1ra-336/14 — 145 alin 1 CP

1ra-336/14 — 145 alin 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra- 336/14

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

19 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecătorii – Ion Arhiliuc și Liliana Catan, examinînd admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de inculpata Stratulat Valentina împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 februarie 2013, în

cauza penală în privința lui

Stratulat Valentina Vladimir, născută la 23 mai 1968, originară

din r-nul Florești, s. Prodănești și domiciliată în or. Dobrogea,

str. Ion Creangă 1/1, ap. 23, cetățeană a R. Moldova,

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

2013;

februarie 2014;

Asupra recursului ordinar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

Stratulat Valentina, a fost condamnată în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 9

ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei.

Valentina, la 30.06.2012, aproximativ la orele 12:00, având intenția omorului

intenționat al unei persoane, din motivul unor relații ostile apărute spontan,

aflîndu-se în locuința proprie situată pe adresa str. I. Creangă 1/1, ap. 23, or.

Dobrogea, mun. Chișinău, i-a aplicat cet. Bondareva Ludmila a.n. 1960 o lovitură

de cuțit în regiunea hemitoracelui stîng, provocîndu-i conform raportului de

expertiză medico-legală nr. 1276 din 12.07.2012 vătămare corporală gravă, în

rezultatul căreia cet. Bondareva Ludmila a decedat la locul faptei, iar leziunile

corporale cauzate se află în legătură cauzală directă cu survenirea morții.

apel, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să-i fie aplicată o

1

pedeapsă mai blîndă, prin prisma art. 79 Cod penal, din motiv că recunoaște vina

și se căiește sincer de cele săvîrșite.

2013, a fost respins ca nefondat apelul inculpatei Stratulat V., cu menținerea fără

modificări a sentinței instanței de fond.

4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond

în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și

verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4)

CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia

corectă cu privire la condamnarea inculpatei Stratulat V. în baza art. 145 alin. (1)

Cod penal și în baza acestei legi, fiindu-i corect stabilită pedeapsa de 9 ani și 6

luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis pentru femei.

În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatei Stratulat V.

în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin următoarele

probe:

 Declarațiile inculpatei Stratulat V.(parțial), (f.d. 154-155);

 Declarațiile succesorului legal al victimei Bondareva A. (f.d. 152);

 Declarațiile martorilor Melnic A., Nuța M., Radoveț R., (f.d. 151,

153, 156);

 Procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30.06.3012 (f.d. 7-

16);

 Raportul de expertiză medico-legală nr. 1276 din 02.07.2012 (f.d.

75-77);

 Raportul de expertiză medico-legală, nr. 692 din 17.07.2012 (f.d. 79-

82);

 Raportul de expertiză medico-legală nr. 693 din 17.07.2012 (f.d. 84-

86);

 Raportul de expertiză medico-legală, nr. 694 din 20.07.2012 (f.d. 99-

106);

 Raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie, nr. 400 a 2012

(fd. 88-89);

 Raportul de expertiză medico-legală nr. 3141 din 06.08.2012 (f.d.

126)

Astfel, instanța de apel a conchis că, declarațiile inculpatei Stratulat V.,

referitor la faptul că ea ar fi acționat în stare de legitimă apărare, corect au fost

apreciate critic de instanța de fond, deoarece aceasta la domiciliu se afla împreună

cu concubinul său Melnic Alexandru, și în cazul în care din partea victimei

Bondareva Liudmila, ar fi existat pericol real pentru viața și integritatea fizică a

cet. Stratulat Valentina, acesta putea să intervină în orice moment, aflîndu-se la

bucătărie, totodată, Stratulat Valentina a avut posibilitatea reală să părăsească în

orice moment domiciliul și să cheme ajutor. Aceasta se confirmă și prin faptul că

în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine că, leziunile corporale

