1ra-489-2014 — refuzul conducătorului mijlocului de transport de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- refuzul conducătorului mijlocului de transport de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate
- Temei legal
- art.264-1 alin.4 Cod penal
1ra-489-2014 — refuzul conducătorului mijlocului de transport de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr.1ra-489/14
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
05 martie 2014 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte - Elena Covalenco,
Judecătorii - Iurie Diaconu, Ion Guzun,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva sentinței
Judecătoriei Leova din 12 februarie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul
din 04 noiembrie 2013 de către avocatul Reșetilov Dorin în numele inculpatului
Cociu Ivan Ivan, născut la 02 iulie 1989, originar și
domiciliat în s.Tomai, r-nul Leova.
Termenul examinării cauzei:
12.09.2012 - 12.02.2013 - prima instanță,
09.03.2013 - 04.11.2013 - instanța de apel,
21.01.2014 - 05.03.2014 - instanța de recurs.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Leova din 12 februarie 2013 Cociu Ivan a fost condamnat
în baza art.2641 alin.(4) Cod penal la 6 luni închisoare.
Conform art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al
pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Hîncești din 02 iulie 2012, i-a fost stabilită
pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.
În fapt, prima instanță a constatat că Cociu Ivan, la 21 iunie 2012, ora 00.30, fiind
privat prin sentința Judecătoriei Hîncești din 11 mai 2010 de dreptul de a conduce mijloace
de transport pe un termen de 4 ani, s-a urcat la volanul motocicletei de model „JAVA-350”,
cu n/î LV AD 603, fiind în stare de ebrietate alcoolică și deplasîndu-se în or.Leova,
str.Cîmpiilor, intenționat a încălcat prevederile art.14 pct.a) din Regulamentul Circulației
Rutiere, conform căruia „conducătorului de autovehicul îi este interzis să conducă vehiculul
în stare de ebrietate” și prevederile art.10 alin.(2) lit.a) din același Regulament, conform
căruia „persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede: permisul de conducere
perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte
autovehiculul condus”, și a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică cu
grad avansat, fapt confirmat prin testul alcotest „Drager” nr.1771 din 21.06.2012 unde în
aerul expirat se conținea 0,85 mg/l concentrație de alcool. Conform pct.4) lit.b) din
Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinarea medicală pentru
stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, cantitatea respectivă se atribuie la gradul avansat de
ebrietate alcoolică. Ulterior, la propunerea colaboratorului de poliție, s-a deplasat la spitalul
raional Leova, însă a refuzat categoric să fie supus examenului medical în vederea stabilirii
stării de ebrietate și naturii ei, inclusiv și de a i se recolta probe biologice, sînge, în cadrul
acestui examen medical.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul V.Zagaican în numele inculpatului, care
a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe
motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat, invocînd că dosarul penal a fost fabricat,
1
falsificat și tărăgănat de la bun început; în sesizarea procurorului-interimar către comisarul
CPR Leova se recunoaște faptul că în cadrul examinării acestui material pînă la începerea
urmăririi penale s-au constatat un șir de erori admise de către inspectorul poliției rutiere,
I.Chiruța, și anume că raportul de autosesizare a acestuia e datat cu 15.06.2012, pe cînd
incidentul cu pricina a avut loc în noaptea spre 21.06.2012, iar pe acest raport pe ștampila de
înregistrare în R-l al CPR inițial a fost indicată data de 03.06.2012, care ulterior a fost
corectată cu 03.07.2012; declarațiile martorilor I.Chiruța și M.Plugaru, în opinia apărării,
prezintă dubii și nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, mai mult că din materialele
cauzei rezultă că aceștia nu erau încrezuți cine se afla la volanul motocicletei în noaptea de
20 spre 21.06.2012, iar ulterior au declarat că la volan se afla I.Cociu; instanța nu a luat în
considerație declarațiile tatălui inculpatului, care a menționat că la indicația șefului poliției
rutiere, feciorul său urma să se prezinte la poliție și să spună că el se afla la volanul
motocicletei dacă dorește ca totul să fie normal pe acest caz, ceea ce confirmă că polițiștii nu
au văzut concret cine se afla la volanul motocicletei; instanța nu a luat în considerație
declarațiile inculpatului I.Cociu și martorului P.Mînzat, care au declarat că anume acesta din
urmă s-a aflat la volanul motocicletei, din care motiv inculpatul a și refuzat de a-i preleva
sînge pentru constatarea stării de ebrietate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 04 noiembrie 2013, a fost
respins, ca nefondat, apelul avocatului în numele inculpatului, cu menținerea sentinței.
Instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea
prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,
concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului
I.Cociu în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în
prevederile art.2641 alin.(4) Cod penal - refuzul conducătorului mijlocului de transport de la
examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea
probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvîrșit de către o persoană care este
privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.
Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii menționate au fost
bazate pe declarațiile martorilor I.Chiruța, M.Plugaru, E.Mladin, V.Puzder, M.Balan,
S.Busuioc și actele cauzei - procesele-verbale nr.126 al examinării medicale de constatare a
faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 21.06.2012; privind
cercetarea la fața locului din 16.08.2012; privind ridicarea și cercetarea bonului de plată din
14.08.2012; talonul în originar „Drager Alcooltest 8510 Ro” cu seria ARAF-0597, testul
nr.1779 din 21.06.2012, ora 00.33, conform căruia în aerul expirat de I.Cociu se conține 0,85
mg/l alcool; procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei, conform cărora
I.Chiruța și M.Plugaru l-au recunoscut pe I.Cociu ca fiind persoana care a condus
motocicleta în seara de 20 spre 21.06.2012; certificatul eliberat de BEET Leova la
22.08.2012, din care rezultă că potrivit bazei de date a MDI, I.Cociu dispune de permis de
conducere mecanolizibil nr.096300076 din 11.02.2009, categoria B, care la 11.05.2010 a fost
privat de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 48 luni.
Reieșind din aceste probe, instanța de apel a menționat că cu certitudine este stabilit
faptul că anume inculpatul I.Cociu s-a aflat la volanul motocicletei, și instanța nu atestă nici
un temei de a pune la îndoială probele sus-menționate, care în ansamblu racordă între ele și
pe deplin confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate. Mai mult că,
anume de la I.Cociu colaboratorii de poliție au ridicat actele de la motocicletă și cheile de
contact, și la fața locului a fost supus testării „Drager”, ceea ce confirmă că motocicleta a
fost condusă de către inculpat. Astfel, instanța a respins declarațiile atît ale inculpatului
2
I.Cociu, cît și a martorului P.Mînzat, precum că ei îndată ce au fost stopați de colaboratorii
poliției rutiere, au spus că la volanul motocicletei se afla acesta din urmă, dar nu I.Cociu.
Totodată, instanța a menționat că inculpatul fiind adus la spitalul raional Leova pentru
examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, inclusiv și de a i se
recolta probe biologice de sînge nu a invocat, precum că nu el a condus mijlocul de transport,
fapt confirmat de către martorul N.Balan, care nu este persoană interesată în cauză.
Instanța de apel a indicat că argumentele părții apărării, precum că declarațiile
martorilor I.Chiruța și M.Plugaru, care au fost puse la baza sentinței sînt contradictorii și
prezintă dubii, pe motiv că în cadrul urmăririi penale și-au schimbat declarațiile, iar în dosar
lipsesc probe ce ar indica la faptul că anume inculpatul s-a aflat la volanul motocicletei, din
care motiv I.Cociu urmează a fi achitat, nu pot fi reținute, deoarece, în primul rînd,
declarațiile acestora sînt consecutive, analogice și coroborează în întregime cu probele
administrate în cauză, în al doilea rînd, martorii au declarat că explicațiile din 20.07.2012 au
fost scrise în lipsa lor de către ofițerul de urmărire penală V.Dogoter, iar cînd le-au citit au
depistat că acestea nu corespund adevărului, fapt confirmat prin sesizarea procurorului
interimar al r-nului Leova din 01.08.2012, mai mult că explicațiile date pînă la pornirea
procesului penal, prin prisma prevederilor art.93 Cod de procedură penală, nu pot fi admise
în calitate de probe.
Totodată, instanța de apel a constatat că declarațiile depuse de martorii I.Chiruța și
M.Plugaru în timpul urmăririi penale cu respectarea prevederilor normelor procesual penale
au fost susținute de către aceștia în fața instanței de fond, care coroborează cu alte probe
administrate în cauza dată și descrise la pct.4 al prezentei decizii.
