat ștampila ÎI „SVI

Hipocrat-Șarapanovschi", în urma căruia a primit mărfuri în formă de

produse alimentare de la SRL „Laguna Dulce", în sumă de 2373,58 lei.

Tot ea, la 01 iulie 2008, deținînd ștampila pentru facturi a ÎI „SVI

Hipocrat-Șarapanovschi", a perfectat contractul de livrare a mărfurilor

nr.734/08, încheiat între ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi" și filiala SA

„Basarabia Nord", a falsificat în contract semnătura lui Șarapanovschi Vasile

și a aplicat ștampila ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi", în urma căruia a

primit mărfuri în formă de produse alimentare de la filiala SA „Basarabia

Nord" în sumă de 2121,26 lei.

Tot ea, sub pretextul că dorește să activeze legal în baza licenței ÎI

„SVI Hipocrat-Șarapanovschi", profitînd de încrederea acordată, l-a rugat pe

2

Șarapanovschi Vasile să încheie un contract de livrare a mărfurilor cu SRL

„Rusanda", cu sediul în mun. Chișinău, str.Florilor 28/2, iar după ce la 13

iunie 2008, directorul ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi", Șarapanovschi

Vasile a semnat contractul nominalizat, Glavan Elena l-a prezentat

reprezentanților SRL „Rusanda" și comunicînd că este împuternicită să

primească marfă, a primit la 21 iunie 2008, conform facturilor fiscale

nr.ZT0053671 și nr.XSO135885, produse alimentare în sumă totală de

4819,85 lei. Costul obiectelor livrate de către SRL „Laguna Dulce", SRL

„Rusanda" și SRL „Le Bridge Corporation Limited" nu a fost achitat. Aceste

trei societăți comerciale s-au adresat cu cereri de chemare în judecată față de

ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi", pentru rambursarea datoriei, în rezultat

prin hotărîrile instanțelor de judecată, fiind dispusă încasarea sumelor

respective.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care Glavan Elena să fie condamnată în baza art.190 alin. (2) lit. c) Cod penal

la 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a deține funcții de răspundere

materială pe un termen de 2 ani și în baza art.361 alin. (1) Cod penal la 1 an

închisoare, iar în baza art.84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită

pedeapsa definitivă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a

deține funcții de răspundere materială pe un termen de 2 ani. În temeiul art.

90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii să fie suspendată condiționat

pe un termen de probă de 3 ani, cu admiterea integrală a acțiunii civile

înaintată de partea vătămată.

În argumentarea apelului, acuzatorul de stat a invocat că instanța de

fond incorect a apreciat probele administrate, precum și caracterul

acțiunilor săvîrșite de inculpată, deoarece partea acuzării a prezentat

suficiente probe, prin care se confirmă vinovăția inculpatei în săvîrșirea

infracțiunilor imputate, care nu au fost apreciate la justa valoare, și anume:

declarațiile părții vătămate V. Șarapanovschi, a martorilor I. Tanasoglo, V.

Voinovan, T. Stici, O. Corciumaru, actele cauzei, raportul de constatare

tehnico-științifică nr.251 din 10.10.2009, raportul de expertiză grafologică nr.

642, 643 din 20.12.2009, informația privind trecerea frontierii de stat a cet.V.

Șarapanovschi, procesele-verbale de recunoaștere a persoanei din 20.01.2010

3

și 19.05.2010, procesele-verbale de confruntare din 29.05.2010 dintre

inculpată și partea vătămată V.Șarapanovschi, dintre inculpată și martorul

V.Voinovan, dintre inculpată și martorul O.Corcimaru. Consideră, că

instanța corect a menționat în sentință, că în rezultatul acțiunilor inculpatei,

părții vătămate V. Șarapanovschi i-a fost cauzat un prejudiciu material, însă

a constatat lipsa în acțiunile inculpatei a elementelor infracțiunii, stabilind

că în acțiunile inculpatei persistă semnele componenței de infracțiune

prevăzute de art.196 alin.(1) Cod penal, adică cauzarea de daune materiale prin

înșelăciune sau abuz de încredere. La fel a menționat că instanța de fond

neîntemeiat a concluzionat că nu poate recalifica acțiunile inculpatei, din

motivul absenței proporțiilor mari, ignorînd astfel, prevederile art. 332 alin.

(2) Cod de procedură penală, conform cărora în cazul cînd fapta persoanei

constituie contravenție administrativă, instanța este în drept să înceteze

procesul penal și să soluționeze cauza conform Codului Contravențional.

Totodată, instanța de judecată nu a luat în considerație că facturile

fiscale de livrare a mărfii de către societățile comerciale, sunt acte oficiale,

deoarece aceste facturi au o evidență statistică și fiscală.

Apelantul a invocat că sentința primei instanțe a fost adoptată cu

încălcarea prevederilor art. 394 alin.(3) pct.2) Cod de procedură penală,

deoarece instanța pronunțînd o sentință de achitare, a introdus unele

formulări ce pune la îndoială nevinovăția celui achitat.

noiembrie 2011, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

administrate au fost just apreciate de instanța de fond, hotărîrea adoptată

fiind bazată pe fapte concrete și obiective, care nu au confirmat vinovăția lui

Glavan Elena în comiterea infracțiunilor imputate, referindu-se la

declarațiile inculpatei, a martorilor, cît și la probele administrate la dosar.

Instanța a constatat că, probele prezentate de acuzare nu confirmă

faptul dobîndirii ilegale de către Glavan Elena a bunurilor părții vătămate

Șarapanovschi Vasile în sumă totală de 11286,19 lei, ci doar faptul că s-a

cauzat un prejudiciu material lui V. Șarapanovschi, împrejurare ce nu

echivalează cu infracțiunea de însușire.