2

depistate la inculpata Stratulat Valentina au fost cauzate de către martorul

Bondareva Alina, după comiterea infracțiunii, din motiv că a omorît-o pe mama

ei, deoarece, prin raportul de expertiză medico-legală nr. 3141 din 06.08.2012, s-

au stabilit la cet. Stratulat Valentina, echimoze și excoriații pe față, pe gît, în

regiunea coatelor bilateral, în regiunea genunchiului stîng, care au fost produse de

acțiunea traumatică cu corp (-uri) contondent (-e) sau lovirea de acesta (acestea),

concluzie care se coroborează cu declarațiile succesorului părții vătămate

Bondareva Alina, conform cărora anume ea, a apucat-o pe Stratulat Valentina de

păr și a izbit-o de două ori cu capul de perete sau dulap, declarații ce se

coroborează cu cele ale martorilor Melnic Alexandr și Nuța Mariana, or,

eventualitatea deținerii acestor urme în urma conflictului cu victima Bondareva

Ludmila, ce a precedat omorul, se exclude prin aceste probe, dar și prin faptul că,

martorul Melnic Alexandr, conform declarațiilor sale. Aflîndu-se la bucătărie nu a

auzit certuri sau conflictul care ar fi avut loc în dormitor, între Stratulat și

Bondareva, de asemenea, echimozele și excoriațiile pe față, pe gît, în regiunea

coatelor bilateral, în regiunea genunchiului stîng, exclud proveniența din

pretinsele acțiuni ale victimei, deoarece conform explicațiilor inculpatei, victima

a lovit-o cu fierul de călcat în cap și a tras-o de păr, ceea ce nu se referă la față, gît

și coate.

De asemenea, corect au fost apreciate critic de instanța de fond,

argumentele apărării, cu referire la faptul că, martorii acuzării nu au văzut

nemijlocit momentul conflictului și aplicării loviturii, deoarece aspectele faptice

sînt deplin elucidate prin probele administrate. Celelalte argumente ale apărării,

referitor la dubiile cu privire la proveniența firelor de păr ridicate din mîna

cadavrului, și de sub unghiile cadavrului, eventuala poziție a victimei la

momentul aplicării loviturii, ce nu ar exclude eventuala maltratare de către

victimă a inculpatei.

Astfel, ținînd cont de declarațiile inculpatei Stratulat Valentina, și în lipsa

altor martori oculari prezenți nemijlocit în momentul conflictului cu Bondareva

Ludmila, instanța de fond a admis că au existat acțiuni provocatoare din partea

victimei, ce se referă la pretinsa nemeritare a inculpatei de a-1 avea ca concubin

pe Melnic Alexandr, însă aceste acțiuni nu întrunesc condiția unui atac iminent,

de intensitatea care ar permite imposibilitatea evitării consecințelor atacului, decît

prin replica cauzată cu obiectul (cuțitul), prin urmare, lovitura nu a fost necesară

pentru înlăturarea atacului și nu a fost proporțională acestuia, și respectiv,

comiterea omorului nu a avut loc în condițiile legitimei apărări, nefiind întemeiate

argumentele apărării în acest sens.

La fel, nu s-a constatat de către instanța de fond o eventuală stare de afect,

deoarece, în sensul pct. 4 din Hotărîrea Plenului din 15.11.1993, nr.9 – ”Cu

privire la practica judiciară în cauzele despre omor premeditat”, drept elemente

necesare ale omorului săvîrșit în stare de afect sînt survenirea subită a emoției și

condiționarea ei de acțiunile ilegale ale victimei-violență sau insulte grave, or la

dosar nu s-au stabilit probe și argumente care ar determina survenirea subită a

emoțiilor condiționate de violențele și insultele victimei, anume din

3

considerentele că, inculpata a expus cu luciditate evenimentele care au avut loc

anterior comiterii, în timpul și după comiterea faptei, iar imediat după comiterea

faptei a transferat victima pe pat, deoarece din explicațiile ei, distanța dintre locul

loviturii și pat era de un metru, nu a anunțat pe nimeni, inclusiv nici organul de

poliție sau salvarea.

La individualizarea pedepsei, instanța de apel a concluzionat că prima

instanță a ținut cont de prevederile art.7,61,75,76 Cod penal.

de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar hotărîrile pronunțate, solicitând

casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecarea în aceiași instanță de apel în

alt complet de judecată.

