1ra-290/14 — art. 208 alin. 1 Cod penal

1ra-290/14 — art. 208 alin. 1 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-290/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

12 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 septembrie 2013, în

privința inculpaților

Gubenco Maxim Iurie, născut la

17 iulie 1990, originar și locuitor al mun. Bălți, str. Ștefan

cel Mare 162, ap. 5, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Gubenco Nicolai Iurie, născut la

28 martie 1987, originar și locuitor al mun. Bălți, str.

Ștefan cel Mare, 162 ap. 5, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 06 martie 2013 – 25 aprilie 2013,

în instanța de apel: 27 iunie 2013 – 25 septembrie 2013,

în instanța de recurs: 20 noiembrie 2013 – 12 februarie 2014;

C O N S T A T Ă :

conform prescripțiilor din art. 364/1 Cod de procedură penală, inculpatul Gubenco

Nicolai a fost condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. b), e), f), g) Cod penal la 4 ani

închisoare și în baza art. 208 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

În temeiul art. 84, 90 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă

de 2 ani.

Gubenco Maxim a fost condamnat în baza art. 164 alin. (2) lit. b), e), f), g) Cod

penal la 4 ani închisoare și în baza art. 208 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare.

1

În temeiul art. 84, 90 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani și 6 luni

închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă

de 2 ani.

Acțiunile civile înaintată de Lăiteanu Boris și Prodaniuc Nicolae au fost

admise în principiu, urmînd ca asupra cuantumului daunei despăgubirilor cuvenite să

decidă instanța civilă.

Gubenco Maxim, împreună cu fratele său Gubenco Nicolae și cu minorul Vetrov

Ivan, aflîndu-se pe str. Pușkin, la intersecția cu str. Libertății, din mun. Bălți,

urmărindu-1 pe Prodaniuc Nicolae, care deține funcția de administrator la BC „Banca

de Economii" SA, din interes material, atacîndu-l din spate pe acesta și pe cunoscutul

lui Lăiteanu Boris, punîndu-i în cap lui Prodaniuc N. un sac de materie, au aplicat în

privința lui forța fizică, l-au urcat în automobilu W-Transporter, iar în privința lui

Lăiteanu Boris au aplicat lovituri în regiunea capului și a corpului, cauzîndu-i leziuni

corporale ușoare, ulterior legîndu-i și lui mîinile la spate, punîndu-i gluga scurtei pe

cap, cu forța și contrar voinței lor, i-au capturat și împins pe ambii în salonul unui

automobil, răpindu-i și deplasîndu-i timp de aproximativ 20-30 min. într-o direcției

necunoscută. Oprindu-se lîngă un loc nestabilit, l-au scos afară și amenințîndu-l pe

Prodaniuc Nicolae cu consecințe negative pentru el și familia lui în caz că va refuza

să conlucreze cu ei, concomitent punîndu-i din spatele capului un obiect folosit în

calitate de armă, au cerut de la el să le comunice codurile de la seifurile bancomatelor

ce le deservește, conform funcției pe care o deține și codurile de alarmă. Apoi l-au

urcat din nou în automobil și peste aproximativ 20 de minute, i-au coborît în mun.

Bălți pe str. Striscaia, dezlegîndu-i lui Prodaniuc N. frîngia de la mîini, le-au permis

să plece.

Tot Gubenco Maxim, împreună cu fratele său Gubenco Nicolae, la 22 ianuarie

2013, orele 22:00, cunoscînd cu certitudine că Vetrov Ivan, a.n.22.06.1996, este

minor, l-au telefonat și l-au chemat să vină în fața centrului comercial „Elite 2" din

mun. Bălți, unde l-au rugat să le acorde un ajutor pentru a discuta cu careva persoană.

Obținînd acordul minorului, l-au atras în activitatea criminală, participînd împreună

cu el la săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 164 alin. (2) lit. b), e), f), g) Cod

penal, adică la răpirea lui Prodaniuc Nicolae și Lăiteanu Boris, din interes material și

cu aplicarea forței fizice.

Instanța a încadrat acțiunile inculpaților în baza art. 164 alin. (2) lit. b), e), f),

g) Cod Penal, ca răpirea persoanei, comisă asupra două persoane, de mai multe

persoane, din interes material, cu aplicarea unui obiect folosit în calitate de armă și în

baza art. 208 alin. (1) Cod penal, ca atragerea unui minor la activitatea criminală.

