1ra-1006/2015 — art. 201-1 al.3 lit.a,c CP

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 14 august 2014, pronunțată integral, Coțaga Filip a fost condamnat în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a), c) Cod penal la 5 ani și 3 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 14 august 2014, fiind arestat în sala judecății.

Instanța de fond a constatat că la 23 decembrie 2013, în jurul orelor 23:00, Coțaga Filip, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în timp ce se afla în saraiul gospodăriei sale din s. Vasilcău, r-nul Soroca și se certa cu soția Coțaga Liudmila, manifestând violență psihică față de ultima, exprimată prin cuvinte injurioase și ofense, i-a aplicat acesteia lovituri cu picioarele, provocându-i suferință fizică, soldată cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății, și cu decesul ei. Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 153 din 05.03.2014, s-a depistat că victimei i-au fost cauzate traumă închisă vertebro-medulară, dehiscență atlanto-occipitală subtotală cu contuzia măduvei spinării, hemoragii epi-subdurale și intramedulare, hemoragii în țesuturile moi adiacente, plăgi contuze pe cap cu hemoragii în țesuturile moi pericraniene, plăgi pe pavilionul urechii stângi și 1 chimoză pe umărul stâng. Leziunile descrise au fost produse prin acțiunea traumatică cu corp(uri) contondente sau la lovirea de acesta (acestea), posibil în timpul și circumstanțele indicate (căderea de la înălțimea de 1 m. cu lovirea de obiecte contondente sub acțiunea greutății corpului) și în comun se califică la leziuni corporale GRAVE, periculoase pentru viață. În rezultatul aplicării loviturilor sus-menționate, Coțaga Liudmila a căzut jos la podea și în scurt timp a decedat. Moartea ultimei a survenit în rezultatul șocului spinal, cauzat de leziunile corporale indicate. Instanța de fond a reținut că vina inculpatului este dovedită prin probele administrate și a încadrat acțiunile lui în baza art. 201/1 alin. (3) lit. a), c) Cod penal, ca violență în familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic și verbal, comisă de un membru al familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință psihică și fizică soldată cu vătămarea gravă a integrității corporale și a sănătății, care a provocat decesul victimei. La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că inculpatul a recunoscut parțial vina, nu are antecedente penale, este caracterizat negativ la locul de trai, a comis o infracțiune deosebit de gravă, cu bună știință profitând de starea de neputință a victimei, fiind provocate urmări grave, concluzionând că corectarea lui este posibilă numai prin izolare de societate.

La 15 iunie 2015, inculpatul a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat. Recurentul a invocat că nu este vinovat de cele comise. În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 444 alin. (8), (9) și (12) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art. 400 alin. (1) Cod de procedură penală, sentințele pot fi atacate cu apel în vederea unei noi judecări în fapt și în drept a cauzei, cu excepția sentințelor pronunțate de către instanțele judecătorești privind infracțiunile pentru a căror săvârșire legea prevede exclusiv pedeapsă nonprivativă de libertate. Potrivit art. 420 alin. (1) Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs deciziile pronunțate de curțile de apel ca instanțe de apel. Însă, conform art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu pot fi atacate cu recurs sentințele în privința cărora inculpatul nu a folosit calea apelului, dacă legea prevede această cale de atac. În această consecutivitate se reține că inculpatul a atacat cu recurs ordinar sentința instanței de fond, dar nu a utilizat în prealabil calea de atac – apelul, în situația în care legea prevede această cale de atac (pct. 1-3 din decizie). Rezultă că recursul ordinar nu are suport legal, adică este unul vădit neîntemeiat. 2 Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Prin urmare, odată ce recursul ordinar este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Coțaga Filip Mihail, împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 14 august 2014, pe motiv că este vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 octombrie 2015. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Iurie Diaconu Elena Covalenco 3