1ra-1709/2014 — art.183 alin.1 Cod penal

1ra-1709/2014 — art.183 alin.1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1709/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

17 decembrie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate

de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin

Miron și partea vătămată Sclifos Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2014, în cauza penală în privința lui

Olihnovici Iuri Feodot,

născut la 30 iunie 1938, originar din r-nul Rîbnița, s.

Vărăncău, domiciliat în mun. Chișinău, or. Cricova,

31 August 5/A, ap. 4.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

2014 (instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

2014, procesul penal privind învinuirea lui Olihnovici Iuri de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 183 alin.(1) Cod penal a fost încetat, în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție.

S-a dispus încasarea de la inculpat în beneficiul lui Sclifos Gh. prejudiciul

moral de 15 000 lei, iar în partea încasării prejudiciului material acțiunea civilă

a fost respinsă.

octombrie 2011 pe teritoriul de lucru, și anume, în mina de piatră a SC

„Salatina Grup” SRL, situată în com. Ciorescu, mun. Chișinău a avut loc un

accident de muncă, în urma căruia cet. Sclifos Gheorghe, a suferit vătămări

1

corporale grave și ușoare, care conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 1050/D din 24.04.2012, i-au fost cauzate, „traumă toracică închisă manifestată

prin fractura coastelor 7, 8, 9, 10, 11 de stînga, hemotorax pe stînga; contuzia

pulmonului stîng, precum și traumă cranio - cerebrală închisă manifestată prin

comoție cerebrală”.

Potrivit actului de constatare nr. 9 „Privind cercetarea accidentului de

muncă" din 21.03.2012, accidentul de muncă rezultat cu cauzarea vătămărilor

corporale cet. Sclifos Gheorghe, s-a produs ca rezultat al neglijenței maistrului

minier al SC „Salatina Grup" SRL, Olihnovici Iuri, care insuficient a efectuat

controlul asupra respectării cerințelor de securitate și sănătate în muncă de

către lucrătorii din subordine, încălcînd astfel, atribuțiile funcționale stabilite

conform instrucțiunii de serviciu.

avocatul acestuia Munteanu A., care au solicitat:

- inculpatul, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei hotărîri

de achitare, pe motiv că fapta incriminată nu întrunește elementele infracțiunii,

invocînd că sentința este ilegală și neîntemeiată, deoarece nu au fost apreciate

corect probele administrate în cauză, care demonstrează nevinovăția sa în

săvîrșirea infracțiunii imputate, totodată a menționat că ordonanța de punere

sub învinuire și rechizitoriu au fost întocmite incorect, în partea ce vizează

fapta încriminată inculpatului.

- avocatul, casarea sentinței și pronunțarea unei hotărîri de achitare,

invocînd că inculpatul nu a recunoscut învinuirea imputată, declarînd că nu

poartă nici o vină de faptul că Sclifos Gh. a fost accidentat în timpul lucrului.

Consideră că vinovat de accident este personal Sclifos Gh. pentru încălcarea

pct. 14 a instrucției tehnicii securității.

Punerea sub învinuire a lui Olihnovici Iuri în comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 183 alin.(1) Cod penal îl obligă pe acuzator să menționeze atît

în ordonanța de punere sub învinuire, cît și rechizitoriu care prevederi

concrete a tehnicii securității sau altor reguli de protecție a muncii au fost

încălcate de către inculpat, dar nu să se limiteze la formulări abstracte și

generale, precum că ultimul a încălcat tehnica securității și regulile de protecție

a muncii. Mai mult ca atît, procurorul era obligat să menționeze titlul actului

normativ încălcat, data și punctele, articolele încălcate.

2

Astfel, învinuirea adusă inculpatului se rezumă la faptul că insuficient a

efectuat controlul asupra respectării cerințelor de securitate și sănătate în

muncă de către lucrătorii în subordine, încălcînd astfel atribuțiile funcționale

stabilite conform instrucțiunii de serviciu.

Efectuarea insuficientă a controlului asupra respectării cerințelor de

securitate și sănătate în muncă de către lucrătorii din subordine nu cad sub

incidența art. 183 alin.(1) Cod penal.

