1ra-364/2014 — art. 369 alin. 1 CP

1ra-364/2014 — art. 369 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-364/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

DECIZIE

25 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Constantin Alerguș, Vladimir

Timofti,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de către avocatul, Sîrbu

Constantin, în numele inculpatului Codreanu Oleg Oleg, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013, în cauza

penală în privința lui,

Codreanu Oleg Oleg, născut la 17 iulie 1994, originar din

r-l Leova s. Tomai, domiciliat mun. Chișinău, s. Bîc, str.

Grădinarilor 106 A.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului.

Avocatul, Constantin Sîrbu, care a solicitat admiterea recursului.

Inculpatul, Oleg Codreanu, care a solicitat admiterea recursului.

Partea vătămată, Vasile Baltag, care a solicitat admiterea recursului.

C O N S T A T Ă :

privind învinuirea lui Codreanu O.O. de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.

369 alin. (1) CP, a fost încetat, cu tragerea la răspundere contravențională,

aplicîndu-i sancțiunea contravențională – amendă, în mărime de 150 unități

convenționale.

termen la 24 iulie 2012 de Centrul Militar Municipal Chișinău și l-a efectuat în

Regimentul Rachete Antiaeriene, Divizionul 1, în funcția de comandant de grupă-

ochitor superior, în grad militar soldat. În aceiași unitate militară, efectua serviciul

militar în termen soldatul Baltag Vasile Valeriu, care în raporturi de subordonare

cu Codreanu O.O. nu se afla.

Codreanu O.O., încălcînd grav cerințele art. 26 a Legii RM „Cu privire la

statutul militarilor", art. 14, 15, 19 și 94 a Regulamentului Serviciului Interior al

Forțelor Armate ale RM, art. 5 al Regulamentului Disciplinei Militare care-l

obligau: să respecte jurământul militar și prevederile regulamentelor militare; să

prețuiască onoarea unității militare; să fie demn de gradul militar și de uniforma

militară ce o poartă; să fie disciplinat și vigilent; să prețuiască camaraderia

1

militară; să respecte drepturile și libertățile tuturor cetățenilor; să nu-și permită

deprinderi dăunătoare; să fie cinstit, corect, sincer și principial; să-i stimeze pe

inferiori, să-i apere în orice condiții; să contribuie la menținerea și la restabilirea

ordinii regulamentare; să se comporte cu demnitate atât în unitatea militară cât și

în afara ei, în cazul constatării unor relații neregulamentare să ia măsuri pentru a

restabili ordinea și să raporteze despre ele șefului nemijlocit să nu-și permită sie să

încalce ordinea publică, să contribuie pe toate căile la apărarea onoarei și

demnității cetățenilor, la menținerea prestigiului Forțelor Armate, - a admis

intenționat încălcarea regulilor statutare cu privire la relațiile dintre militari, în

următoarele împrejurări:

La 23 iunie 2013, în jurul orei 20.30, Codreanu O.O., în timp ce se afla pe

teritoriul Divizionului 1 a Regimentului de Rachete Antiaeriene, dislocat în com.

Băcioi, mun. Chișinău, fără motive întemeiate, intenționat i-a aplicat lui Baltag

V.V. o lovitură cu pumnul în regiunea coloanei vertebrale, cauzându-i leziuni

corporale neînsemnate.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 369 alin. (1) CP, încălcarea

regulilor statutare cu privire la relațiile dintre militari, în timpul îndeplinirii serviciului

militar, dacă între ei nu există raporturi de subordonare, dacă această încălcare s-a

manifestat prin acte de violență.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Codreanu O.O. să fie condamnat în baza art. 369 alin. (1) CP, la 160 ore de

muncă neremunerată în folosul comunității.

În motivarea apelului, procurorul a invocat netemeinicia aplicării art. 55 CP,

omiterea indicării acestui articol cu motivarea lui în conținutul sentinței, precum

și neatingerea scopului pedepsei penale prin aplicarea art. 55 CP.

2013, a fost admis apelul, casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărâre, prin care Codreanu O.O. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza

art. 369 alin. (1) CP, la 80 ore muncă neremunerată.

