1ra 386/13 — 361 alin 2 lit b CP

Instanța de fond din 03 iunie 2011 - pînă la 18 iunie 2012;

Curtea de Apel Chișinău din 07 septembrie - pînă la 05 decembrie 2012;

Curtea Supremă de Justiție din 04 martie - pînă la17 aprilie 2013; Asupra recursului ordinar, Colegiul penal CONSTATĂ: 1. Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 18 iunie 2012, Dimitrova Svetlana, a fost condamnată în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă în mărime de 200 unități convenționale, în sumă de 4.000 lei. 2. Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a constatat că, Dimitrova Svetlana, în perioada iulie - august 2010, aflîndu-se în mun. Chișinău, și, avînd scopul perfectării actelor necesare pentru redobîndirea cetățeniei române de către Grecul Valentina, prin intermediul unor persoane, nestabilite de organul de urmărire penală, a confecționat, iar apoi a vîndut Valentinei Grecul, care nu știa despre intențiile infracționale ale inculpatei Dimitrova S., duplicatul certificatului de naștere cu seria NA - VI nr. 0154978 eliberat de Direcția Registre Stare Civilă pe numele Grecul Valentina, contra sumei de 50 Euro. Conform informației Serviciului Stare Civilă, formularul certificatului de naștere seria NA-VI nr. 0154978 a fost eliberat ca duplicat pe numele cet. Cujba Valentina. Știind cu certitudine că certificatul de naștere pe numele cet. Grecu V. este fals, Dimitrova S. l-a deținut și prezentat Autorității naționale pentru cetățenie, în baza cărui cet. Grecul V. i-a fost eliberat certificatul de dobîndire a cetățeniei române. Astfel acțiunile inculpatei Dimitrova S., au fost încadrate în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod Penal – adică confecționarea, deținerea, vînzarea sau folosirea 1 documentelor oficiale false, care acordă drepturi sau eliberează de obligații, săvîrșite de două sau mai multe persoane. 3. Inculpata Dimitrova Svetlana, a contestat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care ea să fie achitată. În susținerea cerințelor sale, inculpata a invocat că, nu este de acord cu încadrarea juridică a faptelor, or instanța de fond eronat a interpretat probatoriul administrat în cauză, nu a identificat toate elementele acțiunii infracționale incriminate. În opinia apelantei, fapta ce i-a fost imputată, nu poate fi apreciată sub aspectul unor acțiuni infracționale, deoarece ea a acționat de bună credință și toate rapoartele juridice au fost de natură civilă. Totodată, inculpata a invocat că, instanța de fond, la judecarea cauzei nu a determinat obiectul infracțiunii incriminate, deoarece acțiunile acesteia nu au întrunit elementele infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal. Toate acțiunile ilegale pe cazul dat, fiind de fapt întreprinse din partea persoanelor neidentificate de partea acuzării de stat, iar sentința de condamnare a fost întemeiată pe declarațiile martorilor. Apelanta a mai invocat că, instanța de fond a dat o apreciere critică declarațiilor sale, date în cadrul cercetării judecătorești, pe motiv că acestea constituie versiunea inculpatei de apărare, fiind îndreptate nemijlocit spre eschivarea de la răspunderea penală.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2012, a fost respins ca nefondat apelul inculpatei Dimitrova Svetlana, cu menținerea fără modificări a sentinței instanței de fond. 4.1. La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la condamnarea inculpatei Dimitrova Svetlana în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal și în baza acestei legi, fiindu-i corect stabilită pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, în sumă de 4.000 lei. În acest sens, instanța de apel a conchis că vinovăția inculpatei Dimitrova S. în baza art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, întru-totul s-a confirmat prin:  Declarațiile părții vătămate Grecul V., (date citirii în cadrul apelului);  Declarațiile martorului Maros M. (date citirii în cadrul apelului);  Raportul de expertiză nr. 57;  Informația parvenită de la serviciul Stare Civilă al Ministerului Justiției;  Informația parvenită de la Oficiul stare civilă Ialoveni;  Rezultatele percheziției efectuate la domiciliul S. Dimitrova. Astfel, instanța de apel, conchide că argumentele apelantei, prin care se susține că în acțiunile ei nu sunt prezente elementele componenței infracțiunii incriminate sunt nefondate, or în speță obiectul material al infracțiunii îl constituie certificatul de naștere seria NA-VI 0154978, care conform informației parvenită de 2 la Serviciul Stare Civilă al Ministerului Justiției, se atestă faptul că formularul certificatului de naștere seria NA-VI 0154978 a fost repartizat spre uz de serviciu Oficiului stare civilă Ialoveni la 19.1.2007 și, ulterior, la 03.05.2007 au fost eliberat duplicat de către OSC Ialoveni în temeiul actului de naștere nr.70 din 13.10.1983 înregistrat de primăria Molești r-nul Ialoveni pe numele Cujba Nina Andrei. Potrivit art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, - confecționarea, vînzarea, deținerea și folosirea documentelor oficiale false, care acordă drepturi și eliberează de obligații, săvîrșite de două sau mai multe persoane, sunt elementele obligatorii ale laturii obiective a acestei infracțiuni, care și-au găsit confirmare, întrucât din materialele cauzei rezultă că Dimitrova S. a perfectat duplicatul certificatului de naștere seria NA-VI0154978. În speța dată, latura obiectivă a infracțiunii se manifestă prin toate acțiunile indicate în dispoziția art.361 Cod penal. Instanța de apel a reținut că, componența infracțiunii analizate este formală, ea se consideră consumată din momentul săvârșirii tuturor sau cel puțin a unei acțiuni indicate în dispoziția art. 361 alin. (l) Cod penal. Prin urmare, în cauză este prezentă și latura subiectivă a infracțiunii care se manifestă prin intenție directă, deoarece făptuitorul înțelege că confecționează, deține vinde sau folosește documentele oficiale false care acordă drepturi sau eliberează obligații. Prin prisma celor expuse mai sus, instanța de apel a ajungs la concluzia că, instanța de fond corect a apreciat critic poziția inculpatei considerînd-o drept o modalitate de apărare și evitare a răspunderii penale, or este imposibilă perfectarea duplicatul actului de naștere, în timp de 30 minute, într-un stat străin, nu în statul unde a fost emis actul ce perfectează un document. 4.2. Referitor la calificativul lit. b) „infracțiunea săvîrșită de două sau mai multe persoane”, instanța de apel a menționat, că inculpata a coparticipat la această infracțiune și avînd scopul perfectării actelor necesare pentru dobîndirea cetățeniei române lui Grecul Valentina, prin intermediul unor persoane nestabilite de organul de urmărire penală, a confecționat, iar apoi a vîndut cet. Grecul Valentina, care nu știa despre intențiile infracționale ale cet. Dimitrova S., duplicatul certificatului de naștere cu seria NA- VI nr.0154978 eliberat de Direcția Registre Stare Civilă pe numele cet. Grecul V. contra sumei de 50 euro. La acest capitol, instanța de apel a mai reținut și faptul că, și prin declarațiile părții vătămate se confirmă că Dimitrova S. la comiterea infracțiunii a cooperat inclusiv și cu soțul ei Sergiu, declarînd că îndată ce a primit certificatul de dobîndire a cetățeniei R. României, a fost întîlnită de către soțul Svetlanei, Sergiu, care i-a smuls din mînă geanta și a luat din ea certificatul de cetățean al României, spunînd că trebuie să mai achite o mie de Euro, după care îi va restitui certificatul și a plecat. 4.3. La individualizarea pedepsei, instanța de fond a ținut pe deplin cont de prevederile art. 7, 75, 76, 77 Cod penal.