Colegiul penal a menționat că în rezultatul acțiunilor directe și

nemijlocite ale inculpatei cu adevărat a fost cauzat un prejudiciu lui

4

Șarapanovschi V., care este manifestat sub forma unor hotărîri judecătorești

definitive, irevocabile și executorii, de încasare a sumelor pentru mărfurile

livrate de către societățile comerciale respective.

Cît privește argumentul privind recalificarea acțiunilor inculpatei în

partea care se referă la cauzarea de daune și condamnării în baza art.196

Cod penal, instanța a menționat că nu poate avea loc, din motivul lipsei

proporțiilor mari, iar constatarea în acțiunile inculpatei a componenței de

contravenție prevăzută la art.106 Cod Contravențional nu este posibilă,

deoarece nu i-a fost incriminată infracțiunea de cauzare de prejudicii, dar de

însușire.

Referitor la învinuirea adusă în baza art. 361 alin.(1) Cod penal,

instanța a conchis că inculpata a fost corect achitată și pe acest capăt de

învinuire, deoarece lipsește un element al infracțiunii și anume –

documentul oficial, adică obiectul juridic, fiindcă introducerea semnăturii

unei alte persoane și aplicarea ștampilei autentice pe contractele comerciale,

nu poate aduce atingere obiectului juridic.

La fel, instanța a respins afirmația apelantului privind încălcarea

prevederilor art.394 alin.(3) pct.2) Cod procedură penală, deoarece prima

instanță a constatat în sentință îndeplinirea de către inculpată a unor

acțiuni, dar apreciind probele cercetate instanța de fond a concluzionat că

aceste acțiuni nu conțin elementele infracțiunii și a adoptat o sentință de

achitare, care este una legală.

procurorul V.Vdovîi care, invocînd temeiul prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrii contestate și remiterea

cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe motiv că instanța de apel nu a

corectat eroarea comisă de către instanța de fond, deoarece instanța a

constatat fapta ca fiind dovedită de către inculpata Glavan Elena, dar a

pronunțat o hotărîre de achitare a acesteia. Instanța de apel nu a dat răspuns

la motivele invocate în apel, dar a făcut o reproducere a afirmațiilor

instanței de fond, neîntemeiat a constatat că în acțiunile inculpatei nu se

conțin elementele infracțiunii de însușire și nu s-a pronunțat dacă în

acțiunile acesteia există elementele infracțiunii prevăzute la art.196 Cod

penal. La fel, instanța de apel nu a dat apreciere probelor prezentate de

5

partea acuzării, care confirmă vinovăția lui E.Glavan, fiindcă în urma

semnării contractelor din numele administrației ÎI „SVI Hipocrat-

Șarapanovschi" este impusă să îndeplinească obligațiile contractuale, prin

urmare a rămas și fără marfa livrată în adresa sa, și cu datorii față de

furnizori.

04 decembrie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror,

casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 25 noiembrie

2011 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Chișinău din 08 noiembrie 2013, a fost admis apelul declarat de procuror,

casată, inclusiv din oficiu, sentința Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

28 ianuarie 2011 și pronunțată o hotărîre nouă potrivit ordinii prevăzute

pentru prima instanță, potrivit căreia:

- Glavan Elena a fost condamnată în baza art. 190 alin. (2) lit.c) Cod

penal, la 2 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a deține funcția în

domeniul comerțului pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 1 an.

Procesul penal în privința lui Glavan El. în baza art. 361 alin.(1) Cod

penal, a fost încetat în temeiul art. 60 alin.(1) lit.a) Cod penal, în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

circumstanțele comiterii infracțiunii de escrocherie, invocate în rechizitoriu

și a conchis că, instanța de fond corect facînd referire la hotărîrea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr.23 din 28.06.2004 „Cu privire la practica judiciară

în procesele penale despre sustragerea bunurilor” a invocat că, se consideră

sustragere luarea ilegală și gratuită a bunurilor din posesia altuia, care a cauzat un

prejudiciu patrimonial efectiv acestuia, săvîrșită în scop acaparator, însă, contrar

acestor prevederi a constatat că nu au fost careva bunuri ale părții vătămate

care au trecut în proprietatea inculpatei sau a altor persoane ca rezultatul

acțiunilor inculpatei, ceia ce în cadrul apelului s-a constat cu certitudine,

deoarece, partea vătămată Șarapanovschi V. a declarat, că în luna mai 2008,

a decis să vîndă chioșcul ce îi aparținea, din str.Testimițeanu 27,

6

mun.Chișinău, fiindcă nu avea timp să se ocupe de activitatea acestuia. În

asemenea circumstanțe, a făcut cunoștință cu Glavan Elena și Tanasoglo

Ivan, care i-au propus să închirieze chioșcul respectiv cu drept de

răscumpărare. Dînsul a fost de acord, iar Glavan El. l-a rugat să încheie un

contract de livrare a mărfurilor din numele întreprinderii sale Î.I. „SVI

Hipocrat-Șarapanovschi", cu SRL „Rusanda", unde, lucra atunci Glavan E.

cu Tanasoglo I., pînă cînd ultimii aveau să perfecteze actele de funcționare

pe întreprinderea SRL „Ilanix-Com". A încheiat contractul respectiv,

totodată transmițîndu-i lui Glavan El. și ștampila pentru facturi a

întreprinderii sale, pentru ca aceasta să poată achita facturile pe serviciile

comunale ale chioșcului alimentar. Ulterior, a plecat peste hotarele țării.

Aproximativ peste două luni, s-a întîlnit cu Glavan El., care i-a întors cheile

de la chioșc și ștampila pentru facturi a întreprinderii Î.I. „SVI Hipocrat-

Șarapanovschi".

Apoi, la domiciliu a primit diferite scrisori de avertizare și achitare a

mărfurilor primite de la SRL „Laguna Dulce", SRL „Rusanda", S.A.