In motivarea deciziei, instanța de apel a menționat că vinovăția inculpatului

în cele incriminate este probată prin: declarațiile inculpatului, părții vătămate,

martorilor Raiu Gh.Gh., Chițanu D., Zavtur A.N., precum și prin: raportul de

expertiză medico-legală nr. 1599/D din 17.07.2013, extrasul din ordinul nr. 175 din

04.06.2013.

Instanța de apel a conchis că instanța de fond neîntemeiat a ajuns la concluzia

că inculpatul va putea fi reeducat și corectat doar aplicându-i o pedeapsă

contravențională, liberându-l de pedeapsa penală, deoarece acțiunile lui sunt

dăunătoare pentru un cerc mai larg de persoane, astfel inculpatul fără a fi

pedepsit penal nu va putea înțelege inadmisibilitatea comportării sale în societate,

iar aplicarea pedepsei penale va duce la reeducarea și corectarea inculpatului, la

prevenirea săvârșirii de acesta și alte persoane a acestui gen de infracțiuni.

2

În opinia instanței de apel, pedeapsa stabilită inculpatului nu corespunde

cerințelor art. art. 61,75 Cod penal, deoarece prin acțiunile sale Codreanu O.O. a

subminat autoritatea Forțelor Armate și climatul social-psihologic în unitate, a

influențat negativ asupra ordinii de exercitare a serviciului militar prin traume

psihologice în rândul militarilor în termen, a înjosit onoarea și demnitatea

acestora, astfel acțiunile lui sunt dăunătoare pentru un cerc mai larg de persoane,

iar aplicarea pedepsei penale va stimula obligativitatea reeducării inculpatului

menținând autoritatea legii.

Pericolul infracțiunii în urma acestor circumstanțe este sporit, e rațional ca

inculpatul să poarte răspundere penală, el va putea fi corectat, reeducat și scopul

preventiv al pedepsei va fi atins prin intermediul pedepsei penale aplicate

inculpatului.

recurs ordinar în care a solicitat casarea acesteia, cu menținerea sentinței fără

modificări, invocînd că instanța de apel în mod nejustificat a exclus aplicarea

prevederilor art. 55 CP, neluînd în considerație faptul că corectarea persoanei este

posibilă fără supunerea răspunderii penale a inculpatului. Mai mult, instanța de

apel nu a apreciat următoarele circumstanțe: aplicarea numai unei singure lovituri

părții vătămate, cauzîndu-i leziuni neînsemnate; partea vătămată l-a iertat pe

inculpat; ultimul nu a comis careva infracțiuni; vina a recunoscut-o integral;

caracteristica pozitivă a inculpatului la locul serviciului militar; infracțiunea

săvîrșită de inculpat este una mai puțin gravă; a achitat amenda stabilită de

instanța de fond.

lărgit al Curții Supreme de Justiție concluzionează că acesta urmează a fi admis

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să mențină

hotărîrea primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

Din conținutul recursului apărătorului rezultă că, autorul este de acord cu

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor făptuitorului, și critică hotărîrea instanței de apel, numai referitor la

neaplicarea față de Codreanu O.O. a prevederilor art.55 Cod penal.

Instanța de recurs consideră, că în cauză este prezentă eroarea de drept

menționată de recurent, și își argumentează poziția sa în felul următor:

Reieșind din materialele cauzei penale supuse judecării, Colegiul reține că

Codreanu O.O. de către organul de urmărire penală a fost învinuit, de săvîrșirea

infracțiunii prevăzute de art. 369 alin. (1) Cod penal – încălcarea regulilor statutare

cu privire la relațiile dintre militari, în timpul îndeplinirii serviciului militar, dacă între ei

nu există raporturi de subordonare, manifestată prin acte de violență.

Instanța de fond i-a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 369 alin. (1)

Cod penal și a încetat procesul penal, cu tragerea la răspundere contravențională,

fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de amendă.

