1ra-428-2013 — 145 alin.1- 186 alin.2

Dosarul nr.1ra-438/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 aprilie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Petru Ursache,

judecătorii - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva

sentinței Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 08 iunie 2012 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2012 de avocatul Mihai Gafton în

numele inculpatei

Matiescu Svetlana Petru, născută la 09 mai 1964, originară

din s.Vostocino-Gorneațki, r-nul Belaia Kalitva, regiunea

Rostov, Federația Rusă, domiciliată în mun.Chișinău,

str.N.Titulescu 28, ap.51.

Cauza a fost examinată în prima instanță de la 23.03.2012

pînă la 08.06.2012, în instanța de apel de la 18.09.2012 pînă

la 08.11.1012 și în instanța de recurs de la 14.03.2013 pînă

la 17.04.2013.

C O N S T A T Ă :

Svetlana a fost condamnată în baza art.145 alin.(1) Cod penal la 8 ani închisoare și în baza

art.186 alin.(2) lit.d) Cod penal la 2 ani închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal,

pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 9 ani și 6 luni închisoare, cu executarea ei în penitenciar pentru

femei de tip închis.

aproximativ la ora 08.00, aflîndu-se în ap.23 din str.Titulescu 28, mun.Chișinău, în urma

unui conflict apărut între ea și Lupulov Dmitrii, avînd scopul omorului intenționat a

ultimului, i-a aplicat două lovituri cu cuțitul în regiunea toracelui cauzîndu-i, conform

raportului de expertiză medico-legală nr.2372 din 12.03.2012, vătămări corporale grave,

în urma cărora a survenit decesul victimei.

Tot ea, în aceeași zi, aproximativ la ora 9.30, aflîndu-se în ap.23 din str.Titulescu 28,

mun.Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a sustras telefonul

mobil de model „Samsung X 620" în valoare de 600 lei, ce aparținea victimei Lupulov

Dmitrii, cauzînd o daună materială considerabilă.

solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

acțiunile inculpatei să fie reîncadrate din prevederile art.145 alin.(1) în cele ale art.149

Cod penal, pe motiv că aceasta nu a avut intenția de a omorî victima, dînsa s-a aflat în

stare de legitimă apărare, respingînd un atac îndreptat împotriva ei, care punea în pericol

grav persoana sa, fiind maltratată și lovită de ultimul, în urma căreia s-a ales cu excoriație

pe cap, articulația cotului și genunchiului pe dreapta, echimoze pe față și brațul stîng.

1

fost respins, ca nefondat, apelul avocatului în numele inculpatei, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, confirmă vinovăția inculpatei

în comiterea infracțiunii imputate și acțiunile ei corect au fost încadrate în prevederile

art.145 alin.(1) Cod penal.

La fel, instanța de apel a concluzionat că prin declarațiile martorilor D.Grigorița și

I.Zaidman, se combate versiunea apărării, precum că inculpata a acționat în condițiile

legitimii apărări, deoarece potrivit declarațiilor acestora, care au fost interogați sub

jurămînt și avertizați de răspundere penală pentru darea mărturiilor false, dînșii au

confirmat că, la data comiterii infracțiunii, inculpata a servit cu ei și victima băuturi

alcoolice, și între aceștea nu a avut loc un careva conflict, sau că ultimul ar fi avut intenția

de a o maltrata, astfel nu s-a dovedit că victima ar fi maltratat-o pe inculpată, fapt ce ar fi

determinat-o să respingă un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa,

care i-ar fi pus în pericol grav persoana ei.

De asemenea, instanța de apel a stabilit că, reieșind din raportul de expertiză

psihiatrică legală nr.22s-2012, inculpata a fost recunoscută responsabilă, în perioada

comiterii infracțiunii dînsa careva tulburări psihice de intensitate psihotică nu a manifestat,

a acționat cu discernămînt, avînd capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor sale

păstrată, iar nerecunoașterea vinovăției de către aceasta, precum și afirmația că ar fi

acționat în stare de legitimă apărare, este o metodă de apărare și un drept al ei de a nu se

autoincrimina.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță la pronunțarea sentinței a ținut

seama de prevederile art.395 Cod de procedură penală, pronunțînd o sentință întemeiată și

legală.

avocatul M.Gafton în numele inculpatei care, fără a invoca vreun temei prevăzut de

art.427 Cod de procedură penală, cu referire la circumstanțele de fapt ale cauzei, solicită

casarea acestora, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care acțiunile

inculpatei să fie reîncadrate din prevederile art.145 alin.(1) în cele ale art.149 Cod penal,

pe motiv că nu a fost dovedită intenția acesteea de a omorî victima, dînsa aflîndu-se în

stare de legitimă apărare, invocînd repetat aceleași motive cum au fost invocate în apel,

descrise la pct.3 al prezentei decizii.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

Conform art.427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de instanțele de fond și de apel

în cazurile stipulate în acest articol.