„Basarabia Nord", de unele întreprinderi a fost acționat în judecată. Astfel,

în total de către Glavan Elena au fost însușite mărfuri în sumă de 9314,11 lei,

iar paguba cauzată este mai mare - în sumă de 23986,79 lei, unde au fost

incluse penalitățile pentru neachitare și serviciile comunale ale chioșcului

alimentar.

Prin urmare, din declarațiile părții vătămate rezultă, că Șarapanovschi

V. nu a angajat vînzătoare la chioșc și că vînzătoarele au fost angajate de

către Glavan Elena, care, în ședința de judecată a declarat confuz că în

chioșc ca vînzătoare era angajată de către Șarapanovschi V., o doamnă pe

nume Tatiana, care și primea marfa.

Astfel, latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2) lit.c)

Cod penal comisă de către Glavan Elena, a fost manifestată prin abuzul de

încredere și înșelăciune. Abuzul de încredere a fost individualizat prin

faptul că inculpata a format un climat de încredere față de partea vătămată,

manifestînd activism doar la dobîndirea încrederii acesteia, după care totul

s-a desfășurat de la sine. Inculpata sub pretextul că dorește să activeze legal

în baza licenței Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi", încheind un contract de

livrare a mărfurilor din numele întreprinderii nominalizate cu SRL

„Rusanda" unde lucra atunci Glavan E. împreună cu Tanasoglo Iv., tot

7

atunci, de către partea vătămată fiind transmisă și ștampila inculpatei,

pentru ca aceasta să poată achita facturile pentru serviciile comunale ale

chioșcului alimentar, iar intențiile inculpatei au fost cu totul altele decît cele

de onorare a angajamentului în vederea achitării facturilor, înșelăciunea a

constat în faptul că inculpata sugerînd și altor reprezentanți ai agenților

economici că este împuternicită să încheie contracte și să primească marfa, a

dobîndit mărfuri în formă de produse alimentare, pe care le-a însușit.

Glavan Elena cu acordul părții vătămate, a încheiat doar un contract

de livrare (contractul nr.87 din 13.06.2008), fiindu-i transmisă și ștampila ÎI

„SVI Hipocrat-Șarapanovschii". Ulterior, folosindu-se de ștampila firmei,

încheie contracte din numele Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi", la care nici

nu activa, cu SRL „Laguna Dulce", SRL „Le Bridge Corporation", SA

„Basarabia Nord", neavînd nici o intenție să-și onoreze angajamentul, or,

după cum menționează inculpata că a ajutat-o pe partea vătămată

Șarapanovschii Vasile să aleagă marfa, acesta bazîndu-se pe încrederea

părții vătămate încheie contractele sus menționate cu alți agenți economici,

prin urmare constatîndu-se că victima la acel moment aflîndu-se peste

hotarele țării.

Colegiul penal a menționat că instanța de fond eronat a reținut, că în

cazul dat lipsește diminuarea reală a patrimoniului lui Șarapanovschii

Vasile ca element obligatoriu al sustragerii. În cazul escrocheriei urmează ca

partea vătămată să transmită bunurile în mod aparent benevol

făptuitorului, astfel instanța de fond se contrazice prin următoarele fapte

constatate în sentință, că în rezultatul acțiunilor inculpatei, părții vătămate

Șarapanovschi V. i-a fost cauzat prejudiciu material.

La fel, instanța de fond constată că societățile comerciale au livrat

anumite mărfuri lui Glavan El. Deși, aceste mărfuri au fost livrate în baza

contractelor cu Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschii", ținînd cont de relațiile de

locațiune existente dintre partea vătămată și inculpată. Livrarea mărfurilor a

fost efectuată cu îndeplinirea tuturor formalităților, au avut loc mai multe

livrări, iar achitarea pentru mărfurile livrate urma a fi efectuată după

realizarea acestora, aceasta fiind uzanța generală. Ținînd cont de lipsa unor

alte probe, de principiul prezumției nevinovăției, instanța constată că nu a

fost probată intenția premeditată a inculpatei Glavan Elena de sustragere a

bunurilor livrate de la societățile comerciale respective, însă aceasta a fost

8

confirmat în cadrul instanței de apel, precum și a instanței de fond, și

anume inculpata întorcînd părții vătămate cheile de la chioșc și ștampila, nu

a anunțat-o despre livrările efectuate și marfa vîndută în urma căruia

aceasta a însușit banii. Partea vătămată a aflat despre aceasta ulterior, prin

poștă primind diferite scrisori de avertizare și achitare a mărfurilor primite

de la SRL „Laguna Dulce", SRL „Rusanda", S.A. „Basarabia Nord", de unele

întreprinderi fiind acționat în judecată. Astfel, inculpata a acționat în mod

fraudulos în scopul dobîndirii pentru sine a sumei de bani în urma vînzării

bunurilor livrate de la diferiți agenți economici.

Colegiul reține, că la încadrarea juridică a infracțiunii de escrocherie

nu are importanță metoda prin care se efectuiază înșelăciunea sau abuzul de

încredere, de asemenea nu au relevanță mijloacele utilizate pentru săvîrșirea

escrocheriei. Pentru existența acestei infracțiuni este necesar ca victima să fi

fost indusă în eroare și să fie ajuns la o reprezentare greșită a unei situații

sau împrejurări, situație prezentă în speță.

De asemenea, în sentință este menționat că în acțiunile inculpatei

Glavan El. nu se conțin elementele infracțiunii prevăzute de art.190 alin.(2)

lit. c) Cod penal, din motivul că persistă cauzarea de daune materiale prin

înșelăciune sau abuz de încredere, infracțiune prevăzută de art.196 alin.(1)

Cod penal, constatînd totodată, imposibilitatea recalificării acțiunilor

inculpatei în partea care se referă la cauzarea de daune și condamnării în

baza art.196 Cod penal, deoarece lipsește proporțiile mari.

