1ra-712-2014 — violența în familie

Dosarul nr.1ra-712/14

nr.1ra-713/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

09 aprilie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Constantin Gurschi,

Judecătorii - Elena Covalenco, Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate împotriva

sentinței Judecătoriei Soroca din 19 decembrie 2012 și deciziilor Colegiului penal al Curții de

Apel Bălți din 19 iunie 2013 și 04 decembrie 2013 de către partea vătămată Straton Ludmila

și inculpatul

Straton Valerii Mihail, născut la 17 august 1969,

originar din s.Bădiceni, r-nul Soroca și domiciliat în

s.Tătărăuca Nouă, r-nul Soroca.

Termenul examinării cauzei:

- instanța de apel,

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.2011 alin.(3) lit.a) Cod penal la 3 ani și 4 luni închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip închis.

procedură penală, a constatat că Straton Valerii, la 03 octombrie 2012, în jurul orei 22.00,

aflîndu-se împreună cu soția Straton Ludmila și copiii lor la domiciliul său din s.Tătărăuca

Nouă, r-nul Soroca, fiind sub influența băuturilor alcoolice, în urma unui conflict apărut între

el și soție, manifestînd față de aceasta violență psihică, exprimîndu-se cu cuvinte înjurioase și

ofense în adresa ei, i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului

cauzîndu-i, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.227/A din 30.10.2012, contuzia

globului ocular drept cu ruptura subconjunctivală a sclerei, hemoftalm total, ce a dus la

pierderea completă a vederii la ochiul drept și se califică ca vătămare corporală gravă.

solicitat, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de libertate, pe motiv că din

cauza emoțiilor și a durerii pe care a suportat-o la acel moment, a declarat că soțul a lovit-o,

pe cînd acesta doar a împins-o de la ce dînsa a căzut jos și în timpul căderii s-a lovit de colțul

mesei, că inculpatul este unicul întreținător al familiei, în care cresc și se educă trei copii

minori, dintre care unul este bolnav și necesită îngrijire permanentă, în legătură cu ce dînsa nu

se poate angaja la serviciu.

1

vătămate a fost respins ca depus peste termen.

Instanța de apel a conchis că apelul urmează a fi considerat ca depus peste termen,

deoarece la 19.12.2012 părții vătămate i-a fost înmînată sub recipisă copia sentinței motivate,

fiindu-i explicat modul și termenul de atac, iar apelul a fost depus de ultima la 19.03.2013,

adică cu mult timp după data expirării termenului prevăzut de lege, astfel partea vătămată a

omis termenul de 15 zile de declarare a apelului, prevăzut la art.402 alin.(1) Cod de procedură

penală.

Totodată, instanța a constatat că partea vătămată, în cererea de apel nu a invocat nici

un temei de întîrziere a termenului de declarare a apelului și nu a adus careva argumente din

care ar rezulta că întîrzierea a avut loc din motive întemeiate, ce ar permite instanței, potrivit

art.403 Cod de procedură penală, de a repune apelul în termen.

casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită

o pedeapsă mai blîndă, neprivativă de libertate, cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal,

invocînd că dînsul nu a lovit-o pe partea vătămată, ci doar a împins-o pe aceasta, care a căzut

jos și în timpul căderii s-a lovit de colțul mesei, că dînsul este unicul întreținător al familiei,

în care cresc și se educă trei copii minori, dintre care unul este bolnav și necesită îngrijire

permanentă.

inculpatului a fost respins ca depus peste termen.

Instanța de apel a menționat că apelul inculpatului este declarat peste termen, deoarece

acestuia i-a fost înmînată copia sentinței motivate contra semnătură la 19.12.2012, fiindu-i

explicat modul și termenul de atac, iar apelul a fost depus de ultimul la 24.06.2013, adică

după expirarea termenului prevăzut la art.402 alin.(1) Cod de procedură penală, astfel

inculpatul a omis termenul de 15 zile de declarare a apelului.

De asemenea, instanța a constatat că inculpatul nu a invocat nici un temei de întîrziere

a termenului de declarare a apelului și nu a adus careva argumente din care ar rezulta că

întîrzierea a avut loc din motive întemeiate, care ar fi permis instanței de a repune apelul în

termen, în temeiul art.403 Cod de procedură penală.

partea vătămată L.Straton și inculpatul V.Straton care, fără a invoca vreun temei prevăzut

de art.427 Cod de procedură penală, solicită casarea acestora, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, în partea stabilirii pedepsei, prin care inculpatului să-i fie

fixată o pedeapsă mai blîndă, cu aplicarea art.90 Cod penal, invocîndu-se repetat aceleași

motive ca și la pct.3, 5 al prezentei decizii.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora

din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar

în cazurile stipulate în acest articol.

În conformitate cu prevederile art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent și este în drept să judece și

în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

În conformitate cu prevederile art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța

de recurs decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul cînd constată că acesta nu

2

corespunde după conținut cerințelor stipulate în art.430 Cod de procedură penală.

Articolul 430 Cod de procedură penală stipulează cerințele cărora trebuie să

corespundă cererea de recurs ordinar, în special conținutul acesteia, inclusiv obligația

recurentului de a indica temeiurile prevăzute de art.427 Cod de procedură penală (unul sau

mai multe din acestea) și explicarea problemei de drept de importanță generală abordată în

cauza dată.

Deoarece temeiurile de declarare a recursului ordinar sînt expres și limitativ prevăzute

de lege, rezultă că motivarea acestuia trebuie să se refere numai la temeiurile cu tangență

directă la textele de lege pe care se întemeiază.

Din conținutul recursurilor înaintate atît de partea vătămată L.Straton, cît și de

inculpatul V.Straton, se constată că aceștia nu au respectat aceste cerințe, inclusiv prevederile

art.430 pct.5) Cod de procedură penală, cerință esențială față de recurs, neinvocînd nici un

temei din cele prevăzute de art.427 Cod de procedură penală, solicitînd casarea hotărîrilor

judecătorești, rejudecare cauzei și pronunțarea unei hotărîri, prin care inculpatului să-i fie

stabilită o pedeapsă mai blîndă, cu suspendarea condiționată a executării ei pe termen de

probă.

Însă, Colegiul penal consideră că acest temei nu poate fi preluat spre examinare la

etapa recursului ordinar, deoarece instanța de apel a respins ambele apeluri ca depuse peste

termen, astfel că fondul cauzei nu a fost obiect de judecare în instanța de apel, nu sînt trase

concluzii referitor la vinovăția ori nevinovăția inculpatului de săvîrșirea infracțiunii imputate,

la aprecierea juridică a acțiunilor lui, precum și la măsura de pedeapsă aplicată acestuia, ceea

ce la rîndul său limitează instanța de recurs ordinar de-a verifica legalitatea hotărîrii referitor

la fondul cauzei.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinînd

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărîrilor judecătorești, este în

drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că acesta nu

îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute în art.429 și 430 Cod de procedură penală.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursurilor ordinare declarate de partea vătămată L.Straton și inculpatul V.Straton și, potrivit

legii, dispune inadmisibilitatea acestora, deoarece nu îndeplinesc cerințele de conținut.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de partea vătămată Straton ludmila și

inculpatul Straton Valerii împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 19 decembrie 2012 și

deciziilor Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 19 iunie 2013 și 04 decembrie 2013, în

cauză penală în privința lui Straton Valerii, pe motiv că nu îndeplinesc cerințele de conținut,

prevăzute de art.429 și 430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, semnată la 10 aprilie 2014, pronunțată integral la 30 aprilie

2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

3