1ra-820/2014 — art.191 alin.2 lit.c, d Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.191 alin.2 lit.c, d Cod penal
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct.6 CPP
1ra-820/2014 — art.191 alin.2 lit.c, d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul 1ra-820/14
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
21 mai 2014
mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
președinte – Petru Ursache,
judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău,
Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 16 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui
Larionov Olga Vladimir,
născută la 30 ianuarie 1982, originară și domiciliată în
r-nul Dubăsari, s. Coșnița, str. Păcii, 2, ap. 2..
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
1.de la 04 februarie 2012 - pînă la 06 iunie 2012
(prima instanță);
de la 05 iulie 2013 - pînă la 16 ianuarie 2014 (instanța
de apel);
de la 25 martie 2014 - pînă la 21 mai 2014
(instanța de recurs ordinar).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Dubăsari din 06 iunie 2013, Larionov
Olga a fost achitată de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute
de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii.
De către organul de urmărire penală Larionov Olga a fost învinuită
în aceia că în luna februarie 2008, data exactă nefiind stabilită, aflîndu-se în
s. Coșnița, r-nul Dubăsari, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor
altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul vînzării
apartamentului nr. 21 din com. Coșnița, str. Frunze, nr. 10, r-nul Dubsari,
cunoscînd cu certitudine faptul că nu dispune de dreptul de dispoziție
asupra bunului sus menționat, a determinat-o pe Sochirin Viorica să-i
transmită bani în două tranșe și anume la 20.02.2008 suma de 470 dolari
SUA și la 28.02.2008 suma de 1000 Euro (echivalentul a 22 130,15 lei). După
primirea sumelor bănești indicae de la partea vătămată, Larionov Olga nu
a perfectat careva acte pe apartamentul sus menționat, iar la solicitarea lui
Sochirin Viorica de a-i fi restituiți banii prima, a înșelat-o că îi va restitui
cînd va fi înstrăinat bunul imobil.
Ulterior, Larionov Olga realizînd intenția de însușire a banilor a
perfectat actele asupra imobilului nominalizat pe numele lui Berzan
Tatiana, care la 20.04.2012, l-a înstrăinat lui Larionov Nicolae, iar la cererea
lui Sochirin Viorica de a-i fi restituiți banii Larionov Olga a refuzat,
motivînd că nu are careva obligații față de ea. În urma acțiunilor inculpatei
lui Sochirin Viorica i-a fost cauzat un prejudiciu material în proporții
considerabile în sumă de 22130,15 lei.
Împotriva sentinței au declarat apel procurorul Sîrbu Maxim și
avocatul Tomuz Vadim în numele părții vătămate Sochirin Viorica, care au
solicitat:
- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei
noi hotărîri, conform căreia:
Larionov Olga să fie condamnată în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod
penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis
pentru femei, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de gestionare a
mijloacelor financiare pe un termen de un an. În temeiul art. 90 Cod penal,
pedeapsa stabilită să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de
un an.
În argumentarea apelului procurorul a invocat că prima instanță
neîntemeiat a achitat-o pe Larionov Olga de sub învinuirea adusă în baza
art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele
infracțiunii, incorect apreciind probele administrate, precum și caracterul
acțiunilor săvîrșite de inculpată, fiindcă partea acuzării a prezentat
suficiente probe, care confirmă vinovăția acesteia în săvîrșirea infracțiunii
imputate, probe, care nu au fost apreciate la justa valoare, și anume:-
declarațiile părții vătămate Sochirin V., a martorului Berzan T., precum și
actele cauzei.
Consideră că în speță au fost prezentate probe care cu certitudine
confirmă faptul că la momentul primirii banilor, Larionov Olga a avut
2
scopul însușirii acestora și nicidecum ultima nu a intenționat să-și
îndeplinească obligația asumată;
- avocatul Tomuz Vadim în numele părții vătămate Sochirin Viorica,
casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit
pentru prima instanță prin care Larionov Olga să fie condamnată conform
învinuirii înaintate, în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea
pedepsei echitabile în limitele sancțiunii prevăzute la articolul dat,
invocînd că instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor prezentate
în sprijinul învinuirii, probe care cu certitudine dovedesc vinovăția
inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16
ianuarie 2014, apelurile declarate de procuror și avocatul Tomuz Vadim în
numele părții vătămate Sochirin Viorica, au fost respinse, ca nefondate.
Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță
corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele
prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.
Colegiul penal a menționat că, din actele și înscrisurile anexate la
materialele cauzei cu certitudine s-a constat că inculpata de comun acord
cu Berzan Tatiana, care avea viză de reședință în apartamentul vizat au
început perfectarea documentelor necesare pentru înstrăinare la 30
ianuarie 2008, adică după înțelegerea care a avut loc la 7 ianuarie 2008 între
inculpată și partea vătămată, dar înainte ca Sochirin V. să fi efectuat
transferurile bănești, fapt ce denotă intenția și dorința inculpatei de a
înstrăina apartamentul și nicidecum intenția de a înșela partea vătămată în
sensul dobîndirii bunurilor acesteia prin înșelăciune și abuz de încredere.
Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, acțiunile inculpatei
nu conțin latura subiectivă a infracțiunii incriminate, adică la momentul
primirii banilor inculpata nu avea intenția de a-i sustrage, ci urmărea
scopul să-și onoreze angajamentul asumat, convenit în prealabil cu partea
vătămată, în speță nefiind stabilit scopul de cupiditate.
