1ra-613/2014 — art.190 alin.2 lit.c Cod penal

1ra-613/2014 — art.190 alin.2 lit.c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-613/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

26 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți Ghenadie

Eremciuc, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din

28 noiembrie 2013 în cauza penală în privința lui

Cotenco Marcel Mihail,

născut la 29 ianuarie 1989, originar și domiciliat în or.

Soroca, str. P. Halippa, nr. 3, ap. 15.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(prima instanță);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

Marcel a fost achitat de învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii.

Acțiunea civilă înaintată de Russu Marcel a fost respinsă ca nefondată.

în aceia că, în una din zilele lunii decembrie 2011, urmărind scop de profit,

prin înșelăciune și abuz de încredere, a dobîndit de la Russu Marin

automobilul de model „Opel Omega” cu nr/î SR BI – 015, cu condiția de al

repara și ulterior de al înstrăina, iar suma de 900 Euro să o achite în rate într-

1

o perioadă de 6 luni, în realitate neavînd intenția de a-și onora angajamentul

asumat a înstrăinat automobilul în cauză unei persoane terțe, iar banii

obținuți i-a însușit, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material

considerabil în sumă de 14 220 lei.

și partea vătămată Russu Marin, care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, conform căreia:

Cotenco Marcel să fie condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, la 4 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de-a ocupa funcții privind gestionarea

banilor pe un termen de 3 ani.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată să fie admisă în principiu.

În argumentarea soluției solicitate procurorul a menționat că instanța

de fond nu a stabilit just circumstanțele cauzei, pronunțînd o hotîrîre ilegală.

Consideră că partea acuzării a prezentat suficiente probe pertinente și

concludente care pe deplin dovedesc vinovăția lui Cotenco Macel în

comiterea infracțiunii imputate și anume: declarațiile părții vătămate

Russu Marcel și a martorilor Șevciuc Denis, Șevciuc Ghenadie, Mardari

Tudor, precum și actele cauzei, procesul – verbal de cercetare la fața locului

din 21.02.2012, din care rezultă cu certitudine că inculpatul inițial a avut

scop de cupiditate.

Consideră că concluzia instanței de fond referitor la faptul că

urmărirea penală nu putea fi începută înainte de expirarea termenului de

achitare integrală a datoriei, adică după luna iunie 2012, este greșită,

deoarece infracțiunea care i se impută inculpatului este o infracțiune

materială și se consumă în momentul în care făptuitorul obține posibilitatea

reală de a se folosi sau a dispune de bunurile altei persoane la propria

dorință. Prin urmare, organul de urmărire penală a stabilit cu certitudine că

făptuitorul încă la momentul intrării în posesia bunului urmărea scopul de

a-l sustrage și nu avea intenția să-și onoreze angajamentul asumat;

- partea vătămată Russu Marin, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărîri de condamnare a inculpatului conform învinuirii

înaintate, argumentînd că instanța de fond a examinat cauza unilateral,

2

bazîndu-se doar pe declarațiile inculpatului. Consideră că Cotenco M. de la

bun început a urmărit scopul de a-l înșela și niciodată nu a avut intenția de

a-i restitui banii pe automobil.

și-a retras apelul declarat împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din

17 decembrie 2012, solicitînd încetarea procedurii judecării apelului (f.d.165).

octombrie 2013, a dispus admiterea cererii și încetarea procedurii de apel

după apelul declarat de partea vătămată Russu Marin.

noiembrie 2013, apelul acuzatorului de stat a fost respins ca nefondat.

corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele

prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Colegiul penal a reținut că, inculpatul la momentul primirii

automobilului de la Russu M. i-a propus ultimului să întocmească o

recipisă, însă acesta a refuzat, motivînd că are încredere. Totodată,

Cotenco M. a adus la cunoștința părții vătămate faptul că la moment

nu dispune de bani pentru a achita integral costul automobilului, însă i-a

promis că î-i va achita în rate, la ce Russu M. a fost de acord, fapt ce

denotă că bunul nu a fost dobîndit de către inculpat în mod ilicit.

Argumentul procurorului referitor la faptul că inculpatul la

momentul primirii automobilului urmărea scopul de a-l sustrage și nu

avea intenția de a achita prețul convenit, instanța l-a respins ca fiind

declarativ și neîntemeiat. Astfel, inculpatul i-a explicat părții vătămate

că intenționează să repare automobilul și să-l vîndă mai scump, negociind

totodată prețul acestuia și modul de achitare, ceia ce constituie o relație

civilă și nu penală. Mai mult, Colegiul a menționat că, Cotenco M. i-a

propus părții vătămate să întocmească o recipisă fapt ce infirmă intenția

acestuia de a dobîndi ilicit averea lui Russu M.

Instanța de apel a reținut ca fiind corectă concluzia instanței de fond

referitor la faptul că cauza penală a fost intentată pînă la expirarea

termenului de rambursare integrală a datoriei, luna iunie 2012, iar partea

3

acuzării nu a prezentat careva probe în susținerea afirmațiilor sale privitor

la faptul că inculpatul de la început avea scopul să nu restituie datoria.

