1ra-530/2014 — art.325 al.1 CP

1ra-530/2014 — art.325 al.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-530/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Elena Covalenco

Judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc

A examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

de avocatul Teleba Vladislav în numele inculpatei Marcu Evghenia, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 decembrie 2013 în cauza

penală în privința lui

Marcu Evghenia, a.n. 24.01.1952.,domiciliată în or.

Drochia str. Sfatul Țării 26/20.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

a fost condamnată în baza art. 325 alin.(l) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare cu

amendă în mărime de 1000 (una mie) unități convenționale, ceia ce constituie 20

000 (douăzeci mii) lei.

În baza art.90 Cod penal, executarea pedepsei stăbilite a fost suspendată pe

un termen de probă de 1 (un) an.

2012, orele 11.50, ofițerul de UP a SUP a CPR Drochia, căpitan de poliție

Chiprisean N. a sesizat Procuratura Drochia despre instigarea sa de către Marcu E.

de a sîvîrși acțiuni coruptibile, legate de activitatea sa de serviciu, în interesul

feciorului acesteia Marcu Vitalii Boris an.n.1989.

La 18 mai 2012, ofițerul de UP a SUP a CPR Drochia, căpitan de poliție

Chiprisean N., a început urmărirea penală în cauza penală nr.2012120166, cu

indicii infracțiunii prevăzute de art.2641 alin.(l) CP în privința lui Marcu Vitalii

Boris, pentru conducerea la 29.04.2012 a mijlocului de transport în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

La 22.05.2012, Marcu V. a fost recunoscut și audiat în calitate de bănuit,

recunoscîndu-și pe deplin fapta infracțională incriminată - art.2641 alin.(l) CP, de

1

conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de

ebrietate alcoolică cu grad avansat.

Marcu E. pe tot mersul urmăririi penale, la 22 mai 2012 a promis, iar la 06

iunie 2012 a dat personal ofițerului de urmărire penală a SUP a CPR Drochia,

căpitan de poliție Chiprisean N. suma de 4000 lei, pentru adoptarea unei hotărîri

favorabile pe cauza penală în privința feciorului său Marcu V., fiind încrezută de

competența acestuia.

2.1. Instanța de fond și-a motivat soluția prin faptul, că probele cercetate

sunt pertinente, concludente, coroborează între ele și în ansamblu dovedesc

integral vinovăția inculpatei. Cît ține de pedeapsă, Instanța a considerat că

corectarea și reeducarea inculpatei, ținînd cont de vîrsta și personalitatea ei, de

circumstanțele cauzei, poate avea loc fără privarea de libertate, cu acordarea

termenului de probă conform art. 90 Cod Penal.

Marcu E. a declarat apel, prin care a solicitat casarea ei cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care Marcu E. să fie achitată de sub învinuirea

adusă.

În motivarea apelului a invocat, că textul stenogramei audio nu corespunde

cu cele auzite în urma reproducerii DVD+R. Ținînd seama de acesta, apelantul

consideră că proba dată urmează a fi respinsă. La fel, invocă că Marcu E. avea

temeiuri să-1 sune pe ofițerul de urmărire penală al SUP a CPR Drochia și să vină

la acesta la birou pentru că era persoană menționată în plîngerea lui Godorogea

Iulia, pe care o examina în acea perioadă Chiprisean N. în ceia ce privește suma de

4000 lei, aceasta urma să-i fie împrumutată lui Chiprisean N. de către Marcu E.

2013 a fost respins apelul declarat ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței.

4.1. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a conchis că, instanța de

fond a analizat și verificat probatoriul existent prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității,

veridicității și în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, stabilind în mod

corect starea de fapt și vinovăția lui Marcu E. în baza art.325 alin.(l) CP iar

argumentele apelantului nu au fost reținute de către instanța de apel, acestea fiind

lipsite de orice suport juridic.

Instanța de apel a conchis cu certitudine, că în gestiunea ofițerului de

urmărire penală Chiprisean N. se afla cauza penală privind învinuirea feciorului

inculpatei Marcu E., Marcu V. pe art.2641 alin.(l) CP.

Totodată, instanța de apel a constatat că, din conținutul stenogramei

convorbirii care a avut loc între Marcu E. și ofițerul de urmărire penală Chiprisean

2

N. în biroul de serviciu a acestuia este clar-evident, că ultima venea cu rugămintea

de a nu fi privat feciorul său de dreptul de a conduce mijloace de transport.