Totodată, Colegiul penal, a reținut că fapta inculpatei nu conține
latura obiectivă a infracțiunii incriminate care se realizează prin dobîndirea
ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, iar
3
înșelăciunea ca element al escrocheriei urma a fi manifestat prin
prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor informații a căror
anunțare era obligatorie. În speță, însă nu s-a constatat că Larionov O. a
prezentat părții vătămate careva date false sau a ascuns careva
circumstanțe care trebuiau comunicate în cazul săvîrșirii tranzacției
patrimoniale. Prin urmare, s-a constatat că după transmiterea binevolă și
conștientă a banilor, partea vătămată a renunțat la procurarea
apartamentului, iar Larionov O. nu s-a eschivat cu rea credință de la
restituirea banilor.
În consecință, Colegiul a conchis că în acțiunile lui Larionov Olga nu
se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie prevăzută
de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar între Sochirin Viorica și Larionov
Olga persistă litigiu civil.
Împotriva hotărîrii judecătorești nominalizate a declarat recurs
ordinar procurorul Miron Constantin, care, invocînd temeiul de drept
prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită
casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de
apel în alt complet de judecată, pe motiv că în opinia sa vina inculpatei
Larionov Olga în comiterea infracțiunii incriminate este demonstrată prin
probele administrate de partea acuzării, care au fost cercetate în
conformitate cu legea procesual penală, însă, nu au fost corect apreciate,
prin prisma coroborării lor.
Consideră neîntemeiată și ilegală concluzia instanțelor ierarhic
inferioare referitor la faptul că între Larionov Olga și Sochirin Viorica
există relații civile deoarece, prin probele prezentate s-a dovedit cu
certitudine că inculpata de la început a avut scopul de a sustrage banii de
la partea vătămată, fără a avea intenția să-și execute angajamentul asumat.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar
declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme
de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului
declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, în conformitate cu
prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, fără citarea
4
părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
Potrivit dispoziției art.424 Cod de procedură penală, instanța de
recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă
declarația de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și
numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură
penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a
agrava situația condamnaților.
Procurorul în recursul declarat a invocat prevederile art.427 alin.(1)
pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanța de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a
pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.
Colegiul penal constată că, motivul invocat de recurent nu este
aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
Analizînd textul deciziei contestate, se observă că aceasta și-a motivat
soluția adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele apelului declarat.
Mai mult, aceasta a supus unei cercetări minuțioase toate probele
administrate în cauză a audiat suplimentar inculpata, partea vătămată,
martorul Berzan Tatiana precum și a cercetat actele cauzei, declarațiile
martorilor care, fiind coroborate cu înscrisurile anexate la cauza penală și
cu celelalte probe, au permis instanței de apel de a conchide că vina
inculpatei Larionov Olga în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190
alin. (2) lit. c) Cod penal, nu este dovedită, menținînd sentința de achitare.
Argumentele procurorului, precum că instanțele judecătorești au dat
o apreciere greșită probelor prezentate în sprijinul acuzării prin prisma
coroborării lor, și anume declarațiilor părții vătămate Sochirin V.,
martorilor Berzan T. și Herța V. nu au nici un suport legal. Colegiul
menționează că instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor
acumulate pe cauză, a indicat pentru care motive s-au admis unele probe și
s-au respins altele, a argumentat detaliat, din care motive au fost respinse
5
probele aduse de partea acuzării în confirmarea învinuirii incriminate
inculpatei. În consecință toate probele au primit o apreciere la justa lor
valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din circumstanțele
de fapt stabilite în cauză.
La fel, Colegiul penal, reține ca fiind corectă concluzia instanțelor
ierarhic inferioare referitor la faptul că între Sochirin Viorica și Larionov
Olga sunt relații civile, și că fapta incriminată inculpatei nu conține latura
subiectivă a infracțiunii imputate, adică nu a fost dovedit faptul că la
momentul primirii banilor Larionov Olga urmărea scopul sustragerii
acestora, fără intenția de a-și onora angajamentului asumat față de
Sochirin V.
Totodată, instanța de recurs conchide că, concluziile instanțelor
ierarhic inferioare referitor la faptul că acțiunile inculpatei nu conțin latura
obiectivă a infracțiunii imputate sunt juste, concluzii pe care instanța de
recurs le susține pe deplin.
Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor de către
instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de
art.427 Cod de procedură penală.
Colegiul menționează că, critica referitor la procedura de apreciere a
probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor
de fond și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu
efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a
normelor de drept material și de procedură față de faptele constatate de
instanța de fond ori, după caz, de instanța de apel, care se efectuează
numai în limita temeiurilor formulate în recurs și numai în acest aspect este
competentă a se pronunța.
Prin urmare, Colegiul constată ca întemeiate concluziile instanței de
fond și de apel referitor la achitarea inculpatei, concluzii care, cum s-a
menționat anterior, detaliat sînt motivate și se bazează pe aprecierea
obiectivă și sub toate aspectele a probelor administrate în cauză.
Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția
adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de
procuror.
6
Astfel, instanțele de judecată corect au conchis că învinuirea adusă lui
Larionov Olga nu este bazată pe probe incontestabile directe și pertinente ce
ar confirma vinovăția acestuia, iar potrivit art. 8 alin. (3) în coroborare cu art.
389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în
condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în
săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte,
cercetate de instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar
divergențele au fost lichidate și apreciate corespunzător. Toate dubiile în
probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea
inculpatului. În acest aspect, instanțele de fond și apel corect au concluzionat,
că fapta lui Larionov Olga nu întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, astfel lipsind probe
care confirmă latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii incriminate.
În această ordine de idei, Colegiul penal, enunță că temeiul prevăzut la
art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură,( instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel) nu și-a găsit confirmarea în
recursul declarat de acuzatorul de stat și acesta urmează a fi declarat
inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin. (2) pct.4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2014, în
cauza penală în privința lui Larionov Olga Vladimir, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014.
Președinte Petru Ursache
Judecători Constantin Alerguș
Ghenadie Nicolaev
7