1ra-437/2014 — art. 28, 187 alin. 2 lit. b, f; art. 187 alin. 2 lit. b,e CP

Dosarul nr. 1ra-437/2014

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

26 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din 05 iulie 2013 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 30 octombrie 2013, de către inculpatul

Mandiș Serghei Stanislav, născut la 16

septembrie 1992, originar din r-l Hîncești, s. Cărpineni

și domiciliat în mun. Chișinău, str. Voluntarilor 10, ap.

136.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

S.S. a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) Cod penal, la 5 ani 6 luni

închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, și în

baza art. 27, 187 alin (2) lit. b), f) Cod penal, la 4 ani închisoare, fără amendă, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În baza art. 84, 85 Cod penal, prin

cumul parțial al pedepselor aplicate, după cum e menționat în sentință, i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 9 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Prin aceeași sentință a fost condamnat și Cotovanu Iurie Ion, în privința căruia

hotărîrile judecătorești nu se contestă.

Cotovanu I.I., cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în

apropierea garajelor din str. Voluntarilor 2, mun. Chișinău, aplicând violența fizică

nepericuloasă pentru viața și sănătatea persoanei, manifestată prin aplicarea

loviturilor cu pumnii și picioarele peste diferite regiuni ale corpului, în mod deschis

au sustras de la Arnăut Iurii paltonul la prețul de 80 lei, în care se aflau banii în

sumă de 100 lei, telefonul mobil de model „Nokia" la prețul de 250 lei, cu cartela SIM

nr. 060763020, la prețul de 30 lei, pulover la prețul de 50 lei, pantaloni la prețul de 20

lei, o pereche de cizme la prețul de 300 lei, astfel cauzîndu-i un prejudiciu material în

sumă totală de 830 lei.

Tot el, la 28.12.2012, în jurul orei 01.45, împreună și după o înțelegere prealabilă

cu Cotovanu I.I., cu scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se în

apropierea blocului locativ din str. Voluntarilor 14, mun. Chișinău, au încercat în

mod deschis să sustragă de la Martinenco Igor rucsacul pe care acesta îl avea în

1

spate, la prețul de 250 lei, în care se aflau: o pereche de pantaloni la prețul de 200 lei,

o scurtă la prețul de 200 lei și un maiou la prețul de 150 lei, iar în total, bunuri în

sumă de 800 lei, ce constituie pentru Martinenco Igor un prejudiciu material

considerabil, însă datorită rezistenței fizice active opuse de către ultimul, nu au

reușit și au fugit.

Acțiunile inculpatului Mandiș S.S. au fost încadrate de către instanța de fond în

baza art. 27, 187 alin. (2) lit. b), f) CP - tentativă la jaf, adică acțiunea intenționată

îndreptată nemijlocit spre săvârșirea sustragerii deschise a bunurilor altei persoane, în

proporții considerabile, săvârșită de două persoane și art. 187 alin. (2) lit. b), e) CP - jaful,

adică sustragerea deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită de două persoane, cu aplicarea

violenței nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei.

rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri, invocînd faptul că a fost

condamnat pentru ceea ce nu a săvîrșit și are la întreținere un copil minor.

2013, a fost admis apelul declarat, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mandiș S.S. a fost

condamnat în baza art. 27, 187 alin (2) lit. b), f) CP, la 3 ani închisoare, fără amendă,

și în baza art. 187 alin. (2) lit. b), e) CP, la 5 ani închisoare, fără amendă.

Conform art. 84 alin. (1) CP, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

de pedepse, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani 6 luni închisoare, fără amendă.

În baza art. 85 alin. (1) CP, pentru cumul de sentințe, i-a fost adăugată parțial

partea neexecutată a pedepsei, stabilită prin sentința Judecătoriei Hîncești din

30.04.2009, modificată prin încheierea Judecătoriei Hîncești din 30.04.2013 și sentința

Judecătoriei Criuleni din 30.03.2012, stabilindu-i pedeapsa definitivă de 7 ani

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis.

Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

În motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, probatoriul administrat

în cauza penală în privința lui Mandiș S.S. a dus la concluzia că inculpatul se face

vinovat de săvârșirea infracțiunii de tentativă la jaf, săvârșită de două persoane, în

proporții considerabile și de jaf săvârșit de două persoane, cu aplicarea violenței

nepericuloase pentru viața sau sănătatea persoanei, așa cum în mod corect a reținut

și prima instanță.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, în opinia instanței de apel, nu

echivalează cu achitarea acestuia, deoarece în cursul judecării cauzei au fost

prezentate probe în sprijinul învinuirii, care dovedesc cu certitudine vinovăția lui în

comiterea infracțiunilor imputate prin rechizitoriu.

