1ra-454/2014 — Art.201/1 al.3 CP

Dosarul nr. 1ra-454/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

05 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Elena Covalenco

Judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

inculpatul Bordea Alexandru și de partea vătămată Boico Mariana, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie 2013 și a

sentinței Judecătoriei Florești din 11 iulie 2013, pe cauza penală în privința lui

Bordea Alexandru Alexei, născut la 07 august

1978, originar și domiciliat or. Florești str. M. Cibotaru

nr.86.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 07 martie 2013- 11 iulie 2013;

Instanța de apel: 01 august 2013- 03 noiembrie 2013;

Instanța de recurs: 14 ianuarie 2014- 05 martie 2014;

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 2011 al.(3) lit. a) Cod penal, cu aplicarea art. 3641alin.

(8) Cod de procedură penală, la 5(cinci) ani închisoare.

1013 în jurul orei 11.00, inculpatul Bordea A., la domiciliul său amplasat în or.

Florești str. M. Cibotaru nr.86, unde locuiește împreună cu concubina sa Boico

Mariana, intenționat i-a aplicat ultimei o lovitură în regiunea spatelui cauzîndu-i

suferințe fizice și leziuni corporale sub formă de: echimoză periobdital stînga,

traumatism abdominal cu lezare climatică a splinei, hemoragie intraabdominală

cea.2000 ml., hemoragie - hematom retroperitoneal și parapancreatic, vătămări

corporale, care conform raportului de expertiză medico-legalănr.14 D din

07.02.2013 se califică ca grave.

1

avocatul Schibin D. în numele inculpatului Bordea Alexandru și partea vătămată

Boico Mariana

3.1. Inculpatul Bordea Alexandru, a solicitat casare deciziei, rejudecarea

cauzei cu adoptarea unei noi hotărîri prin care să fie achitat pe motiv, că partea

vătămată inițial nu a spus adevărul în ceia ce privește primirea leziunilor

corporale, ulterior, însă declarînd că în ziua cu pricina, după aproximativ 30 min.

după cearta care a avut loc între ei, primind și o lovitură în spate, ea a căzut de pe

scară cu spatele în careva obiecte, lovindu-se tare. Consideră că leziunii corporale

depistate la partea vătămată au fost provocate în rezultatul căderii ei de la înălțime,

și nu în rezultatul loviturii pe care i-a aplicat-o el.

3.2. Partea vătămată Boico M. a solicitat casare sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei noi hotărîri cu achitarea inculpatului Bordea Alexandru,

invocînd că la urmărirea penală a dat declarații false în sensul că leziunile

corporale pe care le-a primit au fost cauzate în rezultatul căderii ei de pe scară și

nu ca rezultat al loviturilor pe care i le-a aplicat Bordea A.

3.4 Avocatul Schibin D. în numele inculpatului, a solicitat casare sentinței,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri cu achitarea inculpatului

Bordea Alexandru, invocînd aceleași motive, care au fost invocate de către

inculpat și de către partea vătămată în apelurile sale.

2013, au fost respinse apelurile declarate de inculpat, de avocatul acesteia și partea

vătămată ca fiind nefondate, cu menținerea sentinței.

4.1. Instanța de apel și-a argumentat soluția prin aceea, că instanța de fond a

stabilit corect circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei, considerînd justă

concluzia privind vinovăția lui Bordea Alexandru în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2011alin. (3) lit. a) Cod penal.

La fel, instanța de apel a constatat că instanța de fond a judecat cauza pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală, procedură prevăzută de

articolul 3641 Cod de procedură penală.

S-au apreciat critic de către instanța de apel și afirmațiile aduse de toți trei

apelanți, precum că vătămările corporale depistate la parte vătămată au survenit

în rezultatul căderii de pe scară și nicidecum în rezultatul loviturilor aplicate

ultimei de către inculpat, aceasta, fiind calificată ca o metodă prin care s-ar

ameliora situația inculpatului la stabilirea pedepsei.

