ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 26.03.2014

1ra-489-2014 — refuzul conducătorului mijlocului de transport de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate

HOTĂRÂRE
26.03.2014
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
refuzul conducătorului mijlocului de transport de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate
Temei legal
art.264-1 alin.4 Cod penal
Citează această cauză
1ra-489-2014 — refuzul conducătorului mijlocului de transport de la examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr.1ra-489/14

Curtea Supremă de Justiție

05 martie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Elena Covalenco,

Judecătorii - Iurie Diaconu, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva sentinței

Judecătoriei Leova din 12 februarie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul

din 04 noiembrie 2013 de către avocatul Reșetilov Dorin în numele inculpatului

Cociu Ivan Ivan, născut la 02 iulie 1989, originar și

domiciliat în s.Tomai, r-nul Leova.

Termenul examinării cauzei:

în baza art.2641 alin.(4) Cod penal la 6 luni închisoare.

Conform art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al

pedepsei fixate prin sentința Judecătoriei Hîncești din 02 iulie 2012, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip semiînchis.

privat prin sentința Judecătoriei Hîncești din 11 mai 2010 de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 4 ani, s-a urcat la volanul motocicletei de model „JAVA-350”,

cu n/î LV AD 603, fiind în stare de ebrietate alcoolică și deplasîndu-se în or.Leova,

str.Cîmpiilor, intenționat a încălcat prevederile art.14 pct.a) din Regulamentul Circulației

Rutiere, conform căruia „conducătorului de autovehicul îi este interzis să conducă vehiculul

în stare de ebrietate” și prevederile art.10 alin.(2) lit.a) din același Regulament, conform

căruia „persoana care conduce un autovehicul trebuie să posede: permisul de conducere

perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care face parte

autovehiculul condus”, și a condus mijlocul de transport în stare de ebrietate alcoolică cu

grad avansat, fapt confirmat prin testul alcotest „Drager” nr.1771 din 21.06.2012 unde în

aerul expirat se conținea 0,85 mg/l concentrație de alcool. Conform pct.4) lit.b) din

Regulamentul privind modul de testare alcoolscopică și examinarea medicală pentru

stabilirea stării de ebrietate și naturii ei, cantitatea respectivă se atribuie la gradul avansat de

ebrietate alcoolică. Ulterior, la propunerea colaboratorului de poliție, s-a deplasat la spitalul

raional Leova, însă a refuzat categoric să fie supus examenului medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate și naturii ei, inclusiv și de a i se recolta probe biologice, sînge, în cadrul

acestui examen medical.

a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de achitare, pe

motiv că fapta nu a fost comisă de inculpat, invocînd că dosarul penal a fost fabricat,

1

falsificat și tărăgănat de la bun început; în sesizarea procurorului-interimar către comisarul

CPR Leova se recunoaște faptul că în cadrul examinării acestui material pînă la începerea

urmăririi penale s-au constatat un șir de erori admise de către inspectorul poliției rutiere,

I.Chiruța, și anume că raportul de autosesizare a acestuia e datat cu 15.06.2012, pe cînd

incidentul cu pricina a avut loc în noaptea spre 21.06.2012, iar pe acest raport pe ștampila de

înregistrare în R-l al CPR inițial a fost indicată data de 03.06.2012, care ulterior a fost

corectată cu 03.07.2012; declarațiile martorilor I.Chiruța și M.Plugaru, în opinia apărării,

prezintă dubii și nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, mai mult că din materialele

cauzei rezultă că aceștia nu erau încrezuți cine se afla la volanul motocicletei în noaptea de

20 spre 21.06.2012, iar ulterior au declarat că la volan se afla I.Cociu; instanța nu a luat în

considerație declarațiile tatălui inculpatului, care a menționat că la indicația șefului poliției

rutiere, feciorul său urma să se prezinte la poliție și să spună că el se afla la volanul

motocicletei dacă dorește ca totul să fie normal pe acest caz, ceea ce confirmă că polițiștii nu

au văzut concret cine se afla la volanul motocicletei; instanța nu a luat în considerație

declarațiile inculpatului I.Cociu și martorului P.Mînzat, care au declarat că anume acesta din

urmă s-a aflat la volanul motocicletei, din care motiv inculpatul a și refuzat de a-i preleva

sînge pentru constatarea stării de ebrietate.

respins, ca nefondat, apelul avocatului în numele inculpatului, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatului

I.Cociu în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile lui corect au fost încadrate în

prevederile art.2641 alin.(4) Cod penal - refuzul conducătorului mijlocului de transport de la

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la recoltarea

probelor biologice în cadrul acestui examen medical, săvîrșit de către o persoană care este

privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Concluziile privind vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii menționate au fost

bazate pe declarațiile martorilor I.Chiruța, M.Plugaru, E.Mladin, V.Puzder, M.Balan,