Instanța a respins declarațiile inculpaților că nu au avut intenție de a comite o

infracțiune, dar de a face o glumă, deoarece probele acumulate și recunoscute de

inculpați au confirmat intenția directă a lor în comiterea faptelor incriminate.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont că inculpații au săvîrșit infracțiuni

calificate ca gravă și mai puțin gravă, că ei nu au antecedente penale, sunt

caracterizați pozitiv, s-au căit sincer de cele comise și a concluzionat oportun de a le

numi o pedeapsă în conformitate cu prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de procedură

2

penală și art. 90 Cod penal, adică cu suspendarea condiționată a executării pedepsei

stabilite.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 164

alin. (2) lit. b), e), f), g), 208 alin. (1), 84 Cod penal la 6 ani închisoare, cu executare.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a luat în considerație personalitatea

inculpaților, caracterul pericolului social al infracțiunilor săvîrșite, circumstanțele în

care au fost comise faptele, scopul pedepsei penale, modalitatea - au capturat

persoanele fără a le explica motivul, i-au imobilizat, legînd mîinile cu o frînghie, le-

au pus gluga și un sac pe cap.

Declarația că acțiunile lor a fost un fel de glumă, demonstrează personalitatea

lor, nivelul de dezvoltare morală și atitudinea lor față de viața și sănătatea

persoanelor ce le înconjoară, care pentru ei nu are nici-o valoare. Nu și-au cerut scuze

de la părțile vătămate, avînd un comportament ușuratic și lipsă de seriozitate în

ședințele de judecată, nu au recunoscut vina, nu au conștientizat gravitatea acțiunilor

sale, nu au recuperat prejudiciul cauzat părților vătămate.

Obrăznicia și cinismul cu care au fost comise faptele indică asupra posibilității

corectării inculpaților exclusiv prin izolare de societate.

3.1 A declarat apel și avocatul A. Procopciuc, în numele inculpaților, în care a

solicitat casarea parțială a sentinței și reducerea pedepsei la 2 ani 8 luni, cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 1 an, drept

recompensă pentru încălcările drepturilor fundamentale ale inculpaților, admise de

organul de urmărire penală.

Apelantul a invocat că părțile vătămate, în cadrul urmăririi penale, nu au

înaintat acțiune civilă privind repararea prejudiciului material cauzat prin infracțiune,

fapt ce denotă lipsa cărorva urmări grave survenite in urma acestor infracțiuni. În

judecată părțile vătămate nu au dat declarații în procedura art. 364/1 Cod de

procedură penală și deci nu s-au expus in ce constă daunele morale și materiale.

Gubenco Nicolae are la întreținere o mamă si o soră inaptă de muncă, tatăl

pensionar și bolnav, este căsătorit și soția este studentă, fapt confirmat prin actele

anexate la materialele dosarului, iar Gubenco Maxim este student și se află la

întreținerea familiei sale.

La locul de trai inculpații sunt caracterizați pozitiv, anterior nu au fost supuși

răspunderii penale sau contravenționale. Gubenco Nicolae are loc permanent de lucru

și este unicul întreținător al familiei sale.

Aceste circumstanțe denotă despre posibilitatea aplicării unei pedepse

nonprivative de libertate in limitele sancțiunii normelor imputate, cu aplicarea

cerințelor art. 364/1 Cod de procedură penală, cu reducerea pedepsei cu 1/3 din

minimul stabilit.

În cazul lui Gubenco Nicolae au fost încălcate drepturile la examinarea într-un

termen rezonabil a cazului de tortură, prevăzut de Protocolul de la Istambul, invocate

de inculpat și apărarea sa în susțineri verbale. Însă, judecata nu a reacționat.

2013, apelurile ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

3

Instanța de apel a reținut că la stabilirea pedepselor inculpaților, instanța de

fond a ținut cont de gravitatea infracțiunilor comise, infracțiunile săvîrșite fiind una

gravă și alta mai puțin gravă, că ei nu au antecedente penale, sunt caracterizați

pozitiv, de circumstanțelor atenuante și agravante pe caz, ajungînd corect la

concluzia că nu este rațional ca inculpații să execute pedeapsa stabilită, aplînd

temeinic față de ei prevederile art. 90 Cod penal.