De asemenea, instanța a apreciat critic declarațiile martorului P.Mînzat, precum că
anume el s-a aflat la volanul motocicletei în momentul stopării de către colaboratorii de
poliție, dar nu inculpatul, deoarece contravin cumulului de probe administrate în cauză,
considerîndu-le ca depuse cu scopul confirmării poziției de apărare înaintată de inculpat, cu
care se află în relații de rudenie, fiind o persoană cointeresată în cauză.
La fel, instanța a indicat că nu pot fi reținute ca probă nici declarațiile martorului
I.Cociu, tatăl inculpatului, care nu a fost martor ocular la evenimentele din 21.06.2012, iar
despre faptul că la momentul stopării motocicletei de către colaboratorii de poliție la volanul
acesteia se afla P.Mînzat și nu inculpatul, cunoaște din spusele acestuia din urmă.
Astfel, instanța a concluzionat că lipsesc careva temeiuri de a pune la îndoială probele
administrate în cauză, care în ansamblu racordă între ele și pe deplin confirmă vinovăția
inculpatului I.Cociu în săvîrșirea infracțiunii incriminate, iar nerecunoașterea vinovăției de
către inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce există probe pertinente și
concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu
certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate, poziția inculpatului fiind
una de apărare și este îndreptată spre eschivarea de la răspundere pentru cele comise.
De asemenea, instanța a concluzionat că sînt neîntemeiate argumentele apelantului,
precum că în cadrul urmăririi penale a fost încălcat dreptul lui I.Cociu la apărare prin
neasigurarea acestuia cu un apărător conform prevederilor art.64 alin.(l) Cod de procedură
penală, deoarece prin ordonanța din 20.08.2012, acesta a fost recunoscut în calitate de bănuit,
fiind asigurat cu apărător, în prezența căruia i-au fost aduse la cunoștință drepturile și
obligațiile, fiind totodată audiat în calitate de bănuit, iar prezentarea spre recunoaștere a
persoanei și confruntarea au avut loc în lipsa apărătorului, deoarece I.Cociu nu a solicitat
participarea acestuia la aceste acțiuni de urmărire penală. Or, în conformitate cu prevederile
art.64 alin.(2) pct.11) Cod de procedură penală, bănuitul are dreptul să participe la efectuarea
acțiunilor procesuale de unul singur sau fiind asistat de apărător, la solicitarea sa.
3
La fel, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță, la stabilirea pedepsei
inculpatului a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, care
anterior a fost judecat, antecedentul penal nefiind stins, la locul de trai se caracterizează
pozitiv, de caracterul prejudiciabil al faptei comise, care în temeiul art.16 alin.(2) Cod penal,
se califică ca infracțiune ușoară, că în cauză lipsesc circumstanțe agravante, și corect a
conchis că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării de
societate cu stabilirea pedepsei în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost
recunoscut vinovat.
Împotriva hotărîrilor judecătorești a declarat recurs ordinar avocatul D.Reșetilov în
numele inculpatului I.Cociu care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de
procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de
achitare, din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, invocînd repetat aceleași motive
cum au fost invocate în apel și descrise la pct.3 al prezentei hotărîri.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele
dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit
neîntemeiat, din următoarele considerente.
Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, la care face
referire recurentul, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu au fost întrunite
elementele infracțiunii.
Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei nu și-a
găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.
Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele
cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc
elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei
infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).
Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu prevederile art.101
Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar atît
ale apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe
cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face
ca concluzia despre vinovăția lui I.Cociu în comiterea infracțiunii imputate să fie justă și
întemeiată.
Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și minuțios în
textul hotărîrilor instanței de fond și de apel, menționate inclusiv și în pct.4 al prezentei
decizii, probe ce nu trezesc careva dubii.
Reieșind din conținutul recursului, argumentul principal pe care îl invocă recurentul
este faptul că instanțele de fond nu au apreciat la justa valoare probele cauzei, inclusiv
declarațiile martorilor I.Chiruța, M.Plugaru și P.Mînzat, iar în dosar nu sînt probe care ar
indica la faptul că anume inculpatul s-a aflat la volanul motocicletei.