2014, au fost admise apelurile declarate de inculpatul Olihnovici Iuri și

avocatul Munteanu A. în numele acestuia, casată sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Olihnovici Iuri a fost achitat de sub învinuirea în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 183 alin.(1) Cod penal, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

menționate în sentință, nu dovedesc vinovăția lui Olihnovici I. în săvîrșirea

infracțiunii imputate. Sentința nu cuprinde probele pe care se întemeiază

concluziile și anume că la 20 octombrie 2011, inculpatul a încălcat regulile

tehnicii securității și de protecție a muncii precum și normele de drept pe le-a

încălcat.

Dispoziția art. 183 Cod penal este de blanchetă, întrucît legile,

standardele, normele, instrucțiunile privind securitatea muncii și regulile de

protecție a muncii sunt obligatorii pentru toate întreprinderile, instituțiile,

organizațiile indiferent de forma organizatorică – juridică, și pentru toți

angajații în fiecare caz de încălcare a tehnicii securității sau altor reguli de

protecție a muncii este necesar să fie stabilite care norme juridice, ce le

reglementează au fost încălcate de inculpat.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 183 alin.(1) Cod penal,

constă în fapta prejudiciabilă formată în acțiunea sau în inacțiunea de încălcare

a tehnicii securității sau a altor reguli de protecție a muncii; urmările

prejudiciabile sub formă de accidente cu oameni sau alte urmări grave;

legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și consecințele prejudiciabile.

Astfel, pentru existența componenței de infracțiune prevăzută de art. 183

Cod penal este necesar a stabili legătura cauzală între încălcarea tehnicii

3

securității sau altor reguli de protecție a muncii și urmările

prejudiciabile, care au survenit.

La punerea sub învinuire a lui Olihnovici I. în comiterea infracțiunii

prevăzute la articolul 183 alin.(1) Cod penal era obligatoriu și necesară

menționarea cu precizie atît în ordonanța de punere sub învinuire din 27 iunie

2012, cît și în rechizitoriul din 29 iunie 2012 a prevederilor concrete a tehnicii

securității sau reguli în vigoare de protecție a muncii încălcate de către acesta,

dar nu să se limiteze la formulări abstracte.

Prin urmare, ordonanța de punere sub învinuire a lui Olihnovici I. din

27.06.2012 și rechizitoriul din 29.06.2012 sunt viciate, aceasta echivalînd cu

încălcarea prevederilor legale referitoare la sesizarea instanței și, prin prisma

prevederilor articolului 251 alin.(2) Cod de procedură penală, atrag nulitatea

acestor acte procedurale, iar conform alin.(3) al aceleiași norme, această

nulitate nu se înlătură în nici un mod și poate fi invocată în orice etapă a

procesului penal de către părți.

Conform art. 281 Cod de procedură penală, ordonanța de punere sub

învinuire este actul prin care, după examinarea raportului organului de

urmărire penală și a materialelor cauzei, procurorul considerînd că probele

acumulate sînt concludente și suficiente, el pune sub învinuire persoana. Actul

menționat printre altele trebuie să cuprindă și formularea învinuirii cu

indicarea datei, locului, mijloacelor și modului de săvîrșire a infracțiunii și

consecințele ei, caracterului vinei, motivelor și semnelor calificative pentru

încadrarea juridică a faptei.

Potrivit ordonanței de punere sub învinuire și rechizitoriului, instanța a

apreciat că acestea sunt insuficient motivate sub aspectul informării cu privire

la învinuirea înaintată. Acestea sunt formulate în mod abstract și general.

Acțiunile care stau la baza învinuirii nu sunt determinate cu suficientă precizie

printr-o modalitate clară și concretă de săvîrșire a faptelor infracționale. În

finalului actelor procedurale de sesizare a instanței, descriind inițial fapte care

nu cad sub incidența art. 183 alin. (1) Cod penal este făcută o reproducere

integrală a dispoziției art. 183 Cod penal, fapt care este inadmisibil.

Prin urmare, actele procedurale menționate, prin care a fost sesizată

instanța de fond referitor la învinuirea lui Olihnovici I. în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal, nu corespund prevederilor art. 281,

296-297 Cod de procedură penală.