Versiunea urmăririi scopului de încriminare pe nedrept și condamnării a unei

persoane nevinovate nu s-a constatat, deoarece părțile vătămate și martorii pentru

declarațiile făcute poartă răspundere penală în baza art. 312-313 CP și nu s-a stabilit

existența anumitor relații ostile între părțile vătămate, martori și inculpat.

2

Instanța de apel a concluzionat că deoarece Mandiș S.S. la data condamnărilor

anterioare era minor și a fost condamnat la pedeapsă penală cu aplicarea art. 90 CP,

starea de recidivă în acțiunile acestuia nu poate fi reținută.

Ca urmare, din motivul lipsei stării de recidivă în acțiunile inculpatului;

comiterea de către acesta a două infracțiuni din intenție, care se atribuie la categoria

celor grave, una din ele fiind neconsumată, din motiv de cupiditate; anterior a fost

certat cu Legea penală, nu s-a pus pe calea corijării și nu a îndreptățit încrederea

acordată; lipsesc circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea,

instanța de apel a apreciat că scopul educativ și preventiv al pedepsei va fi atins prin

stabilirea pedepsei definitive de 7 ani închisoare, în penitenciare de tip semiînchis,

rezultată din aplicarea prevederilor art. 84 alin. (1), art. 85 alin. (1) și art. 72 alin. (3)

CP.

solicită casarea acestora, cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, invocînd

faptul aprecierii eronate de către instanțe a probatoriului administrat pe caz și

hotărîrile adoptate pe caz sunt bazate pe presupuneri.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul menționează, că instanța de apel a constatat întemeiat confirmarea

vinei inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 27, 187 alin (2) lit. b),

f) și art. 187 alin. (2) lit. b), e) CP, prin următoarele probe: declarațiile părții vătămate

Arnăut Iurie (f.d. 224, v. I), Martinenco Igor (f.d. 225-226, v.I), martorului Bairomov

Bairam (f.d. 213-232, v. I), raportul de expertiză medico-legală nr.6611 din 29.12.2012

(f.d. 21, v. I), procesele verbale de ridicare (f.d. 27, 34, 37, 128-129, v. I ), procesele

verbale de examinare a obiectului (f.d. 28-29, 38-41, v. I), procesele verbale de

recunoaștere a persoanei (f.d. 43-45, v. I), procesele verbale de confruntare (f.d. 87-

92,142-145, v. I).

Instanța de apel, în viziunea Colegiului, just a considerat că nu are temei de a

aprecia critic aceste declarații, or acestea au fost depuse sub jurământ și avertizare de

răspundere penală în baza art. 312-313 Cod penal, fiind elocvente, consecutive și în

coroborare cu materialele cauzei. Mai mult, părțile vătămate si martorii și-au

susținut declarațiile incriminatoare în timpul confruntări cu inculpatul, care s-a

petrecut cu respectarea art. 113 Cod de procedură penală, și recunoașterii persoanei,

care s-a petrecut cu respectarea art. 116 Cod de procedură penală, iar pe întreg

proces penal au avut o poziție unică, ceea ce nu a fost reținut cu privire la inculpat.

În acest context Colegiul constată că, afirmația inculpatului că s-a bătut fața în

față cu partea vătămată Arnăut I. de către instanța de apel corect a fost criticată,

3

luînd în considerație caracterul leziunilor corporale depistate la ultimul, și anume

„excoriație pe fața posterioară a cutiei toracice”.

Colegiul apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanțele de fond și

de apel în urma analizei coroborate a întregului ansamblu probator administrat,

încadrarea juridică dată faptelor corespunde situației de fapt reținute, în mod corect

fiind apreciate de către instanțele de fond și de apel că sunt îndeplinite în cauză

condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracțiunilor ce i

se rețin în sarcină.

Instanța de recurs constată că, la individualizarea pedepsei stabilite

inculpatului, instanța de apel corect a casat sentința în partea ce privește cuantumul

pedepsei cu închisoare stabilit, cât și a categoriei penitenciarului, unde acesta

urmează să-și execute pedeapsa, reieșind din faptul că instanța de fond greșit a

reținut în seama lui Mandiș S.S. starea de recidivă.

Astfel, prin sentința Judecătoriei Hâncești din 13 martie 2009, Mandiș S.S. a fost

condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod penal la amendă în mărime de

500 u.c. Prin încheierea Judecătoriei Hâncești din 30 aprilie 2013, la demersul

executorului judecătoresc, din motivul neexecutării pedepsei stabilite, amenda a fost

înlocuită cu închisoare pe un termen de 10 luni, în penitenciare de tip semiînchis.