La acest capitol, Colegiul atestă că ambele instanțe au verificat minuțios probele
administrate în cauză și au constatat că vinovăția inculpatului se dovedește prin declarațiile:
- martorilor I.Chiruța și M.Plugaru, care au explicat că la volanul motocicletei se afla
I.Cociu, anume de la acesta au fost ridicate cheile de la motocicletă, iar solicitînd de la el
prezentarea documentelor, dînsul a declarat că nu le are, la momentul stopării motocicletei
pasagerul nu a comunicat că la volan se afla el, dar nu inculpatul, acest fapt nu a fost
comunicat nici de inculpat atît la reținere, cît și în fața medicului, și pasagerul nu a avut
posibilitatea de a se schimba cu inculpatul cu locul, ei fiind mereu în vizorul lor, și nici nu au
4
văzut ca aceștia să se schimbe cu scurta, iar venind la spital, pasagerul nici nu a intrat în
incinta acestuia;
- martorului E.Mladin, care a lămurit că fiind adus pentru examinare în vederea
stabilirii stării de ebrietate, I.Cociu nu a comunicat că nu este el conducătorul mijlocului de
transport, la momentul examinării acestuia în secție se aflau medicul M.Balan și
colaboratorii de poliție;
- martorului M.Balan, care a explicat că în cazul în care persoana examinată i-ar fi
comunicat că nu s-a aflat la volan, ar fi consemnat acest fapt în procesul-verbal, nu-și
amintește ca în timpul examinării să fi intervenit altă persoană, care să comunice că anume
dînsul s-a aflat la volan;
- procesul-verbal nr.126 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare
a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 21.06.2012, din care rezultă că I.Cociu a
refuzat să fie supus examinării medicale și la recoltarea probelor biologice;
- procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei, potrivit cărora
martorii I.Chiruța și M.Plugaru direct au indicat la I.Cociu ca fiind persoana care conducea
motocicleta;
- talonul în originar „Drager Alcooltest 8510 Ro” cu seria ARAF-0597, testul nr.1779
din 21.06.2012, ora 00-33, conform căruia în aerul expirat de I.Cociu se conține 0,85 mg/l
alcool.
Colegiul atestă că, argumentele apărătorului, care nu este de acord cu aprecierea
probelor sus-menționate, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de
procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept
fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu
echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de
achitare. Totodată, Colegiul penal constată că recurentul invocă în recurs aceleași argumente
ca și în apel, asupra cărora instanța de apel deja s-a expus motivat și detaliat, iar concluzia
instanței de apel privind vinovăția inculpatului, în opinia instanței de recurs, este justă și
întemeiată.
Astfel, Colegiul constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale
infracțiunii incriminate inculpatului și, ca urmare, temeiul stipulat în pct.8) alin.(1) al art. 427
Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită
presupusa eroare de drept invocată de către recurent.
Prin urmare, Colegiul conchide că argumentele recurentului, precum că în acțiunile
inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate, căci la volanul motocicletei în
momentul stopării de către colaboratorii de poliție se afla P.Mînzat, dar nu inculpatul
I.Cociu, sînt neîntemeiate și contravin actelor cauzei. Instanțele corect au apreciat critic
declarațiile inculpatului și a martorului P.Mînzat referitor la acest fapt, pe motiv că
inculpatul urmărește scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, iar
martorul, fiind în relații de rudenie cu inculpatul, este cointeresat să confirme poziția de
apărare înaintată de către acesta. Totodată, Colegiul menționează că nerecunoașterea
vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe
pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc
cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate.
Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal
nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora. Decizia instanței de apel
cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,
precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de
procedură penală.
5
Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 84 Cod
penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se
seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al
infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori
atenuează răspunderea.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide
inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit
neîntemeiat.
În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța
de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură
penală și a pronunțat o hotărîre motivată și întemeiată, astfel că nu există temei legal pentru
admiterea recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului și, potrivit legii, se
dispune inadmisibilitatea acestuia, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Reșetilov Dorin în
numele inculpatului Cociu Ivan împotriva sentinței Judecătoriei Leova din 12 februarie 2013
și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 04 noiembrie 2013, în cauză penală
în privința lui Cociu Ivan, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 martie 2014.
Președinte Elena Covalenco
Judecători Iurie Diaconu
Ion Guzun
6