Prin urmare, instanța de apel a menționat, că judecind cauza în procedura

prevăzută de art.3641 Cod de procedură penală instanța de fond 1-a recunoscut

2

vinovat și 1-a condamnat conform învinuirii formulate - în baza art.2011 alin.(3)

lit.a) CP, respectînd prevederile alin.(8) al normei de procedură penală vizată.

inculpatul Bordea Alexandru și partea vătămată Boico Mariana, care fără a invoca

vreun temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

solicită casarea hotărîrilor judecătorești, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărîri de achitare a inculpatului.

5.1. Inculpatul Bordea Alexandru în susținerea recursului invocă aceleași

temeiuri declarate în apel și anume consideră că, leziunii corporale depistate la

partea vătămată au fost provocate în rezultatul căderii ei de la înălțime, și nu în

rezultatul loviturii pe care i-a aplicat-o el. De asemenea la începutul examinării

cauzei a fost dus în eroare de către partea vătămată, care ulterior și-a schimbat

depoziile, iar el a acceptat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură

penală.

5.2. Partea vătămată Boico Mariana în susținerea recursului, la fel,invocă

aceleași temeiuri declarate în apel la p.3.2 a prezentei decizii și anume, că la

urmărirea penală a dat declarații false în sensul, că leziunile corporale pe care le-a

primit au fost cauzate în rezultatul căderii ei de pe scară și nu ca rezultat al

loviturilor pe care i le-a aplicat Bordea A.

materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea

acestuia, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură

penală, instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului

declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta este vădit neîntemeiat.

Recurenții declarînd recursurile ordinare, nu au invocat nici unul din

temeiurile obligatorii recursului ordinar, stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de

procedură penală, însă, Colegiul, lecturînd textul recursurilor, ajunge la concluzia

că motivele invocate în acestea, se încadrează la p. 8 alin. (1) art.427 Cod de

procedură penală, că hotărîrea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru

a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd nu

au fost întrunite elementele infracțiunii.

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul conchide că acest temei

nu și-a găsit confirmare, nefiind stabilită presupusa eroare de drept invocată de

recurenți.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg

acele cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

3

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este

subiect al acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura

cauzală dintre acestea).

Reieșind din prevederile art. 414 CPP, instanța de apel, judecînd apelurile

declarate a verificat legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar și conform art. 364 1

al. 8 Cod de procedură penală care prevede că inculpatul care a recunoscut

săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe

baza probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea

cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu

închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa

închisorii de 30 de ani.

Potrivit legislației în vigoare, instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat

corect dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au

fost constatate respectîndu-se normele de drept material sau procesual. Sub acest

aspect, Colegiul penal atestă că instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de

apel nu a comis careva erori de drept, care ar duce la casarea deciziei recurate.

Mai mult, instanța de recurs menționează că recursurile repetă textul

apelurilor declarat de aceiași autori și argumentele expuse de recurenți au fost

anterior invocate în apel, iar instanța de apel pe deplin le-a examinat, și conform

art.414 alin.(3) Cod de procedură penală, s-a pronunțat argumentat și detaliat

asupra lor, relevînd temeiurile care au dus la respingerea apelurilor, soluție expusă

în pct.4.1 a prezentei decizii.

Colegiul reține, că vina inculpatului, după cum s-a menționat mai sus, este

dovedită pe deplin, or inculpatul pînă la începerea cercetării judecătorești în cadrul

instanței de fond a solicitat judecarea cauzei conform procedurii simplificate

printr-un înscris autentic.

În conformitate cu prevederile legislației procesual penale, după depunerea

de către inculpat a înscrisului autentic, instanța se pronunță printr-o încheiere, prin

care dispune judecarea în procedură simplificată, prevăzută de art. 3641 Cod de

procedură penală. Încheierea nu este susceptibilă căilor de atac. Din momentul

pronunțării încheierii, inculpatul și apărătorul lui nu pot renunța ulterior, pe

parcursul procesului penal, asupra opțiunii de a fi judecată cauza în procedura

respectivă.

Potrivit art.3641 CPP judecata se face în baza probelor administrate în faza

de urmărire penale, doar dacă inculpatul recunoaște în totalitate faptele indicate

în rechizitoriul și nu solicită administrarea de noi probe.