S.Busuioc și actele cauzei - procesele-verbale nr.126 al examinării medicale de constatare a

faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 21.06.2012; privind

cercetarea la fața locului din 16.08.2012; privind ridicarea și cercetarea bonului de plată din

14.08.2012; talonul în originar „Drager Alcooltest 8510 Ro” cu seria ARAF-0597, testul

nr.1779 din 21.06.2012, ora 00.33, conform căruia în aerul expirat de I.Cociu se conține 0,85

mg/l alcool; procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei, conform cărora

I.Chiruța și M.Plugaru l-au recunoscut pe I.Cociu ca fiind persoana care a condus

motocicleta în seara de 20 spre 21.06.2012; certificatul eliberat de BEET Leova la

22.08.2012, din care rezultă că potrivit bazei de date a MDI, I.Cociu dispune de permis de

conducere mecanolizibil nr.096300076 din 11.02.2009, categoria B, care la 11.05.2010 a fost

privat de dreptul de a conduce mijlocul de transport pe un termen de 48 luni.

Reieșind din aceste probe, instanța de apel a menționat că cu certitudine este stabilit

faptul că anume inculpatul I.Cociu s-a aflat la volanul motocicletei, și instanța nu atestă nici

un temei de a pune la îndoială probele sus-menționate, care în ansamblu racordă între ele și

pe deplin confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii incriminate. Mai mult că,

anume de la I.Cociu colaboratorii de poliție au ridicat actele de la motocicletă și cheile de

contact, și la fața locului a fost supus testării „Drager”, ceea ce confirmă că motocicleta a

fost condusă de către inculpat. Astfel, instanța a respins declarațiile atît ale inculpatului

2

I.Cociu, cît și a martorului P.Mînzat, precum că ei îndată ce au fost stopați de colaboratorii

poliției rutiere, au spus că la volanul motocicletei se afla acesta din urmă, dar nu I.Cociu.

Totodată, instanța a menționat că inculpatul fiind adus la spitalul raional Leova pentru

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, inclusiv și de a i se

recolta probe biologice de sînge nu a invocat, precum că nu el a condus mijlocul de transport,

fapt confirmat de către martorul N.Balan, care nu este persoană interesată în cauză.

Instanța de apel a indicat că argumentele părții apărării, precum că declarațiile

martorilor I.Chiruța și M.Plugaru, care au fost puse la baza sentinței sînt contradictorii și

prezintă dubii, pe motiv că în cadrul urmăririi penale și-au schimbat declarațiile, iar în dosar

lipsesc probe ce ar indica la faptul că anume inculpatul s-a aflat la volanul motocicletei, din

care motiv I.Cociu urmează a fi achitat, nu pot fi reținute, deoarece, în primul rînd,

declarațiile acestora sînt consecutive, analogice și coroborează în întregime cu probele

administrate în cauză, în al doilea rînd, martorii au declarat că explicațiile din 20.07.2012 au

fost scrise în lipsa lor de către ofițerul de urmărire penală V.Dogoter, iar cînd le-au citit au

depistat că acestea nu corespund adevărului, fapt confirmat prin sesizarea procurorului

interimar al r-nului Leova din 01.08.2012, mai mult că explicațiile date pînă la pornirea

procesului penal, prin prisma prevederilor art.93 Cod de procedură penală, nu pot fi admise

în calitate de probe.

Totodată, instanța de apel a constatat că declarațiile depuse de martorii I.Chiruța și

M.Plugaru în timpul urmăririi penale cu respectarea prevederilor normelor procesual penale

au fost susținute de către aceștia în fața instanței de fond, care coroborează cu alte probe

administrate în cauza dată și descrise la pct.4 al prezentei decizii.

De asemenea, instanța a apreciat critic declarațiile martorului P.Mînzat, precum că

anume el s-a aflat la volanul motocicletei în momentul stopării de către colaboratorii de

poliție, dar nu inculpatul, deoarece contravin cumulului de probe administrate în cauză,

considerîndu-le ca depuse cu scopul confirmării poziției de apărare înaintată de inculpat, cu

care se află în relații de rudenie, fiind o persoană cointeresată în cauză.

La fel, instanța a indicat că nu pot fi reținute ca probă nici declarațiile martorului

I.Cociu, tatăl inculpatului, care nu a fost martor ocular la evenimentele din 21.06.2012, iar

despre faptul că la momentul stopării motocicletei de către colaboratorii de poliție la volanul

acesteia se afla P.Mînzat și nu inculpatul, cunoaște din spusele acestuia din urmă.