Inculpata, Dimitrova Svetlana, fără a indica prevederile art.427 CPP, a contestat cu recurs ordinar decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2012, solicitînd casarea acesteia și adoptarea unei decizii de achitare 3 în privința sa, deoarece acțiunile ei nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii. 5.1. În susținerea recursului, inculpata a invocat că, de către instanța de apel, faptei incriminate i s-a dat o încadrare juridică greșită; eronat s-a interpretat probatoriul administrat în cauză și nu s-au constatat toate elementele calificative a infracțiunii incriminate, or ea a acționat de bună credință și toate rapoartele juridice fiind de natură civilă și nici de cum legate de cele imputate. La fel, inculpata a invocat că, instanța de apel, la judecarea cauzei în apel, nu a determinat obiectul infracțiunii incriminate, deoarece acțiunile acesteia nu au întrunit nici o calitate a celor prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, astfel toate acțiunile ilegale fiind de fapt întreprinse din partea persoanelor neidentificate de partea acuzării de stat, iar la baza condamnării au fost puse doar declarațiile martorilor din care nu rezultă vinovăția ei. Declarațiile sale, date în cadrul judecării apelului, greșit au fost apreciate critic, precum că acestea, constituie versiunea inculpatei de apărare, cu scop de eschivare de la răspunderea penală.