4

În actele nominalizate, inculpatul nu este învinuit că a încălcat tehnica

securității muncii sau regulile de protective a muncii, precum și nu este

indicată norma de drept, ce reglementează raportul juridic pus în pericol de

către inculpat.

Învinuirea înaintată lui Olihnovici I. este rezumată la constatarea că

insuficient a efectuat controlul asupra respectării cerințelor de securitate și

sănătate în muncă de către lucrătorii în subordine, încălcînd astfel atribuțiile

funcționale stabilite conform instrucțiunii de serviciu.

Neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege cu privire la forma și

conținutul rechizitoriului, echivalează cu încălcarea prevederilor legale la

sesizarea instanței, încălcare care potrivit prevederilor articolului 251 alin.(3)

Cod de procedură penală atrage nulitatea absolută a actului procedural, care

nu se înlătură în nici un mod.

Altfel, Olihnovici Iu. nu este învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute

la articolului 183 alin. (1) Cod penal, iar în atare situație, se impune

pronunțarea unei hotărîri de achitare, din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii imputate.

procurorul și partea vătămată Sclifos Gh., care au solicitat:

- procurorul, care invocînd ca temei de drept prevederile art. 427 alin. (1)

pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea hotărîrii contestate cu

menținerea sentinței, deoarece apelurile declarate au fost greșit admise. În

motivarea recursului a menționat că la baza deciziei de achitare instanța de

apel a luat în considerație declarațiile inculpatului Olihnovici I., care în cadrul

ședinței de judecată nu a recunoscut vina, totodată a apreciat critic declarațiile

părții vătămate și a martorilor oculari.

Astfel, acuzarea consideră că din probele cercetate în prima instanță, s-a

constatat cu certitudine că accidentul de muncă cu cauzarea vătămărilor

corporale cet. Sclifos Gh., s-a produs ca rezultat al neglijenței maistrului minier

al SC „Salatina Grup” SRL, Olihnovici I., care insuficient a efectuat controlul

asupra respectării cerințelor de securitate și sănătate în muncă de către

lucrătorii din subordine, încălcînd astfel, atribuțiile funcționale stabilite

conform instrucțiunii de serviciu.

Instanța de fond corect a cercetat și apreciat probele prezentate de partea

acuzării, care prin coraborare dovedesc vinovăția inculpatului, și anume: -

5

declarațiile părții vătămate Sclifos Gh., a martorilor Sclifos N., Tutunaru C.,

Nicorici V., precum și probele materiale raportul de expertiză medico-legală

nr. 1050/D din 29.05.2012, procesul-verbal nr. 9 din 20.03.2012 al Inspecției

Muncii, prin care s-a stabilit că persoanele care au încălcat prevederile actelor

legislative și altor acte normative în domeniul muncii sunt: Sclifos Gh. și

Olihnovici I.

- partea vătămată, Sclifos Gh. casarea hotărîrilor judecătorești și

pronunțarea unei hotărîri de condamnare a inculpatului Olihnovici I., deoarece

instanțele de judecată nu au analizat sub toate aspectele circumstanțele

producerii accidentului în urma cărora el a avut de suportat cheltuieli în

legătură cu vătămarea sănătății, pierderea capacității de muncă, starea de

sănătate pe parcurs agravîndu-se, iar inculpatul careva ajutor material a

refuzat să-i acorde. Solicită să fie audiați martorii oculari Grama T., Dabija V. și

Sclifos N. care pot confirma cele spuse de el.

procedură penală, partea vătămată Sclifos Gh. a depus referință privind opinia

sa asupra recursului ordinar declarat de procuror, menționînd că susține în

totalitate opinia acuzatorului de stat referitor la audierea martorilor oculari.

7.1. Împotriva recursului ordinar declarat de acuzatorul de stat a fost

depusă referință de către inculpatul Olihnovici I. care a solicitat respingerea

recursului declarat, cu menținerea deciziei instanței de apel, deoarece faptele

care au fost constatate prin procesul-verbal nr. 9 din 20.03.2012 al Inspecției

Muncii privind cercetarea accidentului de muncă, lipsesc în legea penală. În

acest caz potrivit art. 275 alin.(2) Cod de procedură penală, urmărirea penală

urmează a fi încetată la orice etapă, dacă fapta nu este prevăzută de legea

penală ca infracțiune.

declarate, în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

6

instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427

alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicitînd casarea hotărîrii contestate

cu menținerea sentinței instanței de fond.