De asemenea, instanța a respins si argumentul apelantului, ca fiind unul

declarativ, precum că cauza penală de învinuirea lui Marcu V. la data înregistrării

convorbirilor se afla deja la procuror, deoarece de fapt denunțul a fost depus de

către ofițerul de urmărire penală cu mult timp înainte, și anume la 24 mai 2012

(f.d.9 vol. l), pe cînd înregistrarea propriu-zisă a convorbirilor petrecute între

Marcu E. și ofițerul de urmărire penală a avut loc la data de 06.06.2012 (f.d.37 vol.

l).

A fost combătut de către instanță și versiunea inculpatei precum că

Chiprisean N. i-ar fi solicitat un împrumut bănesc pe care i 1-a adus la birou în

sumă de 4000 lei, prin următoarele probe:

- încheierea judecătorului de instrucție din 24 mai 2012 privind autorizarea

efectuării percheziției în biroul de serviciu nr.202 al ofițerului de urmărire penală a

SUP CPR Drochia, Chiprisean N. (f.d.25 vol. l);

- încheierea judecătorului de instrucție din 24 mai 2012 privind autorizarea

efectuării interceptării convorbirilor orale între ofițerul de urmărire penală a SUP

CPR Drochia Chiprisean N. și Marcu E (f.d.29vol.l);

- proces-verbal privind înzestrarea (instalarea) cu tehnică specială din

06.06.2012 (f.d.31 vol.l);

- procesul - verbal de ridicare a obiectelor din 06.06.2012 (f.d.32 vol. 1);

- procesul - verbal de percheziție din 06.06.2012 (f.d.33 vol. l);

- proces-verbal de ridicare a obiectului din 07.06.2012 (f.d.36 vol. 1);

Astfel, instanța de apel a constatat că, acțiunile inculpatei Marcu E. au fost

corect încadrate în baza art.325 alin.(l) CP, iar pedeapsa stabilită prin sentința

instanței de fond pentru fapta săvîrșită, este just individualizată în corespundere cu

prevederile art.61 și 75, 90 CP, ținîndu - se seama de toate circumstanțele cauzei.

5.Împotriva hotărîrilor menționate, avocatul Teleba V. în numele inculpatei a

declarat recurs ordinar, invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de

procedură penală, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpata să fie achitată.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra nici unui motiv invocat în apel și că faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, în acest sens recurentul invocă, că ambele instanțe:

-nu au dat nici o apreciere declarațiilor martorului Marcu Vitalii, care a

declarat instanței de fond, că el personal a auzit cum Chiprisean Nicolae, ofițerul

care conducea cauza penală de învinuire a lui a cerut de la Marcu Evghenia ca să-i

împrumute 4000 lei;

3

- nu s-au pronunțat asupra faptului, că împrumutul bănesc a fost prezentat

de către ofițerul de urmărire penală al SUP a CPR Drochia drept o corupere activă,

fiind în esență o provocare din partea angajatului MAI, a avut loc o distorsionare a

conținutului convorbirii din 06.06.2012, deoarece acuzarea în cadrul ședinței

instanței de fond nu a prezentat izvorul primar de înregistrare a informației și

anume registratorul audio/video de model HD, care este menționat în procesul

verbal de examinare a obiectului (f.d.36), înregistrările audio prezentate de

acuzare nu coincide cu convorbirile avute la data de 06.06.2012, nu se cunoaște

proveniența înregistrărilor prezentate de acuzare. În urma celor menționate

recurentul a invocat prevederile art.94 al.1) p.(6) și (11) CPP - În procesul penal nu

pot fi admise ca probe și, prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în

instanța de judecată și nu pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri

judecătorești datele care au fost obținute: dintr-o sursă care este imposibil de a o

verifica în ședința de judecată; prin provocarea, facilitarea sau încurajarea

persoanei la savîrșirea infracțiunii;

- ofițerul de urmărire penală Chiprisean N. nu mai putea să îndeplinească sau

nu, ori să întîrzie sau să grăbească îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției

sale sau contrar acesteia, din simplu motiv că d-lui deja nu mai avea în gestiune

cauza penală de învinuire a lui Marcu Vitalii, astfel lipsind însuși obiectul

infracțiunii prevăzute de art.325 al. l CP

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru declararea recursului, recurentul a indicat prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, că hotărîrea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazurile cînd: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

reține că, reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecînd apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

4

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Astfel,Colegiul penal conchide, că instanțele de judecată, verificînd probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-

au dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, ajungînd la concluzia justă privind

condamnarea inculpatei Marcu E., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.

art.325 alin.(l) CP

În opinia Colegiului, instanțele de judecată întemeiat au remarcat că probele

nominalizate dovedesc cu certitudine, că din conținutul stenogramei convorbirii

care a avut loc între Marcu E. și ofițerul de urmărire penală Chiprisean N. în biroul

de serviciu a acestuia este clar-evident, că ultima venea cu rugămintea de a nu fi

privat feciorul său de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Cît ține de declarațiile martorului Marcu V. , instanțele inferioare corect nu

le-au reținut menționînd, că ultimul este feciorul inculpatei, persoană interesată

și sunt făcute în favoarea acesteia pentru a-i ușura situația și a evita tragerea la

răspundere penală.