Totodată, Colegiul penal a conchis că urmărirea penală a fost începută

în baza plîngerii unei persoane, care nu este proprietar a bunului litigios,

dat fiind faptul că proprietar al automobilului menționat este Russu Tatiana.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că litigiul apărut urma

a fi soluționat în cadrul unui proces civil, care putea fi intentat de

proprietarul bunului.

În consecință, Colegiul penal a reținut, că partea acuzării nu a

prezentat probe care ar confirma că inculpatul Cotenco Marcel a prezentat

părții vătămate informație care nu corespunde adevărului sau prin abuz de

încredere a dobîndit automobilul menționat.

recurs ordinar procurorul Eremciuc Gh., care invocînd temeiul de drept

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea hotărîrii contestate și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel, în alt complet de judecată, argumentînd următoarele:

- instanțele judecătorești au neglijat probele prezentate în sprijinul

acuzării, neîntemeiat nu au luat în considerație declarațiile părții vătămate

Russu Marin care a menționat că inculpatului a insistat să procure de la el

automobilul, invocînd că vrea să-l repare și să-l vîndă, dîndu-i asigurări că îi

v-a achita suma într-o perioadă de 6 luni, precum și declarațiile martorilor

Șevciuc Denis, care a comunicat că inculpatul i-a propus să procure

automobilul în cauză, asigurîndu-l totodată că acesta îi aparține, la fel și

declarațiile martorului Mardari Tudor, care a confirmat faptul că Cotenco M.

i-a propus să procure automobilul de model „Opel Omega” contra sumei

de 300 dolari.

Consideră neîntemeiată și ilegală concluzia instanțelor ierarhic

inferioare referitor la faptul că între Cotenco M. și Russu M. există relații

civile deoarece, prin probele prezentate s-a dovedit cu certitudine că

inculpatul de la început a avut scopul de a-l deposeda pe pătimit de

automobil.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme

4

de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, în conformitate cu prevederile

art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, fără citarea părților, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că

este vădit neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art.424 Cod de procedură penală, instanța de recurs

judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă declarația de

recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și numai în

limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură penală, fiind în

drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnaților.

Acuzatorul de stat în recursul declarat a invocat prevederile art.427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanța de fond și de apel în cazul în care hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția

Colegiul penal constată că, motivul invocat de recurent nu este

aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat

soluția adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele apelului declarat.

Mai mult, aceasta a supus unei cercetări minuțioase toate probele

administrate în cauză a audiat suplimentar inculpatul, partea vătămată

precum și a cercetat actele cauzei, declarațiile martorilor care, fiind

coroborate cu înscrisurile anexate la cauza penală și cu celelalte probe, au

permis instanței de apel de a conchide că vina inculpatului Cotenco Marcel

în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal,

nu este dovedită, menținînd sentința de achitare.

Argumentele procurorului, precum că instanțele judecătorești au

neglijat probele prezentate în sprijinul acuzării, neîntemeiat nu au luat în

considerație declarațiile părții vătămate Russu Marin nu au nici un suport

legal. Colegiul menționează că instanța de apel a făcut o analiză amplă a

probelor acumulate pe cauză, a indicat pentru care motive s-au admis unele

5

probe și s-au respins altele, a argumentat detaliat, din care motive au fost

respinse probele aduse de partea acuzării în confirmarea învinuirii

incriminate inculpatului. În consecință toate probele au primit o apreciere la

justa lor valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

La fel, Colegiul penal, reține ca fiind corectă concluzia instanțelor

ierarhic inferioare referitor la faptul că urmărirea penală a fost pornită în

baza plîngerii unei persoane care nu este proprietar al bunului litigios, iar

acest litigiu urma a fi soluționat în cadrul procesului civil, care putea fi

intentat de proprietarul bunului.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor de către

instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de

art.427 Cod de procedură penală.

Colegiul menționează că, critica referitor la procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor

de fond și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu efectuează

un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a normelor de

drept material și de procedură față de faptele constatate de instanța de fond

ori, după caz, de instanța de apel, care se efectuează numai în limita

temeiurilor formulate în recurs și numai în acest aspect este competentă a se

pronunța.

Prin urmare, Colegiul constată ca întemeiate concluziile instanței de

fond și de apel referitor la achitarea inculpatului, concluzii care, cum s-a

menționat anterior, detaliat sînt motivate și se bazează pe aprecierea

obiectivă și sub toate aspectele a probelor administrate în cauză.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de

procuror.

Astfel, instanțele de judecată corect au conchis că învinuirea adusă lui

Cotenco Marcel nu este bazată pe probe incontestabile directe și pertinente

ce ar confirma vinovăția acestuia, iar potrivit art. 8 alin. (3) în coroborare cu

art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai

în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte,

6

cercetate de instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar

divergențele au fost lichidate și apreciate corespunzător. Toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea

inculpatului. În acest aspect, instanțele de fond și apel corect au

concluzionat, că fapta lui Cotenco Marcel nu întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod

penal, astfel lipsind probe care confirmă latura obiectivă și subiectivă

a infracțiunii incriminate.

În această ordine de idei, Colegiul penal, enunță că temeiul prevăzut

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură, nu și-a găsit confirmarea în

recursul declarat de acuzatorul de stat și acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți Ghenadie Eremciuc, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 28 noiembrie 2013, în

cauza penală în privința lui Cotenco Marcel Mihail, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 aprilie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

7