Colegiul penal a considerat că instanța de fond a ignorat prevederile

art. 332 alin.(2) Cod de procedură penală, potrivit căruia în cazul în care

fapta persoanei constituie o contravenție administrativă, instanța încetează

procesul penal și, concomitent, soluționează cauza conform prevederilor

Codului contravențional al R. Moldova.

Totodată, instanța a consemnat că falsificarea unor documente urmată

de folosirea lor de către falsificator în vederea sustragerii bunurilor,

urmează a fi calificate în conformitate cu art. 190 și 361 Cod penal, astfel,

neîntemeiată este motivarea sentinței de achitare în temeiul art. 361 alin.(1)

Cod penal, referitor la lipsa obiectului material al infracțiunii și anume

documentul oficial care ar fi fost falsificat. Instanța a invocat că contractele

încheiate de Glavan E. în numele Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi", nu

constituie act oficial, nefiind acte legate de procedura publică de

9

autentificare (excluzîndu-se caracterul public al actului) și, că asemenea

documente nu sunt primite oficial de persoana juridică de drept public.

Potrivit art. 666 din Codul Civil, contractul, este acordul de voință

realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică

sau se sting raporturi juridice, astfel fiind un act ce acordă drepturi și

eliberează de obligații.

În baza contractelor încheiate de către inculpată cu societățile

comerciale, au apărut raporturi juridice care au dat naștere la obligații și

care au avut o exprimare materială prin facturile fiscale de livrare a mărfii

de către societățile comerciale, facturile avînd o evidența statistică și fiscală,

fapt confirmat prin facturile fiscale anexate la materialele cauzei ca corpuri

delicte.

Astfel, necătînd la faptul că instanța de fond a considerat că actele

semnate de Glavan El. nu sunt oficiale, Colegiul penal a apreciat contrariul

dînd caracterul oficial al contractelor de livrare a mărfii, contractul încheiat

legal obligînd părțile nu numai la ceea ce au stipulat expres, dar și la tot

ceea ce rezultă din natura lui în conformitate cu legea, cu uzanțele sau cu

principiile echității.

Faptul că inculpata neagă încheierea și semnarea cărorva contracte de

livrare, sunt combătute prin declarațiile martorilor Voinovan V., Stici T. și

Corcimaru O. care sunt agenți de vînzări la societățile comerciale, au

furnizat produse Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi" și care au declarat, „că

au încheiat contractele de livrare a mărfurilor cu o persoană ce vorbea în limba rusă

și se numea Elena Anatolievna, pe care o recunosc în persoana inculpatei care

nemijlocit a semnat contractele din numele Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi".

Referitor la expertizele efectuate pe această cauză, instanța de apel a

reținut că prin acestea se dovedește că inculpata a îndeplinit contractele de

livrare a mărfurilor și a aplicat ștampila Î.I. SVI „Hipocrat-Șarapanovschi"

însă nu a semnat. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. 251

din 10.10.2009 s-a confirmat că numai contractul nr. 87 din 13.06.2008 a fost

semnat de către Șarapanovschii V. (perioada cînd acesta era în țară), iar

restul semnăturilor de pe contractele încheiate cu agenții economici SRL

„Laguna Dulce", SRL „Le Bridge Corporation", SA „Basarabia Nord" cu

datele ulterioare au fost efectuate cînd partea vătămată deja era plecată din

țară (f.d.140-143 vol.I), acestea nefiind semnate de către partea vătămată.

10

Astfel, instanța a conchis că semnătura de pe contractele menționate,

cît și ștampila Î.I. SVI „Hipocrat-Șarapanovschi" a fost efectuată de către

inculpata Glavan Elena și dovedește vinovăția acesteia în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (1) Cod penal.

Mai mult ca atît, prin procesul-verbal de confruntare din 31.05.2010

efectuat între învinuita Glavan Elena și martorul Corcimaru Oleg s-a

confirmat că contractul de vînzare-cumpărare între SRL "Le Bridge

Corporation Limited" și Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi" a fost îndeplinit,

semnat și aplicată ștampila la rubrica „cumpărător" de către Glavan Elena, a

văzut ferm acest lucru, deoarece în magazin la acel moment se afla numai el

și Glavan Elena. La fel, au mai fost efectuate și două comenzi, în ambele

cazuri marfa a fost livrată conform facturilor fiscale care au fost semnate și

ștampilate la rubrica cumpărător de către Glavan Elena.

Colegiul penal a conchis că, nerecunoașterea vinovăției de către

inculpata Glavan Elena în comiterea infracțiunilor imputate, au fost

apreciate de către instanța de apel, drept o modalitate de exercitare a

dreptului la apărare, urmărindu-se scopul evitării răspunderii penale.

Instanța de apel a menționat că sentința primei instanțe a fost adoptată

cu încălcarea prevederilor art. 394 alin. (3) pct.2) Cod de procedură penală,

conform căruia legislatorul prevede expres conținutul sentinței de achitare,

neadmițînd introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la

îndoială nevinovăția celui achitat. Or, după cum rezultă din textul sentinței,

instanța după ce a constatat fapta comisă de Glavan E., a stabilit că „necătînd

la faptul că inculpata E.Glavan neagă că ar fi comis cele incriminate, faptul

comiterii acțiunilor imputate este dovedit prin următoarele mijloace de probă".

Astfel, instanța a concluzionat că deși vinovăția lui Glavan El. în

comiterea infracțiunii prevăzute la art. 361 alin. (1) Cod penal este dovedită,

procesul penal în privința acesteia în baza art. 361 alin.(1) Cod penal,

urmează a fi încetat, deoarece infracțiunea nominalizată, conform art. 16

Cod penal, se atribuie la infracțiune ușoară, prin urmare, în temeiul art. 60

alin.(1) lit.a) Cod penal, persoana se liberează se răspundere penală, dacă au

trecut 2 ani de la săvîrșirea unei infracțiuni ușoare.