Colegiul penal reține, că dispoziția art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală, la care se referă recurentul, prevede expres și limitativ 4

temeiuri în baza cărora pot fi supuse recursului hotărîrile instanței de apel, că

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărîrii sau acesta este expus

neclar și cînd instanța a admis o eroare gravă de drept, care a afectat soluția

instanței.

Colegiul constată că aceste temeiuri pe care s-a bazat acuzatorul de stat

în recursul declarat, nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel

rezultă că ultima a analizat obiectiv probele administrate și a dat răspuns la

toate motivele expuse în apel.

Partea vătămată Sclifos Gh. nefăcînd referire la vre-un temei de drept

prevăzut la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, critică hotărîrea instanței

de apel, solicitînd condamnarea inculpatului în baza învinuirii aduse deoarece

vinovăția acestuia este dovedită prin probele administrate, iar acțiunea civilă

înaintată să fie admisă integral.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelurile, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza

penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, poate da o

nouă apreciere probelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Examinînd cauza, Colegiul penal consideră că instanța de apel just a

stabilit starea de fapt și de drept, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri, apreciind fiecare probă din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei și toate probele în ansamblu - din punct

7

de vedere al coroborării lor, adoptînd în așa mod o hotărîre legală și

întemeiată, ținînd cont de prevederile art.101 Cod de procedură penală, just

ajungînd la concluzia întemeiată că fapta inculpatului nu întrunește elementele

infracțiunii pe învinuirea adusă în baza art. 183 alin. (1) Cod penal.

Recurenții critică soluția instanței de apel, întrucît instanța a pus la baza

sentinței de achitare declarațiile inculpatului, neluînd în considerație probele

prezentate de partea acuzării, și anume declarațiile părții vătămate Sclifos Gh., a

martorilor Sclifos N., Tutunaru C., Nicorici V., raportul de expertiză medico-legală nr.

1050/D dein 29.05.2012 și procesul-verbal nr. 9 din 20.03.2012 al Inspecției Muncii,

care dovedesc incontestabil vinovăția lui Olihnovici I., de săvîrșirea infracțiunii

imputate.

Instanța de recurs apreciază ca neîntemeiate argumentele recurenților

privind adoptarea unei decizii ilegale de către instanța de apel în privința lui

Olihnovici I., menționînd că Curtea de Apel Chișinău corect a ajuns la

concluzia privind achitarea lui Olihnovici I. de săvîrșirea infracțiunii imputate.

Cu atît mai mult că critica referitor la procedura de apreciere a probelor

ține de stare de fapt a cauzei, care deja a fost efectuată de către instanțele de

judecată. Prin urmare, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la

etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs, verifică erorile de

drept comise de instanțele de fond și apel, în baza temeiurilor stipulate expres

de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în speță.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția

adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelurilor declarate de

inculpat și avocatul acestuia.

De asemenea, cît privește criticele autorilor recursurilor, că în acțiunile

inculpatului există componența de infracțiune prevăzută la art. 183 alin. (1)

Cod penal, Colegiul penal conchide că, instanța de apel a dispus achitarea

inculpatului în baza art. 183 alin. (1) Cod penal, din motiv că fapta lui nu

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii nominalizate.

Sentința instanței de fond nu cuprinde fapta de încălcare a regulilor

tehnicii securității și de protecție a muncii și anume care norme de drept au

fost încălcate de către inculpat.

Norma dispoziției art. 183 Cod penal este de blanchetă. Întrucît legile,

8

standardele, normele, instrucțiunile de protecție a muncii sunt obligatori

pentru toate organele de stat și cele economice, întreprinderile, instituțile,

organizațile, toate persoanele oficiale și pentru toți angajații, în fiecare caz

concret este necesar a stabili ce prevederi ale acestor acte au fost încălcate.

Infracțiunea prevăzută la art.183 Cod penal este o infracțiune materială,

care se consideră consumată din momentul producerii accidentelor cu oameni

sau a altor urmări grave.