Părților vătămate, care în instanța de apel au solicitat respingerea apelului

procurorului, le -au fost cauzate daune materiale și morale, acestea nefiind înaintate

în cadrul urmării penale și instanța în mod legal a admis acțiunile civile în principiu.

În cazul inculpatului Gubenco Nicolae nu au fost încălcate careva drepturi și

nu există temeiuri pentru aplicarea prevederilor art. 385 alin. (4) Cod de procedură

penală.

menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a specificat că instanța de apel nu a dat suficientă eficiență

prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, fapt ce a dus la aplicarea unei pedepse ce nu se

racordă la personalitatea inculpaților, la caracterul și gradul de pericol social al celor

săvîrșite de inculpați, la circumstanțele stabilite pe cauză, cît și la cadrul legal

existent.

Instanța de apel eronat, a ajuns la concluzia că corectarea inculpaților este

posibilă fară izolare de societate, ne luînd în considerație personalitatea inculpaților,

caracterul pericolului social al infracțiunilor comise, scopul pedepsei penale,

modalitatea în care a fost comisă infracțiunea.

Hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

aceasta limitîndu-se doar la afirmația că instanța de fond, ținînd cont de gravitatea

infracțiunilor pentru care inculpații au fost condamnați, de motivul infracțiunilor

comise, de personalitatea acestora, lipsa antecedentelor penale, de prezența

circumstanțelor atenuante și agravante pe caz, corect a ajuns la concluzia că nu este

rațional ca inculpații să execute pedeapsa cu închisoarea deoarece scopul pedepsei

penale se va realiza și prin stabilirea pedepsei cu suspendarea condiționată a

executării acesteia, pe un termen de probă de 2 ani pentru fiecare. Or, potrivit art. 417

alin. (l) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10)

Cod de procedură penală – hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, instanța a aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

4

motivele pe care se întemeiază soluția, cînd instanța a aplicat pedepse individualizate

contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs doar verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În această ordine de idei se reține că în conform rechizitoriului: „din

materialul probant acumulat rezultă lipsa în acțiunile învinuiților a circumstanțelor

agravante, prevăzute de art. 77 Cod penal” (f.d.215), iar împrejurările menționate în

partea descriptivă a hotărîrilor judecătorești, inclusiv cele reproduse în pct. 2 și 4 din

prezenta decizie, relevă în mod concludent că instanțele de fond și de apel au

constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată

inculpaț ilor în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și

prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 61, 75, 90 Cod penal,

conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se

aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și în strictă conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de

gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului. Dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel

mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție, instanța de judecată, ținînd cont

de circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu

este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate ultimului.

Deci pedeapsa respectivă a fost motivată, individualizată și aplicată

inculpaților în corespundere cu prevederile legale.

Mai mult, recursul declarat, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct.

5 din prezenta decizie, este întemeiat pe critica modului în care instanța de apel a

apreciat circumstanțele cauzei în latura pedepsei.

Însă, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului de

procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei în latura pedepsei în alt sens decît cel pe care îl propune

procurorul este o competență și prerogativă legală a acestei instanțe, care nu este

temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură și, astfel,

invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar este lipsită de orice suport legal.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia

instanței de apel conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

instanțele au aplicat inculpaților o pedeapsă individualizată conform prevederilor

legale și că recursul ordinar este unul vădit neîntemeiat.

5

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 septembrie 2013, în privința

inculpaților Gubenco Maxim Iurie și Gubenco Nicolai Iurie, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 19 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6

Dosarul nr. 1ra-290/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

12 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Constantin Gurschi,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procuror

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 septembrie 2013, în

privința inculpaților

Gubenco Maxim Iurie, născut la

17 iulie 1990, originar și locuitor al mun. Bălți, str. Ștefan

cel Mare 162, ap. 5, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Gubenco Nicolai Iurie, născut la

28 martie 1987, originar și locuitor al mun. Bălți, str.

Ștefan cel Mare 162, ap. 5, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 4) alin. (3) Cod de

procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuror împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 25 septembrie 2013, în privința

inculpaților Gubenco Maxim Iurie și Gubenco Nicolai Iurie, deoarece este vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 12 martie 2014

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7