Potrivit art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală, în cazul în care, pe

parcursul judecării cauzei, se constată cazurile prevăzute în art. 60 Codul

penal, instanța, prin sentință motivată, încetează procesul penal.

11

La stabilirea pedepsei în baza art. 190 alin. (2) lit.c) Cod penal, instanța

de apel a ținut cont de prevederile art. 7, 61, 75-78 Cod penal, de aspectul

săvîrșirii infracțiunii, pericolul social, persoana inculpatului, de faptul că

anterior nu a fost condamnată, nu a recunoscut vinovăția, are la întreținere

un copil minor, iar toate acestea luate în ansamblu permit instanței de a

conchide că corectarea și reeducarea acesteia este posibilă fără izolarea ei de

societate, dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

pe termen de probă.

inculpata Glavan Elena, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427

alin.(1) pct.6), 8), 12) și 16) Cod de procedură penală, solicită, casarea

hotărîrii contestate, cu menținerea sentinței instanței de fond.

În argumentarea recursului inculpata a invocat că potrivit art. 414

alin.(6) Cod de procedură penală, instanța de apel nu este în drept să-și

întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au

fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost

consemnate în procesul-verbal. Astfel, contrar prevederilor legale

nominalizate, instanța de apel deși a admis demersul apărării privind

audierea în ședință a martorului Corcimaru Oleg, deoarece declarațiile

acestuia au stat la baza învinuirii și declarării apelului de către procuror, a

ignorat încheierea emisă și a examinat cauza fără audierea acestuia, punînd,

totodată, la baza deciziei contestate procesul-verbal de confruntare din

31.05.2010, efectuat între Glavan Elena și martorul respectiv.

La fel, a mai menționat că Șarapanovschi Vasile nu poate avea statut

de victimă în cauza penală, fiindcă pînă în prezent nu a achitat datoriile

acumulate de firma sa Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi”, față de furnizorii

mărfurilor, iar potrivit art. 58 alin.(1) Cod de procedură penală, victima este

orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracțiune, i-au fost aduse daune

morale, fizice sau materiale. Victima are un interes în cadrul procesului penal și

este interesată în rezultatele acestuia. Consideră, că statutul de victimă ar putea

fi atribuit, doar firmelor SRL „Laguna Dulce", SRL „Rusanda", S.A.

„Basarabia Nord" care au livrat marfa lui Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi”.

Mai mult ca atît, nici o instanță nu a stabilit modul de formare a

prejudiciului material la care pretinde Șarapanovschi Vasile, nu a apreciat

natura și elementele acestuia, încălcînd prin aceasta pct. 28 din Hotărîrea

12

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 23 din 28.06.2004 „Cu privire la

practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor”. Or, în scopul

demonstrării daunei materiale, Șarapanovschi Vasile a prezentat organului

de urmărire penală facturile pentru marfa livrată, serviciile comunale

prestate, care demonstrează acumularea datoriilor acestuia în perioada pînă

în mai 2008, adică pînă la întîlnirea cu Glavan Elena.

Concluzia instanței precum că inculpata, obținînd încrederea părții

vătămate Șarapanovschi V., prin încheierea contractului de arendă a

gheretei acestuia, la determinat să înceapă o activitate comercială comună

cu folosirea licenței Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi”, consideră că este

declarativă pentru ca aceasta să fie pusă la baza sentinței de condamnare,

menționînd următoarele:

- pentru activitatea de comerț cu amănuntul nu este necesară licență,

astfel, concluzia instanței de apel precum că inculpata a determinat partea

vătămată să înceapă o activitate comercială comună sub pretextul că dorește să

activeze legal în baza licenței LI. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi", este pripită;

- neîntemeiat este și faptul precum că inculpata a obținut încrederea părții

vătămate Șarapanovschi V. prin încheierea contractului de arendă a gheretei

acestuia, or, contractul în cauză nu a devenit valabil, iar ghereta nu a fost

transmisă în arendă;

- Șarapanovschi V. practica activitatea comercială și pînă în mai 2008,

adică pînă la întîlnirea cu Glavan El., primind marfa de la furnizori, pe care

nu a achitat-o, acumulînd o datorie considerabilă, iar o parte din care

încearcă să pună pe seama inculpatei.

În afară de declarațiile dubioase a lui Șarapanovschi V. precum că

acesta a transmis lui Glavan El., cheile de la gheretă, ștampila mică pentru

facturi și actele firmei care îi aparține, în materialele cauzei nu este nici o

probă care ar confirma acest fapt. Prin urmare, faptele nominalizate nu sunt

probate și nu pot fi puse la baza deciziei de condamnare.

La fel, este lipsită de temei concluzia instanței că Glavan El. a semnat

contractele de livrare a mărfurilor cu agenții economici și a aplicat ștampila

Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi”.

Ținînd cont de faptul că Glavan Elena nu s-a angajat față de

Șarapanovschi V. să-i păstreze marfa, aceasta nu poate răspunde pentru

însușire și nici pentru cauzarea de prejudicii. În susținerea acestui fapt a

13

menționat hotărîrea irevocabilă a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

15 iunie 2009, prin care s-au respins pretențiile lui Șarapanovschi V. către

Tanasoglo I. și Glavan E. privind încasarea prejudiciului cauzat.

Hotărîrea nominalizată cu certitudine confirmă lipsa vinovăției

inculpatei în cauzarea prejudiciului lui Șarapanovschi V., precum și faptul

că Glavan El. nu a primit marfa adresată firmei Î.I. „SVI Hipocrat-

Șarapanovschi”, în condițiile în care partea acuzării nu a prezentat probe

indiscutabile care ar combate soluția judecătorească irevocabilă.

