1ra-820/2014 — art.191 alin.2 lit.c, d Cod penal

1ra-820/2014 — art.191 alin.2 lit.c, d Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-820/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 mai 2014

mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău,

Constantin Miron, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 16 ianuarie 2014, în cauza penală în privința lui

Larionov Olga Vladimir,

născută la 30 ianuarie 1982, originară și domiciliată în

r-nul Dubăsari, s. Coșnița, str. Păcii, 2, ap. 2..

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

1.de la 04 februarie 2012 - pînă la 06 iunie 2012

(prima instanță);

de apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

Olga a fost achitată de sub învinuirea în comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii.

în aceia că în luna februarie 2008, data exactă nefiind stabilită, aflîndu-se în

s. Coșnița, r-nul Dubăsari, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor

altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere, sub pretextul vînzării

apartamentului nr. 21 din com. Coșnița, str. Frunze, nr. 10, r-nul Dubsari,

cunoscînd cu certitudine faptul că nu dispune de dreptul de dispoziție

asupra bunului sus menționat, a determinat-o pe Sochirin Viorica să-i

transmită bani în două tranșe și anume la 20.02.2008 suma de 470 dolari

SUA și la 28.02.2008 suma de 1000 Euro (echivalentul a 22 130,15 lei). După

primirea sumelor bănești indicae de la partea vătămată, Larionov Olga nu

a perfectat careva acte pe apartamentul sus menționat, iar la solicitarea lui

Sochirin Viorica de a-i fi restituiți banii prima, a înșelat-o că îi va restitui

cînd va fi înstrăinat bunul imobil.

Ulterior, Larionov Olga realizînd intenția de însușire a banilor a

perfectat actele asupra imobilului nominalizat pe numele lui Berzan

Tatiana, care la 20.04.2012, l-a înstrăinat lui Larionov Nicolae, iar la cererea

lui Sochirin Viorica de a-i fi restituiți banii Larionov Olga a refuzat,

motivînd că nu are careva obligații față de ea. În urma acțiunilor inculpatei

lui Sochirin Viorica i-a fost cauzat un prejudiciu material în proporții

considerabile în sumă de 22130,15 lei.

avocatul Tomuz Vadim în numele părții vătămate Sochirin Viorica, care au

solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărîri, conform căreia:

Larionov Olga să fie condamnată în baza art.190 alin.(2) lit. c) Cod

penal, la 2 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis

pentru femei, cu privarea de dreptul de a exercita activitate de gestionare a

mijloacelor financiare pe un termen de un an. În temeiul art. 90 Cod penal,

pedeapsa stabilită să fie suspendată condiționat pe un termen de probă de

un an.

În argumentarea apelului procurorul a invocat că prima instanță

neîntemeiat a achitat-o pe Larionov Olga de sub învinuirea adusă în baza

art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele

infracțiunii, incorect apreciind probele administrate, precum și caracterul

acțiunilor săvîrșite de inculpată, fiindcă partea acuzării a prezentat

suficiente probe, care confirmă vinovăția acesteia în săvîrșirea infracțiunii

imputate, probe, care nu au fost apreciate la justa valoare, și anume:-

declarațiile părții vătămate Sochirin V., a martorului Berzan T., precum și

actele cauzei.

Consideră că în speță au fost prezentate probe care cu certitudine

confirmă faptul că la momentul primirii banilor, Larionov Olga a avut

2

scopul însușirii acestora și nicidecum ultima nu a intenționat să-și

îndeplinească obligația asumată;

- avocatul Tomuz Vadim în numele părții vătămate Sochirin Viorica,

casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit

pentru prima instanță prin care Larionov Olga să fie condamnată conform

învinuirii înaintate, în baza art. 190 alin.(2) lit. c) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei echitabile în limitele sancțiunii prevăzute la articolul dat,

invocînd că instanța de fond a dat o apreciere greșită probelor prezentate

în sprijinul învinuirii, probe care cu certitudine dovedesc vinovăția

inculpatei în comiterea infracțiunii incriminate.

ianuarie 2014, apelurile declarate de procuror și avocatul Tomuz Vadim în

numele părții vătămate Sochirin Viorica, au fost respinse, ca nefondate.

Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, prima instanță

corect a constatat circumstanțele de fapt și de drept, just a apreciat probele

prezentate și a pronunțat o sentință legală și întemeiată.

Colegiul penal a menționat că, din actele și înscrisurile anexate la

materialele cauzei cu certitudine s-a constat că inculpata de comun acord

cu Berzan Tatiana, care avea viză de reședință în apartamentul vizat au

început perfectarea documentelor necesare pentru înstrăinare la 30

ianuarie 2008, adică după înțelegerea care a avut loc la 7 ianuarie 2008 între

inculpată și partea vătămată, dar înainte ca Sochirin V. să fi efectuat

transferurile bănești, fapt ce denotă intenția și dorința inculpatei de a

înstrăina apartamentul și nicidecum intenția de a înșela partea vătămată în

sensul dobîndirii bunurilor acesteia prin înșelăciune și abuz de încredere.

Prin urmare, instanța de apel a concluzionat că, acțiunile inculpatei

nu conțin latura subiectivă a infracțiunii incriminate, adică la momentul

primirii banilor inculpata nu avea intenția de a-i sustrage, ci urmărea

scopul să-și onoreze angajamentul asumat, convenit în prealabil cu partea

vătămată, în speță nefiind stabilit scopul de cupiditate.