Recurentul în recursul declarat nu a invocat vreun temei prevăzut de art.427 Cod de

procedură penală, dar din conținutul acestuia reiese că dînsul consideră că faptei săvîrșite

de inculpată i s-a dat o încadrare juridică greșită, solicitînd reîncadrate acțiunilor acesteia

din prevederile art.145 alin.(1) în cele ale art.149 Cod penal, temei prevăzut de art.427

alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în

drept să intervină în soluțiile adoptate în cazul în care faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

2

Raportînd norma dată la situația în cauză, Colegiul penal constată că temeiul la care

se referă autorul recursului nu este aplicabil din punct de vedere al prezentei erori de drept,

care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord cu

condamnărea lui S.Matiescu în baza art.145 alin.(1) Cod penal, considerînd că lipsesc

probe certe ce ar confirma vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate, iar

acțiunile ei urmau a fi încadrate în prevederile art.149 Cod penal – lipsirea de viață din

imprudență.

La acest capitol, Colegiul constată că prima instanță, conform prevederilor art.314

Cod de procedură penală, judecînd cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, a audiat inculpata, succesorul legal al victimei, martorii, a cercetat

actele cauzei apreciindu-le în mod obiectiv, care au format convingerea judecătorului că

vinovăția inculpatei în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal pe

deplin a fost dovedită.

Instanța de apel, respectînd prevederile art.414 Cod de procedură penală, a supus

unei verificări minuțioase toate probele administrate și a conchis asupra temeiniciei soluției

pronunțate de prima instanță, expusă mai sus, deoarece argumentele apărării nu și-au găsit

confirmare în ședința de judecată.

Din conținutul deciziei rezultă că această concluzie s-a tras avînd în vedere

depozițiile parțiale ale inculpatei, a succesorului legal al victimei, a martorilor D.Grigorița

și I.Zaidman și actele cauzei: procesele-verbale de cercetare la fața locului din 26.12.2011

și de reconstituire a faptei la fața locului din 27.12.2012, raportul de expertiză medico-

legală nr.2372 din 12.03.2012, care sînt amănunțit descrise în decizia instanței și aceste

probe nu trezesc careva dubii.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii imputate lui S.Matiescu, inclusiv vinovăția acesteia, după cum rezultă din

hotărîrile instanțelor de judecată, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și și-au

motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente, concludente și utile, administrate pe

parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod

de procedură penală, în mod obiectiv.

Totodată, Colegiul penal atestă că latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de

art.149 Cod penal, la care recurentul solicită de a fi reîncadrate acțiunile inculpatei, se

realizează prin acțiuni sau inacțiuni, în măsură să producă direct sau indirect decesul

persoanei, adică fapta în care vinovatul nu a prevăzut posibilitatea survenirii morții

victimei, deși trebuia și putea s-o prevadă, sau poate fi un rezultat al încrederii exagerate

în sine, cînd vinovatul prevede că acțiunea sau inacțiunea sa poate avea ca urmare moartea

victimei, dar consideră că o evită.

Colegiul penal constată că în speță nu a persistat o asemenea situație. Ambele

instanțe, reieșind din raportul de expertiză medico-legală nr.2372 din 12.03.2012, prin care

s-a constatat cauzarea vătămărilor corporale victimei sub formă de două plăgi tăiate de

cuțit a regiunii toracelui, penetrante în cavitatea pleurală pe stînga, cu lezarea pulmonului

stîng, pericardului și cordului, precum ținînd seama de localizarea vătămărilor, numărul lor

și faptul că acestea au fost provocate cu cuțitul, au conchis că inculpata a comis omorul

intenționat a victimei, acționînd cu intenție directă.

Prin urmare, argumentul recurentului că inculpata nu a dorit și nici nu a avut intenția

de a omorî victima acționînd în stare de legitimă apărare este neîntemeiat, deoarece în

cauză lipsesc probe ce ar confirma că aceasta a fost atacată de victimă cu scopul de a pune

în pericol grav viața sau sănătatea ei, iar aplicînd victimei două plăgi tăiate în regiunea

3

toracelui – organ vital, dînsa își dădea seama că pune în pericol viața acestuia, prevăzînd

posibilitatea cauzării morții și admițînd în mod conștient survenirea acesteia, astfel că

acțiunile ei întrunesc semnele componenței de infracțiune în baza căreia a fost recunoscută

vinovată.

Colegiul remarcă că recursul repetă textul apelului și argumentele expuse de

recurent au fost anterior invocate în apel, iar instanța de apel minuțios le-a examinat și,

apreciind toate probele din dosar, examinîndu-le în ansamblu, s-a pronunțat argumentat și

detaliat asupra lor, corect considerînd neîntemeiate argumentele apelantului, precum că

instanțele incorect au apreciat probele administrate în cauză.

Decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se

încadrează în prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile privind vinovăția inculpatei în comiterea infracțiunii imputate rezultă din

circumstanțele de fapt stabilite în cauză.

Dezacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către instanța de apel, nu

se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură penală.

Pedeapsa este stabilită inculpatei cu respectarea prevederilor art.61, 75-76 Cod

penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunii comise, persoana acesteia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărîrii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul

în care constată că este vădit neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității recursului ordinar

declarat de avocatul M.Gafton în numele inculpatei, fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului declarat de avocatul Gafton Mihai în numele inculpatei

Matiescu Svetlana împotriva sentinței Judecătoriei Botanica, mun.Chișinău din 08 iunie

2012 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 noiembrie 2012 în

cauza penală în privința lui Matiescu Svetlana, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 mai 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

4