4

În cazul cînd inculpatul contestă încadrarea juridică a faptei, nu pot fi aplicate

dispozițiile art.3641 CPP (la etapa cercetării judecătorești în instanța de fond.)

Prevederile art. 3641 CPP impun, cît se poate de clar, că declarațiile de

recunoaștere a faptelor reținute în rechizitoriul să fie dublată de o solicitarea de

judecare a cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, pe care

le cunoaște și le însușește.

Formulînd solicitarea de a judeca cauza în baza probelor administrate la fază

de urmărire penală, inculpatul renunță neechivoc la dreptul de a interoga martori în

fața instanței. Renunțarea nu este contrară art.6 §3 lit. d) din Convenția Europeană

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, dreptul

consacrat de aceste dispoziții neavînd caracter absolut.

E de reținut și faptul că pînă la adoptarea soluției privind admiterea sau

respingerea cererii a inculpatului, prin care se solicită judecarea cauzei în

procedura simplificată prevăzută de art.3641 CPP, instanța de fond a verificat dacă:

- rechizitoriul este întocmit în conformitate cu prevederile art.296 CPP;

- actele de urmărire penală nu sunt lovite de nulitatea absolută prevăzute în

art.251 alin.(2)CPP;

- în faza de urmărire penală nu a fost încălcat principiul legalității sau

loialității în administrarea probelor;

- nu au fost încălcate drepturile și libertățile fundamentale garantate de

Convenția europeană (de pildă, se reține utilizarea torturii sau a tratamentelor

inumane sau degradante pe parcursul audierilor);

- fapta imputată inculpatului just a fost încadrată în conformitate cu

dispozițiile prevăzute în Codul penal;

- au fost respectate dispozițiile legale privitoare la începerea urmăririi

penale și/sau reluarea urmăririi penale.

Colegiu penal menționează, că în situația aplicării de către prima instanță a

dispozițiilor art. 3641 CPP, instanța de apel este obligată să verifice în principiu

îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.(l) și (4) CPP și nu poate reține o

altă situație de fapt și o altă încadrare juridică decît cea reținută în rechizitoriu și de

către prima instanță.

Potrivit materialelor dosarului, în timpul judecării cauzei inculpatul a

recunoscut integral faptele reținute în rechizitoriu pe art.2011 alin. (3) lit. a) Cod

Penal și în cadrul instanței de fond atît avocatul cît și inculpatul nu au solicitat

examinarea cauzei în procedură generală, fiind de acord cu învinuirea adusă.

Instanța de recurs constată că temeiurile invocate de recurent cu referire la

lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii în acțiunile inculpatului, se combat

prin materialele cauzei și nu se semnalizează în esență presupusele erori de drept,

astfel încît, hotărîrile atacate cuprind motivele pe care se întemeiază soluția, fiind

5

descrise detaliat și argumentat în decizia instanței de apel, acceptate și de către

instanța de recurs, care în totalitatea lor resping argumentele recurenților,precum

că inculpatul nu ar fi săvîrșit infracțiunea imputată.

În același context, Colegiul reține, că nerecunoașterea vinovăție la etapa

apelului, nu echivalează cu achitarea inculpatului, în raport cu cele invocate mai

sus.

Prin urmare, instanța de recurs conchide, că la stabilirea pedepsei

inculpatului Bordea Alexandru s-a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61,

75, 76, 77, Cod penal ținîndu-se seama de gradul prejudiciabil al faptei, persoana

inculpatei, circumstanțele cauzei, fiindu-i numită o pedeapsă echitabilă în raport cu

fapta comisă, astfel temeiuri de a interveni în hotărîrea judecătorească în această

parte la fel nu s-au stabilit.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de inculpatul Bordea

Alexandru și de partea vătămată Boico Mariana, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 13 noiembrie 2013 și a sentinței Judecătoriei

Florești din 11 iulie 2013 pe cauza penală în privința lui Bordea Alexandru, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 12 martie 2014.

Președinte Elena Covalenco

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

6

7