Consideră, că atît timp cît acțiunile inculpatei sunt încadrate în

limitele raportului civil guvernat de legislația relevantă, aceasta nu poate fi

pedepsită penal.

raport cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul consideră

inadmisibilitatea recursului declarat, din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit textului recursului, recurenta invocă ca temei de casare a

deciziei instanței de apel pct. 6), 8), 12) și 16) alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, care stipulează că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus

neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței;

- nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

- faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită și,

- norma de drept aplicată în hotărîrea atacată contravine unei hotărîri

de aplicare a aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de

Justiție.

Instanța de recurs este în drept să intervină în soluția instanței de

apel, inclusiv și să o caseze, atunci cînd se constată comiterea unei erori de

drept, dar va ține seama de starea de fapt deja constatată prin hotărîrea

14

judecătorească devenită definitivă.

Din conținutul recursului rezultă că inculpata Glavan Elena invocă

dezacordul cu aprecierea probelor și a nevinovăției ei în comiterea

infracțiunii de escrocherie.

Astfel, instanța de apel în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la

dosar, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe cele

obținute în procesul urmăririi penale cît și în cadrul ședințelor de judecată,

fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Glavan Elena în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal, să fie justă și

întemeiată.

Necătînd la faptul că, inculpata vina nu și-a recunoscut, instanța de

apel a constatat că vinovăția lui Glavan Elena pe deplin a fost dovedită prin:

- declarațiile părții vătămate Șarapanovschi Vasile date în cadrul urmăririi penale și

susținute în cadrul ședinței instanței de fond și apel (f.d.135-136,vol.I, 216-

218,vol.II,172,vol.III), care a declarat că este directorul Î.I. „SVI Hipocrat-

Șarapanovschi" și deține un chioșc alimentar pe str. N. Testemițanu 27,

mun. Chișinău. Aproximativ în luna mai 2008, a decis să vîndă chioșcul

menționat, deoarece nu avea timp de activitatea acestuia și, în astfel de

circumstanțe, a făcut cunoștință cu Glavan El. și Tanasoglo Iv., care i-au

propus să închirieze chioșcul respectiv cu drept de răscumpărare. El a fost

de acord, și tot atunci Glavan Elena l-a rugat să încheie un contract de

livrare a mărfurilor din numele ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi" cu SRL

„Rusanda” unde lucra atunci Glavan El. cu Tanasoglo Iv., pînă cînd ultimii

aveau să perfecteze actele de funcționare pe întreprinderea SRL „Ilanix-

com”. A încheiat contractul respectiv, totodată transmițîndu-i lui Glavan

El. și ștampila pentru facturi a întreprinderii sale, pentru ca să poată

achita facturile pentru serviciile comunale ale chioșcului. Apoi, a fost

plecat peste hotarele țării. Peste două luni, s-a întîlnit cu Glavan El. care i-a

întors cheile de la chioșc și ștampila pentru facturi a întreprinderii sale,

comunicîndu-i că nu i-a reușit să înceapă activitatea de comerț. Ulterior,

peste o anumită perioadă, a primit diferite scrisori de avertizare în scopul

achitării mărfurilor primite de la SRL „Laguna Dulce", SRL „Rusanda", SA

„Basarabia Nord", de către unele întreprinderi a fost acționat în judecată. A

fost prejudiciat în sumă totală de 23986,79 lei, nefiind incluse în această

15

sumă remunerarea avocatului pe dosarul civil și cheltuielile de citare.

Paguba cauzată o apreciază ca una considerabilă, - declarațiile martorului

Voinovan Vitalie (f.d.272, vol.I, 228-229, vol.II, 171, vol.III), care a comunicat

că în perioada de timp 2007-2009, a lucrat în calitate de agent comercial la

SA „Basarabia Nord". În luna iunie-iulie 2008, în calitatea sa de reprezentant

al SA „Basarabia Nord", a încheiat un contract de vînzare-cumpărare a

produselor din carne cu Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi". Contractul

menționat l-a încheiat cu o doamnă numele căreia nu și-l amintește, vorbea

în limba rusă și care s-a prezentat ca reprezentantul firmei date. Ea a

îndeplinit și scrisul de mînă din acest contract, l-a semnat și a aplicat în

contract ștampila ÎI „SVI Hipocrat-Șarapanovschi". Ulterior, a efectuat două

comenzi de livrare a produselor din carne care au fost îndeplinite. Cînd s-a

deplasat la gheretă pentru a soluționa problema achitării pentru mărfurile

livrate, a constatat că ghereta este închisă și nu activează, - declarațiile

martorului Stici Tatiana (f.d.215, vol.I, 230-231, vol.II, 169-170, vol.III), care a

menționat că în perioada iulie 2008 - mai 2009 a activat în calitate de agent

comercial la SRL „Laguna Dulce". Printre întreprinderile cu care lucra era și

Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi", care deținea un magazin alimentar.

Comenzile de livrare a mărfurilor de la acest magazin le-a primit personal

de la o doamnă pe nume „Elena Anatolievna", care lucra și în calitate de

vînzătoare și care i-a comunicat că ea arendează acest magazin alimentar. A

concretizat că Glavan El. cînd primea marfa, primea factura și aplica

ștampila. Marfa nu o livra ea, dar alte persoane. Cu inculpata a fost încheiat

un contract, iar ultima s-a prezentat ca stăpîna gheretei, - declarațiile

martorilor Doroș V.,Tanasoglo Iv., Dodon T., Sajina El. (f.d.228-229,vol.I, 219-

220, 224-227, 232-235, vol.II), - informația privind trecerea frontierei de stat a cet.