Potrivit textului sentinței nominalizate și a datelor de anchetă, Mandiș S.S. atât la

momentul comiterii faptei (anul 2007) cât și la data pronunțării sentinței (anul 2009)

era minor.

De asemenea, prin sentința din 30 martie 2012, Mandiș S.S. a fost condamnat în

baza art. 187 alin. (2) lit. d), f) Cod penal la 4 ani închisoare, a cărei executare a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 1 an, instanța ce a judecat cauza a

constatat lipsa antecedentelor penale (f.d. 105-106, v. I).

Potrivit art. 34 alin. (5) lit. a) și e) Cod penal, la stabilirea stării de recidivă nu se

ține cont de antecedentele penale pentru infracțiunile săvârșite în timpul

minoratului și dacă persoana a fost condamnată cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei.

Astfel, instanța de apel întemeiat a concluzionat că starea de recidivă în

acțiunile lui Mandiș S.S. nu poate fi reținută, deoarece la data condamnărilor

anterioare el era minor și a fost condamnat la pedeapsă penală cu aplicarea art. 90

Cod penal.

Așa dar, din motivul lipsei stării de recidivă în acțiunile inculpatului; comiterea

de către acesta a două infracțiuni din intenție, care se atribuie la categoria celor

grave, una din ele fiind neconsumată, din motiv de cupiditate; lipsei circumstanțelor

ce atenuează ori agravează răspunderea penală; fiind anterior condamnat, nu s-a

corijat și nu a îndreptățit încrederea acordată; instanța de apel justificat a apreciat că

scopul educativ și preventiv al pedepsei va fi atins numai prin stabilirea pedepsei

definitive de 7 ani închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, rezultată din aplicarea

prevederilor art. 84 alin. (1), art. 85 alin. (1) și art. 72 alin. (3) Cod penal.

4

Colegiul în acord cu instanța de apel susține constatarea instanței de fond, de

neaplicare a pedepsei complimentare – amenda, luînd în considerație situația

financiară precară a lui Mandiș S.S.

Referitor la argumentul recurentului precum că, probele administrate pe caz nu

confirmă vinovăția inculpatului și acestea au fost apreciate eronat de către instanțe,

Colegiul conchide că nu sunt incidente la caz, deoarece, deși recurentul a înaintat

cerere de apel, dar în faza apelului nu au fost invocate criticile de nelegalitate

menționate, acestea fiind invocate direct în faza procesuală a recursului, iar în

ședința de judecată în apel nu a fost formulată nici o cerere de către inculpat privind

cercetarea suplimentară a probelor administrate în prima instanță.

Mai mult ca atît, argumentul privind aprecierea eronată a probelor ține de

examinarea cauzei în fapt și în drept, fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și

dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de

casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare, totodată s-a constatat că

instanțele de judecată au examinat cauza penală prezentă fără careva abateri de la

normele de procedură și corect au apreciat probele cercetate sub toate aspectele,

concluzie ce este susținută și de instanța de recurs.

În recursul ordinar declarat de inculpat, hotărîrea recurată este criticată, prin

prisma art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, care stipulează că

hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare

gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost întrunite elementele

infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă

decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde; sau faptei săvîrșite i

s-a dat o încadrare juridică greșită.

Verificînd recursul în acest aspect, Colegiul penal constată că temeiurile

invocate nu persistă în cauză, deoarece conform textului deciziei instanței de apel,

aceasta corespunde în totul cerințelor art. 414, 417 Cod de procedură penală, fiind

legală și întemeiată, nefiind prezente în aceasta erori de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării.

De asemenea, Colegiul reține că sînt lipsite de relevanță temeiurile cu privire la

neîntrunirea elementelor infracțiunii și încadrarea juridică greșită a faptei

incriminate inculpatei, astfel fiind corectă determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat și

semnele componenței de infracțiune prevăzute art. 27, 187 alin (2) lit. b), f) și art. 187

alin. (2) lit. b), e) Cod penal.

Prin urmare, la judecarea recursului nu au fost constatate motive ce ar da temei

de a rejudeca cauza în ordine de recurs, din care considerente recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

5

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva sentinței Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 05 iulie 2013 și deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 30 octombrie 2013, de către inculpatul Mandiș Serghei Stanislav

în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 martie 2014.

Președinte: Petru Ursache

Judecători: Nicolae Gordilă

Vladimir Timofti

6