Totodată, Colegiul penal, a reținut că fapta inculpatei nu conține

latura obiectivă a infracțiunii incriminate care se realizează prin dobîndirea

ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, iar

3

înșelăciunea ca element al escrocheriei urma a fi manifestat prin

prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor informații a căror

anunțare era obligatorie. În speță, însă nu s-a constatat că Larionov O. a

prezentat părții vătămate careva date false sau a ascuns careva

circumstanțe care trebuiau comunicate în cazul săvîrșirii tranzacției

patrimoniale. Prin urmare, s-a constatat că după transmiterea binevolă și

conștientă a banilor, partea vătămată a renunțat la procurarea

apartamentului, iar Larionov O. nu s-a eschivat cu rea credință de la

restituirea banilor.

În consecință, Colegiul a conchis că în acțiunile lui Larionov Olga nu

se regăsesc elementele constitutive ale infracțiunii de escrocherie prevăzută

de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, iar între Sochirin Viorica și Larionov

Olga persistă litigiu civil.

ordinar procurorul Miron Constantin, care, invocînd temeiul de drept

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță de

apel în alt complet de judecată, pe motiv că în opinia sa vina inculpatei

Larionov Olga în comiterea infracțiunii incriminate este demonstrată prin

probele administrate de partea acuzării, care au fost cercetate în

conformitate cu legea procesual penală, însă, nu au fost corect apreciate,

prin prisma coroborării lor.

Consideră neîntemeiată și ilegală concluzia instanțelor ierarhic

inferioare referitor la faptul că între Larionov Olga și Sochirin Viorica

există relații civile deoarece, prin probele prezentate s-a dovedit cu

certitudine că inculpata de la început a avut scopul de a sustrage banii de

la partea vătămată, fără a avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme

de Justiție decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, în conformitate cu

prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, fără citarea

4

părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art.424 Cod de procedură penală, instanța de

recurs judecă recursul numai cu privire la persoana la care se referă

declarația de recurs în raport cu calitatea pe care aceasta o are în proces și

numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură

penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Procurorul în recursul declarat a invocat prevederile art.427 alin.(1)

pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanța de fond și de apel în cazul în care instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul penal constată că, motivul invocat de recurent nu este

aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Analizînd textul deciziei contestate, se observă că aceasta și-a motivat

soluția adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele apelului declarat.

Mai mult, aceasta a supus unei cercetări minuțioase toate probele

administrate în cauză a audiat suplimentar inculpata, partea vătămată,

martorul Berzan Tatiana precum și a cercetat actele cauzei, declarațiile

martorilor care, fiind coroborate cu înscrisurile anexate la cauza penală și

cu celelalte probe, au permis instanței de apel de a conchide că vina

inculpatei Larionov Olga în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, nu este dovedită, menținînd sentința de achitare.

Argumentele procurorului, precum că instanțele judecătorești au dat

o apreciere greșită probelor prezentate în sprijinul acuzării prin prisma

coroborării lor, și anume declarațiilor părții vătămate Sochirin V.,

martorilor Berzan T. și Herța V. nu au nici un suport legal. Colegiul

menționează că instanța de apel a făcut o analiză amplă a probelor

acumulate pe cauză, a indicat pentru care motive s-au admis unele probe și

s-au respins altele, a argumentat detaliat, din care motive au fost respinse

5

probele aduse de partea acuzării în confirmarea învinuirii incriminate

inculpatei. În consecință toate probele au primit o apreciere la justa lor

valoare, iar concluziile făcute de instanța de apel rezultă din circumstanțele

de fapt stabilite în cauză.

La fel, Colegiul penal, reține ca fiind corectă concluzia instanțelor

ierarhic inferioare referitor la faptul că între Sochirin Viorica și Larionov

Olga sunt relații civile, și că fapta incriminată inculpatei nu conține latura

subiectivă a infracțiunii imputate, adică nu a fost dovedit faptul că la

momentul primirii banilor Larionov Olga urmărea scopul sustragerii

acestora, fără intenția de a-și onora angajamentului asumat față de

Sochirin V.

Totodată, instanța de recurs conchide că, concluziile instanțelor

ierarhic inferioare referitor la faptul că acțiunile inculpatei nu conțin latura

obiectivă a infracțiunii imputate sunt juste, concluzii pe care instanța de

recurs le susține pe deplin.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea probelor de către

instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de

art.427 Cod de procedură penală.

Colegiul menționează că, critica referitor la procedura de apreciere a

probelor ține de starea de fapt a cauzei, care este de competența instanțelor

de fond și apel. La etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

efectuează un control asupra fondului cauzei, ci verifică aplicarea corectă a

normelor de drept material și de procedură față de faptele constatate de

instanța de fond ori, după caz, de instanța de apel, care se efectuează

numai în limita temeiurilor formulate în recurs și numai în acest aspect este

competentă a se pronunța.

Prin urmare, Colegiul constată ca întemeiate concluziile instanței de

fond și de apel referitor la achitarea inculpatei, concluzii care, cum s-a

menționat anterior, detaliat sînt motivate și se bazează pe aprecierea

obiectivă și sub toate aspectele a probelor administrate în cauză.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de

procuror.

6

Astfel, instanțele de judecată corect au conchis că învinuirea adusă lui

Larionov Olga nu este bazată pe probe incontestabile directe și pertinente ce

ar confirma vinovăția acestuia, iar potrivit art. 8 alin. (3) în coroborare cu art.

389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă numai în

condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte,

cercetate de instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar

divergențele au fost lichidate și apreciate corespunzător. Toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea

inculpatului. În acest aspect, instanțele de fond și apel corect au concluzionat,

că fapta lui Larionov Olga nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, astfel lipsind probe

care confirmă latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii incriminate.

În această ordine de idei, Colegiul penal, enunță că temeiul prevăzut la

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură,( instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel) nu și-a găsit confirmarea în

recursul declarat de acuzatorul de stat și acesta urmează a fi declarat

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 ianuarie 2014, în

cauza penală în privința lui Larionov Olga Vladimir, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 25 iunie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

7