Șarapanovschi Vasile, prin care s-a constatat că ultimul nu se afla în țară la

momentul cînd întreprinderile nominalizate au livrat marfa către ÎI „SVI

Hipocrat Șarapanovschi" (f.d.140-143 vol.I), - procesele-verbale de recunoaștere

a persoanei din 20.01.2010, prin care Stici Tatiana și Corcimaru Oleg au

recunoscut-o sub numărul doi și trei pe Glavan Elena fiind reprezentanta ÎI

„SVI Hipocrat-Șarapanovschi" și persoana care în luna iunie-iulie 2008 a

încheiat un contract de vînzare-cumpărare cu SRL „Laguna Dulce" și SRL

„Le Bridge Corporation Limited" privind livrarea mărfurilor, (f.d.216-220,

222-226, vol.I), - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 19.05.2010, prin

16

care Voinovan Vitalie care a recunoscut-o sub numărul doi pe Glavan Elena

fiind reprezentanta ÎI „SVI Hipocrat Șarapanovschi" și persoana care în luna

iunie-iulie 2008 a încheiat un contract de vînzare-cumpărare cu SA

„Basarabia Nord" privind livrarea mărfurilor (f.d.61-63 vol.II), - procesul-

verbal de confruntare din 29.05.2010, efectuat între învinuita Glavan Elena și

Voinovan Vitalie prin care s-a confirmat că inculpata în vara an. 2008 a

încheiat contract de vînzare-cumpărare cu SA „Basarabia Nord" și anume ea

a îndeplinit, semnat și aplicat ștampila pe contractul respectiv, dînsa

prezentîndu-se ca reprezentatul Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi". Fără

semnătura și ștampila firmei care a solicitat livrararea, nu puteau fi

efectuate livrările de la SA „Basarabia Nord" (f.d.64-66, vol.II), - procesul-

verbal de confruntare din 29.05.2010, efectuat între Glavan Elena și partea

vătămată Șarapanovschi Vasile, prin care se confirmă declarațiile parții

vătămate date în cadrul cercetării judecătorești (f.d.67-69, vol.II), - procesul-

verbal de confruntare din 31.05.2010, efectuat între învinuita Glavan Elena și

martorul Corcimaru Oleg, potrivit căruia contractul de vînzare-cumpărare

între SRL „Le Bridge Corporation Limited" și ÎI „SVI Hipocrat-

Șarapanovschi" a fost îndeplinit, semnat și aplicată ștampila la rubrica

„cumpărător" de către Glavan Elena, de asemenea au fost efectuate și două

comenzi, în ambele cazuri marfa fiind livrată conform facturilor fiscale care

au fost semnate, ștampilate la rubrica cumpărător de către Glavan Elena

(f.d.79-80, vol.II).

Instanța de apel, judecînd apelul a respectat prevederile art. 414 Cod

de procedură penală, a verificat legalitatea și temeinicia hotăririi atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță și instanța de apel, conform

materialelor din dosar, s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Cu referire la argumentele inculpatei Golban Elena cu privire la faptul

că contrar prevederilor art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, instanța

de apel deși a admis demersul apărării privind audierea în ședință a

martorului Corcimaru Oleg, declarațiile căruia au fost puse la baza deciziei

de condamnare și procesul-verbal de confruntare din 31.05.2010 efectuat

între Glavan El. și martorul respectiv, a ignorat demersul și a examinat

cauza fără audierea martorului, Colegiul constată că, potrivit materialelor

cauzei, și anume conform procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d.131-

180, vol.III), instanța de apel a întreprins toate măsurile privind citarea

17

legală a martorului Corcimaru Oleg, ședințele de judecată fiind amînate de

nenumărate ori, iar, în ședința din 08 noiembrie 2013, la întrebarea instanței

privind posibilitatea continuării examinării cauzei în lipsa martorului

nominalizat, toți participanții la proces, inclusiv inculpata Glavan El., cît și

apărătorul acesteia Grecu D., au considerat posibil examinarea cauzei în

lipsa acestuia.

Cît privește afirmațiile recurentei că Șarapanovschi Vasile nu poate

avea statut de victimă în cauza penală, deoarece potrivit art. 58 alin.(1) Cod

de procedură penală, victima este orice persoană fizică sau juridică căreia, prin

infracțiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale. Victima are un

interes în cadrul procesului penal și este interesată în rezultatele acestuia, și

această calitate urma a fi atribuită firmelor SRL „Laguna Dulce", SRL

„Rusanda", S.A. „Basarabia Nord" care au livrat marfa lui Î.I. „SVI Hipocrat-

Șarapanovschi”, instanța de recurs îl consideră ca neîntemeiat și

menționează că, Șarapanovschi Vasile potrivit ordonanței din 19 octombrie

2009, a fost recunoscut în calitate de parte vătămată, iar art. 59 alin.(1) Cod

de procedură penală, expres prevede persoanele care urmează a fi

recunoscute în această calitate, mai mult că, potrivit ordonanței privind

începerea urmăririi penale din 16 octombrie 2009 (f.d.1,vol.I) urmărirea

penală a fost pornită la plîngerea lui Șarapanovschi V.

Totodată, Colegiul penal conchide că instanța de apel corect a

concluzionat că părții vătămate i-a fost cauzat prejudiciu material, care

constă din livrarea mărfurilor de către SRL „Laguna Dulce", SRL „Rusanda",

S.A.„Basarabia Nord" către Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi” primite de

către inculpată, în sumă totală de 9314,11 lei, însă paguba materială cauzată

lui Șarapanovschi Vasile fiind în mărime de 23986,79 lei, unde au fost

incluse penalitățile pentru neachitare și serviciile comunale ale chioșcului

alimentar.

Prin urmare, argumentul că instanța de apel nu a stabilit din ce este

format prejudiciul material cauzat părții vătămate, este neîntemeiat, iar

instanța remarcă că, după cum se menționează și în Hotărîrea explicativă a

Plenului Curții Supreme de Justiție a Republicii Moldova „Cu privire la

practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor“ nr.23

din 28 iunie 2004, pct.28 alin.(2) explică că, „La calificarea sustragerii, săvîrșite

cu cauzarea de daune considerabile (…) lit.c) alin.(2) art. 190 Cod penal, este

18

necesar să se țină cont de faptul că caracterul considerabil al daunei cauzate se

stabilește luîndu-se în considerație valoarea, cantitatea și însemnătatea bunurilor

pentru victimă, (…) alte circumstanțe care influențează esențial asupra stării

materiale a victimei”.