Astfel, instanța a concluzionat că lipsesc careva temeiuri de a pune la îndoială probele

administrate în cauză, care în ansamblu racordă între ele și pe deplin confirmă vinovăția

inculpatului I.Cociu în săvîrșirea infracțiunii incriminate, iar nerecunoașterea vinovăției de

către inculpat nu echivalează cu achitarea acestuia, de vreme ce există probe pertinente și

concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu

certitudine vinovăția acestuia în comiterea infracțiunii incriminate, poziția inculpatului fiind

una de apărare și este îndreptată spre eschivarea de la răspundere pentru cele comise.

De asemenea, instanța a concluzionat că sînt neîntemeiate argumentele apelantului,

precum că în cadrul urmăririi penale a fost încălcat dreptul lui I.Cociu la apărare prin

neasigurarea acestuia cu un apărător conform prevederilor art.64 alin.(l) Cod de procedură

penală, deoarece prin ordonanța din 20.08.2012, acesta a fost recunoscut în calitate de bănuit,

fiind asigurat cu apărător, în prezența căruia i-au fost aduse la cunoștință drepturile și

obligațiile, fiind totodată audiat în calitate de bănuit, iar prezentarea spre recunoaștere a

persoanei și confruntarea au avut loc în lipsa apărătorului, deoarece I.Cociu nu a solicitat

participarea acestuia la aceste acțiuni de urmărire penală. Or, în conformitate cu prevederile

art.64 alin.(2) pct.11) Cod de procedură penală, bănuitul are dreptul să participe la efectuarea

acțiunilor procesuale de unul singur sau fiind asistat de apărător, la solicitarea sa.

3

La fel, instanța de apel a concluzionat că, prima instanță, la stabilirea pedepsei

inculpatului a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana inculpatului, care

anterior a fost judecat, antecedentul penal nefiind stins, la locul de trai se caracterizează

pozitiv, de caracterul prejudiciabil al faptei comise, care în temeiul art.16 alin.(2) Cod penal,

se califică ca infracțiune ușoară, că în cauză lipsesc circumstanțe agravante, și corect a

conchis că corijarea și reeducarea inculpatului este posibilă numai în condițiile izolării de

societate cu stabilirea pedepsei în limitele sancțiunii normei penale în baza căreia a fost

recunoscut vinovat.

numele inculpatului I.Cociu care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri de

achitare, din lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, invocînd repetat aceleași motive

cum au fost invocate în apel și descrise la pct.3 al prezentei hotărîri.

dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit

neîntemeiat, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, la care face

referire recurentul, hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei nu și-a

găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de recurent.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre acestea).

Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu prevederile art.101

Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar atît

ale apărării, cît și ale acuzării, verificîndu-le sub aspectul pertinenței și concludenței, atît pe

cele obținute în procesul urmăririi penale, cît și în cadrul ședințelor de judecată, fapt ce face

ca concluzia despre vinovăția lui I.Cociu în comiterea infracțiunii imputate să fie justă și

întemeiată.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată detaliat și minuțios în

textul hotărîrilor instanței de fond și de apel, menționate inclusiv și în pct.4 al prezentei

decizii, probe ce nu trezesc careva dubii.

Reieșind din conținutul recursului, argumentul principal pe care îl invocă recurentul

este faptul că instanțele de fond nu au apreciat la justa valoare probele cauzei, inclusiv

declarațiile martorilor I.Chiruța, M.Plugaru și P.Mînzat, iar în dosar nu sînt probe care ar

indica la faptul că anume inculpatul s-a aflat la volanul motocicletei.

La acest capitol, Colegiul atestă că ambele instanțe au verificat minuțios probele

administrate în cauză și au constatat că vinovăția inculpatului se dovedește prin declarațiile:

- martorilor I.Chiruța și M.Plugaru, care au explicat că la volanul motocicletei se afla

I.Cociu, anume de la acesta au fost ridicate cheile de la motocicletă, iar solicitînd de la el

prezentarea documentelor, dînsul a declarat că nu le are, la momentul stopării motocicletei

pasagerul nu a comunicat că la volan se afla el, dar nu inculpatul, acest fapt nu a fost

comunicat nici de inculpat atît la reținere, cît și în fața medicului, și pasagerul nu a avut

posibilitatea de a se schimba cu inculpatul cu locul, ei fiind mereu în vizorul lor, și nici nu au

4

văzut ca aceștia să se schimbe cu scurta, iar venind la spital, pasagerul nici nu a intrat în

incinta acestuia;

- martorului E.Mladin, care a lămurit că fiind adus pentru examinare în vederea

stabilirii stării de ebrietate, I.Cociu nu a comunicat că nu este el conducătorul mijlocului de

transport, la momentul examinării acestuia în secție se aflau medicul M.Balan și

colaboratorii de poliție;