3

Însă, instanța de apel a rejudecat cauza și a pronunțat o nouă hotărîre, prin

care inculpatul a fost recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de

art. 369 alin. (1) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă penală sub formă de muncă

neremunerată.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a conchis că: „<instanța de fond

neîntemeiat a ajuns la concluzia că inculpatul va putea fi reeducat și corectat doar

aplicându-i o pedeapsă contravențională, liberându-l de pedeapsa penală, deoarece acțiunile

lui sunt dăunătoare pentru un cerc mai larg de persoane, astfel inculpatul fără a fi pedepsit

penal nu va putea înțelege inadmisibilitatea comportării sale în societate, iar aplicarea

pedepsei penale va duce la reeducarea și corectarea inculpatului, la prevenirea săvârșirii de

acesta și alte persoane a acestui gen de infracțiuni”.

Lecturînd textul recursului declarat, Colegiul atestă că, argumentul principal

invocat de apărător este excluderea nejustificată de către instanța de apel a

prevederilor art. 55 CP, deoarece la caz sunt indicate circumstanțe care ar constata

faptul că corectarea inculpatului este posibilă fără tragerea la răspundere penală și

prin eliberarea de răspundere penală se va atinge scopul pedepsei penale a

inculpatului.

Sub acest aspect, Colegiul consideră necesar de invocat doctrina juridică

penală și anume:

Conform art. 55 alin. (1) Cod penal, persoana care a săvîrșit pentru prima

oară o infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, cu excepția infracțiunii prevăzute la

art. 326, poate fi liberată de răspundere penală și trasă la răspundere

contravențională în cazurile în care și-a recunoscut vina, a reparat prejudiciul

cauzat prin infracțiune și s-a constatat că corectarea ei este posibilă fără a fi supusă

răspunderii penale.

Liberarea de răspundere penală cu tragerea la răspundere administrativă

constă în aceea că fapta comisă rămâne a fi considerată infracțiune, însă instanța

de judecată în condițiile prevăzute de lege, pentru unele infracțiuni ușoare sau

mai puțin grave, dispune înlocuirea răspunderii penale cu o altă formă de

răspundere juridică, ce atrage aplicarea unor sancțiuni administrative.

Posibilitatea corectării persoanei fără a fi condamnată penal are la bază

careva condiții: persoana a săvîrșit pentru prima oară o infracțiune ușoară sau mai

puțin gravă cu excepția infracțiunii prevăzute la art. 326 Cod penal; prezența

informației conform cărora făptuitorul poate fi corectat fără a i se aplica o

pedeapsă penală, cum ar fi atitudinea vinovatului, din care rezultă regretul că a

comis fapta, atitudine care poate să se manifeste prin căință sinceră, depunere de

eforturi pentru a înlătura rezultatul infracțiunii, reparare a pagubei cauzate,

colaborare cu organele de drept prin recunoașterea faptei și descoperirea

infracțiunii și a altor participanți la infracțiune.

În situația în care, pe parcursul judecării, se constată cazul prevăzut în art. 55

Cod penal, instanța este obligată să înceteze procesul penal, deoarece acesta

exclude continuarea judecării cauzei din momentul constatării lui.

4

Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei

infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în Partea specială și în

strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a Codului penal.

Astfel, persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o pedeapsă

echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se declară

vinovată. În același rînd, după caz, instanța este în drept să aplice și prevederile

Părții generale a Codului penal în special, a prevederilor art.55 Cod penal.

Totodată, conform art.75 alin.(1) Cod penal, la stabilirea categoriei și

termenului pedepsei instanța de judecată are obligația să țină cont de gravitatea

infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Casînd sentința, instanța de apel a menționat că: “Pedeapsa stabilită

inculpatului nu corespunde cerințelor art.art. 61,75 Cod penal, deoarece prin acțiunile sale

Codreanu O.O. a subminat autoritatea Forțelor Armate și climatul social-psihologic în

unitate, a influențat negativ asupra ordinii de exercitare a serviciului militar prin traume

psihologice în rândul militarilor în termen, a înjosit onoarea și demnitatea acestora, astfel

acțiunile lui sunt dăunătoare pentru un cerc mai larg de persoane, iar aplicarea pedepsei

penale va stimula obligativitatea reeducării inculpatului menținând autoritatea legii.

Pericolul infracțiunii în urma acestor circumstanțe este sporit, e rațional ca inculpatul să

poarte răspundere penală, el va putea fi corectat, reeducat și scopul preventiv al pedepsei

va fi atins prin intermediul pedepsei penale aplicate inculpatului”.