Astfel, temeiul invocat de Glavan Elena, precum că nu s-a stabilit modul

de formare a prejudiciului cauzat părții vătămate, Colegiul penal îl consideră

nefondat, fiind combătute prin probele sus-menționate.

La fel, instanța de apel corect a apreciat declarațiile lui Șarapanovschi V.

prin care se confirmă transmiterea lui Glavan El. a cheilor de la gheretă,

ștampila mică pentru facturi și actele firmei care îi aparținea, declarații care

sunt consecvente pe parcursul procesului penal, începînd cu plîngerea

depusă la organul de poliție din 25.06.2009, explicații și finisînd cu audierea

sa în cadrul ședinței instanței de apel.

Colegiul penal reține că motivul inculpatei precum că în materialele

cauzei nu este nici o probă care ar confirma că ea a semnat contractele de

livrare a mărfurilor cu agenții economici și a aplicat ștampila Î.I. „SVI

Hipocrat-Șarapanovschi” pe acestea, sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit

declarațiilor martorilor Voinovan V., Stici T., Corcimaru O., proceselor-

verbale de confruntare dintre Glavan El. și martorii nominalizați se

confirmă declarațiile părții vătămate referitor la faptul că marfa era primită

de către Glavan El. în ghereta din str. N. Testimițeanu 27, mun. Chișinău,

în baza contractelor încheiate de către inculpată cu firmele la care martorii

nominalizați lucrau în calitate de agenți comerciali, contracte pe care erau

aplicate ștampila Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi”.

Totodată, potrivit facturilor fiscale nr.SX4349523 din 23.06.2008,

SX4953316 din 01.07.2008 a SRL „Le Bridge Corporation Limited”, nr.SX

3766440 din 02.07.2008, nr.SX3766556 din 10.07.2008 a SC „Laguna Dulce"

SRL și BS1301864 din 21.07.2008 S.A. „Basarabia Nord", se confirmă că

Glavan El. a primit marfă de la întreprinderile nominalizate.

Mai mult ca atît, potrivit concluziei rapoartelor de constatare tehnico-

științifică nr. 251 din 10.10.2009 și de expertiză nr. 642,643 din 20.12.2009

(f.d.113,123, 185-186, 191, 201-206 vol.I), inscripțiile manuscrise cifro-literare din

contractul nr.11811 din 23.06.2008 (între SC„Laguna Dulce" SRL și Î.I. „SVI

Hipocrat-Șarapanovschi”), textul manuscris din contractele în litigiu nr.734/08

și 481/08/F (între ÎCS „Le Bridge Corporation Limited” SRL, SA „Basarabia

19

Nord” și Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi”) au fost îndeplinite de către

Glavan Elena.

Sunt întemeiate concluziile instanței de apel precum că inculpata

Glavan El. a săvîrșit escrocherie comisă prin abuzul de încredere și

înșelăciune, fiindcă aceasta sub pretextul că dorește să activeze legal în baza

licenței Î.I. „SVI Hipocrat-Șarapanovschi” încheie un contract de livrare a

mărfurilor din numele întreprinderii sale cu SRL „Rusanda”, unde la acel

moment activa inculpata, fiind transmisă și ștampila de către partea

vătămată. Ulterior, Glavan El. inspirînd reprezentanților agenților

economici că este împuternicită să încheie contracte și să primească marfă, a

dobîndit marfă în formă de produse alimentare, suma căreia a fost însușită

de către aceasta, astfel, ultima avea drept scop însușirea lor, și anume

întorcînd părții vătămate cheile de la chioșc și ștampila, nu l-a anunțat pe

Șarapanovschi V. despre livrările efectuate și marfa vîndută, în urma căruia

a însușit banii, neîntreprinzînd măsuri legale în acest sens, iar declarațiile

sale prin care nu-și recunoaște vinovăția sunt un mod de apărare, just

apreciate de instanța de apel ca un drept al inculpatului.

La fel, instanța de recurs conchide, că invocarea de către recurentă a

prevederilor art. 427 alin.(1) pct.16) Cod de procedură penală, nu și-a găsit

confirmare la examinarea recursului declarat, deoarece Glavan El. nu a

menționat care anume normă de drept aplicată în hotărîrea atacată

contravine la vre-o hotărîre adoptată anterior și care este hotărîrea prin care

a fost interpretată această normă.

Cît privește argumentul recurentei privind existența unor relații civile

între ea și partea vătămată, acesta la fel, nu poate fi reținut de instanța de

recurs și va fi respins, fiindcă inculpata intrînd în posesia banilor părții

vătămate parvenite din vînzarea mărfurilor a urmărit intenția de a nu-i

restitui, din motiv că la telefonarea insistentă a părții vătămate nu ridica

receptorul, se ascundea, anume comportamentul înșelător al acesteia denotă

direct faptul că nu au avut loc relații civile, ci infracțiune de escrocherie care a fost

dovedită în acțiunile inculpatei prin probele cercetate.

Prin urmare, instanța de apel, corect a condamnat-o pe Glavan Elena

pentru infracțiunea prevăzută la art. 190 alin.(2) lit.c) Cod penal, iar pe art.

361 alin.(1) Cod penal, procesul penal față de inculpată a fost încetat legal și

întemeiat, în legătură cu expirarea termenului de prescripție.

20

În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de inculpata Glavan Elena și, potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Glavan

Elena, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08

noiembrie 2013, în cauza penală în privința lui Glavan Elena Anatolii, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 aprilie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

21