Examinînd argumentele recursului ordinar declarat de condamnata Dimitrova S., în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestuia, reieșind din următoarele considerente. 6.1. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit articolului 429 alin. (1) CPP, recursul trebuie să fie motivat, iar potrivit art. 430 trebuie să conțină elemente obligatorii stipulate expres, cu motivarea temeiurilor prevăzute în articolul 427 CPP. Prin urmare, reglementarea dreptului de a declara recursul ordinar împotriva hotărârii instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atât un drept procesual de dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cît și o obligație de a formula cererea respectivă în strictă conformitate cu cerințele stipulate în articolele 427, 429 și 430 CPP. Una din aceste cerințe este ca cererea respectivă să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărârii atacate, adică recursul să fie motivat. Odată ce temeiul, aplicarea căruia ar conduce la soluția privind casarea hotărârii atacate, nu este argumentat, instanța de recurs n-are dreptul ca, din oficiu, să-l argumenteze, dat fiind faptul că se încalcă dreptul la un proces echitabil, instanța devenind, astfel, părtinitoare. De vreme ce temeiurile pentru care se poate declara recursul împotriva hotărârilor instanțelor de apel sunt expuse și limitativ enunțate de art.427 CPP, rezultă că motivarea acestuia trebuie să se refere numai la acele temeiuri cu indicarea expresă a textelor de lege pe care se întemeiază. În sensul explicațiilor date la pct. 18 din Hotărîrea Plenului CSJ a RM nr.9 din 30.X.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, instanța de recurs controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectîndu-se normele de drept material sau procesual. 4 Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept. 6.2. În recursul ordinar declarat de condamnata Dimitrova Svetlana, se indică formal (art.420, 421 CPP), însă din conținutul recursului se semnalizează temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii. Instanța de recurs, menționează că temeiul invocat de recurentă - „nu sînt întrunite elementele infracțiunii” este prezent atunci, cînd instanța ce a judecat cauza a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărîrea judecătorească s-a făcut referire la săvîrșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale infracțiunii respective. Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recurs, nu este aplicabil în speța examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de drept, care ar determina necesitatea casării hotărîrii pronunțate de către instanța de apel în cauza lui Dimitrova Svetlana. Or, temeiul invocat include cazurile cînd nu a fost stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin intermediul căror s-au constatat elementele constitutive, ori cînd nu au fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii. Însă, din conținutul hotărîrii recurate rezultă că instanța de apel corect a constatat fapta și circumstanțele săvîrșirii infracțiunii incriminate inculpatei, descriindu-le în partea descriptivă, ulterior motivîndu-se concluzia de vinovăție a acestuia. 6.3. În acest context, Colegiul penal, reține că, instanțele de judecată, verificînd probele administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-au dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la vinovăția inculpatei Dimitrova Svetlana în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 361 alin. (2) lit. b) Cod penal, fiindu-i corect aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale, în sumă de sumă de 4.000 lei. În ce privesc criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 5 al prezentei decizii, prin care susține că Dimitrova S. nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.361 alin. (2) lit. b) Cod penal, acestea au format obiect de discuție la judecarea cauzei în apel și cărora instanța de apel le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 4.1, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin și, a cărei reluare nu se mai impune, avînd în vedere și faptul că verificînd decizia atacată în raport și cu prevederile art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, în sensul că nu se identifică existența și a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de aceasta este vădit neîntemeiat. La fel, Colegiul penal, menționează că din textul recursului, se evidențiază că recurentul își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a 5 probelor, or, motivele de reapreciere a probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 Cod de procedură penală, astfel, criticele formulate de recurent nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind ilegală. 6.3. Astfel, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în cauza în privința inculpatei Dimitrova S., și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat de aceasta, ca fiind vădit neîntemeiat.

Conducându-se de art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpata Dimitrova Svetlana, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 decembrie 2012, în propria cauză penală, fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 15 mai 2013. Președinte Constantin Gurschi Judecători Ion Arhiliuc Olga Adam 6 Dosarul nr. 1ra-386/2013