Astfel, Colegiul constată că instanța de apel și-a conturat concluzia sa

bazîndu-se doar pe prevederile generale ale art. 61 și 75 Cod penal, fără a se

expune pe un șir de circumstanțe constatate de către instanța de fond.

Instanța de fond, la rîndul său, în sentință a menționat că: „<instanța ia în

considerație opiniile procurorului și avocatului și țînănd cont de caracterul și gravitatea

infracțiunii săvîrșite de inculpat, motivul și scopul comiterii infracțiunii, personalitatea

vinovatului, existența circumstanțelor atenuante și lipsa celor agravante, influențarea

pedepsei stabilite asupra corectării vinovatului, săvîrșirea de către inculpat pentru prima

oară a unei infracțiuni mai puțin grave, lipsa prejudiciului cauzat prin infracțiune, și

inițiativa personală de recuperare a prejudiciului cauzat în legătură cu săvîrșirea

infracțiunii, lipsa cărorva pretenții față de inculpat din partea părții vătămate,

caracteristica pozitivă și atitudinea conștiincioasă față de serviciului militar.”

Analizînd hotărîrile judecătorești adoptate pe caz, Colegiul conchide că

instanța de apel a ignorat un șir de circumstanțe cum ar fi: pedeapsa stabilită se

încadrează în limitele prevăzute de lege, inculpatul a recunoscut integral vina,

depunînd cerere de judecare a cauzei pe baza probelor administrate la faza

urmăririi penale, se căiește sincer de cele comise, lipsa pretențiilor de ordin

material sau moral față de inculpat din partea părții vătămate, se caracterizează

pozitiv la locul serviciului militar, prezența circumstanțelor atenuante –

5

recunoașterea vinovăției, căința sinceră, săvîrșirea pentru prima data a unei

infracțiuni mai puțin grave, circumstanțe agravante nu au fost stabilite.

Mai mult, Colegiul specifică că, conform recipisei din 07.08.2013, inculpatul

și-a asumat obligația să achite amenda în sumă de 150 u.c., adică 3000 lei, în

termen de 30 de zile (f.d. 105). Astfel, la 28.08.2013 inculpatul și-a executat

obligația asumată benevol, fapt confirmat prin ordinul de încasare a numerarului

nr. 58173944 (f.d.115).

Sub acest aspect Colegiul, constată că instanța de fond a argumentat

concluzia sa că corectarea inculpatului este posibilă fără a fi supusă răspunderii

penale, pe cînd instanța de apel nu și-a argumentat concluzia sa, prin prisma

acceptării sau neacceptării a circumstanțelor indicate, ignorîndu-le totalmente.

De asemenea, Colegiul consideră necesar de evidențiat că procurorul în

apelul său a solicitat aplicarea pedepsei penale sub formă de muncă

neremunerată.

Călăuzitoare în acest sens sunt prevederile Hotărîrea Plenului CSJ a RM din

04.07.2005, nr.8, despre aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi

ale legislației naționale și internaționale privind aplicarea pedepsei sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității și executarea acestei pedepse, unde

este stipulate expres că, instanța urmează să pună în discuție față de părțile la

proces posibilitatea și eficiența aplicării tuturor categoriilor de pedeapsă

prevăzute de sancțiunea articolelor puse sub învinuire inculpatului, în condițiile

în care instanța va ajunge la concluzia privitor la vinovăția persoanei, și opinia

acestora urmează a fi menționată în procesul verbal al ședinței de judecată.

La stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității instanța trebuie să țină cont de necesitățile individuale, posibilitățile,

drepturile și responsabilităților sociale ale inculpatului, inclusiv și de

recomandările serviciului de resocializare.

Spre deosebire de pedepsele cu închisoare sau amendă, care pot fi aplicate

coercitiv indiferent de voința infractorului, sancțiunile și măsurile comunitare

necesită cooperarea acestuia pentru a-și atinge scopurile, de aceea munca

neremunerată în folosul comunității poate fi aplicată doar persoanelor care

acceptă să execute o asemenea pedeapsă.