Latura obiectivă a încălcării regulilor de protecție a muncii include:

- fapta prejudiciabilă care constă în acțiunea sau inacțiunea de încălcare a

tehnicii securității, a igienei industriale sau a altor reguli de protecție a muncii;

- urmările prejudiciabile sub formă de accidente cu oameni sau alte urmări

grave;

- legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile.

Pentru existența componenței de infracțiune este necesar a stabili

legătura cauzală între încălcarea regulilor de protecție a muncii și urmările care

au survenit.

La calificarea faptei este obligatoriu a stabili care anume regulă în

vigoare de protecție a muncii a fost încălcată.

Astfel, la punerea sub învinuire a lui Olihnovici I. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 183 alin. (1) Cod penal era obligatoriu și necesar

de menționat cu precizie atît în ordonanța de punere sub învinuire din 27 iunie

2012, cît și în rechizitoriu care prevederi concrete a tehnicii securității sau

reguli în vigoare de protecție a muncii au fost încălcate de către inculpat, dar

nu să se limiteze la formulari abstracte și anume potrivit rechizitoriului lui

Olihnovici I. i-a fost incriminat faptul că, “la data de 20.10.2011, pe teritoriul de

lucru, și anume, în mina de piatră a SC ”Salatina Grup” SRL, situată în com.

Ciorescu, mun. Chișinău a avut loc un accident de muncă, în urma căruia cet. Sclifos

Gh. a suferit vătămări corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 1050/D din 24.04.2012 se califică ca vătămare corporală gravă și ușoară.

Potrivit actului de constatare nr. 9 “privind cercetarea accidentului de muncă”

din 20.03.2012, accidentul de muncă rezultat cu cauzarea vătămărilor corporale cet.

Sclifos Gh., s-a produs ca rezultat al neglijenței maistrului minier al SC “Salatina

Grup” SRL, Olihnovici I., care insuficient a efectuat controlul asupra respectării

cerințelor de securitate și sănătate în muncă de către lucrătorii din subordine,

încălcînd astfel, atribuțiile funcționale stabilite conform instrucțiunii de serviciu”.

9

Prin urmare, acuzatorul de stat era obligat de a menționa titlul și data

adoptării actului normativ, norma de drept cuprinsă în actul respectiv, care

este încălcat de către Olihnovici I., precum și regulile tehnicii securității și de

protecție a muncii încălcate.

Totodată, instanța de recurs consideră justă concluzia instanței de apel că

atît ordonanța de punere sub învinuire, cît și rechizitoriu sunt viciate, acestea

fiind insuficient motivate sub aspectul informării cu privire la învinuirea

înaintată. Actele menționate sunt formulate în mod abstract și general, iar

acțiunile care stau la baza învinuirii nu sunt determinate cu suficientă precizie

printr-o modalitate clară și concretă de săvîrșire a faptelor infracționale.

Învinuirea înaintată lui Olihnovici Iuri este expusă doar la constatarea

“că insuficient a efectuat controlul asupra respectării cerințelor de securitate și

sănătate în muncă de către lucrătorii din subordine, încălcînd astfel, atribuțiile

funcționale stabilite conform instrucțiunii de serviciu”, iar pretinsele fapte

infracționale comise de inculpat nu se încadrează în prevederile art. 183 Cod

penal. Acestea sunt faptele care sunt imputate lui Olihnivici I., dar nicidecum

că el a încălcat tehnica securității și altor reguli de protecție a muncii.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect a reținut în acest sens

prevederile art. 8 și 389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărîre de

condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu de probe cercetate

de instanța de judecată. O sentință de condamnare nu poate fi bazată pe

presupuneri. Colegiul reține că instanța de apel a ținut seama de aceste

prevederi legale, precum și de principiul că toate îndoielile apărute și care nu

pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și a adoptat o soluție

întemeiată.

Argumentele invocate de recurenți nu au suport probatoriu și contravin

probelor administrate.

Prezența circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să

decidă asupra inadmisibilității recursurilor ordinare declarate pe motiv că

acestea sunt vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

10

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Constantin Miron și partea

vătămată Sclifos Gheorghe, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 05 iunie 2014, în cauza penală în privința lui Olihnovici Iuri

Feodot, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 14 ianuarie 2015.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

11