În susținerea cerințelor sale, inculpata a invocat că dînsa nu s-a aflat în

relații ostile cu victima Bondareva Ludmila, iar cearta a fost provocată de

victimă.

Totodată, indică inculpata, instanța de apel nu a luat în considerație

declarațiile ei, precum că dînsa n-a avut intenția de a omorî victima, astfel fapta

fiind încadrată greșit în prevederile art. 145 alin. (1) Cod penal, or la emiterea

hotărîrilor, instanțele de judecată nu au luat în considerație că victima în timpul

conflictului avea în mînă un fier de călcat, a tras de păr pe inculpată astfel

provocîndu-i leziuni corporale, iar cuțitul care era în mîna inculpatei la momentul

săvîrșirii infracțiunii este un atribut necesar al bucătăriei, și se afla permanent în

acel loc unde a fost comisă infracțiunea.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia,

reieșind din următoarele considerente.

6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 12) CPP, hotărîrea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel în cazurile cînd: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau

acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței; faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

6.2. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr. 9 din 30.X.2009 „Cu

privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că

instanța de recurs controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele

constatate de către instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-

se normele de drept material sau procesual. Sub acest aspect Colegiul penal,

4

atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis careva

erori de drept.

6.3. Colegiul penal, reține că, instanțele de judecată, verificând probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,

le-au dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind

cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia justă

privind condamnarea inculpatei Stratulat Valentina, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal, fiindu-i corect stabilită pedeapsa în

conformitate cu prevederile art. 7, 61, 75, Cod penal.

În ce privesc criticele formulate de recurentă, enunțate la pct. 5. al prezentei

decizii, prin care susține că fapta inculpatei Stratulat V. fiind încadrată greșit în

prevederile art. 145 alin. (1) Cod penal, Colegiul penal menționează că, în cererea

de apel înaintată de către inculpata Stratulat Valentina, nu a fost contestată

încadrarea juridică a faptelor săvîrșite, astfel sentința fiind supusă criticii în latura

stabilirii pedepsei, invocîndu-se necesitatea aplicării art. 79 Cod penal, - ”solicit

să fie aplicate în privința mea prevederile art. 79 Cod penal” (f.d. 192).

Totodată, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată în Curtea de

Apel Chișinău, la luarea de cuvînt asupra apelului și în dezbateri, inculpata

Stratulat V. și avocatul acestuia M. Bordei (f.d. 215, 216, 218), au solicitat

instanței doar aplicarea în privința lui Stratulat V. a unei pedepse mai blînde.

Or, potrivit alin. (2) al art. 427 CPP, temeiurile menționate la alin.(1) pot fi

invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a

avut loc în instanța de apel.

Pe cale de consecință, rezultă că odată ce inculpata n-a contestat în apel

încadrarea juridică a faptelor care i-au fost incriminate prin rechizitoriu și pentru

care a fost condamnată, se prezumă că aceasta a fost de acord cu probatoriul pus

la baza sentinței de condamnare și cu încadrarea juridică a faptei și, prin urmare

nu este în drept să invoce în recurs probleme de drept în privința vinovăției.

Or, potrivit art.24 alin. (2), (4) CPP, părțile în procesul penal își aleg

poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente

de instanță, de alte organe ori persoane. Instanța nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Totuși, instanța de apel, a procedat conform prevederilor art. 414 CPP,

astfel, judecînd apelul, a verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, a

verificat declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea

lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal, adoptînd o decizie

motivată sub toate aspectele de fapt și de drept, - soluție argumentată și pe larg

expusă în prezenta decizie la pct. 4.1, pe care instanța de recurs și-o însușește pe

deplin, și a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd

hotărîrile judecătorești în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) CPP, în sensul

5

că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la

casare, urmează a se constata că recursul declarat este inadmisibil.

6.4. Astfel, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin.

(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărîrilor adoptate în cauza în privința inculpatei Stratulat V. și, prin urmare, se

impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de inculpată, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, -

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Stratulat

Valentina Vladimir împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 11 februarie 2013, în propria cauză penală, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 12 martie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Liliana Catan

6