- martorului M.Balan, care a explicat că în cazul în care persoana examinată i-ar fi

comunicat că nu s-a aflat la volan, ar fi consemnat acest fapt în procesul-verbal, nu-și

amintește ca în timpul examinării să fi intervenit altă persoană, care să comunice că anume

dînsul s-a aflat la volan;

- procesul-verbal nr.126 al examinării medicale de constatare a faptului de consumare

a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei din 21.06.2012, din care rezultă că I.Cociu a

refuzat să fie supus examinării medicale și la recoltarea probelor biologice;

- procesele-verbale de prezentare spre recunoaștere a persoanei, potrivit cărora

martorii I.Chiruța și M.Plugaru direct au indicat la I.Cociu ca fiind persoana care conducea

motocicleta;

- talonul în originar „Drager Alcooltest 8510 Ro” cu seria ARAF-0597, testul nr.1779

din 21.06.2012, ora 00-33, conform căruia în aerul expirat de I.Cociu se conține 0,85 mg/l

alcool.

Colegiul atestă că, argumentele apărătorului, care nu este de acord cu aprecierea

probelor sus-menționate, nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală. Mai mult, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept

fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu

echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărîri de condamnare sau de

achitare. Totodată, Colegiul penal constată că recurentul invocă în recurs aceleași argumente

ca și în apel, asupra cărora instanța de apel deja s-a expus motivat și detaliat, iar concluzia

instanței de apel privind vinovăția inculpatului, în opinia instanței de recurs, este justă și

întemeiată.

Astfel, Colegiul constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii incriminate inculpatului și, ca urmare, temeiul stipulat în pct.8) alin.(1) al art. 427

Cod de procedură penală, nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită

presupusa eroare de drept invocată de către recurent.

Prin urmare, Colegiul conchide că argumentele recurentului, precum că în acțiunile

inculpatului lipsesc elementele infracțiunii imputate, căci la volanul motocicletei în

momentul stopării de către colaboratorii de poliție se afla P.Mînzat, dar nu inculpatul

I.Cociu, sînt neîntemeiate și contravin actelor cauzei. Instanțele corect au apreciat critic

declarațiile inculpatului și a martorului P.Mînzat referitor la acest fapt, pe motiv că

inculpatul urmărește scopul de a se eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, iar

martorul, fiind în relații de rudenie cu inculpatul, este cointeresat să confirme poziția de

apărare înaintată de către acesta. Totodată, Colegiul menționează că nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat nu echivalează cu achitarea lui, de vreme ce există probe

pertinente și concludente care, în ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc

cu certitudine vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrile judecătorești atacate, Colegiul penal

nu constată vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acestora. Decizia instanței de apel

cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

5

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 84 Cod

penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța

de apel a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.414-419 Cod de procedură

penală și a pronunțat o hotărîre motivată și întemeiată, astfel că nu există temei legal pentru

admiterea recursului ordinar declarat de avocat în numele inculpatului și, potrivit legii, se

dispune inadmisibilitatea acestuia, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Reșetilov Dorin în

numele inculpatului Cociu Ivan împotriva sentinței Judecătoriei Leova din 12 februarie 2013

și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 04 noiembrie 2013, în cauză penală

în privința lui Cociu Ivan, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 26 martie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Iurie Diaconu

Ion Guzun

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2014-11-05
0,93
1re-208/2014 — art. 264-1 CP
Dosarul nr. 1re-208/2014 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 08 octombrie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Nicolae Gordilă, Judecători – Liliana Catan și Iurie Diaconu, a exami
CSJ 2017-12-20
0,93
1ra-1659/2017 — art. 264 alin. 3 lit. b CP
Dosarul nr. 1ra-1659/2017 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ţ I E D E C I Z I E 29 noiembrie 2017 mun. Chişinău Colegiul penal în următoarea componenţă: Preşedinte Gordilă Nicolae Judecători Covalenco Elena Diaconu Iurie examinând adm
CSJ 2013-09-26
0,93
1r-arest-12/2013 — 264 alin.4 Cod penal
Dosarul nr. 1r-arest-12/13 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 26 septembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență: Președinte – Petru Ursache, Judecători – Ghenadie Nicolaev și Ion Ar
CSJ 2013-07-10
0,93
1ra-678/13 — 264 1 alin 4 CP
Dosarul nr. 1ra-678/2013 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 26 iunie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal în componență : Președinte – Andrei Harghel, judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în principiu a r
CSJ 2015-05-05
0,93
1ra-384/2015 — art.264 alin.1 Cod penal
Dosarul 1ra-384/15 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 05 mai 2015 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Petru Ursache, Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladim
Sursă