În privința argumentului invocat de recurent privind faptul că a avut loc o

distorsionare a conținutului convorbirii din 06.06.2012, Colegiul îl reține ca unu

neîntemeiat, deoarece, convorbirile stenografiate, au fost reproduse în scris, doar

acelea ce au importanță la caz.

Referitor la criticele din recursul declarat, în sensul că împrumutul bănesc a

fost prezentat de către ofițerul de urmărire penală al SUP a CPR Drochia drept o

corupere activă, fiind în esență o provocare din partea angajatului MAI și precum

că cauza penală de învinuirea lui Marcu V. la data înregistrării convorbirilor se afla

deja la procuror, nu pot fi acceptate de către Colegiul ca întemeiate, din

considerente că denunțul a fost depus de către ofițerul de urmărire penală cu mult

timp înainte, și anume la 24 mai 2012 (f.d.9 vol. l), ceia ce a dus la următoarele

acțiuni din partea OUP invocate la p.4 a prezentei decizii în confirmarea celor

indicate mai sus referitor la împrumutul bănesc și la conținutul convorbirilor

telefonice.

Tot în acest context, referitor la inadmisibilitatea probelor invocate mai sus,

sub aspectul art.94 al.1) p.(6) și (11) CPP invocat de recurent, Colegiul îl reține ca

unu neîntemeiat, deoarece, conform art.251 alin. (4) „Încălcarea oricărei altei

prevederi legale decît cele prevăzute în al.2 atrage nulitatea actului dacă a fost

invocată în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la terminarea

urmării penale – cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în

5

instanța de judecată- cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale,

precum și în cazul cînd proba este prezentă nemijlocit în instanță.

Prin urmare, al.4 al articolului comentat se referă la nulitățile relative, care

intervin în cazul încălcării celorlalte dispoziții care reglementează desfășurarea

procesului penal în afară de dispozițiile prevăzute de alineatul 2 al articolului

comentat.

În speță, recurentul a fost prezent la efectuarea acțiunilor procesuale în

cadrul urmării penale și nu a invocat aceste motive, conform procesului verbal de

prezentare a materialelor urmării penale învinuitului și apărătorului său,ultimii

aveau posibilitatea să invoce toate cererile și demersurile cu scopul reparării

erorilor admise, ceea ce nu s-a făcut, și anume avocatul a menționat în procesul

verbal că, „solicită încetarea urmării penale în legătură cu faptul că lipsesc indicii

infracțiunii........” „ mi-au fost prezentate două pachete –unul presupun cu mini

caseta, sigilii aplicate și unul cu CD-uri fără sigilii aplicate însă nu mi--u fost

reproduse din motive tehnice”.( f.d. 168, 169 , V.1).

Deci, conform materialelor cauzei, inculpata, fiind asistată pe parcursul

procesului penal de avocat, careva cereri întru verificarea înregistrărilor audio nu a

înaintat, la etapa corespunzătoare.

Colegiul (după cum este menționat în p.4 a prezentei decizii) remarcă, că nu

și-a găsit confirmare motivul invocat de recurent cu privire la prevederile art.94

al.1) p.(6) CPP referitor la faptul că, în procesul penal nu pot fi admise ca probe și,

prin urmare, se exclud din dosar, nu pot fi prezentate în instanța de judecată și nu

pot fi puse la baza sentinței sau a altor hotărîri judecătorești datele care au fost

obținute: dintr-o sursă care este imposibil de a o verifica în ședința de judecată,

deoarece potrivit ordonanței din 24.05.2012, demersul privind autorizarea

măsurilor operative de investigație, încheierea Judecătorului de instrucție din

24.05.2012, prin care a fost autorizată efectuarea măsurilor operative de investigare

pe dosarul penal nr.201218014 și anume, efectuarea interceptării convorbirilor

orale între ofițerul de urmărire penală a SUP CPR Drochia, Nicolae Chiprisean și

Marcu Evghenia pe perioada de la 24 mai 2012, ora 14-50 pînă la 23 iunie 2012,

ora 14-50, ordonanța de recunoaștere drept corp delict și de atașare la dosar a

mijloacelor materiale de probă din 07.06.2012 (f.d.27, 28, 29, 39, V.1), prin

urmare administrarea înregistrărilor audio, a fost efectuată și în conformitate art.93

alin.(4) CPP - datele de fapt obținute prin activitatea specială de investigații pot fi