Neconstatarea acceptului inculpatului la executarea unei asemenea pedepse

apriori poate duce la stabilirea unei pedepse care nu va fi executată, deci va fi

aplicată o pedeapsă care nu va influența asupra corectării și reeducării

inculpatului, criteriu obligatoriu prevăzut de art.75 Cod penal pentru

individualizarea pedepsei.

Conform materialelor cauzei, și anume a proceselor-verbale al ședinței de

judecată în instanța de apel (f.d. 116-120), Colegiul constată că chestiunea cu

posibilitatea aplicării pedepsei penale sub formă de muncă neremunerată nu a fost

pusă în discuție față de părțile participante la proces.

Astfel, raportînd prevederile legale menționate la cazul supus judecării,

Colegiul constată că la stabilirea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în

6

folosul comunității instanța de apel urma obligatoriu să pună în discuție

posibilitatea aplicării pedesei sub formă de muncă neremunerată, și s-o aplice

numai după acceptarea aplicării acesteia de către inculpat, cu înscrierea acestei

mențiuni în procesul-verbal, ceea ce nu a fost respectat de către instanța de apel.

În această ordine de idei, Colegiul consideră că sentința primei instanțe este

legală și întemeiată, deoarece pedeapsa stabilită se încadrează în limitele

prevăzute de lege, s-a ținut cont de criteriile generale de individualizare a

pedepsei și corect au fost aplicate prevederile art.55 Cod penal, liberîndu-l pe

Codreanu O.O. de răspundere penală, cu tragerea acestuia la răspundere

administrativă.

Temeiuri prin care s-ar demonstra că inculpatul nu poate fi corectat în

ordinea prevăzută de art.55 Cod penal, Colegiul la judecarea cauzei nu a stabilit.

Rezumînd cele spuse mai sus, instanța de recurs consideră că pedeapsa

stabilită de către instanța de fond lui Codreanu O.O. corespunde prevederilor

art.7, 61, 75 Cod penal, fiind motivată, individualizată și aplicată în limitele

prevăzute de lege, și ca urmare Colegiul constată legală și întemeiată concluzia

instanței de fond privind aplicarea prevederilor art.55 Cod penal, liberîndu-l pe

Codreanu O.O. de răspundere penală, cu tragerea acestuia la răspundere

administrativă. Iar, instanța de apel a ignorat un șir de circumstanțe stabilite pe

caz, fără a le verifica și aprecia în cumul, precum și nu a pus în discuție față de

participanții procesului penal posibilitatea aplicării pedepsei penale sub formă de

muncă neremunerată, ca urmare fiind exclus nejustificat art. 55 Cod penal și ,

constat eronat că, corectarea inculpatului nu este posibilă fără supunerea

răspunderii penale.

De asemenea, Colegiul remarcă faptul că, deși, instanța de fond în conținutul

sentinței sale a omis să indice expres mențiunea aplicării art. 55 Cod penal, însă în

argumentarea concluziilor sale totuși instanța a menționat că: „…inculpatul

urmează a fi liberat de răspundere penală cu tragerea la răspundere contravențională”.

Deci, eroarea în cauză nu poate fi suficientă pentru a desființa o sentință.

Astfel, Colegiul a stabilit în cazul supus judecării și-a găsit confirmare

temeiul invocat în recurs de către apărător, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală, și anume: „instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a

afectat soluția instanței”.

În asemenea circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră că, instanța de apel

a dat o concluzie motivată în ordin general, fără a indica care din concluziile

instanței de fond nu sunt legale și întemeiate, care circumstanțe ale cauzei fac

imposibilă aplicarea prevederilor art. 55 Cod penal, ceea ce a avut ca consecință

adoptarea de către instanța de apel a unei decizii ilegale și neîntemeiate, prin care

a fost casată sentința de încetare.

Față de considerentele ce preced, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție conchide asupra necesității casării deciziei instanței de apel cu menținerea

sentinței instanței de fond.

7

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite, recursul ordinar declarat de către avocatul, Sîrbu Constantin, în

numele inculpatului Codreanu Oleg Oleg, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 01 octombrie 2013, în cauza penală în privința lui

Codreanu Oleg Oleg, cu menținerea sentinței Judecătoriei Militare din 07 august

2013.

Decizia este irevocabilă, pronunțată public la 08 aprilie 2014, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8