admise ca probe numai în cazurile în care ele au fost administrate și verificate

prin intermediul mijloacelor prevăzute la alin.(2), în conformitate cu prevederile

legii procesuale, cu respectarea drepturilor și libertăților persoanei sau cu

restricția unor drepturi și libertăți autorizată de către instanța de judecată , or

conform art.l din Legea privind activitatea specială de investigații nr.15 din

6

29.03.2012, "Activitatea specială de investigații reprezintă o procedură cu

caracter secret și/sau public, efectuată de autoritățile competente, cu sau fără

utilizarea echipamentelor tehnice speciale, în scopul culegerii de informații

necesare pentru prevenirea și combaterea criminalității, asigurarea securității

statului, ordinii publice, apărarea drepturilor și intereselor legitime ale

persoanelor, descoperirea și cercetarea infracțiunilor."

Colegiul reține că, în procesul-verbal de examinare a obiectului, din

07.06.2012 (f.d.36, V.1) este menționat că „Obiectul de examinare îl constituie un

registrator audio-video, de model HD, care la 06.06.2012, ora 13.30 a fost

instalat........ Astfel, cu ajutorul calculatorului de serviciu, înregistrările

audio/video au fost copiate pe un purtător electronic de informație de tip DVD+R,

cu capacitatea de 4,7 GB. Purtătorul de informație este împachetat într-un plic de

cancelarie și sigilat cu ajutorul amprentelor ștampilei pentru pachete Procuratura

r-lui Drochia. Pe plicul dat s-a făcut mențiunea Nr.4......”, mai mult ca atît

conform procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d.107-114, V.2), instanța a

verificat repetat originalitatea imprimărilor audio, astfel, din cele menționate fiind

clară sursa de proveniență a înregistrărilor prezentate de acuzare, ca de altfel

confirmîndu-se și cele invocate mai sus referitor la art.251 al CPP că, de către

avocat și inculpat nu s-a solicitat o expertiză a înregistrărilor audio de pe DVD+R,

întru verificarea trucărilor și distorsionării conținutului convorbirii din 06.06.2012

efectuat în biroul ofițerului de urmărire penală.

Prin urmare, instanța de recurs constată că temeiul invocat de inculpat cu

referire la nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate în apel

se combate prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență presupusa

eroare de drept, mai mult ca atît recursul repetă textul apelului declarat de același

autor și argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel, iar

instanța de apel pe deplin le-a examinat și apreciind toate probele în ansamblu,

conform art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și

detaliat asupra lor.

Astfel, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare,

iar concluziile privind vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate

rezultă din circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de

drept care au dus la respingerea apelului părții apărării, precum și motivele

adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură

penală.

6.2. Ca temei de recurs este invocat și pct.12) art.427 Cod de procedură

penală - faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

7

Colegiul conchide că motivul la care se referă avocatul nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării hotărîrilor judecătorești, deoarece instanțele de judecată

nu au făcut o altă încadrare juridică a faptei comise de către inculpată decît cea în

baza căreia acesta a fost pus sub învinuire, sau după cum rezultă din recurs că în

speță lipsește însuși obiectul infracțiunii prevăzute de art.325 al.l CP.

Colegiul și-a argumentat poziția referitor la acest motiv și anume prin

faptul, că cauza penală de învinuirea lui Marcu V. la data înregistrării

convorbirilor se afla deja la procuror, iar denunțul a fost depus de către ofițerul de

urmărire penală cu mult timp înainte, și anume la 24 mai 2012 (f.d.9 vol. l).

În acest sens, Colegiul penal conchide că faptelor inculpatei le-a fost dată o

apreciere și încadrare juridică corectă, iar la stabilirea pedepsei instanțele de

judecată, în conformitate cu prevederile art.61, 75-76 și 90 Cod penal, au ținut cont

de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație gravitatea

infracțiunii săvîrșite, persoana inculpatei, circumstanțele atenuante și agravante, iar

măsura de pedeapsă este stabilită în limita sancțiunii normei penale în baza căreia

a fost declarată vinovată.

6.3. În acest context, Colegiul penal apreciază ca fiind corecte concluziile

instanței de fond și de apel, deoarece corespund circumstanțelor de fapt ale cauzei,

temeiurile invocate de recurent și anume art. 427 alin. (1), pct. 6), 12) Cod de

procedură penală nu persistă în cauză, iar hotărîrile atacate sunt legale și

întemeiate, ceea ce impune soluția inadmisibilității recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Teleba Vladislav în

numele inculpatei Marcu Evghenia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 04 decembrie 2013 în cauza penală în privința lui Marcu Evghenia,

ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 02 aprilie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

8